MUSCHII RIDICATORI AI MANDIBULEI

A. MUSCHIUL TEMPORAL

Muschiul temporal este cel mai puternic muschi masticator, dispus ca o lama sagitala desfasurata in evantai in regiunea temporala. Este muschiul cel mai sensibil la tulburarile de ocluzie, avand o participare esentiala la miscarile rapide cu contact ocluzal, precum si la masticatia lejera.

Muschiul este alcatuit din trei fascicule: anterior, mijlociu si posterior.

Insertii: pe intreaga intindere a fosei temporale. De la aceasta insertie fibrele converg inferior spre apofiza coronoida unde se termina printr-un tendon; cele anterioare (de departe cele mai importante) merg aproape vertical, cele mijlocii oblic inferior si anterior, cele posterioare aproape orizontal. Acest tendon, gros si puternic, trece medial de arcada zigomatica si se insera pe apofiza coronoida.

Actiunea: Fasciculul anterior deplaseaza mandibula in sus, fasciculul mijlociu deplaseaza mandibula in sus si inapoi, fasciculul posterior deplaseaza mandibula inapoi.

Contractia in ansamblu deplaseaza mandibula in sus si inapoi intr-o directie care formeaza cu orizontala un unghi de 60°. Contractia unilaterala produce retropulsia condilului pe aceeasi parte, deci participa la miscarea de lateralitate pe partea activa.

Forta musculara creste cu cat arcadele dentare sunt mai apropiate. Fibrele lui nu sunt contractate la maximum cand arcadele dentare au venit in contact; muschiul se poate contracta in continuare si mai mult realizand fenomenul de suprasuficienta. Actiunea lui variaza in functie de tipul masticator. La toti indivizii, indiferent de stereotipul de masticatie, fasciculele anterior si mijlociu sunt bine dezvoltate. In schimb, dezvoltarea fasciculului posterior este mai mare la cei care introduc in cavitatea bucala fragmente alimentare mari, sectioneaza alimentele cu dintii, fac miscari de propulsie automatizate sau deschiderea cavitatii bucale se face foarte frecvent. La indivizii cu progenie, fasciculul posterior este slab dezvoltat.

Inervatia: este asigurata de trei nervi temporali profunzi, ramuri ale nervului mandibular. Inervatia proprie a fiecarui fascicul are avantajul ca fiecare se poate contracta independent.

B. MUSCHIUL MASETER

Muschiul maseter este un muschi voluminos, de forma dreptunghiulara, mergand de la arcada zigomatica la fata laterala a mandibulei. Este format din trei fascicule cu actiune diferita.

Insertii

- fasciculul superficial: lung si oblic in jos si inapoi, se insera pe marginea inferioara a arcadei zigomatice in portiunea sa malara. Se desprind fibre groase care se indreapta in jos si inapoi si se termina pe partea inferioara a fetei laterale a ramurii ascendente si pe unghiul mandibular pana la marginea sa inferioara. La acest nivel, fibrele se incruciseaza cu cele ale pterigoidianului medial formand o chinga musculara;

- fasciculul mijlociu: scurt si vertical, in mare parte acoperit de precedentul si pe care il depaseste inapoi, se insera prin fibre groase si mici pe toata intinderea marginii inferioare a arcadei zigomatice. Fibrele coboara vertical si se termina pe fata laterala a ramurii ascendente a mandibulei deasupra insertiei fasciculului precedent pana la incizura sigmoida;

- fasciculul profund: mai subtire decat precedentii care il acopera, se intinde de la fata mediala a arcadei zigomatice pana la fata laterala a apofizei coronoide, deasupra insertiei fasciculului mijlociu si imediat dedesubtul tendonului temporalului. Din partea sa posterioara se detaseaza cateva fibre cu directie antero-inferioara destinate lamei prediscale ale ATM. Acest fascicul se mai numeste si fasciculul lui Winslow.

Actiunea: maseterul este un muschi foarte puternic, dar nu atinge forta temporalului. Contractia bilaterala determina ridicarea si usoara propulsie a mandibulei. Fasciculul profund Winslow mobilizeaza mandibula in sus si inapoi. Contractia unilaterala mobilizeaza mandibula in sus, inainte si inafara. Amplitudinea acestei miscari depinde de gradul de dezvoltare a fasciculului superficial, fiind mai mare la indivizii cu stereotip de masticatie tip frecator. Cand se folosesc in masticatie fragmente mari, muschiul se hipertrofiaza. Muschiul prezinta suprasuficienta ca si temporalul. Datorita fibrelor sale mai scurte, el produce in primul rand presiune masticatoare.

Inervatia: nervul maseterin, ramura a nervului mandibular.

C. MUSCHIUL PTERIGOIDIAN MEDIAL

Muschiul pterigoidian medial (sau intern) este un muschi destul de voluminos, gros, de forma dreptunghiulara, situat inauntrul pterigoidianului lateral.

Insertii. Se intinde de la apofiza pterigoida la fata mediala a unghiului mandibulei. Este simetric cu maseterul in raport cu mandibula (de unde si numele de maseter intern) si formeaza cu acesta o chinga musculara sub forma literei V. El se compune din doua fascicule:

- un fascicul anterior cu origine pe fata laterala a apofizei piramidale a osului palatin si partea adiacenta a tuberozitatii maxilare, inaintea si in afara insertiei pterigoidianului lateral pe care il inconjoara la origine. Fibrele sale traverseaza fata anterioara si apoi marginea inferioara a fasciculului inferior al pterigoidianului lateral;

- un fascicul posterior, inserat in fosa pterigoida si pe fata posterioara a apofizei piramidale a palatinului.

Cele doua fascicule musculare au o directie oblica in jos, inapoi si in afara si se termina pe fata mediala a unghiului mandibulei si pe marginea sa inferioara. Fasciculul anterior are destinatie preangulara, iar fasciculul posterior are destinatie angulara si supraangulara, terminandu-se cu fibre si lamele tendinoase care produc mici creste asemanatoare cu cele ale maseterului cu care schimba cateva fibre.

Actiunea pterigoidianului medial este asemanatoare cu a maseterului. Contractia bilaterala determina deplasarea mandibulei in sens superior si anterior. Contractia unilaterala imprima mandibulei o miscare spre superior, anterior si medial, de partea opusa contractiei.

Inervatia muschiului pterigoidian medial este asigurata de nervul pterigoidian intern, ramura a nervului mandibular alaturi de nervii tensor al valului si tensor al timpanului, cu care formeaza un trunchi comun.