INFECTIILE APARATULUI URINAR

INFECTIILE APARATULUI URINAR

Infectiile tractului urinar sunt considerate cele mai frecvente infectii bacteriene care agreseaza organismul uman de toate varstele, constituind o serioasa problema de sanatate peste tot in lume. Afirmatia de mai sus are in vedere nu numai morbiditatea si, ocazional mortalitatea indusa, dar si costurile implicate in diagnosticare si mai ales tratament. Afectand mai ales sexul feminin, se considera ca jumatate din femei vor suferi unul sau mai multe episoade de infectie urinara in timpul vietii (25% din acestea prezentand infectii recurente). Alte date statistice:

A       5% dintre fetele de varsta scolara vor avea unul sau mai multe episoade de cistita acuta;

A       in anii fertilitatii, bacteriuria este de 50 de ori mai frecventa la femei decat la barbati;

A       dupa 60 de ani 25-50% din femei si 5-20% din barbatii internati in spitale au infectie urinara;

A       80% dintre infectiile recurente constituie reinfectii cu flora perineala;

A       5% dintre gravide, in primul trimestru de sarcina, sunt infectate urinar;

A       42% din totalul infectiilor urinare il constituie infectiile intraspitalicesti (2/3 din acestea sunt asociate cu cateterizarea tractului urinar!);

A       dupa o singura cateterizare riscul infectiei este relativ redus,    dupa o zi de purtare a sondei creste la 5%, iar dupa o saptamana este de 50%.

Toate aceste date statistice trebuie sa ne dea mult de gandit si explica ponderea mai mare a acestui capitol in economia cartii. Pentru a ne putea descurca mai usor prin "labirintul" infectiilor urinare am considerat util sa definim initial cativa din termenii "cheie" ai acestui capitol:

A       infectia tractului urinar presupune prezenta de microorganisme in caile urinare, urina normala fiind un lichid steril;

A       bacteriuria reprezinta prezenta de bacterii in urina recoltata din vezica urinara;

A       bacteriuria semnificativa este prezenta pe mediul de cultura a unui numar de 100.000 sau mai multe colonii;

A       bacteriuria oculta, asimptomatica este bacteriuria semnificativa detectata prin urocultura la o persoana aparent sanatoasa;

A       persistenta infectiei reprezinta prezenta in continuare a bacteriilor izolate initial prin urocultura in ciuda tratamentului aplicat, cu sau fara semn de inflamatie;

A       recidiva presupune reaparitia bacteriuriei, dar cu alt germen decat cel izolat initial;

A       suprainfectia semnaleaza prezenta unui nou germen patogen cu semne evidente de infectie.

clasificare infectiilor urinare

Se doreste, prin aceasta noua clasificare sa se inlature conceptia de infectie urinara localizata.

patogenia infectiilor urinare

Se poate afirma ca in mod normal exista un echilibru intre microb si gazda, care se caracterizeaza prin lipsa aparitiei infectiei. Orice modificari aparute (scaderea fortelor de aparare si a mecanismelor multiple prin care organismul isi protejeaza aparatul urinar sau cresterea virulentei bacteriilor) declanseaza infectia urinara.

mecanismele de aparare contra infectiilr urinare

A   Locale

I.   Compozitia urinii

A.     pH-ul urinar: toti germenii care provoaca infectii au un pH optim de dezvoltare (ex: E.Coli - intre 6 si 7, Proteus -intre 6,8-7,5). Acidifierea urinii poate constitui o masura profilactica in cazul infectiei recurente. Totodata, cresterea pH-ului urinar la femeia gravida explica partial susceptibilitatea la infectii a acesteia.

B.     glucoza in urina: la concentratii mai mari de 1g/l (diabet zaharat) metabolitii rezultati acidifica urina.

C.     concentratia ureica urinara: peste 20g/l favorizeaza infectii urinare cu E.Coli, Klebsiella sau Proteus.

D.     osmolaritatea in urinile extrem de diluate cresterea bacteriana se reduce, independent de pH.

II.Vezica urinara

A.       Evacuarea vezicala completa asigura indepartarea eventualilor germeni care astfel nu mai au posibilitatea sa se fixeze la mucoasa.

B.       Mucoasa vezicala: rezistenta mucoasei vezicale la infectii se datoreaza mecanismelor antiaderentiale: proteina Tamm-Horsfall glicozo-aminoglicanii, glicoproteina 1 din stratul laminar, Ig A secretorie

C.       Rinichiul intervine in felurite moduri pentru a preveni instalarea si dezvoltarea infectiei. Mai multe constatari pledeaza pentru aceasta:

fluxul urinar intrarenal "spala" bacteriile, similar cu actul mictional;

zona medulara renala este de 10.000 ori mai susceptibila la infectii, deoarece concetratia crescuta de amoniac din medulara inactiveaza complementul, iar pe de alta parte, leucocitele se deplaseaza si activeaza mai greu in aceasta zona, cu pH scazut si flux sanguin slab;

sinteza de imunoglobuline (in faza initiala IgM si apoi tardiv IgG si IgA ) asigura un grad important de imunitate fata de infectiile cu acelasi serotip bacterian;

persistenta antigenelor in parenchimul renal duce la stimularea cronica a productiei locale de anticorpi (aceasta lupta antigen anticorp explica leziunile interstitiale, persistente si dupa sterilizarea urinilor);

D.       Prostata, prin secretiile elaborate are actiune antibacteriana, participand la prevenirea infectiilor. Exista un factor bactericid contra multor germeni in lichidul prostatic. Zincul este se pare elementul central al acestui factor bactericid. Scaderea concentratiei zincului in lichidul prostatic la pacientii cu prostatita cronica explica diferentele de aparare ale glandelor prostatice in fata germenilor.

A       Generale

Mecanisme de aparare celulara. Detectarea chimiotactica a germenilor si trimiterea de celule fagocitare la locul infectiei. Microorganismele situate exclusiv in caile urinare vor deveni tinta leucocitelor polimorfonucleare. Germenii anihilati de actiunea concertata PMN-factori uroteliali vor fi eliminati prin fluxul urinar. Daca germenii au patruns in tesuturi, distrugerea lor cu ajutorul macrofagelor este mai anevoioasa.

Mecanisme de aparare umorale. Producerea de imunoglobuline se face atat la nivel local cat si la nivel sistemic, in functie de tipul infectiei urinare. Trebuie retinut ca in cazul infectiilor de cale excretorie raspunsul imun nu este detectabil, datorita faptului ca bacteria se situeaza in afara mecanismelor de stimulare umorala, in exteriorul celulei uroteliale.

In infectiile parenchimatoase mecanismul de aparare raspunde imediat si masiv, fiind apoi modulat in functie de capacitatea gazdei de a lupta cu infectia.