ELEMENTELE COMPONENTE ALE PROTEZEI PARTIAL ACRILICE

ELEMENTELE COMPONENTE ALE PROTEZEI PARTIAL ACRILICE

Proteza partial acrilica,din punct de vedere al tehnologiei de fabricare,este foarte accesibila.Este alcatuita din mai multe elemente,fiecare fiind cu o functie bine determinata.Toate elementele componente sunt solidarizate intim,formeaza un corp solid,rigid,nedeformabil,rezistent la presiunile masticatorii.

Partile componente ale protezei partial acrilice sunt reprezentate de urmatoarele elemente:

- dintii artificiali,care reprezinta segmentele pe arcada

- seile protezei,suportul pe care sunt fixati dintii

- elemente de legatura dintre seile protezei

- elemente de ancorare,mentinere si stabilizare

1.1. Dintii artificiali

Una dintre problemele cele mai dificile legate de tehnologia protezelor mobilizabile si mobile o constituie realizarea arcadelor dentare artificiale cu un relief ocluzal cat mai individualizat si in cadrul acesteia,alegerea si montarea dintilor artificiali.

In perioada antica si medievala,dintii artificiali erau confectionati din fildes,os si dintii care proveneau de la animale,cat si dinti umani.

A urmat o perioada de aproape trei secole -1946 ),care a fost dominata de dintii din ceramica.Imediat dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial,au fost confectionati primii dinti din rasini acrilice.

Dintii din rasini acrilice

Din 1935,de cand firma KULZER a depus documentatia si a obtinut un brevet pentru un procedeu usor de tratare a rasinii sintetice,si pana in prezent,structura si calitatea rasinilor acrilice si implicit a dintilor artificiali din acrilat au suferit modificari importante.

Dintii artificiali acrilici se pot confectiona atat manufactural,cat si industrial.

a) Fabricati in conditiile industriei chimice moderne,rasina acrilica este introdusa in stante metalice,fenomenul chimic de polimerizare se desfasoara la presiuni de 8-10daN/cm³ si la temperaturi de 200-250°C.Dintii fabricati sunt caracterizati de o structura densa,omogena,ceea ce le confera rezistenta mecanica,nu se abrazeaza;suprafete lucioase,stabilitate coloristica in timp;neimpregnare cu resturi alimentare si flora microbiana.

Sunt comercializati sub forma de garnituri,asezati in ceara plastica,pe placute pentru grupul frontal si lateral.Pe placuta fiecarei garnituri sunt scrise :marca fabricii,culoarea,dimensiunea si forma.

b) Confectinati in laborator,cand nu exista dinti fabricati care sa corespunda situatiei clinice respective din punct de vedere al formei,dimensiunii si culorii.Acesti dinti sunt inferior calitativ.Prezinta urmatoarele caracteristici:structura fizico-chimica neomogena sau poroasa;rezistenta mecanica redusa,se abrazeaza intr-o perioada de timp redusa,aspectul coloristic se modifica in timp,se impregneaza cu lichid bucal si flora microbiana.

Tehnici de confectionare:

1) Sunt realizate tipare din gips prin implantarea unei garnituri fabricate care corespunde din punct de vedere al formei si dimensiunii.In tipar este introdus acrilatul,in general sub forma de pulbere si lichid,mai rar sub forma de pasta,fiindca este economic si comod.Nu este respectata proportia de amestec dintre polimer si monomer,tiparul este cu rezistenta scazuta,presiunea si temperatura de polimerizare sunt inferioare celor din fabricile producatoare.

2) Sunt realizate tipare din mase elastice (elastomeri sintetici),prin implantarea unei garnituri de dinti.In tipare se introduce ceara lichida,se obtine macheta pentru fiecare dinte;acestea sunt ambalate pentru a obtine tiparul de gips,in care se depune pasta de acrilat pentru polimerizare.Dintii din acrilat sunt fixati la saua protezei printr-un proces chimic.Din acest punct de vedere,sunt mai stabili comparativ cu cei din portelan.

Dintii din portelan

Sunt realizati industrial prin coacerea masei ceramice la temperaturi inalte (peste 1000°C).Acesti dinti prezinta urmatoarele caracteristici fizico-chimice:compozitia chimica este anorganica,structura omogena,densa,impenetrabila la lichidul si flora microbiana,rezistenta mecanica foarte buna,duri,nu se abrazeaza,nuante coloristice variate,suprafete lucioase.

Dintii acestia prezinta caracteristici superioare celor din acrilat,dar sunt utilizati mai rar deoarece:sunt scumpi,nu se pot prelucra prin slefuire,sunt casanti,sub actiunea socurilor se sparg.

La protezele partiale,pentru spatiile protetice reduse,utilizarea lor este axclusa.Fixarea pe seile protezelor este obtinuta prin sisteme mecanice sub forma de crampoane scurte butonate din crom-nichel si prin cavitati retentive.

Alegerea culorii,a formei si marimii dintilor artificiali este mult usurata la edentatul partial prin prezenta pe arcadele dentaren a unui numar de dinti naturali.Cerintele de ordin fizionomic impun ca,in regiunea frontala,dintii artificiali sa fie cat mai asemanatori ca forma,,marime si culoare cu cei naturali sau chiar sa corecteze unele aspecte disfizionomice.

In regiunea laterala,morfologia dintilor artificiali va fi subordonata legilor biomecanice ale proteticii.Astfel,dimensiunea dintilor in sens ventibulo-oral va trebui sa fie in concordanta cu latimea crestei alveolare. 1.2.Seile protezelor Sunt acele parti ale protezelor partiale mobilizabile care acopera crestele alveolare si ofera suport arcadelor dentare artificiale.Rolul lor este sa mentina fixati dintii si sa transmita presiunile ocluzle suportului muco-osos.Uneori ele inlocuiesc substanta osoasa disparuta in urma extractiilor sau a unor procese patologice care au dus la pierderi osoase.Sunt elemente constante ale protezelor dentare,avand din punct de vedere morfologic un versant vestibular,unul oral,o fata mucozala si una protetica,pe care se realizeaza arcada artificiala. Versantul vestibular al seii se intinde pana in fundul de sac vestibular.Unele exceptii se pot face in edentatiile frontale cand,in functie de profilul crestei alveolare,versantul vestibular poate lipsi complet sau se poate opri la jumatatea inaltimii versantului crestei (in situatiile in care se evita proeminarea buzei superioare). In edentatiile reduse din regiunea frontala mandibulara,mai ales seile pot lipsi,dintii artificiali putandu-se fixa pe alte elemente ale protezei,cum sunt conenectorii dentari la protezele scheletate.De asemenea in edentatii reduse laterale la portezele scheletate cu sprijin dento-parodontal,seile pot fi micsorate,apropiindu-se de forma unei punti dentare,nefiind necesara extinderea lor.Versantul oral al seilor protetice mandibulare se intinde - in cazul protezelor cu sprijin muco-osos si mixt - in zona paralinguala pana la linia oblica interna:la maxilar,seile protezelor ajung oral pana la baza crestelor alveolare.

Fata mucozala a seii se afla in contact intim cu mucoasa care acopera creasta alveolara.Extremitatile seilor terminale trebuie sa cuprinda tuberozitatile maxilare,iar la mandibula,in functie de valoarea protetica a tuberculului piriform,sa acopere treimea anterioara a acestuia.Fata mucozala a seii poate fi metalica,daca ea este marginita bilateral de dinti sau metalul poate fi acoperit cu acrilat daca bresele sunt intinse sau terminale,acrilatul permitand in cazul atrofiei crestelor alveolare si infundarii seilor,reconditionarea acestora prin captusiri ulterioare.

Rolul principal al seilor protezelor partiale este de a oferi suport pentru arcadele artificiale care se fixeaza pe suprafata protetica a seilor.In cazul seilor metalice,retentia dintilor artificiali se asigura prin bonturi,grile,anse sau ciupercute.

1.3. Elementele de legatura dintre seile protetice

Elementele de legatura dintre sei la protezele partial acrilice sunt reprezentate de placa palatinala si de placa linguala.Aceste placi fac legatura dintre sei si formeaza un tot unitar rigid.

Placile palatinale si mandibulare.In cazul protezelor partialemobilizabile acrilice,legatura dintre seile protezelor este asigurata de placile palatinale,la maxilar,si de placile linguale,la mandibula.In afara de legatura dintre sei,placile asigura si suport elementelor de stabilizare ale protezelor.Prin intermediul placilor se transmit presiunile masticatorii de la dintii artificiali asupra suportului muco-osos al campului protetic.Placa protezelor maxilare contribuie in mod direct si la mentinerea prin adeziune a protezelor.Cand se confectioneaza din acrilat,trebuie sa aiba o grosime de 2mm,pentru a avea rezistenta.Placile metalice sunt realizate din aliaje,pe acelasi considerent,trebuie sa aiba o grosime de 0,4-0,5mm.Ca intindere,placa palatinala poate fi totala sau redusa.este recunoscut faptul ca placa protezelor cu sprijin muco-osos are dezavantajul de ordin biologic,functional,psihic si in general de confort.

Printre dezavantaje se pot enumera:

tulbura perceperea senzatiilor gustative si a excitatiilor termice,datorita acoperirii unei suprafete foarte intinse a campului protetic

avand o grosime chiar minima (2mm),limiteaza spatiul oral,incomodand miscarile limbii si obrajilor,in timpul masticatiei si fonatiei

transmiterea nefiziologica a presiunilor masticatorii poate sa provoace sau sa accelereze atrofia osoasa,infundarea protezelor,malpozitia dintilor restanti

Pentru inlaturarea sau ameliorarea unora dintre aspectele negative amintite anterior s-a recurs la reducerea placilor palatinale,sub urmatoarele forme:

fenestrarea placii palatinale prin indepartarea portiunii centrale a placii palatinale se pastreaza senzatia gustativa nealterata.Fenestrarea se poate realiza in protezarea edentatiilor laterale si frontale.

rascroirea distala se obtine prin scurtarea placii palatinale in treimea posterioara.Se evita astfel senzatiile de voma,frecvent intalnite la pacienti in timpul contactului fetei dorsale a limbii cu marginea posterioara a protezei.Rascroirea distala maxima se poate efectua pana la nivelul rugilor palatinale si pana la baza crestelor alveolare,in edentatii frontale,laterale si terminale.

rascroirea parodontala a fost conceputa de Housset pentru a evita contactul si presiunea placii asupra parodontiului marginal,putand favoriza parodontopatii de natura traumatica.Decoletarea se face prin reducerea placii protezei cu circa 5-6 mm in zona parodontiului marginal.In cazul in care nu se realizeaza decoletarea sunt absolut necesare planarea si folierea zonelor respective,pentru ca placa protezei sa nu impieteze asupra festonului gingival,la nivelul dintilor restanti.Reducerea placii trebuie facuta intotdeauna simetric pentru ca senzatiile tactile ale limbii sa fie aproximativ aceleasi de o parte si de alta a liniei mediene,avand in vedere contractia simetrica a limbii.

2.ELEMENTE DE MENTINERE SI STABILIZARE

Elementele de stabilizare sunt parti componente ale protezelor partiale mobilizabile care realizeaza un contact labil si permanent cu campul protetic,asigurand stabilitatea statica si dinamica a constructiilor protetice.

Obtinerea stabilitatii protezelor este una dintre cele mai dificile probleme in terapia edentatiilor partiale,avand in vedere pluritatea formelor clinice de edentatie,variabilitatea morfofiziologica a campului protetic,tendintele multiple si complexe de deplasare,precum si multitudinea posibilitatilor de stabilizare.

Protezele partial acrilice au tendinta sa se mobilizeze de pe campul protetic datorita:

1. mobilitatii partilor moi de la marginea campului protetic ( musculatura orofaciala,planseu,frenuri si bride );

2. alimentele care amestecate cu saliva,formeaza paste cu un grad mare de adezivitate (hidrocarbonatele)

3. forta gravitatiei care actioneaza la maxilar

deplasarea acestor proteze se produce in urmatoarele sensuri:in sens vertical se infunda pe campul protetic ,contactul ocluzal cu dintii arcadei antagoniste sau se desprinde in sens orizontal,se mezializeaza,distalizeaza sau vestibularizeaza.Protezele cu sei terminale au in plus,tendinta sa basculeze.Indiferent in ce sens s-ar produce deplasarea unei proteze pe campul protetic,daca nu are stabilitate,nu poate fi mentinuta pentru a fi purtata si utilizata.Sunt mentinute,in continuare,dificultatile functionale in masticatie,fonatie si fizionomie.

Mijloacele pe care le avem la dispozitie pentru a impiedica sau diminua aceste deplasari,le numim elemente de mentinere,sprijin si stabilizare.Ele pot fi impartite in doua mari grupe:

-Elemente principale - crosete % )

-Elemente auxiliare - adeziunea,folosirea retentivitatilor anatomice,tonicitatea musculara,frictiunea dintre dinti si elementele protetice,finisarea corecta a protezelor.

2.1. Elemente principale - crosete

Cel mai frecvent utilizate in cadrul protezelor acrilice sunt crosetele din sarma prefabricate sau confectionate in laborator si cele turnate pentru protezele scheletate.

Crosetele din sarma se folosesc in proportie de aproximativ 95% din cazuri,la protezele partial acrilice.se realizeaza din sarma de otel inoxidabil de 0,7-0,8mm grosime.Avand in sectiune un profil rotund,ele au elasticitate mare in toate directiile si o buna rezistenta la rupere.

Crosetele din sarma prezinta,din punct de vedere topografic,urmatoarele segmente:

a. segmentul dentar,aplicat pe fata vestibulara a dintilor in zona subecuatoriala,retentiva;are contact intim cu aceasta.

b. segmentul elastic,cu forme si dimensiuni variate,asigura elasticitatea

c. segmentul de fixare in sa sau sau baza protezei din acrilat;forma este asemanatoare liniri frante,pentru a fi retentionat.

Ineficienta multor crosete de sarma se datoreaza faptului ca in majoritatea cazurilor,bratele active sunt aplicate sub ecuatorul anatomic al dintilor ancora,ceea ce nu corespunde decat in putinele situatii necesitatilor de ordin protetic.Pozitia corecta a bratelor elastice trebuie sa fie sub ecuatorul de malpozitie al dintilor,cu alte cuvinte,sub " ecuatorul protetic".

Crosetele de sarma pot fi,dupa necesitate cu unul,doua sau trei brate.O sistematizare,in functie de frecventa utilizarii lor ar fi:

1. Crosetul cervico-ocluzal deschis dental care se foloseste pe dintii mai putin vizibili in vorbire,cand nu avem convexitati accentuate,atat la maxilar cat si la mandibula.Bratul crosetului vine in contact liniar pe toata suprafata vestibulara a dintelui ancora-de la colet pana la extremitatea ocluzala-realizand o buna frictiune cu dintele.Extremitatea libera e orientata spre dintii vecini.

2. Crosetul cervico-ocluzal deschis edentat,se folosesc in edentatiile terminale,cand intre ultimii dinti exista treme.Traiectul segmentului dentar este acelasi ca la crosetul deschis dental,adica paralel cu festonul gingival,dar extremitatea libera este orientata spre spatiul edentat.Este indicat in special pentru edentatiile terminale,daca intre dintele stalp si dintele vecin exista spatiu interdentar rezultat in urma migrarii.Actiunea crosetului:extremitatea libera a segmentului dentar se opune tendintei de desprindere a protezei de pe campul protetic;se opune bascularii prin desprinderea seii terminale;portiunea supraecuatoriala a crosetului se opune infundarii si miscarilor de lateralitate ale protezei.Actiunea nefavorabila:prin traversarea arcadei pot aparea urmatoarele efecte negative:sa mareasca spatiul dintre dinti;sa reprezinte un punct de supracontact pentru dintele antagonist.

3. Crosetul cervico-ocluzal bidentar reprezinta o imbinare a celor doua tipuri descrise anterior.Se foloseste in edentatiile in care se gasesc doi dinti izolati pe arcada,precum si in edentatiile terminale care au ca dinti limtanti doi premolari sau un premolar si un canin.Crosetul are actiune reciproca ce poseda actiunea functiilor celor doua crosete si rolul de imobilizare al dintilor.

Crosetul cervico-alveolar deschis dental care se plaseaza sub ecuatorul dintelui ancora.Prezinta o bucla care-i mareste elasticitatea,marimea acesteia realizandu-se in functie de implantarea dintelui ancora,de gradul sau de retentivitate,precum si de calitatea sarmei.Segmentul dentar este asezat sub ecuatorul protetic al coroanei, segmentului elastic este la distanta de mucoasa procesului alveolar sub forma literei Z,S sau V.Extremitatea libera este orientata spre dintii restanti.Actiunea crosetului:se opune tendintei de desprindere a protezei de pe campul protetic.

5. Crosetul cervico-alveolar deschis edental-se utilizeaza in aceleasi conditii ca si cele deschise anterior,doar ca are deschiderea spre edental,aceasta fiind ceruta de retentivitatea maxima a dintelui ancora care priveste catre spatiul edentat.Se aplica in edentatiile terminale,deoarece prin proptirea sa subecuatoriala,bratul activ se opune tendintei de basculare;trebuie insa sa indeplineasca o incercuire de doua treimi din fata vestibulara a dintelui.

6. Crosetul proximal cu patrice care este utilizat pe dintii frontali,frecvent pe canini,dar si in edentatiile termino-terminale atunci cand dintii sunt acoperiti cu coroane mixte.Prezinta doua parti componente:

a. ansa de sarma aplicata pe fata proximala a seii protezei

b. patricea care este piriforma,confectionata prin turnare situata pe fata distala a coroanei de acoperire.Patricea are o forma particulara caracterizata de retentivitatea in doua sensuri:cervico-ocluzala si mezio-distala.Pe patrice se aplica crosetul in forma unei anse in U.Se opune tendintei de desprindere si infundare a protezei.De asemenea,franeaza miscarile de lateralitate si de distalizare.Este fizionomic,fiind invizibil,prin situarea lui pe fata proximala.

7. Crosetul inelar-Jackson face parte dintre crosetele din sarma care nu au extremitatea libera.Caracterul inelar decurge din traseul sau care,pornind din baza protezei,traverseaza nisele masticatorii si coboara pe fata vestibulara a dintelui ancora,pana in zona subecuatoriala sub forma unei bucle inchise.Se aplica in edentatiile subtotale pe molari si,mai frecvent,in edentatiile uniterminale,pe o arcada care,in rest e integra.Pentru a-i mari elasticitatea,Adams a realizat la extremitatile proximale ale ansei vestibulare doua bucle;acest croset poarta astfel numele autorului care l-a utilizat in special pentru ancorarea aparatelor ortodontice.

8. Crosetul ocluzo-interdentar ( Stahl ),este reprezentat printr-o ansa care pornind din placa protezei acrilice strabate nisa masticatorie intre doi dinti vecini si se insinueaza sub punctul de contact al acestora,pe fata lor vestibulara.Inainte de a fi recomandat se va analiza ocluzia la nivelul unde se impune sa traverseze arcada,pentru a nu afecta contactele dentare.Este indicat in edentatiile uniterminale si unilaterale pentru ancorarea protezelor mobilizabile,fiind aplicat pe dintii hemiarcadei integre.Este folosit in ortodontie pentru ancorarea aparatelor ortodontice.Actiunea crosetului:ansa de sub punctul de contact franeaza tendinta de desprindere a protezei,iar portiunea ocluzala ocluzala,din nisa masticatorie,se opune tendintei de infundare a protezei.

Caracteristici terapeutice ale crosetelor din sarma

- sarma este modelata dupa un proiect dinainte conceput de medic si materializat prin desen pe model

- varful este asezat sub zona cu retentivitate favorabila a dintelui stalp

- primele doua segmente nu prezinta contact cu parodontul marginal al dintelui stalp

- din punct de vedere estetic,traiectul segmentului dentar si al celui elastic este cat mai putin vizibil

- segmentul dentar cuprinde fata vestibulara pe cel putin doua treimi din dimensiunea sa in sens mezio-distal

- segmentul dentar din sarma are contact liniar cu tesuturile dentare

- retentioneaza putine resturi alimentare

- produce mai putine leziuni tesuturilor dentare cu care are contact

- flexibilitatea sarmei ofera o elasticitate mai mare,comparativ cu bratele turnate

- pozitia segmentului dental pe fata laterala a dintilor se poate modifica datorita:infundarii protezei pe campul protetic,dezactivarii,prin tractionari repetate,de catre pacient pentru dezinsertie

- se activeaza empiric de catre medic sau pacient

- segmentul de fixare are o forma specifica,retentiva pentru a se fixa in masa acrilica

- crosetele asigura mentinerea protezei pe campul protetic;desprinderea este obtinuta cu un oarecare grad de efort,pentru ca segmentul dentar sa depaseasca retentivitatea dintelui stalp

- suprasolicita dintii cand este asezat in zone foarte retentive,mai ales daca este sarma groasa si cu segment elastic redus

2.2.Elemente auxiliare

Campul protetic,prin forma si dimensiunea elementelor componente,participa la mentinerea,sprijinul si stabilizarea protezelor partiale.

Elementele auxiliare sunt reprezentate de:

a. retentivitatea anatomica a campului protetic

b. musculatura periprotetica

c. adeziunea

Retentivitatea anatomica a campului protetic este reprezentata de:

a. crestele alveolare,care,prin volum mare si forma se opun tendintelor de deplasare in sens orizontal;

b. tuberozitatile retentive se opun,in general,tendintei de mezializare;

c. bolta palatina adanca se opune miscarilor laterale;bolta plata,cu suprafata mare,favorizeaza adeziunea

d. musculatura orofaciala reprezentata de muschii care prezinta fibrele orientate paralel cu marginile protezei favorizeaza stabilizarea,daca versantul vestibular al seilor este modelat usor concav

e. adeziunea este evidentiata si eficienta la protezele partiale care au elementul de legatura dintre sei reprezentat de placa;adeziunea se dezvolta datorita paralelismului dintre cele doua suprafete-a campului protetic si a protezei intre care exista un strat lichid ( saliva ).