CUPRINSUL LUCRARII

CAPITOLUL I

Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie a

aparatului afectat

Anatomia si fiziologia aparatului afectat

Prezentarea teoretica a bolii

Definitie   

Etiologie   

Patogenie   

Simptomatologie   

Tratament   

CAPITOLUL II

Supravegherea pacientului din momentul internarii pana la externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune.

Internarea pacientului in spital

Asigurarea conditiilor de spitalizare

Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati

Pregatirea patului si a accesoriilor lui

Schimbarea lenjeriei de pat

Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului

Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a pacientului imobilizat

Observarea pozitiei pacientului in pat

Schimbarea pozitiei si imobilizarea pacientului

Captarea eliminarilor

Supravegherea functiilor vitale si vegetative

Alimentatia bolnavului

Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului

Recoltarea produselor biologice si patologice

Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de afectiune

Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii

Educatie pentru sanatate

Profilaxia bolii

Externarea pacientului

CAPITOLUL III

Prezentarea cazurilor de boala

Cazul nr. 1- plan de ingrijire   

Cazul nr. 2- plan de ingrijire   

Cazul nr. 3- plan de ingrijire

Concluzii asupra lucrarii

BIBLIOGRAFIE

,,Nu te bucuri cu adevarat decat prin daruire. Esti mare si puternic prin ceea ce poti darui altora .

Esti cata putere de depasire, cata putere de jertfa ai''.

Ernest Bernea-Indemn la simplitate

CAPITOLUL I

Prezentarea notiunii de anatomie si fiziologie a aparatului afectat

Anatomia si fiziologia aparatului afectat

Articulatia soldului la om indeplineste functii complexe de suport a greutatii corporale, permitand in acelasi timp deplasarea corpului. In formarea articulatiei soldului iau parte doua oase : coxalul (care impreuna cu sacrul formeaza bazinul) si femurul (osul coapsei ). Ele alcatuiesc articulatia soldului sau coxofemurala.

Aceasta articulatie de tip sinovial prezinta suprafete articulare, capsula, ligamente, sinovie, burelet marginal. In osul coxal exista o cavitate denumita cotiloida in care patrunde capul femurului.

Extremitatea superioara a femurului prezinta un cap, capul femural si gatul sau colul, care leaga capul femural de corpul osului. Intre capul si corpul femurului se formeaza un unghi deschis care in mod normal masoara 126-130 grade. Orice modificare in deschiderea acestui unghi mareste solicitarea cartilajelor favorizand astfel dezvoltarea artrozei.

   

Prezentarea teoretica a bolii

Definitie

Coxartroza denumita si artroza soldului este o artropatie cronica, caracterizata din punct de vedere morfologic prin alterari degenerative ale cartilajului articular, asociate cu leziuni proliferative ale tesutului osos subiacent.

Considerata multa vreme ca o boala legata de imbaranire, de unde si vechea denumire de morbus coxae senilis, astazi, gratie lucrarilor experimentale si histologice ale lui Rutishauser si ale scolii sale ca si lucrarilor lui Pauwels, se admite ca in coxartroza leziunile sunt expresia adaptarii tesutului osos la factorii de presiune excesiva pe care ii suporta in unele imprejurari articulatia.

Aceasta este intr-atat de adevarat incat, daca se suprima aceste conditii defavorabile se constata revenirea osului la starea normala.

Coxartroza este una dintre cele mai frecvente artroze si in acelasi timp, una dintre cele mai grave deoarece afectarea sa duce la deficiente serioase in stabilitatea si mobilitatea bolnavului. Se intalneste de obicei la varsta de 50-60 de ani sau chiar la tineri, in caz de malformatie a articulatiei coxofemurale.

Inafara denumirii de artroza mai este folosit si termenul de reumatism degenerativ si cel de osteoartrita localizat la articulatia soldului.

Etiologie

Coxartroza constituie o boala plurietiologica, dar monopatogenica, expresie a degradarii anatomo functionale a soldului. Afectiunea este intalnita la persoane care depasesc varsta de 40 ani iar frecventa ei creste odata cu varsta. Ea intereseaza in mod egal ambele sexe, cu o usoara predominanta la sexul feminin.

Aproape toate clasificarile etiologice ale coxartrozei fac dinstinctia intre formele primare sau idiopatice si forme secundare.

Coxartrozele primare constituie aproximativ jumatate din numarul total si ele debuteaza catre varsta de 60 ani; adesea ele sunt bilaterale, se insotesc de artroze ale altor articulatii, iar radiologic sunt artroze de tip central.

Ele par sa fie cauzate de factori generali, inca putin cunoscuti, care altereaza cartilajul articular, producand leziuni de uzura precoce la nivelul articulatiilor supuse la eforturi maxime.

Coxartrozele secundare sunt acelea la care factorii locali pot sa fie

incriminati drept cauze declansatoare ale afectiunii.

Dintre coxartrozele secundare cele mai frecvente sunt acelea consecutive alterarilor mecanicii articulare prin tulburari de statica articulara care pot fi datorate:

malformatiilor congenitale coxofemurale - ex. displazia sau luxatia congenitala de sold, coxa vara sau valga, protruzia acetabulara juvenila.

deformatiilor coxofemurale castigate - ex. sechelele traumatice ale capului femural sau cotilului dupa fracturi, luxatii, decolare epifizara.

O alta categorie de coxartroze secundare sunt acele care, fara sa fie datorate malformatiilor sau tulburarilor de statica articulara, recunosc totusi cauze locale care au alterat sinoviala sau cartilajul articular, elemente pe care se va dezvolta ulterior artroza. Astfel sunt coxartrozele secundare unei coxite infectioase sau reumatismale, condromatozei soldului, sinovitei traumatice.

Patogenie

Functionalitatea normala a unei articulatii depinde de integritatea morfofunctionala a componentelor sale si de prezenta cantitativ normala a lichidului sinovial care asigura nutritia cartilajului si ungerea articulara.

Nutritia cartilajului este in mod normal foarte precara depinzand, printre altele, de o serie de factori mecanici de frecare si presiune care favorizeaza patrunderea lichidului sinovial in porozitatile cartilajului. Nutritia cartilajului poate deveni deficitara in imobilizarile articulare, precum si in tulburarile de secretie a lichidului sinovial, in particular a acidului hialuronic, de catre celulele sinoviale in porozitatile cartilajului. Perturbarea echilibrului articular in coxartroza poate fi determinata de factori biologici sau mecanici.

Primele modificari decelabile in coxartroza se situeaza la nivelul cartilajului care acopera capul femural si acetabulul.

Procesul de degenerescenta a cartilajului, in zona in care nu suporta greutatea corpului, provoaca o proliferare activa a vaselor subiacente stratului calcifial al cartilajului, pe care il invadeaza si il transforma in tesut osos. Astfel, in zona neportanta a capului femural si a cotilului au loc procese osteogenetice cu formare de osteofiti. In zona care suporta greutatea corpului, cartilajul degenerat se subtiaza pana la disparitie.

Suprafata osoasa neprotejata de cartilaj si supusa unei presiuni enorme se eburnifica, iar sub aceasta zona in grosimea tesutului spongios al capului, apare o densificare osoasa. La acest nivel exista o reactie vasculara accentuata care este responsabila de densificarea si ingrosarea travelor osoase dar care lipseste pe linia de transmitere maxima a presiunii, unde tesutul osos este resorbit si inlocuit cu focare de fibroza si pseudochiste. De aceea, coxartroza apare ca o tulburare vasculara care modifica natura tesuturilor articulare, in special a cartilajului si a osului si se insoteste de dureri si de deformari mari. Zona de condensare osoasa este in mod special responsabila de producerea stimulilor durerosi.

Simptomatologie

Semnele clinice ale coxartrozei sunt durerea la mers, limitarea miscarilor si atitudinea vicioasa a coapsei.

Durerea la mers este simptomul principal. Ea apare dupa o distanta variabila si obliga bolnavul sa se opreasca pentru cateva minute, dupa care reluarea mersului este mai mult sau mai putin usurata. Durerea dispare la repaus.

Din cauza durerii mersul este schiopatat, iar mersul pe teren accidentat, urcarea sau coborarea scarilor sunt deosebit de penibile. La scularea din pat sau dupa o perioada mai indelungata de stat pe scaun, primii pasi sunt foarte durerosi, iar dupa ce s-a facut incalzirea articulatiei, durerile scad sau inceteaza total. Sediul durerii variaza : uneori ea este situata la radacina coapsei, pe fata anterioara si se poate sa se intinda pana la genunchi; alteori durerea se gaseste pe fata interna a coapsei in regiunea muschilor adductori. Durerea articulara se explica prin faptul ca suprafetele osoase se preseaza si ,,se freaca'' una de alta, cartilajul distrugandu-se astfel se produce o iritatie mecanica ce determina si o inflamatie locala care explica cauza durerii in miscare.

Celelalte semne subiective intalnite in coxartroza sunt inconstante. Astfel bolnavii pot sa perceapa uneori, in cursul unor anumite miscari cracmente in articulatia soldului, iar alteori prezenta unor episoade bruste dar pasagere de blocaj al articulatiei soldului.

Atitudinea vicioasa apare tarziu in evolutia coxartrozei si este datorata, la inceput contracturii musculare datorata incongruentei articulare. Atitudinea vicioasa a soldului este in flexie, adductie si rotatie externa. Astfel flexia coapsei este compensata printr-o hiperlordoza lombara, adductia coapsei printr-o ridicare a bazinului de partea bolnava iar rotatia externa printr-o rotatie cu antepulsia bazinului de partea bolnava. Numai dupa corectarea acestor atitudini de decompensare se v-a aprecia exact amplitudinea atitudinii vicioase a soldului bolnav.

Limitarea miscarilor se manifesta prin jena accentuata pe care o resimte bolnavul cand vrea sa-si incruciseze genunchii sau prin imposibilitatea de a se incalta de partea bolnava ,,semnul pantofului''; bolnavul se incalta pe la spate prin flectarea genunchiului.

Limitarea miscarilor pasive este constanta in coxartroza si poate sa fie apreciata prin masurarea unghiurilor.

Flexia coapsei poate sa fie limitata pana la 90⁰ sau chiar mai putin, abductia este considerabil limitata si destul de precoce in raport cu flexia. Rotatia interna si mai putin cea externa, sunt limitate, in comparatie cu acelea ale soldului sanatos.

Dupa un oarecare timp de evolutie a coxartrozei se intalneste in mod constant o hipertrofie a musculaturii coapsei si a fesei care se datoreaza faptului ca suprafetele articulare nu se mai adapteaza perfect una cu cealalta datorate deformarilor extremitatilor osoase prin hipertrofie si osteofitoza.

Examenul radiologic pune in evidenta leziunile radiologice ale coxartrozei:

Pensarea spatiului articular care arata uzura cartilajului articular iar in formele incipiente ea poate sa lipseasca.

Alterarea structurii osoase consta in procesul de condensare osoasa, de atrofie calcara numit osteoscleroza si rarefierea osoasa uneori geodica.

Osteofitoza consta in formarea unor excrescente osoase numite osteofite care se dezvolta la periferia invelisului cartilaginos si al capului femural.

Modificarea formei capului femural si a cotilului. Capul femural apare turtit datorita unei infundari in zona de sprijin. Cavitatea cotiloida prezinta o inclinare mare ceea ce duce la ovalizarea cotilului.

Examenul de laborator este redus; VSH, leucocitoza sunt in valori normale, uneori acidul uric este crescut.

Tratament

Tratamentul coxartrozei beneficiaza de mijloace ortopedice, medicamentoase, fizioterapice, crenoterapice si chirurgicale.

Mijloacele ortopedice constau in reducerea sprijinului si in mobilizarea soldului, pentru a-i conserva functia. Reducerea sprijinului este absolut necesara, intrucat exercitarea unei presiuni pe zonele patologice accelereaza producerea leziunilor anatomice. Mobilizarea urmareste sa mentina o functie articulara satisfacatoare, evitand instalarea unei atrofii musculare.

Mijloacele medicamentoase constau in administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (Movalis, Celebrex, Meloxicam, Diclofenac, Flamexim, etc.), miorelaxante (Midocalm, Neuriplege, Cloroxazon) si antialgice (Nurofen, Eferalgan, Piafen, Tramal, etc). Forma clinica in care tratamentul medicamentos este de mare ajutor bolnavului si poate fi folosit timp indelungat, este coxartroza primara. In formele dureroase se pot folosi infiltratii intraarticulare cu lichid sinovial.

Fizioterapia constituie un mijloc important in cadrul tratamentului complex al coxartrozei deoarece are o utila actiune antalgica, decontracturanta si intr-o oarecare masura antiinflamatoare. Se recomanda impachetari cu parafina, revulsive, infrarosii si roentgenterapia.

Crenoterapia este un excelent mijloc de tratament cu ape hiperterme, ape sulfuroase, ape clorurosodice, namoluri. Aplicatiile locale, baile de namol, dusuri - masaj, au un efect sedativ, antispastic dar si tonic stimulant. Aceste mijloace care constituie baza tratamentului conservator al coxatrozei, trebuie completate cu cateva prescriptii de viata: lupta activa contra obezitatii, evitarea excesului de oboseala articulara, mentinerea unei mobilitati articulare maxime prin gimnastica medicala zilnica.

Tratamentul chirurgical se indica cand celelalte proceduri nu mai dau rezultate si constau in :

Osteotomii intertrohanteriene pentru corectia de coxa valga sau de medializare Mc Murray, de rotatie tip Sugioka, etc.

Osteotomii de bazin

Artroplastia de sold cimentata sau necimentata, in functie de varsta pacientului

CAPITOLUL II

Supravegherea pacientului din momentul internarii pana la externare si efectuarea tehnicilor impuse de afectiune.

2.1. Internarea pacientului in spital

Internarea in spital constituie un eveniment important in viata bolnavului cu coxartroza, deoarece el se desparte de mediul sau obisnuit si este nevoit sa recurga la ajutorul oamenilor straini. Aceasta situatie impreuna cu boala ii creeaza anumite stari emotive de care personalul trebuie sa tina seama, menajandu-l cat mai mult.

Primul contact cu bolnavul este hotarator pentru castigarea increderii lui, factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborari sincere intre bolnav si personalul de ingrijire in vederea recastigarii sanatatii celui internat. Din acest motiv este important ca personalul serviciului de primire sa dovedeasca inca de la inceput cea mai mare atentie si preocupare fata de bolnavul nou sosit.

Accesul bolnavului in spital se face prin camera de garda. Bolnavul este ajutat sa se dezbrace si apoi ajutat sa se aseze pe masa de consultatie pentru a fi examinat de medicul de garda in vederea stabilirii diagnosticului de internare.

Bolnavului cu coxartroza se interneaza prin programare pe baza biletului de internare emis de medicul din policlinica sau biletului de trimitere de la medicul de familie.

Bolnavul internat este inregistrat in registrul de internari, tot aici se completeaza foaia de observatie clinica si datele de identitate, numar salon, diagnostic de internare. In foaia de temperatura sunt trecute diureza, lichidele ingerate, scaunele, dieta, si functiile vitale: pulsul, TA, temperatura si respiratia.

Hainele bolnavului vor fi supuse deparazitarii si dezinfectarii inainte de inmagazinare. Bolnavul imbracat in tinuta de spital; pijama, capot, papuci este condus in sectia de Ortopedie.

2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare

Asistenta medicala asigura primirea bolnavilor internati si se ingrijeste de acomodarea acestora la conditiile de spital, scopul internarii fiind vindecarea si aceasta nu se realizeaza daca nu cream conditii care sa ridice forta de aparare a

organismului .

Regimul terapeutic de vindecare urmareste izolarea bolnavului de conditiile negative ale mediului care ar putea traumatiza, suprasolicita sau epuiza sistemul nervos central. De aceea bolnavii nou ajunsi pe sectie vor fi cazati in saloane cu pacienti a caror stare de sanatate prezinta o evolutie favorabila, astfel incat din discutiile ce vor avea loc intre pacienti, acesta sa capete incredere in metoda terapeutica aleasa si in personalul care il va ingriji.

Saloanele vor fi curate, zugravite in culori deschise odihnitoare, iluminatul difuz si indirect si se v-a tine cont de conditiile de asepsie si antisepsie evitandu-se astfel contaminarea bolnavului cu agenti patogeni. Temperatura in salon trebuie sa fie de aproximativ 19-21 grade C, umidificarea aerului de 60-65% pentru a mentine in bune conditii functia respiratorie a pacientului.

Vor fi inlaturati factorii iritanti, vizuali, auditivi, olfactivi care produc excitatii negative prin aerisirea salonului de cel putin 2 ori pe zi, mentinerea in stare de curatenie a mobilierului, faiantei, pardoselei .

Se aduce la cunostinta bolnavului regulamentul de ordine interioara care cuprinde atat indatoririle bolnavului spitalizat cat si drepturile lui pe durata spitalizarii.

Bolnavul este obligat sa respecte ordinea de zi a sectiei pentru a nu-i deranja pe ceilalti. Orele de odihna vor fi respectate cu strictete, mesele vor fi servite la orele programate.

Bolnavul trebuie sa declare toate simptomele legate de boala , sa se supuna prescriptiilor medicale iar in timpul vizitei va fi educat sa stea linistit in pat, sa nu deranjeze munca medicului. Este interzis sa faca galagie, murdarie dezordine in salon precum si anexe.

Asistenta participa la vizita medicala, consemneaza si asigura indeplinirea tuturor recomandarilor medicale privind igiena bolnavilor, dieta alimentara, preluarea produselor biologice pentru efectuarea analizelor de laborator, administrarea tratamentelor prescrise.   

2.3. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati

In conditiile spitalizarii patul reprezinta pentru fiecare bolnav, spatiul in care isi petrece majoritatea timpului din boala si convalescenta de aceea trebuie sa fie comod, de dimensiuni potrivite, accesibil din ambele parti , usor de manevrat, usor de curatat, pentru ca ingrijirile, investigatiile si tratamentele aplicate bolnavului sa nu fie impiedicate.

Pregatirea patului si accesoriilor lui

Tipul de pat utilizat pe sectia de ortopedie este ortopedic, cu lungimea de 2 m, latimea de 80-90cm. Inaltimea de la dusumea pana la saltea trebuie sa fie de 60 cm asa incat sa-i permita bolnavului sa poata sa coboare la nevoie din pat, sa poata sta in pozitie sezand, sprijinindu-si picioarele comod pe podea. Aceste paturi sunt prevazute cu somiera mobila la care cadranul somierei este de 2,3 sau 4 bucati articulate, dand posibilitatea de asezare a bolnavului in pozitii foarte variate.

Patul poate fi prevazut cu urmatoarele accesorii :

Saltele ortopedice

Saltele pentru prevenirea escarelor

Perne

Paturi confectionate din lana moale usor de spalat

Cearsafuri ; unul simplu si unul plic

Una, doua fete de perna

Musama si aleza in functie de caz

Auxiliar patul poate fi prevazut cu :

Sprijinitor de perne

Rezemator de picioare

Aparatoare laterala

Coviltir

Sustinator de invelitoare

Mese adaptabile la pat

Agatatoare pentru usurarea mobilizarii active

Pregatirea patului fara pacient se realizeaza la externarea pacientului spitalizat/internarea pacientului in vederea tratarii lui. Materialele necesare sunt: 2 cearsafuri sau un cearsaf simplu si unul plic, 2 fete de perna, 1-2 paturi, 2 perne.

Tehnica incepe cu indepartarea noptierelor de langa pat si asezarea unui scaun cu spatar pe care se aseaza in ordinea intrebuintarii lenjeria curata, pernele, patura impaturate corect. Se indeparteaza lenjeria murdara, se aranjeaza salteaua si se pregateste patul.

Schimbarea lenjeriei de pat cu pacientul in pat

In cazul bolnavului cu coxartroza dupa interventia chirurgicala starea generala nu permite ridicarea lui din pat iar lenjeria va fi schimbata cu bolnavul in pat.

In functie de capacitatea pacientului de a se mobiliza schimbarea patului se poate realiza in lungime si in latime cand pacientul poate fi sprijinit in pozitia sezand.

Materialele necesare sunt aceleasi ca si la pregatirea patului fara pacient, in plus sunt necesare paravan, sac de rufe murdare, lenjerie de corp curata si materiale necesare pentru efectuarea igienei corporale a pacientului.

Tehnica se incepe ca si la efectuarea patului fara pacient, se aseaza pe un scaun in ordinea prioritatii, patura si cearsaful de sub patura se impaturesc in trei sub forma de armonica. Aleza se ruleaza impreuna cu musamaua, fie in latime daca schimbarea se face in lungime, fie in lungime daca schimbarea se face in latime. Cearsaful se ruleaza in lungime cand schimbarea se face in lungime si in latime cand schimbarea se face in latime. Manevrele sunt executate de catre doua asistente care se aseaza de o parte si de alta a patului. Una dintre asistente sprijina si supravegheaza pacientul iar cea de-a doua aduna lenjeria murdara si o inlocuieste cu una curata.

Asigurarea igienei personale corporale si vestimentare a pacientului

Pentru mentinerea tegumentelor intr-o stare perfecta de curatenie in vederea prevenirii unor complicatii cutanate, pentru stimularea functiilor pielii, pentru asigurarea unei starii de confort. La internarea in spital, i se da posibilitatea bolnavului sa faca baie sau dus, iar in timpul spitalizarii bolnavul va face baie sau dus, cel putin de 2 ori pe saptamana. Cu aceasta ocazie i se va schimba si lenjeria.

Baia generala va fi efectuata obligatoriu inaintea interventiei chirurgicale si inaintea externarii. Pentru a prevenii accidentele asistenta va programa baia sau dusul dimineata pe nemancate sau seara dupa digestie.

Materialele necesare sunt: termometru de baie, sapun, manusi de baie, alcool, lenjerie curata incalzita, casca pentru protejarea parului. Cada fiind spalata si dezinfectata se umple cu apa pe jumatate. Temperatura apei trebuie sa nu depaseasca 37, 38⁰C. Pacientul este invitat sa urineze, ajutat sa se dezbrace, i se protejeaza parul iar la intrarea in cada asistenta ii supravegheaza reactia.

Rolul asistentei este de a supraveghea bolnavul astfel incat daca starea pacientului se altereaza sa poata lua atitudinea corespunzatoare ce se impune situatiei.

Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a pacientului imobilizat

Postoperator datorita starii sale fizice si a recomandarilor medicului se impune efectuarea toaletei pacientului la pat pe regiuni. Inainte de efectuarea tehnicii propriuzise se va asigura intimitatea pacientului si conditiile de prevenire a formarii curentilor in incapere.

Materialele necesare sunt: paravan, 3 prosoape de culori diferite, 3 manusi de baie de culori diferite , sapun neutru, perie de unghii, foarfece pentru unghii, pila, perie de dintii, pasta de dinti, pahar cu apa, pahar cu solutie antiseptica pentru gargara, lighean, musama, aleza, pudra de talc, cana pentru apa calda, galeata pentru apa murdara, un cearsaf sau flanela, termometru de baie, alcool mentolat sau camforat.

Ordinea in care se executa baia este: fata, gatul, membrele superioare, partea anterioara a toracelui, regiunea abdominala, partea posterioara a toracelui, regiunea sacrala, membrele inferioare, organele genitale si la sfarsit regiune perianala.

Efectuarea toaletei cavitatii bucale se face de catre pacient, acesta fiind ajutat sa stea in pozitie semisezanda sau decubit lateral la marginea patului.

Bolnavul este servit cu pahar cu apa, pasta si periuta de dinti iar lenjeria este protejata cu un prosop.

Observarea pozitiei pacientului in pat

Bolnavul cu coxartroza poate adopta o pozitie vicioasa datorata durerii si modificarilor aparute la nivelul articulatiei coxofemurale.

Pozitia antalgica adoptata de bolnavi poate produce modificari semnificative la nivelul altor articulatii sau la nivelul coloanei vertebrale de aceea se impune corectarea permanenta a viciilor de postura.

Schimbarea pozitiei si mobilizarea pacientului

Preoperator bolnavul se poate mobiliza singur (activ) si nu necesita ingrijiri speciale din partea cadrelor medicale medii.

Pozitia bolnavului cu coxartroza este decubit dorsal, decubit lateral pe partea neafectata. Schimbarea pozitiei bolnavului cu coxartroza se efectueaza de 1-2 asistente (pasiv) care trebuie sa urmareasca urmatoarele principii: prinderea bolnavului se va face precis, sigur, cu toata mana, cu degetele alaturate asezand palma pe suprafata corpului protejand regiunea dureroasa; asezarea asistentei cat mai aproape de pat cu picioarele departate pentru a avea o baza de sustinere cat mai mare, genunchi flectati si coaloana vertebrala usor aplecata.

Scopul mobilizarii este miscarea bolnavului pentru a prevenii complicatiile ce pot aparea datorita imobilizarii prelungite , din cauza presiunii exercitate asupra tesuturilor cuprinse intre planurile osoase si suprafata dura a patului. Mobilizarea se face in functie de natura boli, starea generala si cuprinde exercitiile pasive si active petru refacerea conditiei musculare, a tonusului muscular, mentinerea mobilitatii articulare, asigurarea starii de bine si independenta, stimularea organismului si circulatia sangvina pentru prevenirea tulburarilor locale de circulatie (roseata, edem, escare, necroze) si incetinirea circulatiei in clinostatism, formarea trombozelor si a pneumoniilor hipostatice.

Programul trebuie respectat cu strictete astfel incat la fiecare 2 h bolnavul sa fie asezat intr-o alta pozitie decat cea initiala si sa fie consemnat in foaia de ingrijire a bolnavului.

Mobilizarea activa a bolnavului se reia la indicatia medicului sub supravegherea stricta a asistentei medicale si evitandu-se ortostatismul prelungit.

Captarea eliminarilor

Are drept scop observarea caracterelor fiziologice si patologice dejectiilor, descoperirea modificarilor patologice in vederea stabilirii diagnosticului.

Materialele necesare sunt:

prosoape, acoperitoare de flanela,

paravan, musama si aleza,

materiale pentru toaleta mainilor,

manusi,

plosca, bazinet, urinare pentru femei si barbati,

tavita renala, scuipatori, pahar conic sau cutie Petri

Captarea materiilor fecale : asistenta pregateste fizic bolnavul, separa patul de restul salonului cu paravan, protejeaza patul cu musama si aleza , se ridica pacientul si se introduce bazinetul cald sub regiunea sacrala, se acopera cu invelitoarea pana termina actul defecarii, apoi se efectueaza toaleta regiunii perianale, se acopera cu capacul , se strang materialele, se imbraca pacientul, se aeriseste salonul, se spala mainile pacientului iar scaunul se pastreaza pentru vizita mediacala. Notarea scaunelor in foaia de temperatura se face prin semne conventionale : I- normal ; - moale ; - apos ; X - mucos ; P - puroi ; S - sangvinolent ; M - melena.

Captarea urinei : servirea urinarelor, ca si indepartarea lor se face in mod asemanator cu a bazinetelor. Urinarele pot fi plasate pe suportul de sarma, fixate la marginea patului, iar dupa utilizare se golesc imediat, se spala la jet de apa calda si se dezinfecteaza.

Captarea varsaturilor : pacientul se aseaza in functie de starea sa generala, in pozitie sezand, decubit dorsal cu capul intr-o parte, se protejeaza lenjeria cu musama si aleza, se indeparteaza proteza dentara cand este cazul, i se ofera tavita renala, i se ofera un pahar cu apa, se sterge fata, se pastreaza varsatura pentru vizita medicului, se noteaza caracterele varsaturii, frecventa, se spala si se dezinfecteaza recipientele si se pregatesc pentru sterilizare. In cazul bolnavului cu cozartroza varsaturile apar frecvent la intoarcerea bolnavului din sala de operatie in urma anesteziei.

2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative

Functiile vitale

Includ: respiratia, pulsul, tensiunea arteriala si temperatura. Ele sunt frecvent utilizate ca indicatori ai starii de sanatate sau de boala.

Respiratia - reprezinta functia prin care se asigura organismului oxigenul necesar metabolismului celular si de evacuare a bioxidului de carbon, prin miscari de expansiune si retractie a cutiei toracice rezultat din arderile celulare. Frecventa normala a respiratiei este de 16-18 respiratii/minut cu usoare modificari in functie de sex.

In HTA apare dispneea 12-10-8 respiratii/minut care este o respiratie grea, deficitara si anevoioasa. Dispneea cardiaca reprezinta semnul cardiac al insuficientei ventriculului stang in HTA si se manifesta prin lipsa de aer si tahipnee peste 20 respiratii/minut, polipnee (peste 25 respiratii/minut).

Dispneea poate sa apara numai la efort, poate fi dispnee de decubit, care apare in clinostatism sau dispnee respiratorie paroxistica nocturna, provocata de resorbtia edemelor latente instalate in cursul zilei.

Asistenta medicala va urmari: frecventa, tipul respirator, simetria miscarilor si ritmul. Urmarirea mecanicii respiratorii se face prin simpla observatie si numararea miscarilor pe minut.

Se noteaza in foaia de temperatura cu pix sau creion verde printr-un punct, stiind ca fiecare linie orizontala reprezinta 2 respiratii si unirea cu o linie a valorii prezentate cu cea anterioara pentru a obtine curba. La bolnavii cu coxartroza nu sunt modificari legate de respiratie, decat in cazul celor ce prezinta alte afectiuni care pot modifica frecventa, timpul respirator si simetria miscarilor si ritmul.

Pulsul - reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, care se comprima pe un plan osos si este sincrona cu sistola ventriculara . Pulsul ia nastere din conflictul dintre sangele existent in sistemul arterial si cel impins in timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizeaza prin destinderea ritmica a arterei.

Valoarea normala la adult este de 60-80 pulsatii/minut; la persoanele de peste 60 de ani  80-95 pulsatii/minut; la nou-nascut 130-140 pulsatii/minut; la copil mic 110-120 pulsatii/minut.

Valori patologice:

puls bradicardic sub 60 pulsatii/minut

puls tahicardic peste 80 pulsatii/minut.

Asistenta medicala trebuie sa observe la puls: frecventa, ritmul, volumul si tensiunea pulsului, celeritatea.

Pulsul se masoara dimineata si seara, cel mai des la artera radiala. Se noteaza in foaia de temperatura cu pix sau creion rosu, sub forma de curba, stiind ca o linie orizontala corespunde cu 4 pulsatii/minut.

Tensiunea Arteriala reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali. Tensiunea arteriala este determinata de forta de contractie a inimii, rezistenta, elasticitatea , calibrul vaselor si vascozitatea sangelui.

Valoarea sa variaza in functie de puterea de contractie a inimii, de rezistenta pe care o opun vasele de sange (de ex.vasele inguste, aterosclerotice, determina o crestere a TA). Ea prezinta valoarea maxima in cursul sistolei (TA sistolica sau maxima) si valoarea minima in cursul diastolei (TA diastolica sau minima). La adult TA maxima variaza intre 120-140mmHg, iar TA minima intre 70-90mmHg. Se considera valori patologice valorile de peste 140mmHg pentru presiunea sistolica si peste 95 mmHg pentu presiunea diastolica.

Masurarea TA se face cu tensiometru cu mercur sau manometru iar valoarea ne informeaza asupra frecventei si ritmului cardiac. In HTA pulsul este tahicardic, deci prezinta o crestere a frecventei pulsului pe minut peste limita normala. In cazul bolnavilor cu coxartroza, TA nu prezinta modificari, decat in cazul celor cu HTA sau hTA.

TA se noteaza in foaia de temperatura valoric si in reanimare grafic cu pix sau creion rosu.

Temperatura - mentinerea ei in limite normale este necesitatea organismului de a conserva o temperatura la un grad aproximativ constant, pentru a-si mentine starea de bine. Temperatura corpului se mentine constanta datorita echilibrului dintre termogeneza si termoliza numit homeostazie.

Temperatura se masoara de obicei dimineata la ora 8 si seara dupa ora 17. In cazul in care temperatura este foarte mare, se repeta pentu a nu fi gresita. Masurarea temperaturii se face in general axial in cazul bolnavului cu coxartroza si se noteaza in foaia de temperatura sub forma de curba cu creion albastru, o linie orizontala corespunzand la 2 subdiviziuni de grad.

Asistenta pregateste materialele necesare verificand integritatea termometrului, functionalitatea si daca mercurul este coborat in rezervor.

Valoarea normala variaza intre 36-37 grade C. Avem valori patologice atunci cand temperatura este mai mica de 36 grade C si vorbim de hipotermie iar cand temperatura este mai mare de 37 grade C vorbim de hipertermie, 37-38 grade C- subfebrilitate, 38-39 grade C- febra moderata, 39-40 grade C- febra ridicata, 40-41 grade C- hiperpirexie.

Temperatura ridicata la bolnavul operat cu coxatroza ne indica aparitia unei infectii la nivelul plagii sau la proteza.

Functiile vegetative

Cuprind diureza, restabilirea tranzitului intestinal si faciesul pacientului.

Diureza este procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de 24h. Prin urina sunt eliminate substante rezultate din metabolismul intermediar proteic inutile si toxice pentru organism. Urina este colectata in vase cilindrice gradate cu gat larg sau borcane de 2-4 ltr. gradate pe benzi de leucoplast cu creion dermatograf.

Este necesar a se observa ritmul mictiunilor: normal 5-6mictiuni /24h barbati si 4-5 mictiuni/24h la femei. Se educa bolnavul sa urineze numai in urinar iar cel imobilizat sa urineze inainte de fecale.

Colectarea incepe cu un orar fix pentru toti bolnavii sectiei. Astfel la ora 8 dimineata se urineaza si se arunca aceasta urina. Se colecteaza in vasele gradate toate urinele emise pana a doua zi la ora 8 adaugandu-se si urina acestei emisi. Se citeste gradatia iar cifra indicata este urina emisa in 24 h. Valorile fiziologice la femei 1000-1400 ml/24h, iar la barbati 1200-1800 ml/24h.Vorbim de valori patologice atunci cand avem : peste 3000ml/24h- poliurie, sub 1000ml/24h este vorba de oligurie, iar anuria este atunci cand urina in vezica este absenta. Postoperator mictiunile pot fi spontane sau acestea sa nu aiba loc si sa se produca acumularea de urina peste volumul normal in vezica urinara, ceea ce duce la aparitia globului urinar. Se intervine prin instituirea de sonda urinara.

Diureza se noteaza zilnic in foaia de temperatura prin hasurarea cu creion albastru sau galben, o linie orizontala corespunzand la 200 ml de urina, sau cifric, in foaia de temperatura.

Este necesar ca alaturi de diureza sa se treaca si cantitatea de lichide ingerate pentru a se putea stabili raportul dintre lichidele ingerate si cele eliminate.

Diureza la bolnavii cu coxartroza nu prezinta modificari decat in cazul celor cu diferite afectiuni.

Tranzitului intestinal: urmarirea lui este inclusa in atributiile asistentei medicale. Bolnavul va urma un regim alimentar care sa previna starile de constipatie. Daca totusi acestea vor exista, i se administreaza purgative sau i se vor face clisme evacuatoare. Primul scaun spontan are loc in general in ziua a treia de la interventia chirurgicala.

Urmarirea faciesului uneori expresia fetei poate traduce durere, anxietate, deprimare, optimism interes sau dezinteres fata de boala.Tegumentele pot fi deasemenea palide, eritematoase, transpirate sau uscate, in functie de starea bolnavului.

2.5. Alimentatia bolnavului

Oricarui organism ii este necesar sa ingere si sa absoarba alimente de buna calitate si in cantitate suficienta pentru a-si asigura dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indispensabila unei bune functionari. Alimentatia bolnavului trebuie sa respecte mai multe principii : inlocuirea cheltuielilor energetice de baza ale organismului, asigurarea aportului de vitamine si saruri minerale necesare metabolismului normal, favorizarea procesului de vindecare prin crutarea organelor bolnave, prevenirea unei evolutii nefavorabile in bolile latente, consolidarea rezultatelor terapeutice obtinute prin alte tratamente.

Tinand seama de aceste principii regimul dietetic al bolnavului trebuie astfel alcatuit incat sa satisfaca atat necesitatile calitative cat si cantitative. Bolnavul cu cozartroza fiind in repaus la pat necesita 25 de calorii/Kg corp. Ratia alimentara trebuie sa cuprinda : 400gr glucide/24h (6gr/kg corp / 24 h), 70 gr lipide / 24 h ( 1 gr / kg corp / 24 h ) 70 gr proteine / 24 h ( 1 gr / kg corp / 24 h ).

Vitaminele sunt necesare mentinerii metabolismului normal. Necesarul zilnic pe zi este de : 150 mg Vit. C, 25 mg Vit B1, 6 mg Vit. B6, 8mg Vit PP, 20 mg Vit K.

Apa si sarurile minerale au deasemenea o importanta deosebita deoarece in apa se petrec toate reactiile biochimice din organism iar sarurile minerale sunt necesare ca substante structurale si catalizatoare. Necesarul variaza intre 2000-3000 ml.

Bolnavul cu coxartroza care nu prezinta modificari de metabolism : obezitate, diabet zaharat, etc. va avea un regim normo caloric impartit dupa un program strict al meselor astfel incat sa se respecte micul dejun, pranzul si cina.

Bolnavii supraponderali vor beneficia de un regim hipocaloric redus in glucide si lipide astfel incat sa nu se ajunga la o suprasolicitare a articulatiilor deja afectate. Pacientii cu diabet zaharat vor respecta regimul impus de catre diabetolog . Postoperator pentru a evita aparitia problemelor de tranzit intestinal in primele 24 h dupa aparitia gazelor, bolnavii vor beneficia de un regim lichid si semilichid. Completarea deficientelor alimentare si de hidratare se vor efectua perfuzabil.

La 2- 3 zile postoperator pacientul isi poate relua alimentatia normala daca aceasta nu contravine indicatiilor medicului. In stari de febrilitate cu temperaturi peste 38^o C; pentru fiecare grad peste 38 se va mari aportul de glucide cu 5 %.

Bolnavul cu coxartroza ce prezinta HTA i se recomanda un regim alimentar hiposodat.

Alimentatia bolnavului la pat

Bolnavul operat cu coxartroza este alimentat la pat . Asistenta pregateste salonul ca pentru alimentarea in salon la masa :

se aseaza pacientul in pozitie confortabila atat cat ii pemis, semisezand, sau sezand cu ajutorul rezematorului de pat sau perne,

se protejeaza lenjeria de pat cu musama, se aseaza peste musama un lighean cu apa pentru a se spala,

se indeparteaza materialele folosite,

se adapteaza masa speciala la pat acoperita cu fata de masa se aseaza pe genunchi pacientului, peste patura acoperita cu aleza

se aseaza in jurul gatului un prosop,

asistenta imbraca halatul de protectie,

se spala pe maini si serveste masa la fel ca in salon la masa.

Alimentele premise la bolnavii cu coxartroza: supe de zarzavat simple, ciorbe de rosii, toate cu sare putina sau deloc, oua, peste si carne de vita sau pasare, cartofi, morcovi, orez, grasimi vegetale, fructe, sucuri de fructe, ceai de plante si foarte multe branzeturi si lapte pentru intarirea sistemului osos.

2.6.Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului

Medicamentele sunt produse de origine minerala, vegetala, animala sau chimica transformate intr-o forma de administrare prescrise de medic.

Caile de administrare a medicamentelor in cazul bolnavului cu cozartroza sunt :

- calea digestiva - sub forma tablelelor, drajeurilor

- calea parenterala - sub forma injectiilor intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase executate de asistenta medicala.

Calea de administrare este aleasa de medic in functie de scopul urmarit. Prescrierea se face in foaia de observatie si trebuie sa cuprinda numele medicamentului, cantitatea si concentratia, calea de administrare, ora si durata tratamentului, administrarea in raport cu alimentatia.

Asistenta verifica calitatea medicamentului , observand integritatea, culoarea medicamentelor solide si tulburarea , opalescenta medicamentelor sub forma de solutie precum si termenul de valabilitate al acestora. Respecta masurile de asepsie, de igiena, pentru a prevenii infectiile intraspitalicesti.

Administrarea medicamentelor pe cale orala

Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor, acestea putandu-se resorbi la nivelul mucoasei bucale si intestinului subtire sau gros.

Medicamentele administrate pe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive, patrund in sange si apoi actioneaza asupra unor organe, sisteme, aparate. Tabletele, drajeurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare iar cele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale se aseaza sub limba.

Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Calea parenterala sau injectabila consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism, prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile, acul fiind adaptat la seringa. Scopul injectiilor consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante si administrarea medicamentelor.

Materiale necesare pentru efectuarea injectiei

Pentru pregatirea injectiei asistenta are nevoie de seringi sterile, cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie medicamentoasa , ace sterile care se gasesc ambalate cu seringa sau separat, tampoane sterile din vata sau tifon, solutii dezinfectante, pile din metal pentru deschiderea fiolelor, lampa de spirt, tavita renala, garou din cauciuc, pernita si musama . Se pregateste un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea solutiilor si altul pentru injectare.

Incarcarea siringii

Pentru incarcarea seringii se adapteaza acul pentru aspirat solutia, acoperit cu protectorul si se aseaza pe o compresa sterila .

Pentru aspirarea continutului fiolelor, asistenta dezinfecteaza gatul fiolei, flambeaza pila si taie gatul fiolei. Apoi trece gatul fiolei deasupra flacarii, si introduce acul in fiola pentru a aspira solutia. Ulterior schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face.

Pentru dizolvarea pulberilor asistenta aspira solventul in seringa, dezinfecteaza dopul de cauciuc si introduce cantitatea de solvent prescrisa. Dupa ce scoate acul, agita flaconul pana la dizolvare.

Pentru aspirarea solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc asistenta dezinfecteaza dopul de cauciuc, incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza a fi aspirata, introduce acul prin dopul de cauciuc si aspira solutia. Acul cu care s-a perforat dopul se schimba cu acul pentru injectie.

Injectia intradermica se face pentru testarea bolnavului in vederea desensibilizarii in cazul alergenilor. Asitenta se spala pe maini, dezinfecteaza locul injectiei (de obicei pe fata anterioara a antebratului), imobilizeaza pielea cu policele si indexul mainii stangi, iar apoi patrunde cu bizoul acului care trebuie sa fie indreptat in sus in grosimea dermului si injecteaza lent solutia pana la formarea unei papule cu diametrul de 5-6 mm si inaltimea de 1-2 mm. Se retrage brusc acul fara a se tampona locul injectiei.

Injectia subcutanata se face postoperator pentru administrarea anticoagulantelor (fraxiparina sol. 9500u/ml). Locul de electie este regiunea abdominala. Se inspecteaza regiunea, se dezinfecteaza tegumentele si se formeaza pliul cutanat intre policele si indexul mainii stg., seringa preumpluta cu acul atasat se introduce perpendicular pe pliul cutanat, cu mana dr. Se injecteaza lent anticoagulantul, iar apoi se retrage brusc si se dezinfecteaza locul injectiei masandu-se usor pentru a favoriza circulatia.

Injectia intravenoasa la bolnavul cu coxartroza se executa de obicei in venele de la plica cotului, venele antebratului sau de pe fata dorsala a mainii pentru administrarea antibioticelor, antiinflamatoarelor pentru a prevenii o eventuala infectie postoperatorie. Asistenta dezinfecteaza locul punctiei executa punctia venoasa, controleaza acul in vena si injecteaza lent, tinand seringa in mana stg., iar cu policele mainii drepte apasa pe piston, se verifica periodic daca acul este in vena pentru a evita injectarea solutiei in tesutul perivenos. Pe timpul injectarii asistenta va urmarii locul punctiei si starea generala a pacientului.

Calea de hidratare a organismului

La bolnavul cu coxartroza se efectueaza prin perfuzia intravenoasa.

Perfuzia intravenoasa reprezinta introducerea pe cale parenterala picatura cu picatura a solutiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitica, hidroionica si volemica a organismului. Perfuzia intravenoasa se efectueaza in scopul administrarii medicamentelor la care se urmareste efectul prelungit, hidratarea si mineralizarea organismului, completarea proteinelor sau a altor componente sangvine.

Asistenta imbraca manusi sterile, pregateste solutia de pefuzat, monteaza aparatul de perfuzat si lasa lichidul sa circule prin tuburi, alege vena, aplica garoul, curata locul cu alcool de la centru in afara, scoate garoul si ataseaza tuburile, fixeaza rata de flux 60 picaturi/minut, mentine locul de perfuzie, acopera cu pansament steril, schimba punga inainte de golirea completa. Ea noteaza in foaia de observatie lichidele ingerate si cele eliminate pentru a prevenii hiperhidratarea. Alte accidente care mai pot aparea in timpul perfuziei sunt : embolia gazoasa, revarsarea lichidului si coagularea sangelui pe ac .

2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice

In vederea recoltarii produselor biologice se explica bolnavului necesitatea recoltarii, modalitatea si colaborarea pe care trebuie sa o acorde.

Sangele se recolteaza dimineata pe nemancate, alimentele modificand compozitia chimica a sangelui.

De asemenea asistenta trebuie sa stie ce instrumente si materiale trebuie pregatite in vederea recoltarii si modul lor de pregatire, cum sa completeze buletinul de trimitere la laborator si cum sa eticheteze produsele recoltate, sa pastreze si sa transporte produsele recoltate.

Pentru efectuarea tehnicii asistenta are nevoie de:

- materiale de protectie: manusi de cauciuc,

- materiale sterile: seringi si ace de diferite marimi, seruri test, tampoane.

- nesterile: tavita medicala curata, camera umeda, lame uscate curate, degresate, slefuite, pipete Potain, pernita de sustinere a bratului, garoul

- solutii dezinfectante: alcool 90%

Hemoleucograma se poate realiza prin inteparea pulpei degetului si prin punctie venoasa 2 ml sange venos pe anticoagulant EDTA sau heparina.

Eritrocite: valori normale

barbati - 4,5-5,5 mil./mm³

femei - 4,2-4,8 mil./mm³

Hemoglobina: valori normale

barbati 15 +-2g/100ml

femei 13+-2g/100ml

Leucocite: 4200-8000/mm³

Trombocite: 150.000 - 400.000/ mm³

Ionograma se recolteaza 5-10ml sange in sticlute heparinizate

Na⁺: valori normale - 137-152mEq/l

K⁺: valori normale- 3,8-5,4 mEq/l

Cl^-: valori normale- 94-111 mEq/l

Ca⁺⁺: valori normale -4,5-5,5 mEq/l

Coagulograma

Fibrinogen se recolteaza 0,5 ml citrat de Na 3,8% si 4,5 ml sange.

Valori normale - 200-400mg%

Timp de protombina se recolteaza 0,5 ml oxalat de K si 4,5 ml sange.

Valori normale T. Quick-12 ''-14''

T. Howell - 1'30''-2'30''

Timp de sangerare (Met. Duke ) se efectueaza prin inteparea pulpei degetului sau a lobului urechii. Se dezinfecteaza locul punctiei cu alcool, se lasa sa se usuce, se ezecuta punctia capilara si se porneste cronometrul. Cu hirtia de filtru se absorb din 30 in 30 se secunde picaturile aparute spontan. Se opreste cronometrul cand sangerarea inceteaza.

Valori normale - 2-4 min.

Timp de coagulare :

Metoda Millan se efectueaza prin punctia capilara avand nevoie de materiale necesare punctiei capilare si de lame parafinate. Pe lama parafinata se lasa sa cada 2 picaturi de sange pastrand distanta una fata de cealalta. Se pornste cronometrul. Din minut in minut se urmareste coagularea prin inclinarea lamei. Coagularea este terminata cand picatura adera bine de lama si nu se mai deformeaza. Aparitia primelor filamente de fibrina indica coagularea sangelui. Se opreste cronometrul.

Valori normale 6-10min.

Metoda Lee-White este mai exacta decat Metoda Millan. Se recolteaza 2 ml sange venos. Se repartizeaza cate 1 ml sange in 2 eprubete de hemoliza care se pun in baia de apa la 37⁰ C. Se porneste cronometrul cand sangele patrunde in eprubeta. Se urmareste coagularea prin inclinarea la 45⁰ a eprubetelor. Coagularea este completa cand eprubetele se pot rasturna.

Valori normale : 6-12 min.

Glicemie se recolteaza 2ml sange/florura de Na 4 mg

Valori normale : 80-120mg/dl

Uree se recolteaza 5-10 ml punctie venoasa

Valori normale : 20-40 mg/100ml

Acid Uric se recolteaza 5-10 ml punctie venoasa

Valori normale : 2-6mg%

Creatinina se recolteaza 5-10ml punctie venoasa

Valori normale : 0,6-1,20 mg%

Tansaminaze se recolteaza 5-10 ml punctie venoasa

Valori normale TGO : 2-20ui

TGP : 2-16ui

In general valorile normale sunt pastrate, uneori acidul uric este putin marit. Aceasta afectiune, coxartroza, nu produce modificari ale valorilor sangelui.

UROCULTURA stabileste prezenta bacteriilor in urina, astfel recoltarea se face inainte de inceperea tratamentului cu antibiotice si nici nu se vor administra inainte cu 10 zile antibiotice.

Se recolteaza aproximativ 3-5 ml urina intr-o eprubeta sterila, dupa ce s-a eliminat aproximativ 50 ml urina in toaleta sau in bazinet, fara a intrerupe jetul urinar. Urina colectata este transportata la laborator sau se insamanteaza direct pe mediile de cultura si se introduce la termostat. Pacientul neavand voie sa consume lichide 12h, inainte de recoltare si nu va urina timp de 6h.

EXUDATUL FARINGIAN este un lichid rezultat in urma unui proces inflamator faringian.

Exudatul faringian se recolteaza in scop explorator, pentru depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui in vederea tratamentului. In caz de rezultat pozitiv pacientul va fi tratat corespunzator pentru a evita extinderea germenilor patogeni la nivelul plagii sau protezei .

Pentru a executa tehnica, asistenta are nevoie de : materiale de protectie, materiale sterile (tampon faringian, spatula linguala, eprubete cu medii de cultura, ser fiziologic si glicerina 15%) si materiale nesterile (tavita renala, stativ pentru eprubete).

Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun isi aseaza masca de protectie, deschide eprubeta, se scoate tamponul faringian, se flambeaza orificiul eprubetei si se inchide. Se invita bolnavul sa deschida gura si se apasa limba, cu spatula linguala. Cu tamponul faringian steril se sterge depozitul de pe faringe si amigdale fara sa se imbibe in saliva sau sa atinga dintii. Se flambeaza gura eprubetei si dopul; se introduce tamponul faringian in eprubeta si se inchide cu dopul. Se intinde produsul obtinut pe lame de sticla pentru frotiuri colorate. Se insamanteaza imediat pe medii de cultura, succesiv, doua eprubete din aceiasi recoltare. Spalarea pe maini cu apa si sapun dupa efectuarea tehnicii este obligatorie. Se noteaza in foaia de observatie data recoltarii, cine a recoltat, daca s-a insamantat sau nu. Trebuie stiut ca timpul scurs de la recoltare la insamantare sa nu trebuie sa depaseasca 5-6 h .

2.8. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impuse de afectiune

Asistentei medicale ii revine un rol deosebit de important in promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirilor prin educatie in materie de sanatate individuala, ingrijirea celui bolnav din punct de vedere fizic, mental, indiferent de varsta, restaurarea sanatatii, inlaturarea suferintelor, aplicarea tratamentului medical si moral ceea ce este foarte important pentru evolutia pozitiva a bolnavului.

Asistenta este primul cadru medical care ia contact cu bolnavul. Ea trebuie sa actioneze in functie de starea bolnavului. Ea va urmari atent semnele vitale.

Medicul se bazeaza pe asistenta, care il va informa permanent si exact asupra cazurilor si tot ea este cea care v-a efectua tratamentul indicat de medic.

Imediat dupa internare, asistenta medicala discuta cu bolnavul, se intereseaza de motivele internarii, de simptomatologia pe care o prezinta, intocmind foaia de temperatura.

Atributiile asistentei medicale in asigurarea interventiilor, conduita consta in: repaus la pat in decubit dorsal, se interzice pe cat posibil efortul fizic pentru a impiedica aparitia durerii.

Bolnavul cu coxartroza internat in spital are nevoie de anumite explorarii speciale in vederea stabilirii cu exatitate a diagnosticului. Pentru aceasta i se efectueaza examenul radiologic, electrocardiograma inaintea interventiei. Dupa interventie evolutia bolnavului este monitorizata tot radiologic.

Examenul Radiologic

Radiografia este o tehnica de inregistrare pe film fotografic special a unei parti din corp expus la raze X, avand drep scop studierea morfologiei osului si functionalitatii articulatiei coxofemurale in vederea stabilirii diagnosticului de coxartroza primara sau secundara care modifica strutura articulatiei si a osului. Explorarea radiologica se efectueaza de medic prin radiografii iar citirea se face la negatostop.

Pentru efectuarea acestei tehnici pacientul va fi:

pregatit psihic explicandui-se necesitatea tehnicii si conditiile in care se efectueaza

pregatirea fizica consta in dezbracarea regiunii coxofemurale, se indeparteaza margelele si lantisoarele de la gat, precum si obiectele radiopace din buzunar, se administreaza bolnavului un medicament analgezic in cazul in care miscarile ii provoaca dureri, se administreaza substanta de contrast sau se umple cavitatea articulara cu aer sau oxigen pentru evidentierea cartilajelor articulare daca medicul solicita.

Dupa efectuarea tehnicii pacientul va fi ajutat sa se ridice de pe masa de

radiografie si sa se imbrace apoi este condus la pat. Asistenta va completa biletul de trimitere pentru examenul radilogic sau se poate duce cu foaia de observatie iar acesta se va nota in foaia de observatie mentionandu-se data.

Radiografie preoperator :

Radiografie postoperator :

Electrocardiograma

Reprezinta inregistrarea grafica a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac. E.C.G. este o metoda de investigatie extrem de pretioasa in diagnosticul unei cardiopatii in general, in suferinte miocardo-coronariene in special, si totdeauna o metoda de a recunoaste o boala de inima care evolueaza clinic latent Inregistrarea se face cu aparate speciale numite electrocardiografe de catre asistenta medicala iar citirea o face medicul.

Se pregateste bolnavul din punct de vedere psihic pentru a inlatura factorii emotionali si se va transporta de preferinta cu caruciorul cu 10-15 min inainte de inregistrare.

Asistenta monteaza pe partile moi ale extremitatilor placile de metal ale electrozilor astfel :

montarea electrozilor pe membre:

Rosu - mana dreapta

Galben - mana stanga

Verde - picior stang

Negru - picior drept

montarea electrozilor precordiali

V1 - spatiul IV intercostal, pe marginea dreapta a sternului

V2 - spatiul IV intercostal, pe marginea stanga a sternului

V3 - intre V2 si V4

V4 - spatiul V intercostal stanga pe linia medioclaviculara

V5 - la intersectia de la orizontala dusa din V4 si linia axilara anterioara stanga

V6 - la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara mijlocie stanga

Asistenta noteaza pe electrocardiograma numele, prenumele, bolnavului, varsta, inaltimea, greutatea, data si ora inregistrarii. Aceasta tehnica se impune oricarui pacient inainte de interventia chirurgicala

Transfuzia de sange

Dupa interventia chirurgicala bolnavului operat datorita pierderii unei cantitati mari de sange i se va administra sange prin transfuzie indirecta cu sange proaspat izo-grup, izo-Rh de la donator cunoscut, prin intermediul flaconului sau pungilor din PVC.

Pentru aceasta asistenta pregateste pacientul fizic si psihic precum si materiale necesare punctii venoase, trusa pentru perfuzat sange cu filtru si picurator, sange izo-grup, izo-Rh, materiale necesare controlului grupei sanguine, medicamente pentru eventuale accidente, invelitoare de flanela, casoleta cu campuri sterile, aparat de oxigen.

Asistenta se spala pe maini, imbraca manusi sterile, monteaza aparatul de perfuzat, evacueaza aerul din tubul aparatului si poate efectua proba biologica Oelecker bolnavul intorcadu-se de la sala cu branula fixata prin punctia venoasa Se lasa sa curga 20-30 ml de sange prin picurator si se regleaza ritmul la 10-15 picaturi/min timp de 5 min.

Daca nu apar semne de incompatibilitate, se continua transfuzia in ritmul stabilit de medic. Se supravegheaza bolnavul in continuare pentru a evita incidentele si accidentele care pot sa apara ( infundarea aparatului cu cheag, iesirea acului din vena, coagularea sangelui venos refulat in ac. )

2.9. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatori

Pregatirea preoperatorie

Pregatirea pacientului inaintea interventiei chirurgicale este un element major de prevenire a infectiilor postoperatorii, de ea depinzand reusita operatiei si evolutia postoperatorie.

Asistenta medicala are obligatia, ca prin comportamentul si atitudinea ei sa inlature starea de anxietate in care se gaseste bolnavul inaintea de operatie asigurandu-l ca anestezia si interventia sunt benigne si vor avea un rezultat favorabil in ameliorarea durerii si mobilizarii.

In cadrul pregatirii preoperatorii un rol deosebit de important il are recoltarea probelor de laborator indicate de medic, urmarirea functiilor vitale si vegetative, observarea unor schimbari in starea bolnavului precum si notarea si introducerea lor in foaia de observatie . In foaie trebuie atasate radiografia efectuata, electrocardiograma. Toate aceste investigatii permit o apreciere a starii viitorului operat.

Inaintea interventiei :

Bolnavul nu mananca cel putin 12 ore inaintea interventiei chirurgicale.

Se efectueaza clisma evacuatoare

Baia generala este obligatorie

Se indeparteaza protezele dentare

Bijuteriile vor fi predate familiei sau administratiei spitalului.

Este necesara indepartarea lacului de pe unghii si a rujului de pe buze pentru ca fac dificila depistarea semnelor de anorexie manifestata prin cianoza la nivelul extremitatilor.

Golirea vezicii urinare prin mictiune voluntara sau sondaj vezical este obligatorie

Se administreaza medicatia preanestezica indicata de medicul anestezist.

Se pregatesc documentele: F.O. , analize, radiografii care vor insotii pacientul.

Transpotul pacientului in sala de operatie se face insotit de asistenta medicala care are obligatia sa predea pacientul asistentei de anestezie, impreuna cu toata documentatia si alte observatii survenite ulterior si foarte importante pentru interventia chirurgicala.

Ingrijirile postoperatorii

De calitatea acestor ingrijiri depinde in mare masura evolutia postoperatorie si absenta complicatiilor. Ingrijirile postoperatorii incep imediat dupa interventia chirurgicala si dureaza pana la vindecarea completa a bolnavului.

Ingrijirile postoperatorii se acorda in functie de felul anesteziei, de natura interventiei, de complicatiile care au survenit intraoperator si de starea generala a bolnavului.

Ingrijirea postoperatorie se acorda pentru restabilirea functiilor organismului, asigurarea cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor.

Dupa interventia chirurgicala bolnavul poate fi transferat la serviciul de terapie intensiva, iar la trezire in patul sau.Transportul pacientului cu coxartroza operata se face in pozitia decubit dorsal.

Asistenta va urmarii aspectul fetei, respiratia, pulsul, perfuzia, TA in primele 2 h din 15-15 min, iar in urmatoarele 6 h din 30-30 min. Instalarea operatului se face intr-o camera aerisita temperatura este de 18-20⁰ C. Patul este prevazut cu musama si aleza bine intinse, fara perna. Asistenta trebuie sa supravegheze atat coloratia pielii, unghiile, extremitatile mucoaselor cat si starea de agitatie sau de calm a pacientului. Datorita imobilizarii asistenta trebuie sa deserveasca mancarea la pat si sa-si ajute pacientii acolo unde este cazul. Reluarea tranzitului postoperator se face de obicei in primele 3 zile.

Mobilizarea se face cat mai precoce postoperator. Asistenta trebuie sa tina cont de regulile de asepsie. Plaga postoperatorie va fi protejata cu pansament steril iar la fiecare 2 zile acesta trebuie schimbat. Asistenta asigura confortul fizic si ii calmeaza durerile si tot ea trebuie sa asigure igiena pacientului datorita deficientei efectuarii acesteia.

Deoarece bolnavii cu coxartroza se deplaseaza mai greu datorita durerii, asistenta medicala trebuie sa-i ajute in efectuarea nevoilor fiziologice, ducandu-le la pat urinarul sau plosca dar si ajutandu-i la schimbarea pozitiei in pat pentru a preveni formarea escarelor. Asistenta administreaza personal bolnavului medicamentele prescrise de medic si noteaza in foaie orice modificare de stare a bolnavului.

2.10. Educatia pentru sanatate

Educatia pentru sanatate este un proces interactiv ce favorizeaza invatarea avand ca scop promovarea sanatatii, de prevenie a bolilor, de a ajuta persoana sa dobandeasca mai multa autonomie, de a asigura continuitatea ingrijirilor din spital la domiciliu.

Asistenta medicala este cea care ajuta omul suferind sa-si mentina un regim de viata pe care l-ar fi avut singur, daca ar fi avut forta, vointa sau cunostintele necesare.

Asistenta medicala va incerca sa transpuna elementele educationale in cuvinte pline de caldura, de incredere in sansa vindecarii, va incerca sa transmita bolnavului acea energie divina care aduce in sufletul lui dorinta de viata, optimismul si alunga teama de moarte. Bolnavul trebuie sa simta ca suferinta lui nu ii este indiferenta asistentei medicale, ca aceasta o traieste, ii simte durerea si mai ales in ceea ce face pentru a-l ajuta sa treaca mai intai prin filtrul daruirii si intelegerii toate reactiile si mai ales simptomele bolii.

Profilaxia bolii

Mijloacele ortopedice, fizioterapice, medicamentoase care constituie baza tratamentului conservator al coxartrozei, trebuie completate cu cateva masuri profilactice:

lupta activa contra obezitatii respectand un regim alimentar hipolipidic, hipoproteic

evitarea excesului de oboseala articulara, evitarea statului in picioare si a mersului indelungat, a purtarii de greutati sau a mersului pe teren neregulat iar folosirea bastonului este obligatorie

mentinerea unei mobilitati articulare maxime prin gimnastica medicala zilnica in decubit dorsal, prin practicarea inotului si prin folosirea bicicletei cand este posibil.

2.11. Externarea pacientului

Momentul externarii bolnavului este stabilit de medic. Sarcina asistentei medicale este de a aduna documentatia despre bolnav, pe baza careia medicul va formula epicriza .

Asistenta va fixa ora plecarii, va anunta cu 2-3 zile inainte familia bolnavului despre data iesirii din spital.

Se vor aprofunda impreuna cu bolnavul la indicatiile primite de la medic, precum si recomandarilor cuprinse in biletul de iesire din spital.

Asistenta explica pacientului importanta respectarii tratamentului prescris de medic, a orarului de administrare, a dozei, precum si a celorlalte recomandari privind regimul alimentar, gimnastica de recuperare pentru refacerea tonusul muscular si a functionalitatii articulare. De toate aceste lucruri depinde evolutia ulterioara a bolnavului.

CAPITOLUL III

3.1. Prezentarea cazurilor de boala

"Daca vrei sa traiesti pentru tine, traieste pentru alti".

Seneca

CAZUL I

CULEGEREA DATELOR

Nume si Prenume: M.L.

Varsta: 55 ani

Ocupatia: pensionar

Grup sangvin: A II

Data internarii

Data externarii

DIAGNOSTIC LA INTERNARE

Coxartroza dreapta decompensata algic si functional sold stang.

ANAMNEZA

- Fractura 1/3 proximala femur stang in 1960

Amidalectomie in 1990

Obezitate

Cafea 1/zi, alcool ocazional

Conditii de viata normale

ISTORICUL BOLII: Din relatarile pacientului reiese ca tabloul clinic actual debuteaza cu aproximativ 7 ani. Simptomatologia persista si se intensifica in timp odata cu dezvoltarea unui proces artrozic coxofemural motiv pentru care prezinta in Clinica de Ortopedie pentru tratament de specialitate. Pacientul se interneaza in regim de programare, iar la internare este stabil respirator si hemodinamic, tranzit intestinal prezent, mictiuni fiziologice, afebril.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA

Preoperator

- durere la deplasare

mers schiopatat

neliniste, agitatie

Postoperator

- interzicerea oricarei miscari a membrului afectat

treziri frecvente

inflamatie si supuratie la nivelul plagii

PROBLEMELE PACIENTULUI

Preoperator

- limitarea miscarilor

mers dificitar

anxietate

Postoperator

- dificultate de a se misca

dificultate de a se odihnii

risc de infectie

CAZUL I

CAZUL II

CULEGEREA DATELOR

Nume si Prenume : B.I.

Varsta: 59 ani

Ocupatia: pensionara

Grup sangvin: B III

Data internarii: 15.01.2008

Data externarii: 26.01.2008

DIAGNOSTIC LA INTERNARE

Coxartroza idiopatica bilaterala decompensata algic si functional pe partea dreapta.

ANAMNEZA

Histerectomie totala in 2003

Mama a decedat cu I.M.A

Obezitate

Neaga consumul de cafea si alcool

Conditii de viata normale

ISTORICUL BOLII: Pacienta relateaza ca durerile apar in urma cu 3 ani. Acestea se intensifica in timp afectand mersul precum si starea generala, motiv pentru care se prezinta in Clinica de Ortopedie pentru tratament de specialitate. Pacienta se interneaza in regim de programare, iar la internare este stabila respirator si hemodinamic, tranzit intestinal prezent, mictiuni fiziologice, afebrila.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA

Preoperator

durere la deplasare

- insomnie

Postoperator

imobilizare la pat obligatoriu in primele 2 zile

- anorexie

- cunostinte insuficiente

PROBLEMELE PACIENTULUI

Preoperator

mers dificitar

dificultate de a se odihnii

Postoperator

dificultate de a se misca

dificultate de a se alimenta

educatie sanitara deficitara

CAZUL II

CAZUL III

CULEGEREA DATELOR

Nume si Prenume: L.V

Varsta: 68 ani

Ocupatia: pensionara

Grup sangvin: A II

Data internarii: 01.03.2008

Data externarii: 12.03.2008

DIAGNOSTIC LA INTERNARE

Coxartroza dreapta decompensata algic si functional. H.T.A esentiala. Cardiopatie ischemica.

ANAMNEZA

operata in 1989 cu Tu cutanata regiunea nazala

obezitate grad IV

cafea 1/zi, alcool ocazional

conditii de viata normale

ISTORICUL BOLII: Pacienta relateaza simtomatologia debuteaza in urma cu 5 ani. In ultimele 6 luni starea generala s-a agravat afectandu-i mersul motiv pentru care se prezinta in Clinica de Ortopedie pentru tratament de specialitatefiind programata in 01.03. 2008. La internare pacienta este stabila respirator si hemodinamic, tranzitul intestinal, mictiuni fiziologice pezente, afebrila.

MANIFESTARI DE DEPENDENTA

Preoperator

- durere accentuata la soldul drept, disconfort

insomnie, oboseala

Postoperator

- imobilizare la pat

igiena deficitara

agitatie, teama de evolutiea si prognosticul bolii

PROBLEMELE PACIENTULUI

Preoperator

- stare generala alterata

incapacitate de a se odihni

Postoperator

- limitarea miscarilor

imposibilitatea de a-si efectua igiena, imbracarea, dezbracarea

disconfort psihic

CAZUL III

FUNCTII VITALE

RECOLTARI DE PRODUSE BIOLOGICE SI PATOLOGICE

EXMINARI PARACLINICE

TRATAMENT

REGIM ALIMENTAR

TA

PULS

RESP

TEMP

V.N : 20-40mg% V.O : 39 mg%    Creatinina: se recolteza 5-10ml punctie venoasa V.N: 0,6-1,2mg% V.O: 0,9 mg % Acid uric: se recolteza 5-10ml punctie venoasa VN: 2-6mg% VO: 5,8mg% Colesterol: se recolteza 5-10ml punctie venoasa V.N: 1,80-2,80 gr% V.O : 2,98gr% Glicemie: se recolteaza 2 ml sange/florura Na 4 mg V.N: 0,8-1,2 gr% V.O : 0,89gr%

RTG pune in evidenta bulversarea articulatiei soldului cu disparritia liniei articulare cu sinostoza in locul articulatiei.

1) Dormicum 7,5mg 1tb/zi -seara , oral Afectiune terapeutica - tulburari de somn, insomnie, preanestezie Efecte adverse - dependenta, hTA, tahicardie, apnee, agitatie, iperactivitate 2) Algocamin 500mg 3x500mg/zi, i.m. Afec. terap. - combatera durerii Efecte Adverse - leucopenie, trombocitopenie, tulburari renale . 3) Glucoza 10% 1500ml/zi, i.v. Afectiune terapeutica -supliment enegizant

Regim hidric, ceaiuri neindulcite in ziua interventiei, iar ulterior regimul pacientului este hipocaloric sarac in grasimi si glucide avand grija ca el sa nu creasca in greutate, tinand cont de faptul ca pacientul este obez. Alimentatia este bogata in produse lactate (branzeturi, iaurt,lapte batut, lapte dulce) pentru intarirea sistemului osos.

Data

FUNCTII VITALE

RECOLTARI DE PRODUSE BIOLOGICE SI PATOLOGICE

EXMINARI PARACLINICE

TRATAMENT

REGIM ALIMENTAR

TA

PULS

RESP

TEMP

Hgb:se rec2 ml sange venos/ EDTA. V.N:15+/- 2gr/100ml    V.O:13,5gr/100ml Leucocite: se rec.2 ml sange venos/ EDTA V.N: 4200-8000/mm3 V.O : 6600mm3 Trombocite: se rec.2 ml sange venos/EDTA V.N: 150-400.000/mm3 V.O: 300.000/mm3 Eritrocite: se rec.2 ml sange venos/ EDTA V.N : 4,5-5,5 mil/ mm3 V.O: 4,9 mil/ mm3 Fibrinogen: se rec.4,5ml sange venos/0,5 ml citrat de Na3,8% V.N: 200-400 mg% V.O: 350 T.Quik: se rec.4,5 ml sange /0,5 ml oxalat de K V.N: 12''-14'' V.O: 13,5''

Efecte adverse-nu apar daca se administreaza corect 4) Medocef 2g, 2x1fl/zi, i.v. Afect. terap. -antibiotic Efecte adverse-ulticarie, febra, diaree, flebita la locul i.v., cresterea valorii GOT,GPT. 5) Tratul 2x100mg/zi,i.v. Afect. terap. - antiinflamator 6) Fraxiparin 0,3 1fl/zi i.sc. Afect.terap. -anticoagulant Efecte adverse -hemoragii, trombocitopenie, iritarea pielii, hematoame. 7) Controloc, 2x1tb/zi oral Afect. terap. - pansament gastric Efecte adverse - cefalee, diaree, greata, constipatie

Data

FUNCTII VITALE

RECOLTARI DE PRODUSE BIOLOGICE SI PATOLOGICE

EXMINARI PARACLINICE

TRATAMENT

REGIM ALIMENTAR

TA

PULS

RESP

TEMP

T.Howell: se rec. 4,5 ml sange /0,5 ml oxalat de K V.N: 1'30''-2'30'' I.N.R.: se rec.4,5ml sange venos / 0,5 ml citrat de Na 3,8 % V.N: 0,8-1,2 V.O: 0,9

Ef. adv. - cefalee, diaree, greata 8) Enalapril 5mg 1tb/zi,oral Afect. terap. - antihipertensiv Ef. adv.- hTA, tuse uscata, cefalee, astenie 9) Aspacardin400mg 3x1tb/zi Afect. Terap.- in trat. bolilor coronariene si aritmiilor Ef.adv.- greata, diaree, dureri abdominale

Idem

V.N: 0,8-1,2 V.O: 2,3

Idem

Coxartroza numita si artroza coxo-femurala, este poate cea mai importanta din toate artrozele pentru ca afectarea sa duce la deficiente serioase in stabilitatea si mobilitatea bolnavului, dupa cum aceste doua functii sunt mai mult sau mai putin alterate. Lucrarea "Ingrijirea bolnavului cu coxartroza" este constituita din 3 capitole. Primul capitol trateaza problemele legate de diagnosticul bolii : etiologie, simptomatologie, patogenie si tratament. Capitolul II cuprinde supravegherea bolnavului de catre asistenta medicala din momentul internarii pana la externare, efectuarea tehnicior impuse de afectiune, atributiile ce ii revin in fata acestor bolnavi, problemele legate de educatia sanitara si profilaxie. In capitolul III am urmarit 3 cazuri de boala intalnite in cadrul Clinicii de Ortopedie I unde imi desfasor si eu activitatea, motiv pentru care am ales aceasta boala. Coxartroza odata instalata are un caracter progresiv, astfel poate duce la deformarea bazinului, scurtarea membrului inferior, alterarea si a celeilalte articulatii coxofemurale prin suprasolicitare, la impiedicarea mersului si imobilizarea bolnavului. Dintre toate artrozele, ea are caracterul cel mai invalidant, de unde si prognosticul rezervat. BIBLIOGRAFIE: Patologie chirurgicala vol III-sub redactia Academician Dr.Th.Burghele Autori:     prof.dr.doc. A.Denischi prof.dr.doc. A.Ionescu. conf.dr.doc. O.Medrea prof.dr.doc. D.Vereanu Editura Medicala Bucuresti 1976. Radiodiagnostic osteo-articular-sub redactia I.Pana, Nicolina Roventa Editura Medicala Bucuresti 1977 Clinica si tratamentul bolilor reumatice-sub redactia St.Suteanu Editura Medicala Bucuresti 1977. Tehnici de ingrijire a bolnavilor vol I si II-sub redactia Mozes C. Editura Medicala Bucuresti 1978 Tehnici speciale de ingrijire a bolnavilor-sub redactia Balta G. Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1983 Manual de ingrijiri speciale acordate pacientilor de asistentii medicali - Sub redactia Lucretia Titirca Editura Viata Medicala Romaneasca Bucuresti 1998 Plan de ingrijire (II) pag .381 Politica de confidentialitate Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate Medicina PNEUMONIA INTERSTITIALA (pneumonie atipica) Analiza farmacognostica a produsului vegetal Belladonnae folium Stiati ca - sistemul digestic, circulator, reproducator TRATAMENTUL HOMEOPATIC AL UNOR TRAUMATISME Ingrijirea pacientilor cu insuficienta renala <I.R.A.> TEHNOLOGIE FARMACEUTICA - TEST GRILA TROMBOZA(definitie,etiologie,patogenie) FARMACOCINETICA GENERALA - TEST GRILA MIGRENA (HEMICRANIA) TROMBII VENOSI