NOTIUNI DE ANATOMIE - SPLINA

NOTIUNI DE ANATOMIE - SPLINA

Splina este un organ limfoid vascular situat in loja splenica, delimitata in sus de cupola diafragmatica, in jos de unghiul stang al colonului si ligamentul freno-colic stang (sustentaculum lienis); corespunde medial cavitatii retrogastrice .

Configuratie externa- are forma variabila, comparata cu o "boaba de cafea", sau segment de ovoid, cu axul mare orientat oblic spre inferior, anterior si lateral, corespunzand coastei a X-a.

Are o consistenta elastica si este foarte friabila, rupandu-se usor in trumatisme. Culoarea este rosie-bruna. Greutatea de 180-200 grame. Dimensiunile normale sunt:

- lungime de 12-13 cm;

- latimea de 7-8cm;

- grosimea de 3-5 cm

Splina prezinta:

doua fete: una laterala (diafragmatica)-convexa, si alta mediala (viscerala).

La nivelul celei mediale se gaseste o creasta, care in partea inferioara se bifurca. Aceasta creasta imparte fata mediala intr-un segment postero-medial-concav, numit fata renala a splinei, intr-un segment antero-medial la nivelul caruia se gaseste hilul splinei si in segmentul inferior. Hilul splenic este situate la 1,5 cm de creasta, fiind reprezentat de 6-8 orificii vasculare intinse pe o lungime de 7 cm. El imparte segmentul antero-medial in segment prehilar sau fata gastrica a splinei, si in segment retrohilar.

doua margini: una superioara, crenelata, situata intre fata diafragmatica si fata gastrica, si una inferioara situata intre fata diafragmatica si fata renala;

doua extremitati: anterioara(inferioara) - orientata anterior, inferior si lateral si extremitatea posterioara(superioara) - orientata posterior, superior si medial. Prezinta impresiunea colului coastei XI [8].

Raporturile splinei- prin fata convexa diafragmatica splina vine in raport cu muschiul diafragma, dupa care urmeaza recesul pleural costodiafragmatic stang si marginea inferioara a plamanului, care desparte splina de coastele IX-X si spatiile intercostale corespunzatoare. Fata gastrica, usor concava, vine in raport cu fata posterioara a stomacului. In partea inferioara raportul cu stomacul se realizeaza prin intermediul ligamentului gastrolienal si al bursei omentale- recesul sau splenic. Superior, in apropierea marginii crenelate, raportul dintre splina si stomac este prin contact direct. Fata renala, si ea putin concava, are raporturi cu fata anterioara a rinichiului, mai aproape de marginea laterala si catre polul superior si partial cu glanda suprarenala stanga. Fata colica vine in raport cu flexura stanga a colonului si ligamentul frenocolic stang.

Extremitatea posterioara se afla in medie la 12 cm distanta de coloana vertebrala, sub marginea inferioara a corpului vertebrei T10. Colul coastei a XI-a lasa o usoara amprenta pe fata posterioara a acestei extremitati.

Peritoneul inveleste splina aproape in totalitate. Pe fata viscerala el se continua cu ligamentul gastrolienal si lienorenal. In ligamentul lienorenal se afla coada pancreasului, vasele lienale si nervii care merg spre hilul splinei. El este scurt si situat posterior, continuandu-se cu peritoneul fetei anterioare a rinichiului, iar superior cu ligamentul gastrofrenic, prin el coada pancreasului poate ajunge pana in hilul splinei. Formatiunile vasculonervoase cuprinse in acest ligament formeaza pediculul splenic. Anterior de el mergand spre curbura mare a stomacului se gaseste ligamentul gastrolienal. Intre cele 2 ligamente este cuprins recesul lienal al bursei omentale. Pe fata viscerala a splinei, respectiv la nivelul fetei gastrice, aproape la marginea ei inferioara, se gaseste hilul splinei. El are directie paralela cu aceasta margine [43].

Structura splinei Splina este alcatuita din pulpa rosie si pulpa alba. Pulpa rosie inconjura ariile pulpei albe. Pulpa alba contine foliculi primari si centrii germinativi, ca si in ganglionul limfatic. Splina este acoperita de o capsula conjunctiva, cu putine fibre musculare si incapabila de contractii ample, de la care porneste o retea de trabecule conjunctive, ce impart tesutul splenic in compartimente comunicante. In fiecare compartiment se gasesc pulpa alba si pulpa rosie, sprijinita pe tesutul conjunctiv reticular. In trabeculele conjunctive se gasesc arterele trabeculare (ramificatii ale arterei splenice). Cand ating diametrul de circa 200 m, arterele parasesc trabeculele conjunctive si patrund in parenchimul splenic. Ele dau ramificatii laterale (arteriole), fiecare arteriola fiind acoperita de un manson dens de tesut limfoid. In jurul arteriolei se gasesc limfocite, distribuite intr-o stroma conjunctiva, ce formeaza teci limfoide periarteriolare (PALS = periarteriolar lymphoid sheats) sau mansoane coaxiale de limfocite, in jurul arteriolelor. Arteriola are o pozitie centrala in mansonul limfoid.

Structura pulpei albe a splinei. Pulpa alba este impartita intr-o zona centrala bogata in celule T teaca limfoida periarteriolara (PALS) inconjurata de foliculi primari care contin celule B. In fiecare folicul primar se gaseste o aglomerare de celule foliculare dendritice (FDC). Pulpa alba este separata de pulpa rosie (RP) prin sinusul marginal (MS). Sinusul marginal este inclus intr-un strat de limfocite ale zonei marginale (MZ). Adiacente sinusului marginal sunt macrofagele metalofile, care se crede ca au rol important in reglarea traficului in spatiile pulpei rosii si albe. Canalele colapsate (CC) par a fi ariile prin care limfocitele intra si ies din pulpa alba. CA = arteriola centrala.

Totalitatea tecilor periarteriolare

(mansoane limfoide coaxiale) formeaza pulpa

alba a splinei. Mansoanele au o zona interna,

bogata in limfocite T si o zona externa bogata

in limfocite B, grupate in aglomerari denumite

foliculi. Limfocitele pulpei albe se vad pe sectiunea tesutului ca zone alb-cenusii, inconjurate de pulpa rosie. Topografia regiunilor timo-dependente (TD) si timo-independente (TI) in splina. Teaca limfocitara periarteriolara constituie regiunea TD, in timp ce foliculii limfoizi si tesutul limfoid adiacent reprezinta zona TI. Unele arteriole, dupa iesirea din mansonul limfoid (pulpa alba) dau numeroase ramificatii in perie, denumite arteriole penicilate, care patrund in pulpa rosie.

Pulpa rosie inconjura pulpa alba si este formata din cordoane de tesut splenic (cordoane Bilroth) situate printre sinusurile venoase. Unele capilare arteriale se pot conecta cu sinusurile venoase, dar majoritatea arteriolelor penicilate se deschid in cordoanele Bilroth (circulatie deschisa). Sinusurile venoase sunt canale vasculare, delimitate de endoteliu si o membrana bazala. Endoteliul este perforat de spatii poligonale mari, asezate ordonat. Cordoanele Bilroth sunt formate dintr-o retea tridimensionala de celule reticulare si fibre reticulare, care formeaza o unitate functionala cu adventicea sinusurilor. In aceasta retea se deplaseaza celulele splenice libere cu functie fagocitara (macrofage). Cordoanele Bilroth comunica.[25]

Vascularizatia splinei

a) Vascularizatia arteriala

Irigatia arteriala a splinei este asigurata de artera lienala. Normal, ea este ramura a trunchiului celiac, impreuna cu artera hepatica comuna si artera gastrica stanga. Alteori ea poate fi ramura de bifurcatie a trunchiului celiac, sau are origine in aorta, ori in artera mezenterica superioara. De la trunchiul celiac la splina ,artera lienala merge transversal in lungul marginii superioare a pancreasului. La adult artera are traiect sinuos, pe cand la copil este dreapta. Are lungime variabila, intre 8-23cm. Dupa raporturile cu pancreasul i s-au descris clasic trei portiuni: suprapancreatica ,retropancreatica si prepancreatica. Multe din ansele pe care le face sunt prepancreatice, iar fata de coada pancreasului este situata, de regula, anterior.

Artera lienala da ramuri colaterale pentru pancreas; arterele gastrice scurte 5-7 la numar,care pot lua nastere din trunchiul terminal al arterei, din ramurile terminale, pentru splina sau din artera gastroepiploica stanga cea mai mare ramura colaterala a arterei lienale. Din prima parte a arterei lienale (suprapancreatice), are originea artera pancreatica dorsala si mai pot lua nastere o artera cardioesofagiana posterioara, o artera hepatica accesorie, artera frenica inferioara stanga sau chiar artera mezenterica inferioara. In 70% din cazuri artera lienala da ramurile terminale pentru splina in portiunea sa prepancreatica. Ea se imparte in 80% din cazuri in doua trunchiuri arteriale terminale, unu superior si altul inferior la cca 15cm de splina. Restul de 20% sunt variante de ramificatii terminale. Artera cozii pancreasului ia nastere normal din trunchiul inferior, dar poate avea originea in trunchiul arterei lienale sau chiar din artera gastroepiploica stanga. Trunchiurile terminale ale arterei lienale dau prehilar cate 2 sau mai multe ramuri, care prin zone restranse de la nivelul hilului patrund in splina, unde dau ramurile trabeculare. In cele mai multe cazuri, din trunchiul terminal superior se individualizeaza o artera polara superioara si alta mezolienala superioara. Din trunchiul inferior pleaca artera mezolienala inferioara si artera poalara inferioara. Fiecare din cele 4 ramuri se distribuie teritoriului corespunzator din splina, ele putand fi numite ramuri segmentare. Intre cele 4 teritorii exista zone paucivasculare. In acest fel se disting 4 segmente arteriale care au fost numite:

- segment polar superior;

- segment mezolienal superior;

- segment polar inferior;

- segment mezolienal inferior [43]

Microvascularizatia splinei- arterele segmentare patrund in splina unde se ramifica in mai multe ramuri trabeculare. Dupa mai multe ramificari, arterele trabeculare parasesc septurile conjunctive, patrunzand in pulpa splinei, si iau numele de artere pulpare(artere centrale).

La nivelul arterelor pulpare, tecile vasculare Malpighi sunt inlocuite de teci limfoide periarteriale, care prezinta noduli sau foliculi splenici, in special in zonele de ramificare.

Ramificatiile terminale ale arterelor sunt reprezentate de un manunchi de artere penicilate, cu pereti musculosi, cu rol in reglarea presiunii sanguine. Arterele penicilate sunt acoperite de o teaca reticulata(Schweiger-Seidel), cu numeroase histocite si macrofage, dand vasului aspect elipsoidal.

La nivelul pulpei rosii, arterele penicilate se continua cu capilare scurte (glumare), care, la randul lor, se continua cu sinusurile venoase. Din aceste sinusuri iau nastere venele splinei. In privinta circulatiei de la nivelul splinei exista doua teorii:

- teoria circulatiei splenice deschise, conform careia sangele din capilarele glumare ajunge si la nivelul spatiilor dintre coloanele Bilorth;   

- teoria circulatiei inchise, conform careia sangele din capilarele glumare tece in sinusurile venoase, si apoi in vene.[8]

b) Drenajul venos

Drenajul venos al splinei se realizeaza prin venele trabeculare mari, care conflueaza formand doua sau trei trunchiuri venoase mari, ce parasesc splina prin orificiile hilare. Aceste trunchiuri patrund in ligamentul lieno-renal si se unesc la aproape 3 cm de hil, formand vena lienala. Traiectul venei este rectiliniu, pe fata posterioara a corpului pancreasului, formand un sant sau chiar canal la nivelul acestuia. Are raporturi similare cu ale fetei posterioare a corpului pancreasului.

Afluentii venei lienale sunt reprezentati de:

- vena gastro-epiploica stanga;

- venele gastrice scurte;

- venele pancreatice

Vena lienala participa la formarea venei porte, prin unirea cu vena mezenterica superioara si vena mezenterica inferioara, posterior de colul pancreasului. Cel mai frecvent, vena mezenterica inferioara se varsa in unghi drept, in vena lienala, formand posterior de corpul pancreasului, trunchiul mezenterico-lienal sau spleno-mezaraic. Acesta se uneste cu vena mezenterica superioara si formeaza vena porta.

Venele mezenterice si trunchiul mezenterico-lienal participa, impreuna cu vena renala, la delimitarea patrulaterului Rogie.

c) Drenajul limfatic

Vasele limfatice ale splinei isi au originea la nivelul pulpei albe si insotesc venele, prin trabecule, pana la hilul splinei, unde se afla releul primar, reprezentat de nodulii limfatici lienali, din hilul splinei. La acesti noduli limfatici sosesc si vase limfatice, care:

- aduc limfa de la fornixul gastric, trecand prin ligamentul gastro-lienal;

- aduc limfa de la coada pancreasului, trecand prin ligamentu lieno-renal.

Limfa este drenata prin ganglionii pancreato-lienali, situati de-a lungul venei lienale, spre nodulii limfatici celiaci, care reprezinta statia finala.

Inervatia splinei

Inervatia splinei este vegetativa, receptoare si efectoare- preponderent vasomotorie. Fibrele interoceptive au corpul celular in ganglionii spinali T6-T10. Ele se alatura fibrelor eferente simpatice si au traiect retrograd, spre plexul celiac. Atat fibrele care trec prin plexul celiac, cat si ccele care ocolesc plexul, se alatura nervilor splanhnici. Impreuna cu fibrele simpatice ale acestor nervi, ajung la ganglionii simpatici paravertebrali toracali si de aici in segmentele medulare T6-T10.

- inervatie eferenta- reprezentata de inervatie efectorie simpatica, cu rol vasomotor si de contractie a fibrelor musculare netede, din capsula splinei.

- fibrele simpatice preganglionare- au originea in segmentele medulare T6-T10, nucleul intermedio-lateral si iau calea nervilor splanhnici, cu care ajung la ganglionii celiaci si mezentericisuperiori, unde fac sinapsa cu neuronii ganglionari.

- fibrele simpatice postganglionare- ajung la splina pe calea plexului simpatic periarterial, din jurul arterei lienale.

Fibrele parasimpatice preganglionare provin din trunchiul vagal posterior, fac sinapsa cu neuronii ganglionari din ganglionii lienali, situati in apropierea hilului splenic.