EXPLORAREA PARACLINICA A SPLINEI

EXPLORAREA PARACLINICA A SPLINEI

diagnostic de laborator

Pentru indicatia de splenectomie, examinarile hematologice vizeaza diagnosticul hipersplenismului prin decelarea:

- citopeniei periferice- trombocitopenie, leucopenia, anemie (singure sau in asociere);

- anticorpilor fata de elementele celulere sangvine- testul Coombs direct si indirect;

-regenerarii medulare- prin punctia maduvei osoase;

- teritoriului de hipersechestratie a celulelor sangvine marcate cu izotopi (dominanta sau exclusive intrasplenica).

diagnostic imagistic

radiografia abdominala

Poate releva cresterea umbrei splenice, dislocarea gastrica ,ridicarea hemidiafragmului stang, ocluzie intestinala, calcifieri splenice. Pentru estimarea modificarilor de volum, dimensiunile splinei vor fi raportate la vertebrele T12-L3.

ecografia abdominala

Metoda de electie in diagnosticul afectiunilor splenice. Avantajele sale sunt indiscutabile: neinvazivitatea, posibilitatea examinarii la patul pacientului, si a repetarii sale ori de cate ori este necesar. Ecografia ofera informatii rapide asupra formei , dimensiunilor, pozitiei si raporturilor splinei cu organele din jur, dar si asupra modificarilor structurii parenchimale. In acelasi timp, ea deceleaza modificarile altor organe abdominal si colectiile peritoneale sau pleurale. La pacientii socati cu traumatisme abdominal inchise sau politraumatisme, ecografia de urgenta permite un diagnostic expeditiv si precis al leziunilor viscerelor abdominale parenchimatoase si al colectiilor peritoneale si retroperitoneale. Prin simplitatea sa tehnica, ecografia a devenit procedeul ideal pentru urmarirea evolutiei leziunilor intraabdominale si, o metoda de screening in afectiunile splenice.

tomografia computerizata(CT)

Furnizeaza informatii suplimentare si de o calitate mai buna in privinta naturii, numarului, dimensiunilor si intinderii proceselor patologice splenice fiind considerata cea mai buna metoda imagistica pentru evaluarea globala a extinderii leziunilor. Ea permite examinarea simultana a organelor vecine si a raportului lor cu splina oferind date utile in diagnosticul diferential. CT este utilizata pentru calcularea scorului de severitate. Dezavantajele principale ale CT sunt costul mai ridicat, disponibilitatea limitata in urgenta, si interferarea cu unele echipamente de resuscitare. In principiu, indicatile sale elective si in urgent decurg din ineficienta ecografiei.

rezonanta magnetica nucleara

Este mai putin sensibila in decelarea leziunilor splenice focale si nu este utila, in mod special, in traumatisme. Folosirea mediului de contrast T2 permite diferentierea intre splenomegaliile prin leziuni benigne de cele maligne si amelioreaza indeosebi diagnosticul preoperator al bolilor limfoproliferative.

scintigrafia splenica

Indicatii reduse in diagnosticul afectiunilor splenice. Metoda permite masurarea exacta a dimensiunilor si formei splinei, releva prezenta leziunilor care disloca sau inlocuiesc parenchimul splenic functional(hematoame,abcese,infarcte,tumori), deceleaza splinele accesorii si ofera informatii asupra functiilor splenice(hipersplenism,viabilitatea autotransplantelor splenice). Scintigrafia cu sulf colloidal marcat cu 99mTc care se fixeaza in sistemul reticuloendotelial splenic, este procedeul conventional prin care se evidentiaza modificarile de volum si leziunile intrasplenice. In traumatismele splinei fara hemoperitoneu sau cu hemoragie intraperitoneala moderata, metoda este precisa in determinarea extinderii leziunilor traumatice cu conditia sa se efectueze din proiectii multiple. Scintigrafia cu hematii alterate prin caldura si marcate cu 99mTc(sau 51cr) sau scintigrafia cu trombocite marcate cu 99mTc isi mentin indicatia in diagnosticul pre si post operator. Efectuate preoperator in anemia sferocitara si trombocitopenia imuna stabilesc sediul si amploarea sechestrarii celulelor sangvine si evidentiaza splinele accesorii care vor trebui indepartate in cursul splenectomiei. Splenectomia va oferi rezultate optime daca modificarile scintigrafice releva reducerea timpului de injumatatire si acumularea preponderenta a radioactivitatii la nivelul splinei. Scintigrafia postoperatorie este indicata pentru pacientii cu splenectomie partiala si la cei cu autotransplant heterotopic splenic pentru a evalua functionalitatea parenchimului splenic prezervat.

Arteriografia selectiva celiaca si splenica

Procedeu imagistic invaziv, este indicata pentru diagnosticul afectiunilor splenice vasculare: anevrisme sau fistule arteriovenoase si hipertensiunea portala in care timpul venos al examinarii ofera imagini echivalente cu ale splenoportografiei clasice. Este indicata la pacientii la care se preconizeaza embolizarea arterei splenice in scop terapeutic. In traumatismele splenice, angiografia a fost inlocuita cu procedeele imagistice neinvazive sau miniinvazive. Efectuarea sa, va fi luata in considerare dupa evaluarea ecografica si prin TC si numai la pacientii stabili hemodinamic, care previzibil suporta examinarea si la care se preconizeaza chirurgia splenica conservative.

Lavajul peritoneal diagnostic- punctia lavaj a cavitaii peritoneale este indicata in traumatismele abdominale inchise, in care reprezinta procedeul cel mai expeditiv pentru evidentierea sau confirmarea hemoragiei intraperitoneale. La pacientii suspectati de leziuni traumatice ale splinei lavajul va fi precedat sau completat cu ecografia abdominal sau CT. Ratiunea efectuarii acestor explorari imagistice este acea de a decela leziunile splenice, sursa posibila a hemoragiei peritoneale.Metoda are putine contraindicatii:graviditatea, chirurgia abdominala anterioara , obezitatea morbida.[42]