METODE DE EXAMINARE A INTESTINULUI SUBTIRE

METODE DE EXAMINARE A INTESTINULUI SUBTIRE

Examinarea intestinului subtire incepe cu RADIOGRAFIA ABDOMINALA CLASICA simpla. Aceasta ne poate furniza o serie de date importante, utile diagnosticului precum si precizarii algoritmului metodelor imagistice:

n     prezenta anormala de gaz la nivelul intestinului subtire

n     nivele hidroaerice

n     aer in peretele intestinal

n     calcificari ganglionare, vasculare, enteroliti

n     corpi straini radioopaci (calculi, obiecte inghitite accidental)

n     gaz in peretele intestinal si in caile biliare

n     gaz in vena porta

EXAMENUL INTESTINULUI SUBTIRE CU SDC ADMINISTRATA PER OS

Exista mai multe metode de administrare perorala. Metoda clasica, conventionala, se face in continuarea examenului gastric si duodenal. Bolnavului i se administreaza 400-600 ml sulfat de bariu 50 -60 w/v. Se urmareste, fluoroscopic, progresiunea lui la intervale de 20 - 30 minute si se efectueaza radiografii de ansamblu sau spot filme pe zonele de interes pana cand bariul ajunge in colon. In final se radiografiaza regiunea ileocecala.

Durata lunga de examinare a intestinului subtire (3-4 ore) a facut pe unii autori sa utilizeze acceleratori de tranzit: prostigmina, metoclopramida. Astfel Weintraub si Williams au introdus metoda pranzului inghetat. Dupa examinarea stomacului si duodenului, se administreaza 250 - 500ml ser fiziologic de la gheata. Adaosul de 10ml de Gastrografin la suspensia de bariu este de asemenea recomandat ca accelerator de tranzit.

SDC hidrosolubile sunt utilizate atunci cand se suspicioneaza perforatia si ocluzia intestinala. Ele fiind hipertone produc exorbtie de apa si se dilueaza - astfel efectul lor osmotic se interfereaza cu identificarea modificarilor anatomopatologice.

Metoda pranzurilor radioopace se utilizeaza pentru a diagnostica deficitele enzimatice intestinale. Ea consta in adaugarea principiului alimentar al carui deficit il suspicionam, la cantitatea obisnuita de bariu, urmata de examinarea fluoroscopica si radiografica. Metoda este utilizata mai ales pentru identificarea deficientelor dizaharidazice. In absenta enzimei specifice (grup lactazic, sucrazic, maltazic), dizaharidul nu mai este hidrolizat in monozaharidele corespunzatoare ramanand ca atare in lumenul intestinal, determinand exorbtie de apa din patul vascular in lumen.

Zaharoza si lactoza reprezinta dizaharidele comune in alimentatia noastra si sunt hidrolizate de enzime cu substrat specific neputand fi inlocuite satisfacator de alte enzime. Deficienta de lactaza este foarte frecventa si importanta.

Metoda pranzului cu lactoza consta in asocierea a 50 g de lactoza la cantitatea obisnuita de bariu urmata de efectuarea de radiografii la intervale de 30 minute. Lactoza nescindata produce dilutia substantei opace, dilata ansele intestinale si accelereaza tranzitul intestinal. In paralel, se determina nivelul glicemiei care arata o curba plata.

ENTEROCLISMA

Este o metoda utila de examinare a intestinului subtire, rapida avand o senzitivitate de 93,1% si o specificitate de 96 - 97%.

Ea consta in administrarea a 800 ml bariu prin sonda nazala, introdusa pina la nivelul duodenojejunal, sub forma de infuzie avand rata de 100ml/minut.

Metoda examinarii intestinului prin reflux consta in efectuarea unei clisme baritate care sa forteze valva ileocecala si sa opacifieze, retrograd, ansele intestinului subtire. Relaxarea valvei poate fi facilitata utilizand injectabil atropina si calciu.

Fig. 222 Enteroclisma

PNEUMATOCOLONUL - permite examinarea ultimei anse ileale.

Metoda consta in urmarirea indexului baritat pina la opacifierea colonului drept urmata de insuflatie aerica. Ea este precedata de administrarea de antispastice: glucagon 0,5-1mg.

ULTASONOGRAFIA SI CT - sunt indicate in tumori si sindroame obstructive intestinale. Prin aceste metode, putem aprecia grosimea peretilor, peristaltica, existenta hipersecretiei intestinale, a aeroenteriei, adenopatiilor, prezenta metastazelor epiploice, subparietale, peritoneale si hepatice. De asemenea, putem evidentia modificarile intestinale din boala Crohn, hematoamele parietale, abcese, chiste,etc.

ARTERIOGRAFIA SELECTIVA A TRUNCHIULUI CELIAC SI AMS este utila pentru precizarea sediului hemoragiilor intestinale cronice si acute, a cauzei lor si a trombozarii la locul hemoragiei.

LAPAROSCOPIA verifica spatiul peritoneal dar este, azi, limitata prin introducerea CT.

BIOPSIA INTESTINALA este deosebit de importanta fiind cea mai acurata metoda care confirma sau infirma diagnosticul.