ANATOMIA RADIOLOGICA A APARATULUI URINAR

ANATOMIA RADIOLOGICA A APARATULUI URINAR

Forma rinichilor: bob de fasole; cei doi rinichi se privesc prin concavitati. Conturul renal este regulat, exceptand zona mijlocie interna care poate fi intrerupt sau se vede depresiunea data de hil. Sub hil, conturul intern renal este mai bombat decat deasupra hilului. Uneori, la adult, conturul renal extern este boselat datorita persistentei lobulatiei fetale.

Marimea rinichilor: diametrul longitudinal = 12-13cm; diametrul transversal = 6-7cm; diametrul sagital =3-4cm. Rinichiul drept este cu 0,5-1cm mai mic decat stang. La femei rinichii sunt cu 0,3-0,5cm mai mici in toate diametrele.

Pozitia rinichilor: in lojele renale (lombare); rinichiul stang este situat mai sus; in 1/3 din cazuri sunt la acelasi nivel; suprafata posterioara a rinichiului este la 9cm de pielea peretelui dorsal. Axul longitudinal al rinichilor face un unghi de 20s cu mediana. Conturul medial renal este paralel cu muschiul psoas. Rinichii sunt situati oblic de sus in jos si dinauntru in afara, astfel ca se apropie prin polii superiori. Mobilitatea renala cu miscarile respiratorii poate varia larg intre 3-10 cm. ptoza renala se insoteste si de malrotatie.

Anatomia cavitatilor exretorii renale

Exista, de regula, 14 papile: 6 superioare, 4 intermediare si 4 inferioare dispuse intr-un plan anterior si altul posterior. Fiecare calice are o cavitate ca o palnie, care este fixata de una sau mai multe papile. Se disting trei grupe caliceale mari: superior, mijlociu si inferior, alcatuite fiecare din calice mici.

Fig.269 Aspect normal renal, respectiv caliceal

Fig. 270 Aspecte diferite pielo-caliceale

De la periferie spre hilul renal, calicele mici converg in calicele mari, iar acestea converg in bazinet sau pelvisul renal. Bazinetul are o forma aproximativ triunghiulara pe sectiune si se continua cu jonctiunea pielo-ureterala, o zona ceva mai stramta decat restul ureterului. In continuare, jonctiunea se continua cu ureterul. Are o lungime de 25-30cm si prezinta trei portiuni anatomice: lombara, iliaca si pelvina. Are peristaltica proprie si de aceea nu se poate vizualiza pe toata lungimea, pe un singur cliseu urografic. Ureterul se termina prin ostium-ul sau orificiul ureteral vezical, situate pe peretele posterior al vezicii urinare. Intre cele doua ostium-uri se afla pliul interureteral.

Vezica urinara este un organ cavitar situat median, in micul bazin. Are un aspect piriform cu varful in jos. La cistografie, se pot studia partile vezicii: fundul, peretele posterior cu ostium-urile ureterale, planseul vezical, jonctiunea vezico-uretrala.

Fig. 271 Reprezentarea schematica a vezicii urinare

Peristaltica vezicala si capacitatea sa se evidentiaza prin cistografia premictionala si mai rar astazi, prin uretro-cistogafie retrograda.

Uretra reprezinta segmentul final al aparatului urinar. Se studiaza prin uretrografie premictionala sau uretrografie retrogada. La barbat, este mai lunga si are trei portiuni: uretra prostatica, mai stramta; uretra membranoasa si uretra peniana, care este mai larga. La femeie, uretra este scurta (5-6cm) si are un calibru uniform.