Macrolide

MACROLIDE

Sunt un grup de compuși cu structura foarte asemanatoare.Sunt caracterizați prin prezența in structura a unui inel lactonic de dimensiuni mari.De obicei conțin 14-16 atomi de C la care sunt atașate molecule de zaharuri.

1.Eritromicina

Este reprezentantul principal al acestei clase de antibiotice.Conține 2 molecule glucidice (dezosamina și cladinoza) atașate la atomul 14 al inelului lactonic (eritronalida).A fost obținuta prima oara in 1952 din culturi de Streptomyces erythreus.Este slab hidro-solubila dar se dizolva repede in solvenți organici.Este disponibila sub diverse saruri și esteri de eritromicina;

Spectrul antibacterian

Este activa pe germeni G-pozitivi : pneumococi,streptococi,stafilococi și Corynebacterium.

Sunt sensibile Mycoplasma,Legionella,Chlamydia trachomatis, C.psittaci, C.pneumoniae,Helicobacter,Listeria și anumite micobacterii (M.kansasii, M.scrofulaceum)

Sunt sensibile și Neisseria,Bordetella pertussis,unele richetsii,Treponema pallidum și campylobacter.

Acționeaza bacteriostatic sau bactericid la concentrații foarte ridicate prin legarea de subunitatea 30 S a ARN.Inhiba sinteza proteica bacteriana.Rezistența la eritromicina este transmisa prin plasmide.Mecanismele responsabile de apariția rezistenței sunt scaderea permeabilitații membranei,producerea de esteraze,modificari ale site-ului ribozomal.Este incrucișata cu alte macrolide.

Farmacocinetica.Eritromicina este distrusa de aciditatea sucului gastric și deci trebuie administrata sub forma de capsule sau comprimate entero-solubile.Esterii eritromicinei sunt mai rezistenți și se absorb mai bine.

Eritromicina estolat se absoarbe cel mai bine pe cale orala.Dupa 2 g pe cale orala nivelul plasmatic este de 2 mcg/ml.Dupa 500 mg iv de lactobionat de eritromicina nivelul plasmatic este de 10 mcg/ml la 1 ora de la injecție.

T ½ plasmatic este de 1,5 ore.Se elimina in cantitați mari prin bila și scaun și numai 5 % prin urina (pentru cea orala) și 15 % (pentru cea parenterala).Eritromicina nu poate fi dializabila.Se distribuie larg in organism cu excepția creierului și a LCR.Traverseaza placenta și ajunge la fat,se elimina și prin laptele matern;

Indicații terapeutice

Eritromicina este antibioticul de elecție in infecțiile produse de Corynebacterium precum

difteria,sepsisul și eritrasma.Este eficace in infecții respiratorii,neonatale,oculare sau genitale cu chlamidii și in pneumonia comunitara cauzata de pneumococ,mycoplasma și legionella.

Eritromicina este de ales și in tratamentul unor infecții cu stafilococi,pneumococi,streptococi la pacienți alergici la penicilina.

Selectarea unor tulpini de streptococi de grup A și pneumococi rezistente la eritromicina a facut ca macrolidele sa nu mai fie medicamente de prima alegere in faringite,infecții ale pielii și țesuturilor moi și in pneumonii.

Profilaxia endocarditei la valvulari care sufera intervenții stomatologice.Clindamicina este mai bine tolerata și de preferat eritromicinei.

Pe cale orala,dozele sunt de 0,250-500 mg la fiecare 6 ore sub forma de estolat sau stearat de eritromicina.Eritromicina etilsuccinat 0,4-0,6 g la fiecare 6 ore.La copii doza este de 40 mg/kg/zi.

In pregatirea preoperatorie a colonului se administreaza eritromicina (1 g) + neomicina;

Dozele de Eritromicina lactobionat sunt de 0,5-1 g la fiecare 6 ore (2-4 g/zi) la adult iar la copii de 20-40 mg/kg/zi.Doze mai mari sunt recomandate in pneumonia cu Legionella;

Efecte adverse:

Tulburari gastrointestinale: grața,voma și diaree.Intoleranța digestiva se datoreaza stimularii directe a motilitații intestinale.Din acest motiv deseori eritromicina trebuie inlocuita cu alt antibiotic.

Toxicitatea hepatica (estolatul) sub forma unei hepatite acute colestatice cu icter,febra și alterarea funcționala a ficatului,probabil prin reacții de hipersensibilizare.

Uneori reacții alergice ca febra,eozinofilie și erupții cutanate.Metaboliții eritromicnei inhiba citocromul P 450 și cresc concentrațiile serice ale multor medicamente precum teofilina,anticoagulantele orale,ciclosporina,metiprednisolon.Crește biodisponibilitatea digoxinei pe cale orala.

2.Claritromicina

Este un derivat semisintetic al eritromicinei ce conține o gupare metil in plus.Are spectru de acțiune similar eritromicinei.Este mult mai activa in afecțiunea Mycobacterium avium complex (MAC).Este eficace și pe M.leprae și Toxoplasma gondii.Stafilococii și streptococii rezistenți la eritromicina sunt rezistenți și la claritromicina.Are un T ½ de cca 6 ore,fiind suficiente doua doze pe 24 de ore.Dozele sunt de 250-500 mg de doua ori pe zi sau 1000 mg o singura data pe zi in cazul preparatelor cu eliberare prelungita.La copii dozele sunt de 7,5 mg/kg de 2 ori pe zi.Se metabolizeaza in ficat,se elimina pe cale renala și prezinta interacțiuni similare cu ale eritromicinei.Avantaje: este tolerata mai bine digestiv și se administreaza de mai puține ori;

Claritromicina (500 mg) + lansoprazol (30 mg) + amoxicilina (1000 mg)

Administrata de doua ori pe zi in acesta asociere este indicata in eradicarea infecției cu H.pylori.

3.Azitromicina

Este tot un derivat de semisinteza al eritromicinei.Spectrul de acțiune este asemanator eritromicinei.Este mai puțin activa pe stafilococi și streptococi decat eritromicina și calritromicina.Este insa mai activa pe H.influenzae și foarte activa pe chlamidii.Este indicata in pneumonia comunitara,faringite,infecții ale pielii.Dozele sunt de 500 mg in prima zi apoi 250 mg /zi,timp de 5 zile.Este eficace in boli cu transmitere sexuala in caz de graviditate,cazuri in care tetraciclina este contraindicata.Este foarte eficace in uretrita non-gonococica necomplicata cauzata de C.trachomatis.Se administreaza 1 g de azitromicina in doza unica.Este indicata și in limfogranulomatoza veneriana;

La copii in caz de otita medie sau pneumonie doza este de 10 mg/kg/zi in prima zi, apoi

5 mg/kg/zi urmatoarele 4 zile.Azitromicina se prezinta sub forma de tablete,suspensie orala și pulbere pentru injecții iv.