Efectele neuronale ale abuzului de droguri

EFECTELE NEURONALE ALE ABUZULUI DE DROGURI

Drogurile produc efectele psihice caracteristice ca urmare a actiunii lor la nivelul Sistemului Nervos Central (S.N.C.). Pentru a putea intelege modul de producere a acestor efecte, este importanta cunoasterea structurii si a functionarii sistemului nervos. Unitatea de baza a S.N. este NEURONUL.

Neuronul este o celula cu un grad ridicat de diferentiere, specializat in receptarea, integrarea si conducerea impulsurilor nervoase. Legatura intre doi neuroni si transmiterea impulsului nervos se realizeaza prin intermediul SINAPSEI

Intre doi neuroni se interpune un spatiu microscopic ce poarta denumirea de FANTA SINAPTICA Acest spatiu permite comunicarea intre celulele nervoase prin intermediul NEUROMEDIATORILOR substante chimice endogene sintetizate la nivelul corpului neuronal.

Sinapsa este compusa din doua parti, diferite din punct de vedere structural si functional:

terminatia axonului - are rol de conducere a impulsului nervos spre fanta sinaptica si de eliberare a neuromediatorului incorporat in vezicule speciale, ceea ce permite traducerea impulsului electric in semnal chimic;

terminatia dendritica - prezinta la nivelul membranei niste structuri specializate ce poarta denumirea de RECEPTORI Receptorul are o structura moleculara particulara, adaptata unui anumit neuromediator dupa modelul cheie ↔ broasca. La nivelul acestei terminatii, mesajul chimic este reconvertit in impuls electric, care este transmis mai departe de-a lungul fibrei nervoase.

Comunicarea intre celulele nervoase se face deci prin intermediul unor semnale chimice mediate de neuromediatori si codificate la nivelul receptorilor. Drogurile actioneaza asupra transmisiei impulsului nervos, inhiband sau mimand functia unor neuromediatori, ceea ce se reflecta in modificarea comportamentului, a proceselor cognitive, a emotiilor sau a mecanismelor fiziologice.

Vizualizarea efectelor drogurilor asupra functiei cerebrale se poate realiza printr-o metoda moderna de investigatie: TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA CU EMISIE DE POZITRONI (T.C.E.P.). Metoda consta in administrarea de glucoza radiomarcata subiectului investigat dupa care, prin tomografie, se pune in evidenta localizarea glucozei. Zonele roz evidentiaza o concentratie mare de glucoza marcata, indicand un nivel metabolic crescut. Tinand cont de faptul ca acest glucid reprezinta principala sursa de energie a celulei nervoase, concentrarea glucozei semnifica o activare a proceselor functionale.

MORFINA SI HEROINA

Aceste substante cu structura asemanatoare si cu potential puternic de a induce toxicomanie, actioneaza asupra receptorilor opioizi (sau endorfinici) situati la nivelul S.N.C. Pentru aceiasi receptori au afinitate si endorfinele, o clasa particulara de neuromediatori, care moduleaza perceptia durerii si au o actiune puternica asemanatoare cu cea a morfinei. Opioidele, ca si endorfinele, au o activitate inhibitorie asupra functiilor neuronale, fapt relevat si de tomografia computerizata cu emisie de pozitroni (T.C.E.P.). Aceasta metoda de investigatie indica un nivel redus de utilizare a glucozei, si deci o reducere a activitatii metabolice a celulei nervoase sub actiunea morfinei, comparativ cu nivelul activitatii neuronale sub efectul unui placebo.

Printre efectele neuronale ale opioidelor se numara:

reducerea activitatii neuronilor din structurile implicate in perceptia diferitelor componente ale durerii si in consecinta cresterea pragului de de percepere a durerii si atenuarea componentei emotive a acesteia. Prin urmare subiectul simte durerea, dar aceasta nu este insotita de frica de suferinta fizica;

inhibarea functiei centrilor nervosi ce controleaza respiratia si tusea, deprimarea respiratorie fiind cel mai frecvent cauza deceselor prin supradozare;

scaderea activitatii neuronilor din unele structuri cerebrale (locusul coeruleus si sistemul limbic), generand efecte de natura subiectiva si variabila la nivel emotiv. Subiectul va resimti o senzatie de indepartare de lume, de dezinteres, apatie si lipsa de preocupari, aceasta anestezie afectiva determinand probabil abuzul de opioide, in special la persoanele cu probleme de adaptare.

inhibarea unor substante produse de hipotalamus, prin intermediul carora creierul controleaza functia hipofizei, glanda principala a sistemului endocrin. Consecinta este perturbarea echilibrului hormonal.

printre efectele cele mai importante ale administrarii cronice a morfinei si heroinei se situeaza instalarea tolerantei si a dependentei. In cazul tolerantei, aportul exogen de opioide determina neuronii sa limiteze cresterea stimularii receptorilor opioizi. Aceasta se realizeaza pe de o parte prin scaderea densitatii receptorilor pentru endorfine, si pe de alta parte prin inhibarea sintezei endorfinelor. Utilizarea cronica a opioidelor determina neuronii ce regleaza endorfinele sa delege functia de control drogului, sistemul devenind incapabil sa functioneze in absenta substantei toxice. Raspunsul la drog se reduce progresiv si este necesar un aport exogen continuu de opioide pentru a permite functionarea normala a sistemului endorfinic, instalandu-se dependenta fizica. Pentru acest motiv, intreruperea brusca a administrarii opioidelor la toxicodependenti conduce la instalarea sindromului de abstinenta. Administrarea cronica a opioidelor determina o activare compensatorie a transmisiei neuronale in sistemele nervoase cuplate cu sistemul endorfinic, intrandu-se intr-un cerc vicios fiziologic. Hiperexcitarea acestor circuite nervoase conduce la necesitatea administrarii unor doze din ce in ce mai mari de substanta, crescand progresiv gradul de toleranta si intensitatea dependentei fizice. Hiperfunctionalitatea compensatorie se exprima in sindromul de abstinenta cand lipsa opioidelor priveaza sistemul de substanta care controla manifestarile.

Modificarile din sindromul de abstinenta pot fi evidentiate si prin tomografie computerizata cu emisie de pozitroni. Astfel s-a pus in evidenta o activitatea metabolica cu un nivel crescut in creierul de sobolan. Pentru un sobolan morfodependent s-a observat o scadere a activitatii metabolice si deci a functiei neuronale in toate zonele creierului.

Pentru activitatea metabolica in creierul de sobolan in criza de abstinenta T.C.E.P. a evidentiat o crestere remarcabila a nivelului de activitate neuronala, hiperactivitatea fiind responsabila de simptomele dramatice din sindromul de abstinenta.

Simptomele din sindromul de abstinenta sunt opuse celor din intoxicatie:

anxietate,

iritabilitate,

cresterea secretiilor nazale si lacrimale,

hipersudoratie,

tremor muscular,

greata,

voma,

diaree,

hipertensiune si tahicardie,

ejaculare spontana si orgasm.

Simptomele ating un maxim dupa 3 zile de la incetarea administrarii si se rezolva dupa 7 - 10 zile. Normalizarea completa a echilibrelor fiziologice necesita mai mult timp si unele efecte se pot mentine pe durata intregii vieti.

COCAINA

Efectele cocainei asupra S.N.C. se datoreaza actiunii asupra transmisiei neuronale mediate de dopamina.

Dopamina este neuromediatorul principal al sistemului de recompensa cerebrala, actionand in toate situatiile in care sunt resimtite senzatii de gratificare si placere. Cocaina impiedica reabsorbtia dopaminei la nivelul terminatiilor nervoase presinaptice dupa neurotransmisie, ceea ce determina o acumulare a dopaminei in fanta sinaptica si o suprastimulare a neuronilor postsinaptici. Creste deci transmisia nervoasa dopaminergica cu o hiperfunctionalitate a sistemului cerebral al placerii si al recompensei.

Tomografia computerizata cu emisie de pozitroni demonstreaza de asemenea o crestere a activitatii metabolice a creierului sub actiunea cocainei fata de control. In cazul administrarii cocainei, zonele roz gliale ce indica o acumulare a glucozei sunt mai numeroase.

Administrarea indelungata a cocainei determina o hiperfunctionalitate cronica a sistemului dopaminergic care conduce in final la un deficit de dopamina. De aceea, in absenta stimularii induse de cocaina, este blocata transmisia in sistemul de recompensa si de placere de la nivel cerebral. T.C.E.P. demonstreaza o reducere a consumului de glucoza in creierul unui cocainoman fata de normal. Aceste fenomene stau la baza deprimarii si epuizarii psihice si fizice care insotesc abstinenta la cocainomani. Sindromul de abstinenta este grav, mai ales in faza initiala ce poarta denumirea de 'crash'.

Aceasta faza dureaza cateva ore sau zile si se caracterizeaza prin:

deprimare puternica,

oboseala,

somnolenta,

hiperfagie,

dorinta de nestapanit de a relua consumul de cocaina.

In faza tardiva a sindromului de abstinenta, care se instaleaza dupa cateva saptamani sau luni, se observa tulburari de dispozitie cu anxitete si deprimare, tulburari de somn si stare de suspiciune.

AMFETAMINELE

Structurile S.N. asupra carora actioneaza amfetaminele sunt similare cu cele care intervin in actiunea cocainei. Ca si in cazul acesteia, administrarea acuta determina o crestere a activitatii metabolice cerebrale, evidentiata prin T.C.E.P. Amfetaminele inhiba reabsorbtia dopaminei la nivelul terminatiilor nervoase presinaptice dupa 'neurotransmisie, determinand o crestere a eliberarii neuromediatorului de catre neuronii care il contin. De asemenea, amfetamina are o structura similara cu cea a neuromediatorului noradrenalina, implicat in activarea cerebrala si in reglarea emotionala, ceea ce contribuie la proprietatile psihostimulante ale acestei substante.

Fata de cocaina, amfetaminele au insa o toxicitate diferita la nivelul S.N.C., dozele mari determinand o degenerare permanenta a neuronilor ce contin dopamina, ceea ce conduce la incapacitatea de a resimti placerea si recompensa, fenomen ce poarta denumirea de ANEDONIE.

La intreruperea administrarii se produce deprimare fizica si psihica cu o nevoie irezistibila de amfetamine, care demonstreaza ca dependenta este in principal de natura psihologica. Sindromul de abstinenta se manifesta prin simptome opuse celor din intoxicatie:

deprimare,

incetinirea gandirii,

miscari deliberate si metodice,

somnolenta,

oboseala,

cresterea apetitului.

HALUCINOGENELE

Halucinogenele interactioneaza cu sistemul neuronal dependent de neuromediatorul serotonina. Se pare ca L.S.D. actioneaza direct asupra neuronilor ce contin serotonina, si in special asupra nucleilor profunzi din centrul nervos in care este localizata elaborarea informatiilor destinate creierului emotional. Indirect este influentata functia locusului coeruleus, primul centru de integrare a informatiilor senzoriale si de activare a functiilor corticale, ce functioneaza prin intermediul noradrenalinei. Deoarece acest centru coordoneaza toate posibilitatile de informare senzoriala se poate produce sinestezie tulburare care consta in suprapunerea senzatiilor auditive, vizuale, tactile si olfactive.

Este de asemenea alterata perceptia sensului de sine datorita hiperactivarii scoartei cerebrale cand creste atat de mult nivelul de vigilenta incat apare senzatia de anulare a eului.

Amfetaminele metoxilate cu actiune halucinogena par a avea o actiune toxica selectiva asupra neuronilor ce contin serotonina, producand lezare celulara si distrugere.