PROTEZA PARȚIALA SCHELETATA

PROTEZA PARȚIALA SCHELETATA

Edentația parțiala

Edentatia partiala este starea fiziopatologica a arcadelor dentare caracterizata prin pierderea a 1 pana la 13 dinti de pe arcada

Absenta dintilor de pe arcada produce un spatiu – edentatie sau bresa dentara

CAUZELE EDENTATIEI PARTIALE

Cauzele care determina aparitia edentatiilor partiale pot fi impartite in;

cauze dobandite: - caria dentara si complicatiile ei

cauze congenitale - anodontia partiala - dinti inclusi

cauze generale: - tulburari gastro-intestinale
- tulburari psihice, indeosebi in edentatiile frontale dar si in cele intinse

COMPLICATIILE EDENTATIEI PARTIALE

1.►TULBURAREA FUNCTIEI MASTICATORIE
2. ►TULBURAREA FIZIONOMIEI
3. ►TULBURAREA FONATIEI
4. ►MANIFESTARI DENTARE

5. ►MANIFESTARI LA NIVELUL CRESTELOR ALVEOLARE
6. ►MODIFICARI ALE DINAMICII MANDIBULARE (laterodeviații, coborarea ocluziei)
7. ►MANIFESTARI MUSCULARE
8. ►PARAFUNCTII - bruxism,presarea arcadelor, presiuni pe dinți cu lmba sau cu buzele
9. ►MANIFESTARI ÎN ARTICULATIA TEMPORO-MANDIBULARA- cracmente, frecaturi, deviații la deschiderea gurii, dureri la nivelul ATM, cu diferite iradieri
10. ►MANIFESTARI DE COMPORTAMENT

CLASIFICAREA EDENTATIEI DUPA COSTa

Aceasta clasificare foloseste urmatoarea terminologie:
- edentatie frontala cand lipsesc unii sau toti incisivii si caninii
- edentatie laterala, cand lipsesc unii dinti din regiunea premolara si molara, bresa fiind delimitata la ambele extremitati de dinti restanti; poate fi edentatie uni sau bilaterala

- edentatie terminala, cand lipsesc dinti din regiunea premolara si molara, bresa fiind delimitata numai mezial de dinti restanti; poate fi uni sau biterminala

- edentatie mixta, cand pe arcada dentara coexista 2 sau 3 forme de brese: frontala, laterala si terminala
- edentatie extinsa cand bresa intersecteaza regiunea larerala si regiunea frontala
- edentatie intinsa sau subtotala cand pe o arcada mai sunt prezenti 1-2 dinti

CLASIFICAREA EDENTATIEI DUPA KENNEDY

- clasa I – edentatie termino-terminala -plasata posterior dintilor restanti
- clasa a-II-a – edentatie uniterminala –limitata numai anterior
- clasa a-III-a – edentatie laterala limitata anterior si posterior de dintii restanti
- clasa a-IV-a – edentatie situata in zona frontala, de o parte si de alta a liniei mediane

Applegate a stabilit cateva reguli de utilizare a clasificarii Kennedy

● clasificarea precede extractiile dentare, care ar putea sa modifice clasificarea initiala
● lipsa molarului de minte nu se considera edentatie
● prezenta molarului de minte poate modifica edentatia cand acesta este dinte stalp
● lipsa molarului doi nu se considera edentatie daca nu trebuie inlocuit si nu are antagonist
● edentatia se citeste dinspre posterior catre anterior
● cea mai posterioara edentatie este clasa principala de edentatie, restul edentatiilor sunt modificari sau brese suplimentare
●fiecare clasa de edentatie poate avea 1-4 modificari, exceptie face clasa a-IV-a fiind cea mai anterioara clasa

PROTEZA SCHELETATA

Definitie Proteza scheletata este un corp fizic, cu dimensiuni si forme variate, realizat sa restaureze morfo-functional aparatul dento-maxilar.

Indicatii:

A.Situatii clinice specifice tratamentului cu proteze mobilizabile

B.Situatii clinice care exclud tratamentul prin punte:

Ø      edentatii frontale asociate cu pierdere de substanta osoasa de diferite cauze

Ø      edentatii frontale unde sunt necesare artificii de montare a dintilor artificiali

Ø      edentatii care se asociaza cu comunicari buco-sinusale sau buco-nazale

Ø      edentatii care necesita o reevaluare a DVO

Elementele structurale ale unei proteze scheletate:

conectorii principali (majori)

mijloacele de menținere, sprijin si stabilizare

conectorii secundari (minori)

seile protezei

dinții artificiali

Caracteristicile clinico-tehnico-terapeutice

restaureaza morfologic integritatea arcadei dentare

restaureaza ocluzia functionala

restaureaza din punct de vedere estetic arcada dentara

restaureaza functia masticatorie

creeaza conditii favorabile pentru desfasurarea functiei fonetice

are rol profilactic si participa la mentinerea starii de troficitate a tesuturilor

volumul redus creeaza o stare de confort la nivelul cavitatii bucale

este rezistenta la actiunea presiunilor la care este supusa de catre dintii anatagonisti

sprijinul este, de cele mai multe ori, pe tesuturile muco-osoase si pe cele dento-parodontale. Sprijinul numai pe tesutul muco-osos, sau numai pe tesuturile dento-parodontale este intalnit foarte rar

elementele de mentinere, sprijin si stabilizare sunt complexe, crosete foarte variate si sisteme speciale

realizata in cea mai mare parte din aliaje metalice, este lipsita de pericolul fracturarii

datorita prezentei aliajului metalic, este in general mentinuta intr-o stare de igiena foarte buna

realizarea in laborator este posibila daca exista aparatura specifica ei

este confectionata numai din aliaje speciale, foarte dure, ce se prelucreaza greu

Fazele clinico-tehnice pentru confectionarea protezei scheletate

Clinic. Examinarea pacientului, diagnosticul, planul de tratament

Clinic Amprenta documentara sau preliminara.

Laborator Modelul preliminar.

Laborator Lingura individuala.

Clinic Amprenta definitiva sau functionala

Laborator Modelul definitiv sau de lucru.

Laborator Analiza modelului de lucru la paralelograf si conceperea proiectului protezei scheletate.

Laborator Modelul duplicat.

Laborator. Macheta scheletului metalic.

Laborator Tiparul pentru componenta metalica.

Laborator Topirea, turnarea.

Laborator. Dezambalarea si prelucrarea componentei metalice.

Clinic. Proba componentei metalice pe campul protetic si determinarea rapoartelor intermaxilare.

Laborator. Macheta componentei acrilice.

Clinic Proba pe campul protetic.

Laborator. Tiparul componentei acrilice.

Laborator. Polimerizarea, dezambalarea si prelucrarea componentei acrilice.

Clinic. Aplicarea pe campul protetic.

CONECTORII PRINCIPALI

Definitie. Sunt elementele transversale ale protezei scheletate care unesc componentele protezei de pe o parte a arcadei cu cele de pe partea opusa. Astfel conectorul principal poate uni seile protezei intre ele sau o sa de elementele de mentinere, sprijin si stabilizare.

Caracteristici comune conectorilor principali

a.       Rigiditatea:

Orice conector principal trebuie sa fie rigid.

Datorita rigiditații toate solicitarile functionale la care este supusa proteza vor fi distribuite intregii suprafete de sprijin dento-parodontal si muco-osos.

Numai prin rigiditatea conectorului principal celelalte componente ale protezei isi pot indeplini functiile, avand un suport stabil.

Conectorii principali care prezinta un grad de elasticitate nu mai sunt utilizați astazi fiind traumatizanti pentru tesuturile cu care vin in contact, iar proteza este putin rezistenta din punct de vedere mecanic.

Rigiditatea se obtine prin latimea conectorului principal (la maxilar) sau prin grosime si profil deosebit (bara linguala la mandibula).

b. Profilaxia țesuturilor campului protetic

Conectorii principali nu trebuie sa produca leziuni tesuturilor parodontale marginale sau mucoasei in timpul functiunilor, static sau la insertia si dezinsertia protezei.

La maxilar sunt zone care trebuie despovarate de presiuni (papila incisiva, rugile palatine, rafeul median, torusul palatin) sau zone fata de care conectorul trebuie sa treaca la distanta (parodontiul marginal, torusul maxilar exagerat).

La mandibula conectorul principal trebuie sa fie la distanta atat de mucoasa procesului alveolar, cat si de parodontiul marginal.

Despovararea se obtine prin folierea modelului functional si nu trebuie sa fie exagerata pentru a nu crea un spatiu intre campul protetic si conectorul principal, spatiu in care se vor acumula resturi alimentare.

Despovararea va fi suficienta cand conectorul principal nu exercita presiuni exagerate, care sa fie urmate de leziuni ale mucoasei sau durere.

Despovararea depinde de tipul de sprijin al protezei scheletate si de rezistenta tesuturilor pe care se sprijina conectorul principal

b.     Confortul pacientului. Se realizeaza prin:

Simetria conectorului principal fata de linia mediana.

Aplicarea conectorului principal perpendicular pe planul medio-sagital.

Plasarea conectorului principal astfel incat sa nu schimbe substantial conturul esuturilor cu care vine in contact (la maxilar conectorii principali vor fi cat mai plati).

Reproducerea cat mai fidela a conturului anatomic pe care il acopera (ceea ce se obtine prin modelare corespunzatoare).

Acoperirea tesuturilor sa nu fie mai mare decat este cea minima necesara.

Întalnirea conectorilor principali cu celelalte elemente ale protezei sa se faca in unghiuri rotunjite, iar suprafata externa a conectorului sa fie perfect lustruita pentru a se evita retentiile alimentare sau iritatiile limbii.

CLASIFICAREA CONECTORILOR PRINCIPALI

MANDIBULARI

n     bara linguala

n     bara sublinguala

n     bara linguala cu cro et continuu (bara linguala dubla)

n     placa dento-mucozala mandibulara

n     bara vestibular

n     conectorul principal dentar

B. MAXILARI

n     placuta mucozala cu latime redusa

n     placuta mucozala cu latime mare

n     placuta fenestrata (mucozala anterioara si posterioara

n     placuta mucozala in forma de “U”

n     placa palatinala completa

n     conectorul principal sub forma de bara

CONECTORI PRINCIPALI MANDIBULARI BARA LINGUALA

Indica ii inal ime de cel pu in 9mm. a procesului alveolar intre fundul de sac lingual i parodon iul marginal

Pozi ie:

este plasata in dreptul versantului lingual al procesului alveolar mandibular, intre parodon iul marginal i fundul de sac lingual

fa a de parodon iul marginal, marginea superioara a barei linguale se afla la o distan a de 4-5mm.

extremitatea inferioara este plasata in fundul de sac lingual, astfel incat sa nu impiedice mobilitatea fiziologica a plan eului bucal sau a frenului limbii

plasarea cat mai aproape de plan eul bucal evita interferen a cu limba in timpul diferitelor func ii i evita reten iile alimentare sub bara

Distantarea barei linguale

Ø     fa a de mucoasa procesului alveolar distan area este cuprinsa intre 0,30 i 2 mm., in func ie de sprijinul protezei, forma anatomica a procesului alveolar i rezilien a mucoasei crestelor alveolare.

Ø     Distantarea se realizeaza prin foliere cu ceara speciala, pe modelul functional. Grosimea foliei trebuie stabilita de medic si respectata de tehnician.

Ø     Cand proteza scheletata are sprijin dento-parodontal folierea va fi minima = 0,30 mm.

Ø     Daca procesul alveolar este vertical si rezilienta este minima folierea va fi de 1 mm. Daca procesul alveolar este oblic, folia va fi de 1,5 mm., iar daca se adauga o rezilienta mare a mucoasei crestelor, grosimea va trebui sa ajunga la 2 mm.

Ø     Cand procesul alveolar este retentiv (concav) sau dintii sunt usor lingualizati folierea va fi cuprinsa intre 1,5 – 2 mm.

Ø     Cand exista un torus mandibular va fi necesara o foliere in functie de marimea torusului, grosimea fiind cuprinsa intre 0,5 – 1 mm.

Profilul barei. Se considera ca forma cea mai adecvata a barei linguale pe sec iune este cea semipiriforma. Por iunea voluminoasa este plasata catre fundul de sac, iar extremitatea sub iata catre parodon iul marginal.

Dimensiuni: inal imea barei linguale este de 4-5mm., iar grosimea este de 1mm. la extremitatea superioara i de 3mm. la cea inferioara.

Zonele de minima rezisten a sunt reprezentate de jonc iunea cu conectorii secundari, la unirea cu eile i la mijlocul barei.

BARA SUBLINGUALA

Se folose te cand inal imea plan eului bucal nu permite plasarea marginii superioare a barei linguale la cel pu in 4 mm. de marginea gingivala.

Pe sec iune forma conectorului este de picatura, la fel cu bara linguala.

Se plaseaza posterior fa a de dispunerea normala a barei linguale, paralel cu por iunea anterioara a plan eului bucal.

Indica ii:

in locul placu ei dento-mucozale, doar daca nu interfera cu mi carile frenului limbii

in locul barei linguale daca anatomia campului protetic presupune o deretentivizare masiva, pentru plasarea barei linguala

Contraindica ii:

prezen a torusului mandibular masiv

inser ia inalta a frenului lingual

interferen a cu mi carile plan eului bucal

CROSETUL CONTINUU

Se mai nume te i bara linguala dubla sau bara lui Kennedy.

Însumeaza proprieta ile barei linguale i placu ei dento-mucozale mandibulare.

Marginile superioara i inferioara au aceeia i dispozi ie ca i in cazul placu ei dento-mucozale mandibulare, doar ca cele doua componente nu mai sunt unite de o suprafa a metalica, lasand libere supafe ele linguale ale din ilor inferiori i papilele gingivale.

Este utilizat mai ales la protezele terminale bilaterale.

Prelunge te bra ele opozante ale cro etelor.

Este plasat pe fa a linguala a din ilor frontali, supracingular, cand din ii au o inal ime suficienta.

Este obligatoriu sa se sprijine la extremita i pe pinteni ocluzali sau incizali.

Pe sec iune este semioval.

Dimensiuni: la ime = 2-3mm., grosime maxima = 1mm

Rolul crosetului continuu

rigidizarea barei linguale si marirea rezisten ei mecanice a protezei

contribuie la sprijinul parodontal al protezei

asigura men inerea indirecta a protezelor terminale (element antibasculant)

stabilizeaza proteza in sens disto-mezial

solidarizeaza din ii restan i

reface punctele de contact pierdute prin migrarea orizontala a din ilor restan i

Avantaje:

men inerea indirecta a protez

tabilizarea suplimentara a protezei prin transferarea stresului masticator asupra din ilor restan i

faciliteaza autocura area deoarece lasa libere papilele gingi

pe termen lung conserva mai bine din ilor restan i

Dezavantaje:

- are tendin a de a reten iona resturi alimentare, mai ales atunci cand din ii anteriori prezinta inghesuiri sau cand conectorul nu este realizat in contact intim cu suprafe ele linguale acoperite

nu este confortabil pentru pacien i datorita multiplelor margini prezente

PLACA DENTO-MUCOZALA MANDIBULARA

se plaseaza intre fundul de sac lingual i zona supracingulara a din ilor frontali

extremitatea inferioara are pe sec iune forma barei linguale i nu trebuie sa jeneze mobilitatea fiziologica a plan eului bucal sau a frenului limbii

spre superior se continua cu o placu a metalica sub ire de 0,4-0,5mm., care se termina pierdut pe din ii frontali supracingular. În regiunea laterala placaajunge pana in apropierea fe elor ocluzale ale din ilor restan i

interdentar ajunge pana la nivelul punctelor de contact dintre din i

la nivelul parodon iului marginal i al papilei interdentare placa trebuie sa fie u or distan ata, prin foliere de 0,2mm

indica ii: -in cazuri de atrofie marcata a crestelor in edenta iile terminale

-in edenta ii terminale inso ite de bre e suplimentare frontale, pe placa fiind fixa i din i artificiali frontali

roluri acelea i ca i cro etul continuu

BARA VESTIBULARA

indicatii:

in situatiile de insertie inalt a planseului bucal

in cazuri clinice ce prezinta o lingualizare mare a dintilor frontali

torus exagerat

n     forma, dimensiunile, plasarea fata de mucoasa procesului alveolar si parodontiu sunt asemanatoare ca pentru bara linguala

n     lungimea este mai mare decat la bara linguala

dezavantaje

confortul pacientului

produce modificari ale reliefului bucal

produce iritatii ale mucoasei

CONECTORUL PRINCIPA L DENTAR

-Este un cro et continuu, mai lat si mai gros, ale carei extremita i se termina in seile protezelor.

Indica ii: in cazurile de insertie inalta a planseului bucal asociate cu dinti restanti frontali, inalti si verticali.

CONECTORII PRINCIPALI MAXILARI

Caracteristicile conectorilor principali maxilari

Ø     sunt lati si de grosime mica

Ø     sunt confortabili pentru pacient

Ø     se prezinta sub forma de placute mai inguste sau mai late, in functie de marimea spatiului edentat

Ø     latimea minima trebuie sa fie egala cu marimea spatiului edentat, iar grosimea cuprinsa intre 0,4 si 0,6 mm;cu cat placutele sunt mai inguste grosimea trebuie sa fie mai mare

Ø     conectorii principali care au contact numai cu mucoasa se numesc placute mucozale, iar cei care au contact si cu dintii restanti se numesc placute dento-mucozale

Ø     conectorii principali sub forma de bare sunt foarte rar utilizati (sunt greu de suportat mai ales in edentatiile terminale)

Ø     in edentatiile de clasa I si a II-a conectorii principali au si rolul de a transmite o parte din presiunile masticatorii si boltii palatine

Ø     fata de parodontiul marginal al dintilor restanti trebuie sa se opreasca la o distanta de 5mm.

Ø     limita posterioara a conectorilor principali se afla intotdeauna inaintea liniei Ah

Ø     marginea anterioara si posterioara trebuie usor ingrosata pentru a evita leziunile mucoasei in timpul infundarii protezei, dar si de a evita retentiile alimentare sub conector

CLASIFICAREA CONECTORILOR PRINCIPALI MAXILARI

Ø     placuta mucozala cu latime redu

Ø     placuta mucozala cu latime mare

Ø     placuta fenestrata (mucozala anterioara si posterioara

Ø     placuta mucozala in forma de “U”

Ø     placa palatinala completa

Ø     conectorul principal sub forma de bara

PLACUTA MUCOZALA CU LATIME REDUSA

Indicatii: edentatii laterale (clasa a III-a) in care proteza scheletata are sprijin dento-parodontal.

Dimensiuni: latimea placutei este egala cu marimea spa iului edentat, iar grosimea va fi de 0,60mm.

n     Desi este in contact cu mucoasa bol ii palatine, nu transmite presiuni suportului muco-osos deoarece proteza are sprijin dento-parodontal.

n     Daca exista torus palatin sau rafeu median proeminent este necesara despovararea acestor zone.Grosimea folierii este in functie de marimea torusului(0,5-1 mm) sau rafeului median(0,3-0,4 mm).

PLACUTA MUCOZALA CU LATIME MARE

Indicatii: -edentatii terminale (clasa I i a II-a) cand crestele sunt bine reprezentate, exista mai mult de 6 dinti restanti, iar torusul este absent sau de mici dimensi

-edentatii latero-terminale

v    Acopera aproximativ 2/3 din suprafata boltii palatine.

Limita anterioara ajunge in zona rugilor palatine si este reprezentata de o linie imaginara ce uneste cei mai anteriori pinteni. Aceasta margine trebuie sa se termine in depresiunea dintre 2 rugi palatine si nu pe proeminenta unei rugi, deoarece marginea prea reliefata este usor sesizata de limba si deci inconfortabila pentru pacient

Limita posterioara este ceva mai anterioara de linia Ah.

v    Latimea trebuie sa fie cel putin egala cu lungimea seilor.

v    În zona de unire cu seile metalice este mai groasa si prezinta un prag extern si unul mucozal, la care se va termina acrilatul seilor.

v    jonctiunea cu conectorii secundari se face in unghiuri rotunjite.

v    Sunt necesare despovararea torusului si a rafeului median, precum si folierea rugilor palatine (0,20-0,30 mm).

v       Îmbunatateste mentinerea prin fenomenul de adeziune.

v       În dreptul dintilor laterali este necesara decoletarea, placuta trecand obligatoriu la 5 mm. de parodontiul marginal

PLACUTA FENESTRATA MUCOZALA ANTERIOARA SI POSTERIOARA

Indicatii: -torus palatin mare situat in mijlocul bol ii palatine

-pacien ii tolereaza cu dificultate o placa palatinala completa

-in toate tipurile de edenta ii

Ø     Are forma de paralelogram cu unghiurile rotunjite.

Ø     Lasa libera zona centrala a boltii palatine.

Ø     Este cel mai rigid conector principal si cel mai putin utilizat.

Ø     Placuta anterioara este mai lata, avand cam 6-9 mm; se plaseaza cu marginea anterioara la cel putin 5 mm de parodontiul dintilor restanti, paralel cu acesta intre doua rugi palatine, fara sa depaseasca pintenii cei mai anteriori.Fata externa a placutei anterioare trebuie sa redea forma anatomica a zonei pe care se aplica.

Ø     Placuta posterioara este mai ingusta, avand 4-5 mm latime si ajunge pana in apropierea liniei AH;pe sectiune trebuie sa fie semiovala, aspectul fiind asemanator cu al unei bare.

Ø     Placuta anterioara si posterioara vor fi unite de doua benzi laterale de 5-6 mm latime , plasate paralel cu parodontiul marginal al dintilor laterali si la o ditanta de 5 mm de acesta.

PLACUTA ÎN FORMA DE “U”

Ø     Este indicata numai in cazurile in care exista un torus palatin mare, plasat posterior pana aproape de limita distala a palatului dur

Ø     Marginea anterioara se plaseaza la cel putin 5 mm de parodontiul marginal al dintilor frontali si laterali, iar marginea posterioara ajunge pana in apropierea bazei torusului.

Ø     Pentru a fi suficient de rigid, se recomanda ca acest conector sa aiba grosimea de 0,6 mm.

PLACUTA DENTO-MUCOZALA

Indicatii:

o      cand exista mai putini dinti restanti (numai grupul frontal)

o      cand exista creste bine reprezentate

o      cand exista torus palatin situat posterior

o     in edenta ii care se asociaza cu bre e frontale, din ii artificiali fiind fixa i in conectorul principal

Placuta dento-mucozala ajunge pe dintii frontali pana in regiunea supracingulara, la acest nivel marginea conectorului fiind subtiata, se pierde lin

PLACA PALATINALA COMPLETA

Indicatii:

ü     cazuri clinice cu pu ini din i restan i (frontali sau laterali) si creste atrofiate

ü     Marginea anterioara ajunge pe din ii frontali, supracingular.

ü     Sprijinul dento-parodontal se asigura prin crearea de trepte supracingulare pe C. si I.C. sau prin realizarea unor gheru e incizale, nefizionomice.

ü     Interdentar placa ajunge pana la nivelul punctelor de contact dintre din i.

ü     Limita posterioara este reprezentata de linia Ah.

ü     Grosimea placii este de 0,40 mm.

CONECTORUL PRINCIPAL MAXILAR SUB FORMA DE BARA

Este un conector cu o la ime mai mica de 8mm. = bara palatinala

Dezavantaje:

v    flexibil, datorita la imii reduse

v    prea voluminos

v    nu ofera rezisten a i suport decat printr-o ingro are importanta

v    inconfortabil pentru pacient

Indica ii:

- edenta iile de clasa a III-a Kennedy, cu unul sau doi din i absen i pe fiecare hemiarcada

BARA PALATINALA DUBLA

v    Este alcatuita dintr-o bara anterioara i una posterioara.

v    Are acelea i dezavantaje ca i bara palatinala simpla.

v    Pentru a fi un conector rigid este necesara ingro area celor 2 bare.

v    Este foarte voluminos i interfera cu func iile limbii.

Indica ii

in cazul unui torus palatinal voluminos i inoperabil

cand nu este necesar un sprijin important

cand din ii stalpi anteriori i posteriori sunt dispu i la distan a

Indica iile conectorilor principali maxilari

A.    Daca suportul parodontal al din ilor restan i este afectat atunci sprijinul trebuie sa fie muco-osos,de aceea se indica placu a palatinala cu la ime mare sau placu a palatinala completa .

B.    Daca suportul parodontal al din ilor restan i este normal atunci se indica placu a palatinala cu la ime redusa sau bara palatinala.

C.    Pentru edenta iile intinse de clasa I sau a II-a Kennedy, unde rigiditatea este foarte importanta se indica placu a fenestrata sau placu a palatinala complet

D.    În cazul restaurarilor edenta iilor frontale se pot folosi placu a fenestrata, placu a palatinala completa sau placu a in U.

E.    Daca exista torus palatinal inoperabil se indica folosirea placu ei fenestrate, a conectorului tip bara dubla sau a placu ei in U.

F.     Bara palatinala simpla sau dubla este foarte rar indicata.

G.   Conectorul in U se folose te cu mult discernamant, deoarece flexibilitatea sa determina efecte secundare importante.

CONECTORII SECUNDAri

Conform ”The Glossary of Prosthodontics Terms” reprezinta elementele de legatura dintre conectorul principal i celelalte componente ale P.P.s

Sunt cunoscu i si sub numele de bare secundare

Conectorii secundari sunt utilizati pe fetele proximale ale dintilor ce delimiteaza spatiul edentat sau interdentar pentru a nu fi perceputi usor de limba.

În 2003, conectorii secundari au fost clasifica i in 4 categorii:

- conectori secundari care unesc cro etele cu conectorul principal

- conectori secundari care unesc elementele de men inere indirecta sau pinteni auxiliari cu conectorul principal

- conectori secundari care unesc eile protetice cu conectorul principal

- conectori sec. care indeplinesc func ia de bra retentiv pentru anumite tipuri de cro ete

Conectorul secundar care une te cro etul cu conectorul principal

v    Roluri: - sus ine bra ele cro etului

- sus ine pintenul ocluzal

v    Se modeleaza cat mai extins in sens vestibulo-oral, dar cat mai sub ire in sens mezio-distal.

v    Nu se plaseaza pe suprafe e convexe i mai ales pe suprafe ele orale.

Conectorii secundari care sus in pintenii auxiliari

v    Pintenii = componente lae PPM, plasa i pe din ii stalpi, cu rolul de a transmite for ele de-a lungul axului lung al acestora.

v    Se intalnesc cu conectorul principal in unghi drept i se plaseaza in ambrazurile orale, pentru a oferi cat mai mult confort pacientului.

v    Forma lor este u or curbata pentru a evita fracturarea scheletului.

Conectorii secundari care formeaza bra ul retentiv al cro etelor divizate

n     Sunt singurii conectori secundari care nu trebuie sa fie rigiji, deoarece fac parte din tr-un sistem elastic ( cro etul dentar)

ȘEILE PROTETICE

v    Acopera crestele edentate, oferind suport din ilor artificiali.

v    Participa la transmiterea for elor masticatorii catre esuturile campului protetic.

v    Func ii: - refac func ia masticatorie

- refac func ia estetica, in cazul protezarii edenta iilor de clasa a IV-a Kennedy

Caracteristicile eilor protetice

adaptarea intima i precisa la esuturile cu care vin in contact

rezisten a mecanica i rigiditate

greutate redusa

suprafe e externe bine lustruite i fara retentivita

conductivitate termica buna

refacerea i men inerea fizionomiei

sa permita efectuarea captu irii, rebazarilor i repara iilor

Clasificarea eilor

Dupa clasa de edenta ie protezata:

ü     ei cu suport dentar

ü     ei extinse distal

Dupa materialul din care sunt confec ionate:

ü     ei acrilice

ü     ei metalice

eile cu suport dentar

ü     eile cu suport dentar sunt indicate in protezarea edenta iilor clasa a III-a i a IV-a Kennedy.

ü     Reprezinta o punte de legatura intre din ii stalpi, care previne migrarea orizontala a din ilor limitrofi bre ei i migrarea verticala a din ilor antagoni ti.

ü     Nu necesita captu iri

eile extinse distal

ü          eile extinse distal sunt indicate in protezarea edenta iilor de clasa I i a II-a Kennedy.

ü          Au rol i in reten ia i stabilitatea PPS.

ü          Por iunea meziala a eii este sus inuta de pintenul ocluzal, iar por iunea distala este sus inuta de esuturile subiacente.

ü          Se extinde distal cat mai mult, pentru ca presiunile masticatorii sa fie aplicate pe o arie cat mai larga.

eile protetice

ü     Cele mai folosite sunt eile acrilice, datorita avantajelor clinice i tehnice.

ü     eile metalice sunt mai pu in folosite datorita dificulta ilor tehnice, deoarece sunt foarte greu sau imposibil de captu it i/sau reparat.

ü     eile metalice sunt indicate in edenta iile de clasa a III-a.

Avantajele eilor protetice:

o      Reproduc cu fidelitate detalii anatomice i lipsa deformarilor.

o      Raspuns tisular mai bun.

o      Conductivitate termica.

o      Greutate i grosime redusa

Arcadele dentare artificial

o      Înlocuiesc din ii naturali pierdu i.

o      Reprezinta componenta ”care se vede”, care asigura o mastica ie eficienta i o fonetica corespunzatoare

Alegerea din ilor artificiali

o      Dintii restanti si dintii antagonisti constituie repere importante, la care se adauga inaltimea spatiului protetic si morfologia crestei alveolare (lata, inalta, ascutita, atrofiata)

o      În zona frontala, sunt alesi sa corespunda culoarea, marimea si forma cu a dintilor vecini. În edentatii frontale sunt alesi dupa testele corelatiei dento-faciale.

o      Relieful fetei ocluzale al dintilor laterali este dependent de relieful ocluzal al dintilor antagonisti

Reguli pentru montarea dintilor

ü     În spatiile edentate din zona frontala,din ii sunt montati de o parte si de alta a liniei mediene, astfel incat sa restaureze curbura arcadei, fiecare dinte fiind inclinat mai mult sau mai putin in cele doua sensuri, mezio-distal si vestibulo-palatinal (inclinare intalnita la dintii naturali).

ü     Redarea aspectului facial avut inainte de edentatie este uneori obtinut prin:

crearea spatiilor interdentare (diastema, treme), pozitii particulare ale unor dinti (suprapuneri, rotiri in ax)

- artificii cromatice care sa imite obturatii sau dinti devitali

ü     În spatiile din zonele laterale si terminale dintii sunt montati pe creasta alveolara, pentru ca proteza sa nu prezinte miscari de basculare, sa se poata efectua masticatia

Tipuri de din i artificiali

Din i prefabrica i din ceramica (rar folosi i)

Fa ete din ceramica (caracter istoric)

Din i ceramici ar i pe scheletul PPS (in cazul inchiderii unei bre e frontale reduse, concomitent cu protezarea unei bre e intinse)

Din i prefabrica i din ra ini acrilice

Din i acrilici confec iona i in laborator

Din i metalici (rar folosi i

ELEMENTELE DE MENTINERE, SPRIJIN SI STABILIZARE

Elementele de mentinere au rolul sa impiedice desprinderea protezei de pe campul protetic.

Elementele de sprijin se opun tendintelor de infundare a protezei pe campul protetic.

Elementele de stabilizare se opun tendintei de deplasare a protezei in plan orizontal.

Se impart in doua categorii:

Elemente principale (mecanice):

ü     elementele cu actiune directa: crosetele si mijloacele speciale elementele cu actiune indirecta: mijloace antibasculante

Elemente auxiliare: adeziunea, retentivitatile anatomice ale campului protetic, tonicitatea musculara, frictiunea dintre elementele protezei si dintii restanti.

ELEMENTE CU ACTIUNE DIRECTA

Ø     Sunt constructii mecanice obtinute prin diferite procedee tehnologice, care isi exercita actiunea datorita contactului cu fetele dintilor restanti.

Ø     Sunt cunoscute sub numele de crosete si sisteme de stabilizare

CROSETELE

Sunt realizate in scopul stabilizarii pe campul protetic.

Clasificare :

o      modelate din sarma- crosete din sarma

o      din aliaje turnate- crosete turnate

o      modelate ca produse fabricate - crosete prefabricate

o      combinand cele trei procedee - crosete mixte

Functiile crosetelor

o      Mentinerea

o      Stabilizarea

o      Sprijinul

o      Încercuirea

o      Reciprocitatea

o      Pasivitatea

Mentinerea - bratul elastic aplicat in zona retentiva a dintelui stalp actioneaza prin agatare sau prin oprire sa impiedice desprinderea involuntara a protezei de pe campul protetic.

Stabilizarea - elementele rigide aplicate supraecuatorial care se opun tendintei de mobilizare in plan orizontal al protezei.

Sprijinul este asigurat de pintenul ocluzal si de toate partile crosetului asezate supraecuatorial care se opun infundarii protezei pe campul protetic.

Încercuirea - crosetul prin bratele sale, cuprinde mai mult de 180° din circumferinta dintelui pe care este asezat, astfel proteza este stabilizata orizontal

Reciprocitatea actiunea bratului elastic sa fie neutralizata de rigiditatea bratului rigid sau, actiunea a doua brate active sa fie egala. Deci o concordanta intre actiunea celor doua brate.

Pasivitatea - crosetul asezat pe dinte, nu exercita nici o presiune, exista numai un contact lejer intre cele doua suprafete (dentare si metalice) ale crosetului

Crosetele turnate

Ø     Sunt obtinute prin turnare, modelate din ceara sub forma de macheta odata cu celelalte parti componente ale protezei si turnate deodata.

Ø     Prezinta un contact in suprafata cu dintele respectiv, spre deosebire de crosetele din sarma, care au contact linear.

Ø     Din acest punct de vedere, crosetele turnate sunt mai neigienice decat cele din sarma

Clasificarea croșetelor turnate

crosete circulare

crosete divizate descrise de Roach

crosete Ney

crosete cu forme particulare

Crosetele circulare 

Ø     Prezinta bratele (retentiv si opozant) in contact cu dintele stalp pe o suprafata mare, aproape il incercuieste.

Ø     Clasificare:

dupa numarul dintilor pe care se aplica

dupa numarul total al bratelor din care se compun crosetele

dupa numarul bratelor active elastice

dupa numarul conectorilor secundari si dupa pozitia lor topografica

Dupa numarul dintilor pe care se aplica: - monodentare - bidentare - tridentare

Dupa numarul total al bratelor din care se compun crosetele:
- crosete cu doua brate
- crosete cu trei brate
- crosete cu patru brate
- crosete cu sase brate

Dupa numarul bratelor active elastice: - crosete cu un singur brat elastic (monoactive) - crosete cu doua brate active (biactive) - crosete cu trei brate elastice (triactive) - crosete cu patru brate elastice (tetractive)

Dupa numarul conectorilor secundari si dupa pozitia lor topografica: - crosete cu un singur conector secundar - crosete cu doi conectori secundari - crosete cu trei conectori secundari

Crosetul Ackers (circular cu 3 brate)

Ø     Este caracteristic crosetelor circulare.

Ø     Este alcatuit din 5 elemente componente:

-1 este elastic (retentiv)

-4 sunt rigide (corpul, conectorul secundar, bratul reciproc si pintenul)

Corpul crosetului este portiunea rigida, asezata pe fata proximala a dintelui stalp, in vecinatatea crestei marginale. Din el pornesc cele trei brate (retentiv, opozant si pintenul).

Bratul retentiv (elastic sau activ) porneste din corp, traverseaza ecuatorul si se termina in zona retentiva, subecuatoriala dupa ce a incercuit 2/3 din fata vestibulara sau orala a dintelui in sens mezio-distal. Dimensiunea acestui brat se micsoreaza spre varf, unde este efilat. Bratul retentiv are doua portiuni, una supraecuatoriala rigida si alta subecuatoriala flexibila.

Pintenul ocluzal porneste din corpul crosetului spre fata ocluzala.

Este un element rigid, fata de corp are directie orizontala perpendicular pe acesta, intre cele doua elemente se formeaza un unghi drept.

Pintenul este asezat intr-un lacas special creat in foseta meziala sau distala de pe fata ocluzala a dintelui stalp.

Bratul reciproc (contracroset, brat opozant sau brat rigid) este rigid si plasat pe fata opusa celei pe care este asezat bratul activ.

Acest brat are contact cu zona supraecuatoriala. Dimensiunea este uniforma pe tot traiectul

Conectorul secundar, este elementul care face legatura intre corpul crosetului si saua protezei.

Este rigid, asezat pe fata proximala a dintelui si la nivelul parodontiului marginal trece la distanta de cel putin 1,5 mm.

Func iile cro etului Ackers

bratul retentiv prin portiunea elastica subecuatoriala se opune tendintei de desprindere a protezei de pe campul protetic

pintenul ocluzal, bratul reciproc si portiunea supraecuatoriala rigida a bratului retentiv, impiedica infundarea si deplasarile laterale ale protezelor

bratul reciproc neutralizeaza forta bratului retentiv cand traverseaza ecuatorul dintelui, pentru ca dintele pe care este aplicat sa nu fie mobilizat in momentul insertiei si dezinsertiei protezei de pe campul protetic

Crosetul Bonwill
(crosetul circular cu 6 brate)

Caracteristici morfo-functionale

ü     este alcatuit din 6 brate (doua retentive, doua reciproce si doi pinteni)

ü     este biactiv

ü     este bidentar

ü     poate fi considerat un dublu croset Ackers

ü     este recomandat pe molari sau premolari, intre care exista trema

Crosetele divizate Roach

Caracteristici:

bratul retentiv poseda conector secundar propriu ce pleaca direct din saua protezei

bratul retentiv este mai elastic decat cel al crosetelor circulare

bratul retentiv ramane situat in zona cervicala a dintelui stalp i este mai putin vizibil decat bratul retentiv al crosetelor circulare

prezinta contact cu dintele stalp, pe o suprafata mai mica decat cele circulare

toate crosetele divizate sunt compuse din 6 elemente

bratul opozant, corpul, pintenul ocluzal si conectorul secundar rigid, sunt identice cu ale crosetelor circulare primele crosete divizate descrise de Roach prezinta bratele elastice in forma de litere si au fost notate cu ajutorul unui sistem memotehnic, cu numele de “CLUSTIR”

Crosetul divizat cu bratul in „T”

Este tipul reprezentativ al crosetelor divizate

Elemente comune cu crosetul circular cu trei brate:

corpul situat pe o fata proximala

pintenul asezat in lacasul ocluzal

bratul opozant (reciproc) situat in zona supraecuatoriala de pe fata orala a dintelui stalp

bratul activ are forma literei „T” cu un segment transversal asezat pe dinte si un segment vertical plasat in dreptul procesului alveolar

Este format din sase elemente componente: patru rigide si doua elastice

Segmentul transversal sau dentar incercuieste 2/3 din fata vestibulara a coroanei, este in contact cu zona subecuatoriala.

Segmentul vertical sau alveolar uneste segmentul dentar cu saua protetica.

În traiectul sau se afla la oarecare distanta de coletul dintelui si de mucoasa gingivala a procesului alveolar.

Functii:

de mentinere prin bratul elastic

participa la franarea sau limitarea tendintei de basculare a protezelor terminale

franeaza infundarea protezei pe campul protetic

participa la stabilizarea orizontala

Crosetele Ney

ü     Sunt 6 tipuri.

ü     Primele patru crosete Ney rezulta dintr-o combinatie intre crosetele circulare si divizate, sunt biactive, utilizate mai mult.

ü     Ultimele doua sunt circulare monoact

Crosetul Ney nr.1

v    Deriva din crosetul circular cu trei brate Ackers.

v    Este compus din: conector secundar, corp, pinten si doua brate circulare, ambele sunt retentive (extremitatile lor traverseaza ecuatorul, ajung in zona subecuatoriala cu forme efilate).

v    Aceste brate asigura o mentinere dubla si reciproca, fiind asezate pe fetele vestibulare si orale ale dintelui stalp.

v    Este indicat pe dintii cu ecuatorul aproape de zona cervicala.

Crosetul Ney nr.2

v    Deriva din crosetul divizat cu bratul elastic in „T”.

v    Crosetul prezinta urmatoarele elemente: - trei conectori secundari dintre care doi sunt elastici si altul rigid

- un pinten ocluzal

- doua brate elastice in forma de „T”

v      Fiecare brat este elastic, plasat in zonele subecuatoriale, vestibular si oral.

v      Este indicat pe dintii cu retentivitate vestibulo-distala si oro-distala

Crosetul Ney nr.3

v    Rezulta din combinarea dintre crosetul nr.1 cu nr.2.

v    Elemente componente:

- doi conectori secundari, unul rigid si altul elastic

- un pinten ocluzal

- doua brate retentive, unul in forma bratului de la crosetul nr.1 si altul in forma bratului de la crosetul nr.2

v      Conectorul secundar elastic uneste bratul in „T” la saua protezei.

Crosetul Ney nr.4

v    Corpul si pintenul ocluzal sunt obtinute prin turnare.

v    Bratele active sunt elastice, realizate din sarma, lipite la corpul crosetului.

v    Din punct de vedere tehnic este un croset mixt, obtinut cu dificultate.

v    Este indicat pe dintii cu retentivitate situata aproape de marginea ocluzala a fetelor vestibulare si orale.

Crosete prefabricate

Ø     Sunt realizate din elemente prefabricate obtinute industrial prin ambutisare, in diferite forme.

Ø     Elementele prefabricate sunt confectionate din aliaje de crom-nichel.

Ø     Elementele fabricate sub forma literei T, Y sau cruce sunt comercializate impreuna cu setul de clesti necesari pentru efectuarea modelarii.

Ø     Din elementul prefabricat in forma literei T se pot realiza crosete divizate cu bratul elastic in forma de T sau in semi T sau un croset cu doua brate.

Ø     Elementul prefabricat in forma de “cruce” permite confectionarea crosetului circular cu trei brate monoactive.

Ø     Elementele prefabricate sunt modelate dupa proiectul facut pe model, respectandu-se regulile enumerate la crosetele din sarma.

Crosetele mixte

Ø     Aceste crosete sunt obtinute prin tehnologii diferite: bratele retentive sunt modelate din sarma, iar celelalte elemente sunt confectionate prin turnare (pinteni, brat reciproc, corp, conector secundar).

Ø     Sunt apreciate mai mult decat alte tipuri, deoarece nu prezinta dezavantajele bratelor retentive turnate, ci avantajele bratelor elastice din sarma.

Avantajele bratelor retentive din sarma

contactul cu fata dintelui este liniar

vizibilitatea redusa

modelajul sarmei este usor

activarea este posibila pe par

Dezavantajele bratului retentiv turnat

flexibilitatea redusa

contactul in suprafata cu fata dintelui, ceea ce favorizeaza formarea placii microbiene

contactul intim, determina eroziunea smaltului

sunt vizibile

nu se pot activa

nu se pot repara

SISTEME SPECIALE

Sistemele speciale sunt dispozitive mecanice complexe care fac legatura protezei scheletate cu dintii restanti.

Caracteristici clinico-tehnico-terapeutice

Ø     au dimensiuni foarte reduse

Ø     sunt compuse din minim doua parti - una ramane fixata la dintele stalp, iar alta la proteza

Ø     partile componente au dimensiuni si forme foarte precise una fata de cealalta, sa se poata asambla

Ø     intre cele doua parti componente apar forte de frecare, factori determinanti ai functionalitatii acestor sisteme speciale

Ø     sunt confectionate industrial

Ø     aliajele din care sunt confectionate sunt extra-dure si dure

Ø     elementul care se fixeaza pe dintele stalp este dintr-un aliaj mai dur decat cel montat pe proteza

Ø     functionalitatea insotita de forte de frecare determina uzura lor

Ø     elementul mai putin dur atasat la proteza se uzeaza fiind inlocuit de un altul

Ø     utilizarea lor impune realizarea unui tratament protetic atent: coroane de acoperire, dispozitive radiculare, coroane de substitutie sau punti dentare

Ø     sunt folosite minimum doua sisteme cu repartizare topografica diferita pe campul protetic

Ø     pozitia lor este determinata la nivelul microprotezelor numai cu ajutorul paralelografului

Ø     sistemele sunt asezate in axul de insertie al protezei pe campul protetic

Ø     axele celor doua sisteme sunt paralele sau usor convergente spre ocluzal

Ø     toate sistemele datorita dimensiunilor foarte reduse si a asezarii lor, restaureaza functia fizionomica

Ø     toate sistemele imbunatatesc functionalitatea protezei scheletate

Ø     impun o supraveghere atenta, calificata, efectuata periodic, pentru a nu fi suprasolitati dintii stalpi

Ø     pretul de cost al sistemelor speciale este specific pentru fiecare tip, simplu sau complex

Clasificarea sistemelor speciale

culise

capse

telescoape

bare cu calareti

sisteme magnetice sisteme

CULISELE

Ø     Cele doua componente ale acestora sunt reprezentate de matrice si de patrice.

Ø     Matricea are aspect tubular, forma sectiunii trasnversale este diferita.

Ø     Patricea patrunde in interiorul matricei, fiind cu aceeasi forma in sectiune transversala.

Clasificarea culiselor dupa forma sectiunii trasnversale sunt: circulare, trapezoidale, ovale, in forma literei T sau

dupa pozitie, sunt : extracoronare si intracoronare

-dupa functionalitate: activabile si neactivabile

Ø     Dupa un timp de utilizare, eficienta lor diminua datorita scaderii fortei de frictiune dintre matrice si patrice, ceea ce atrage dupa sine schimbarea lor sau confectionarea altei proteze.

Actiunea culiselor

Ø     mentin proteza pe campul protetic, datorita preciziei celor doua componente

Ø     eprezinta elementele de sprijin dento-parodontal, pentru protezele terminale

Ø     se creeaza sprijin mixt si sprijin dento-parodontal pentru protezele intercalate

Ø     Pentru a fi utilizate in stabilizarea protezelor scheletate, este obligatoriu ca dintii vecini spatiului edentat sa fie acoperiti cu microproteze, pe care se lipeste o parte componenta a acesteia(matricea sau patrice).

Ø     Locul unde va fi fixata este precizat cu paralelograful.

Dezavantajele culiselor

uzura in timp, dupa care devin ineficiente

ancorajul rigid la dintii stalpi are consecinte nefavorabile pentru troficitatea tesuturilor parodontale, dupa o perioada de timp acestia devin mobili.

În scop profilactic, se procedeaza astfel: sunt solidarizati cu ajutorul microprotezelor 2-3 dinti stalpi si saua protezei este periodic rebazata

CAPSELE

v    Sunt mecanisme minuscule, formate din doua parti componente reprezentate de matrice si patrice.

v    Patricea se lipeste pe capacul unui dispozitiv radicular care se cimenteaza la o radacina dentara.

v    Matricea este fixata in saua protezei

v    Toate capsele sunt activabile, fie prin indepartarea cu o lama de bisturiu a jumatatilor patricei, sectionata partial in sens axial, fie prin strangerea celor 2, 4 sau 8 folii ale matricei, sectionate partial.

v    Tubul este eliminat dupa polimerizarea acrilatului seii, in locul lui ramane spatiul liber.

v    Indicatia capselor este in special in edentatia subtotala.

v    Clasificarea capselor este facuta dupa forma patricei, care poate fi:cilindrica si sferica

Capsele Biaggi 648 si 650

v    Diferenta dintre acestea consta in aspectul matricelor si a modului de actiune.

v    Una asigura mentinerea protezei prin frictiune, matricea fiind tubulara, cealalta asigura mentinerea asemanator unui croset, matricea trecand de circumferinta maxima a patricei sferice, asa cum crosetul trece peste ecuatorul protetic

v    Amandoua matricele pot fi activate si sunt prevazute cu un sant ce serveste la ancorarea in acrilatul seilor.

v    Patricele sferice se continua cu o tije care ajuta la fixarea pe un dispozitiv radicular prin lipire sau prin supraturnare. În acest ultim caz tija patricei va fi introdusa in macheta din ceara a dispozitivului radicular, turnarea fiind facuta peste patrice.

v    Aceste capse sunt confectionate din aur 18 karate, platinat 10% sau din Palliag.

v    Pentru o buna si echilibrata mentinere a protezei, sunt necesare doua capse plasate la nivelul caninilor sau premolarilor.

v      Sistemul fiind acoperit de seile acrilice, realizeaza o mentinere cu bun efect fizionomic.

Capsele Rothermann

v    Patricea este rotunda si prezinta un sant circular.

v    Se realizeaza din aur-platinat extra dur si se fixeaza prin lipire la un dispozitiv radicular.

v    Matricea este realizata din aur-platinat, seamana cu un croset circular si prezinta retentii pentru acrilatul seilor.

v    Exista capse Rothermann prevazute cu discuri de distantare intre matrice si patrice, pentru ca dispozitivul sa actioneze ca un ruptor de forte.

Capsele Dalbo

v    Sunt realizate in doua variante: cu patrice cilindro-sferica din aur platinat si cu matrice din aur-platinat extra dur si tipul cu patrice sferica din aur platinat ca si matricea.

v    Se livreaza si cu disc de distantare intre matrice si patrice

TELESCOAPELE

o      Sunt constituite din cape cilindrice sau cilindroconice, cimentate pe dintii restanti si coroane turnate cu grosime totala, fixate la saua protezei.

o      Telescoparea este caracterizata de o suprafata de frictiune mare, ceea ce reprezinta o conditie favorabila pentru mentinerea si stabilitatea protezei pe campul protetic.

o      Functionalitatea telescoapelor este diminuata in timp prin scaderea fortei de frictiune dintre cele doua suprafete, posibilitati de activare nu exista.

o      Telescoparea se caracterizeaza prin:

-mentinerea protezei pe campul protetic

-transmiterea presiunilor ocluzale dintilor restanti

- stabilizare

o    Sprijinul obtinut cu ajutorul sistemului de telescopare este mixt rigid pentru protezele terminale si dento-parodontal pentru cea intercalata.

o    Capele dintii stalpi in cadrul tratamentului protetic sunt preparati prin slefuire, amprentati, iar capele confectionate in laborator prin turnare si apoi cimentate pe dinti. Capele sunt turnate din aliaje foarte dure, aur platinat 120-200‰.

o    Coroanele turnate- capele sunt amprentate in cabinet dupa cimentarea lor pe dinti. În laborator sunt confectionate coroanele dupa procedeele cunoscute si fixate la saua protezei.

o    Coroanele sunt confectionate din aliaje mai putin dure, aur platinat 120‰.

o    Industrial sunt produse cape de forma cilindrica ce se fixeaza la un dispozitiv radicular, la saua protezei este fixat un alt cilindru echivalentul coroanei turnate in care culiseaza

BARELE CU CALARETI

n     Se compun dintr-o parte fixa sub forma unei bare cu diferite profile(rotunda, ovalara, patrata, dreptunghiular-lamelara), solidarizata la coroanele care acopera dintii ce marginesc edentatia sau la dispozitive radiculare cimentate pe radacinile unor dinti restanti de o parte si o parte mobila sub forma de jgheab metalic fixat la saua protezei

Caracteristici clinico-tehnico-terapeutice

n     indicate in edentatii frontale, laterale si subtotale

n     au eficienta optima din punct de vedere al mentinerii, sprijinului si stabilizarii protezei pe campul protetic

n     sunt invizibile - pronuntat aspect estetic

n     functionalitatea se mentine timp indelungat deoarece sunt activabile

n     indicatia este conditionata de inaltimea spatiului protetic

n     pentru cele solidarizate radicular, apare necesitatea amputarii coroanelor dentare, fata de care pacientii au retineri

Sistemul Dolder

ü     Sistemul Dolder frictional este indicat in edentatiile intercalate unde nu se produc infundari, proteza are sprijin dento-parodontal.

ü     Bara urmeaza profilul crestei alveolare la aproximativ 1-2 mm distanta.

ü     Bara are in sectiune forma literei “U” sau patrat, jgheabul metalic activabil este intim aplicat pe acesta, se produce frictiunea si se adauga sprijinul rigid.

ü     Sistemul Dolder rezilient este indicat in edentatiile cu brese terminale, unde se produc infundari datorita rezilientei mucoasei; proteza are sprijin dento-mucozal.

ü     Bara are in sectiune forma ovoidala, sunt folosite in special in edentatiile subtotale mandibulare cand mai exista numai cei doi canini.

ü     Proteza mandibulara dobandeste sprijin, mentinere si stabilizare foarte bune. În edentatii se previne infundarea protezei cu sprijin mixt dento-mucozal.

Sistemul Ackermann si sistemul Gilmore

Sunt asemanatoare cu cel descris de Dolder, micile deosebiri pe care le prezinta sunt realizate cu intentia de a mari forta de frictiune intre cele doua componente

Sistemele articulate

ü     Sistemele speciale articulate sunt utilizate in edentatiile terminate, ele permitand seilor protetice un grad mai mare sau mai mic de mobilitate.

ü     Clasificare:

- ruptorii de for e

- amortizorii de presiune (de for e

Ruptorii de forte

ü     Numiti si intrerupatori, sau distribuitori de forte sau presiune sunt dispozitive prefabricate, care fac legatura intre dintii stalpi si seile terminate.

ü     Au rolul distribuirii presiunilor din timpul masticatiei, fie pe creste, fie si pe creste si pe dintii stalpi, in functie de numarul si amplitudinea miscarilor seilor pe care le permite dispozitivul.

ü     Dintre ruptorii care permit o singura miscare a seilor, amintim balamalele

Balamalele

ü     Sunt dispozitive de legatura intre componenta dentara si saua protezei terminale, care permit infundarea limitata a seii (bascularea prin infundare a extremitatii distale) fara sa se tractioneze de dintii stalpi.

ü     Balamalele sunt compuse din doua parti: o parte este lipita la crosetele dentare cu ajutorul unui ax transversal, vestibulo-oral.

Amortizorii de forte

ü     Amortizorii de forte sunt de fapt tot ruptori de forte care insa, datorita unor resorturi elastice, readuc seile in pozitia initiala, dupa incetarea efortului masticator. Resorturile elastice au o rezistenta mult inferioara fortelor de masticatie. Pentru a actiona ca un adevarat amortizor, resortul ar trebui sa aiba o rezistenta de cateva kilograme. Sub 2 kilograme resorturile au numai rolul de a readuce seile la pozitia de plecare, dupa incetarea presiunii de masticatie. Desi destul de slabe, resorturile contribuie totusi la decompresiunea tesuturilor mucozale ale crestei alveolare. Daca resortul este mai puternic, la nivelul crestelor ajung mai putine presiuni. Un resort mai putin puternic se recomanda cand dintii stalpi au o valoare parodontala redusa, la nivelul crestelor ajungand mai multe presiuni.

Sistemele magnetice

ü     Pentru a fi eficiente, sistemele magnetice trebuie sa indeplineasca cateva cerinte importante si anume: intensitate si permanenta magnetica cat mai ridicate, la dimensiuni cat mai mici.

ü     Din 1978 au aparut aliaje magnetice din cobalt-samariu, care au o intensitate magnetica de 10 ori mai mare si o permanenta magnetica de 40 de ori mai mare decat a oricarui aliaj magnetic cunoscut.

ü     Un astfel de sistem magnetic de mentinere a protezelor a fost brevetat de prof. Gillings din Sidney. Forta de atractie magnetica a unui astfel de magnet de uz protetic este de 100-400 g, iar permanenta magnetica de 10 ani.

ü     O unitate magnetica utilizata pentru mentinerea protezelor este alcatuita dintr-un dublu magnet de mici dimensiuni, cu polii inversati, ceea ce dubleaza forta magnetica.

ü     Acest mini-magnet este acoperit cu o capsula de otel inoxidabil, in grosime de 0,20-0,25 mm, care protejeaza magnetul de mediul bucal si limiteaza si campul magnetic exterior.

ü     Magnetul se fixeaza in baza protezei, in dreptul unei radacini dentare acoperite de un dispozitiv radicular, turnat dintr-un aliaj magnetizabil (Keeper) ce contine cobalt-platina.

PROTEZA PAR IALA SCHELETATA
    MIJLOACE ANTIBASCULANTE
ELEMENTE AUXILIARE
DESIGNUL UNEI PROTEZE SCHELET

MIJLOACE ANTIBASCULANTE

o      Se numesc i elemente indirecte de men inere, sprijin i stabilizare.

o      Protezele termino-terminale prezinta o miscare de rotatie, de balans, in jurul axului reprezentat de dintii stalpi pe care se afla crosetele.

o      Dupa sensul deplasarii extremitatii seii bascularea este de 2 feluri: prin desprindere si prin infundare.

o      Bascularea prin desprindere - desprindere incompleta a extremitatii distale a seii terminale de pe campul protetic.

o      Desprinderea este produsa de urmatorii factori:

alimentele aderente

forta de gravitatie

-mobilizarea partilor moi periprotetice

Elementele folosite pentru oprirea acestei basculari depasesc linia crosetelor, fiind reprezentate de toate componentele protezei care se sprijina pe dintii meziali.

Eficienta elementului antibasculant este mai mare daca este asezat la distanta, mezial de axul in jurul caruia se produce bascularea.

Elementele care se opun bascularii prin desprindere sunt:

n     pintenul ocluzal asezat in foseta meziala a primului premolar sau pintenul supracingular pe canin, in functie de tipul de edentatie

n     crosetul dentar continuu se intinde pe toti dintii frontali restanti, in zona supracingulara, ceea ce favorizeaza dispersarea presiunilor. Este eficient daca la extremitatile lui exista pinteni ocluzali sau meziali, care sa se sprijine pe dinti pentru a transmite presiunile dento-parodontal

n     gherutele incizale aplicate in lacasurile preparate la nivelul unghiurilor proximale ale marginilor incizale

n     placuta dento-mucozala cu sprijin dento-parodontal are actiune eficienta, dar este utilizata foarte rar si in special la mandibula

n     culisele, coroanele telescopate participa la franarea tendintei de basculare a seii terminale

n     Bascularea prin infundare apare datorita infundarii extremitatii distale a seii terminale.

n     Este favorizata de rezilienta mucoasei.

n     Are o amplitudine redusa, nu se poate anula in totalitate.

n     Reprezinta cauza principala care determina modificari in troficitatea tesuturilor parodontale de la nivelul dintilor stalpi.

Elementele care se opun bascularii prin infundare sunt:

n     seile protetice extinse la maxim

n     sistemele speciale de mentinere, sprijin si stabilizare aplicate pe microproteze care solidarizeaza mai multi dinti intre ei

n     tuberozitatea maxilara si tuberculul piriform acoperite de saua terminala

n     crosetele cu brate elastice aplicate pe dintii stalpi

n     pintenii ocluzali sa fie aplicati numai in foseta meziala a dintilor stalpi

n     sistemele speciale de tipul ruptorilor de forte (disjunctorilor) sau a amortizorilor de forte, daca rezilienta mucoasei este foarte mare

n     seile sa fie realizate dupa amprente functionale de compresiune

n     rebazarea periodica a seilor distale in urma unei supravegheri atente

ELEMENTELE AUXILIARe

Ø     retentivitatea campului protetic

Ø     musculatura periprotetica

Ø     adeziunea

Ø     prafurile adezive

Ø     vointa pacientului

Retentivitatea campului protetic edentat partial intervine in franarea miscarilor in plan orizontal, astfel:

Ø     crestele alveolare proeminente franeaza tendinta de deplasare orizontala a protezelor

Ø     tuberozitatile retentive franeaza tendinta de mezializare si participa la oprirea tendintei de desprindere

Ø     tuberculul piriform franeaza distalizarea si tendinta de infundare prin basculare a seilor in edentatia terminala

Ø     bolta palatina ogivala franeaza tendinta de deplasare laterala

Ø     Musculatura oro-faciala influenteaza pozitiv stabilizarea protezei scheletate asemanatoare cu actiunea pe care o exercita asupra protezelor partiale acrilice.

Ø     Forma usor concava a versantului vestibular al seilor dirijeaza fortele de contractie musculara spre campul protetic.

Ø     Versantul lingual realizat concav si subtire, nu impiedica miscarile limbii, si nu apare tendinta de mobilizare a protezei de pe campul protetic.

Ø     Adeziunea are valoare redusa la protezele scheletate.

Ø     Apare la seile terminale la maxilar si la mandibula. 

Ø     Prafurile si pastele adezive, pentru perioada de adaptare, favorizeaza stabilizarea, fiind depuse pe suprafata mucozala a seilor terminale.

Ø     În contact cu saliva se formeaza un gel adeziv care „lipeste” pentru un timp limitat (4-8 ore) seile pe campul protetic

Ø     Vointa pacientului este un factor important pentru mentinerea protezei pe campul protetic.

Ø     Pacientii care-si doresc restaurarea protetica, gasesc modalitati de contractie a musculaturii oro-faciale intr-un anumit sens si gest mimic, prin care-si franeaza tendinta de deplasare a protezei in momentul cand simt ca aceasta s-ar putea deplasa de pe campul protetic fara nici un element de stabilizare, mai ales in fazele de trecere de la edentatii reduse la edentatii intinse sau totale.

DESINGUL UNEI PROTEZE SCHELETATE

Conceperea unei proteze scheletate depinde de urmatorii factori:

clasa de edentatie partiala

numarul, forma si pozitia dintilor restanti

valoarea parodontala a acestor dinti

aspectul crestelor edentate si al mucoasei acoperitoare

axele de rotatie potentiala a protezei

tipul de ocluzie a dintilor restanti

solicitarea ocluzala a dintilor protetici

trecutul protetic al pacientului

Conceperea unei proteze scheletate respecta o ordine in configurarea partilor componente:
1.se vor desena mai intai seile viitoarei proteze
2.se va configura conectorul principal (forma, intindere, plasament, rezistenta, confort, relatia cu parodontiul si mucoasa mobila)
3.se stabilesc apoi elementele de mentinere, sprijin si stabilitate
4.se stabilesc elementele de mentinere indirecta-antibasculante
5.se contureaza arcadele dentare (forma, culoare, montare, relatii ocluzale)

Desenarea bazei protezei

o      Foloseste o axa de simetrie care pleaca din regiunea anterioara dintre cei doi incisivi si ajunge posterior intre foveele palatine.

o      Se traseaza mai intai intinderea seilor care trebuie sa cuprinda creasta edentata in intregime si tuberozitatea maxilara.

o      Limita posterioara este o linie curba cu concavitatea posterioara, situata anterior de linia Ah aproximativ in regiunea meziala a dintelui stalp mezial.

o      Cand exista o edentatie latero-laterala, latimea conectorului nu trebuie sa depaseasca 10 mm si este situat pe aceeasi axa transversala

o      În cazul existentei unui torus palatinal situat posterior, conectorul principal va fi placuta in forma de ”U” indiferent de edentatie.

o      Daca torusul este plasat in regiunea mijlocie a boltii, conectorul va fi o placuta fenestrata.

Elementele de mentinere sprijin si stabilitate

o      Crosetele sunt plasate astfel incat axul care uneste bratele active sa treaca pe cat posibil prin mijlocul protezei.

o      Pe dintii limotrofi bresei terminale se plaseaza un croset in T, pe dintii izolati un croset circular cu 4 brate, iar pe dintii frontali un croset mai putin vizibil-mixt.

o      Într-o edentatie terminala unilaterala fara modificari, ancorarea protezei se face cu croset Bonwill pe hemiarcada integra.

o      Într-o edentatie latero-laterala, clasa a-III-a cu o modificare, ancorarea se face cu crosete turnate sau mixte plasate pe toti cei 4 dinti restanti.

o      În edentatii frontale proteza scheletata va fi mentinuta tot cu 4 crosete plasate pe dintii limitanti anteriori si pe molarii 1si 2 de pe hemiarcadele restante.

o      Pe primii premolari se vor plasa crosete Ackers, iar pe molarii 1 si 2 crosete Bonwill (vor avea si actiune antibasculanta).

o      Înfundarea protezei este impiedicata prin plasarea pintenilor pe dintii ce limiteaza bresele edentate.

o      În edentatiile intercalate pintenii se plaseaza pe dintii stalpi din imediata vecinatate a breselor edentate.

o      În edentatiile terminale in scopul realizarii unui sprijin mixt echilibrat pintenii se plaseaza in fosetele meziale.

o      Deplasarea transversala a protezei este impiedicata prin bratul opozant in intregime si prin pintenii ocluzali

o      Mezializarea este franata prin portiunea distala a bratului opozant.

o      Distalizarea este franata prin portiunea meziala a bratului opozant si prin pintenul ocluzal

o      Bascularea prin desprindere se produce in jurul unui ax ce uneste bratele active ale crosetelor plasate pe dintii limitrofi breselor edentate - LINIA FULCRUM SECUNDARA.

o      Pentru a impiedica aceasta basculare se plaseaza elemente contrabasculante sub forma de pinteni ocluzali sau supracingulari pe dintii situati mezial de axa de basculare.

o      În edentatia termino-terminala redusa, elementele antibasculante sunt pintenii plasati in foseta meziala a primului premolar.

o      Într-o edentatie intinsa elementele se vor plasa supracingular pe canini

o      Absenta tuturor dintilor laterali obliga alegerea conectorului dentar ca elementului antibasculant

o      În edentatiile de clasa a-II-a elementul antibasculant va fi plasat pe partea opusa edentatiei terminale.

o      În edentatiile frontale intinse, bascularea prin desprindere poate aparea in timpul vorbirii, masticatiei sub actiunea alimentelor lipicioase.

o      Bascularea se poate impiedica prin aplicarea crosetului Bonwill pe molari.

Conturarea arcadelor dentare artificiale

o      La protezele frontale se vor utiliza dinti de forma, marime, culoare corespunzatoare arcadelor restante si aspectului dintilor pierdu i.

o      În zonele laterale, pentru a evita supraincarcarea dintilor stalpi si a crestelor se recomanda utilizarea regulii celor 3 H a lui Ackermann

-heteromorfi

-heteronumar

-heterotopie

n     HETEROMORFIE - se monteaza molarii cu diametrul vestibulo-oral mai redus decat a dintilor naturali.

n     HETERONUMAR - nu se aplica pe seile terminale molarul de minte.

n     HETEROTOPIE - plasarea unui premolar in locul ultimului dinte distal de pe sa ar reduce presiunea in regiunea posterioara si actiunea de desprindere protezei datorate alimentelor lipicioase.

Desenarea bazei protezei

o      La mandibula desenarea bazei foloseste axa de simetrie, iar seile cuprind crestele edentate in intregime (2/3 din tuberculul piriform).

o      Conectorul principal cel mai utilizat este bara linguala, cind distanta dintre coletul dintilor frontali si insertia frenului limbii este mai mica de 8 mm.

o      Desenarea bazei linguale tine seama de aceeasi simetrie a liniei mediene.

o      Se traseaza doua linii curbe paralele intre ele si cu coletul dintilor frontali pana la nivelul seilor care trebuie sa cuprinda crestele edentate in intregime.

o      Placuta dento-mucozala se deseneaza cu marginea superioara pana la nivelul supracingular pe frontali, iar inferior aproape de insertia frenului si planseului.

o      La nivelul dintilor laterali se decoleteaza.

Elementele de mentinere sprijin si stabilitate

o      Plasarea elementelor de mentinere, sprijin si stabilitatea se poate face ca la maxilar.

o      Deschiderea crosetelor pe dintii laterali se face cu predilectie vestibulo-mezial pe premolari si linguo-mezial pe molari.

Proteza par iala scheletata
PARALELOGRAFUL I ANALIZA MODELELOR LA PARALELOGRAF

Paralelograful

Ø     Este un instrument utilizat pentru determinarea paralelismului relativ dintre doua sau mai multe suprafe e de pe un model.

Ø     Este un aparat modern, cu ajutorul lui se efectueaza analiza stiintifica a modelului in scopul proiectarii protezei scheletate.

Ø     Func ionarea acestui instrument se bazeaza pe doua principii:

Axioma lui PITAGORA = doua drepte paralele in acela i plan, nu se intalnesc niciodata

Teorema lui SOYER = daca mai multe drepte sunt perpendiculare pe plan, sunt paralele intre ele.

Utilizari:

Ø     determinarea paralelismului suprafe elor proximale ale din ilor stalpi, care servesc ca planuri de ghidaj la inser ia i dezinser ia protezei

Ø     determinarea axei de inser ie a p.p.s.

Ø     tripodarea = repozitionarea modelului in aceeasi pozitie ori de cate ori este nevoie

Ø     masurarea i localizarea zonelor de interferen a dentara sau muco-osoasa de pe modelul de studiu – ceea ce permite formularea unui diagnostic corect i fundamentarea unui plan de tratament. Are valoare de model documentar intermediar.

Ø     marcarea certa a zonelor campului protetic ce trebuiesc pregatite inaintea protezarii

Ø     marcarea convexita ii maxime a din ilor implica i in protezare – determinarea ecuatorului protetic i reperarea zonelor optime pentru aplicarea bra elor active ale cro etelor

Ø     alegerea i pozi ionarea cro etelor dentare i a sistemelor speciale

Ø     ajustarea machetelor unor proteze fixe in concordan a cu axa de inser ie a pps

Dupa modul de func ionare se disting 3 categorii de paralelografe clasice:

cu bra orizontal fix – tip Ney

cu bra orizontal articulat – Ney modernizat

cu bra vertical articulat

Elementele componente ale paralelografului Ney

Ø     Soclu stabilizator ( platforma, baza) – este o placa metalica rotunda pe care sunt fixate celelalte elmente componente.

Ø     Bra vertical fix – situat excentric, sudat de soclu, care sus ine o parte din elementele mobile ale aparatului.

Ø     Bra orizontal rigid sau articulat – angrenat la bra ul vertical, care culiseaza vertical. Este format din 2-3 segmente articulate in baalma.

Ø     Tija verticala de fixare a accesoriilor – este angrenata pe extremitatea libera a bra ului orizontal rigid i paralela cu bra ul vertical. Are o mandrina culisabila necesara fixarii accesoriilor.

Ø     Masu a port-model – care la extremitatea libera de ine un platou pe care se pozi ioneaza modelul de analizat, iar la celalalt capat se fixeaza pe soclu.

Ø     Unele paralelografe au un dispozitiv de fixare la soclu stabilizator care poate fi un magnet sau un dispozitiv mecanic de reten ie.

Ø     Între platoul de pozi ionare a modelului i zona de fixare la soclu a masu ei exista o articula ie reglabila multidirec ionala – ”NUCA”- utilizata pentru mi carea in orice direc ie a modelului fixat pe masu a

Ø     Pe masuța sunt fixate dispozitive de fixare sau blocare pentru model, denumite ”piedica sau opritorul platoului”. Sunt folosite pentru fixarea temporara a masuței intr-o anumita poziție.

Ø     Accesoriile sunt:

tija de analiza (detectoare, de reglaj)

tija de carbon (port mina de grafit)

retentivometrele (jojele, retențiometrele)

tijele razușa (spatulele de ceara

Tija detectoare

ü     se numește și ”degețel de palpare”

ü     este utilizata in scop diagnostic pentru aprecierea paralelismului zonelor proximale ale dinților stalpi

ü     este fixata la tija verticala de fixare a accesoriilor

ü     culiseaza tangențial pe convexitațile campului protetic, fiind poziționata perpendicular pe planul de ocluzie

ü     este folosita la materializarea axului de inserție, la evidențierea zonelor retentive subecuatoriale, a interferențelor dentare, dar și in tripodare

Tija port-mina de grafit

ü     este folosita pentru trasarea liniilor ecuatorului protetic pe model și pentru evidențierea zonelor de interferența

ü     Are o componenta metalica sub forma de jgheab = mandrina, in care se insera și se fixeaza mina de grafit

Tija razușa

ü     Este o lama de cuțit de ceara care are o parte activa și o alta de fixare

ü     Se folosește in etapa de deretentivizare paralela a modelului, la indepartarea și paralelizarea cerii plasate proximal

Retentivometrele

ü     au dublu rol: determina localizarea zonei de maxima retentivitate subecuatoriala ( locul de amplasare a parții active a croșetului) și contribuie și la determinarea axului de inserție

ü     Sunt tije cilindrice, care au la capatul activ discuri perpendiculare pe direcția tijei

ü     Discurile au 3 diametre variabile: 0,25; 0,50; 0,75 mm sau in inch 0,010; 0,020; 0,030 inch.

Obiectivele analizei la paralelograf

v    Analiza modelului de studiu, cu scop diagnostic i cu rol esen ial in tratamentul de pregatire a campului protetic edentat par ial pentru protezare.

v    Analiza modelului de lucru cu scopul de a realiza design-ul PPS, de a marca zona de amplasare a cro etelor i a elementelor de men inere indirecte.

v    Alte utilizari : pentru amplasarea i prelucrarea componentelor speciale ale PPS.

Etapele analizei la paralelograf

Modelul de studiu

v    Se amplaseaza modelul pe masu a paralelografului, cu planul de ocluzie paralel cu planul mesei. Accesoriile trebuie sa fie perpendiculare pe acest plan.

v    Se identifica i se palpeaza suprafe ele proximale ale din ilor stalpi pe care se ghideaza inser ia i dezinser ia protezei scheletate.

v    Se apreciaza retentivitatea din ilor stalpi.

v    Se evalueaza i se masoara interferen ele dentare, se marcheaza i se decid solu iile practice de corec ie.

v    Se realizeaza tripodarea.

v    Dupa aceasta etapa urmeaza corecturile efectuate in cabinet.

Modelul de lucru

v    Se amplaseaza modelul pe masu a paralelografului, cu planul de ocluzie paralel cu planul mesei. Accesoriile trebuie sa fie perpendiculare pe acest plan.

v    Stabilirea axului final de inser ie i dezinser ie al protezei.

v    Trasarea ecuatorului protetic, determinarea retentivita ii optime a din ilor stalpi i marcarea zonelor de amplasare a cro etelor turnate.

v    Marcarea locului de unde porne te varful bra ului activ al cro etului.

v    Amplasarea pe arcada a sistemelor speciale dupa principii estetice.

v    Tripodarea.

Izoparalelografele

ü     Sunt instrumente complexe necesare pentru prelucrari de maxima precizie.

ü     De in sisteme de frezaj, cu posibilita i de inclinare sau rota ie a modelelor in diverse pozi ii.

ü     Elemente componente:- soclu

-masu a pe care se situeaza modelul

- bra vertical excentric, de care se ata eaza un micromotor

ü           Micromotorul situeaza freza de prelucrat in axul de inser ie al viitoarei proteze.

ü  Viteza de rota ie = 0-30.000 rota ii pe minut.

ü  Instrumentarul rotativ este format din:-freze pentru ceara

- freze diferite pentru frezajul structura metalica

-freze de finisare

- gume pentru lustruire

Tipuri de izoparalelografe

PARASKOP M – firma BEGO

- are 5 instrumente de frezaj de la 1,3 la 2 mm.

- face prepara ii la inclina ii de 2 la 6 grade

IZOPARALELOGRAFE FERRARO DENTAL

- deriva din sistemele Ney

- realizeaza frezaje in ceara, frezaje de precizie i prelucrari de PPS

TEHNICI DE CONFECTIONARE A SCHELETULUI METALIC

Protezele scheletate sunt realizate prin urmatoarele procedee tehnice:

ü     din elemente fabricate ce reprezinta diferite parti ale protezei, care sunt modelate, asamblate si unite. Procedeul este simplu dar mai putin precis.

ü     prin turnarea intregului schelet metalic

Fazele clinice pentru ambele procedee sunt identice, fazele de laborator sunt diferite.

TEHNICA DE OBTINERE CU ELEMENTE FABRICATE

ü     Protezele acrilice cu baze reduse, in urma cu patru decenii, au fost inlocuite in unele edentatii, de proteze scheletate metalice realizate din elemente fabricate.

ü     În prezent ele sunt confectionate si indicate in mod exceptional.

Pentru obtinerea acestor proteze scheletate sunt necesare urmatoarele materiale si instrumente:

modelul de lucru din ghips dur pe care s-a desenat planul protezei

elementele fabricate metalice, pentru conectorii principali si crosete

rasini acrilice

dintii artificiali

clesti cu profile diferite, puternici, pentru realizarea modelarii componentelor metalice

sursa de caldura pentru lipit componenta metalica

Fazele tehnice

schita in creion a viitoarei proteze pe modelul de lucru

modelarea si adaptarea conectorului principal, cu ajutorul clestilor puternici care au 3 falci.

modelarea si adaptarea elementelor de stabilizare(crosetelor) metalice cu ajutorul clestilor

solidarizarea intre ele a tuturor elementelor componente (sei, conectori principali, secundari si crosete) modelate, adaptate si asamblate pe model

modelarea machetei componentei acrilice, insotita de montarea dintilor artificiali

transformarea machetei in piesa acrilica prin ambalare si polimerizarea acrilatului

Caracteristicile clinico-tehnico-terapeutice ale protezei scheletate din elemente fabricate:

o      confortul pacientului, comparativ cu proteza partiala acrilica, datorita volumului redus

o      rezistenta crescuta la presiunile ocluzale

o      tehnica de executie este simpla

o      timpul necesar pentru confectionare este mic

o      elementele fabricate, modelate, nu sunt adaptate foarte precis la elementele campului protetic.

o      proteza este instabila si mai putin echilibrata

TEHNICA DE OBTINERE PRIN TURNARE

TEHNICA TRADITIONALA (EMPIRICA)

v    Proteza scheletata, obtinuta dupa acest procedeu tehnologic, nu prezinta o adaptare foarte precisa pe campul protetic.

v    Tehnica de lucru pentru confectionarea componentei metalice:

- schita pe modelul de lucru a viitoarei proteze scheletate

- izolarea suprafetei modelului de lucru cu ulei de vaselina sau cu lacuri speciale

- modelarea machetei viitoarei componente metalice din ceara strict in limitele desenului

- prepararea machetei pentru ambalare. Pe macheta sunt aplicate tijele, in numar de 3-5, fixate de macheta, se intalnesc la o distanta de circa 30 mm unde sunt solidarizate cu ceara fierbinte

- ambalarea machetei: ambalarea libera sau pe model

TEHNICA MODERNA

v    Protezele scheletate realizate dupa aceasta tehnica se remarca prin sprijinul dento-parodontal sau dento-mucozal in edentatia partiala, cu stabilizare optima in toate sensurile.

v    Planul protezei scheletate este conceput numai dupa analiza modelului la paralelograf, iar macheta este modelata pe modelul duplicat din masa de ambalat.

Caracteristicile clinico-tehnico-terapeutice:

ü     precizia remarcata prin adaptarea la structurile campului protetic

ü     sprijinul imbunatatit este mai mult pe dintii restanti decat muco-osos, ceea ce permite transmiterea mai fiziologica a presiunilor ocluzale

ü     confort evident, prin eliberarea zonelor functionale ale campului protetic avand dimensiuni reduse(aliaje rezistente)

ü     igienic sunt intretinute mai bine, datorita prelucrarii fizico-chimice in laborator

ü     rezistenta mecanica imbunatatita ( nu se fractureaza si nu se deformeaza)

PROTEZA PAR IALA SCHELETATA MODELUL DUPLICAT I MACHETA COMPONENTEI METALICE A PPS

MODELUL DUPLICAT

ü     Duplicarea modelului de lucru se refera la amprentarea modelului de lucru pregatit i turnarea unui nou model din masa de ambalat.

ü     Amprentarea se realizeaza cu hidrocoloizi reversibili sau cu elastomeri de sinteza.

ü     Scopul duplicarii este cel de confec ionare a unui model refractar, pe care sa se poata realiza macheta componentei metalice a PPS, care nu se mai scoate de pe model. Se ob ine astfel un schelet metalic intim adaptat la campul protetic, fara deformarea componentelor sale.

Pregatirea modelului in vederea duplicarii

Consta in:

folierea modelului

gravarea modelului

deretentivizarea din ilor restan i sau a altor zone de interferen a

Folierea modelului

ü     Este opera iunea prin care se distan eaza componente ale campului protetic de unele zone ale machetei.

ü     Este necesara pentru echilibrarea presiunilor aplicate de proteza pe campul protetic.

ü     Se realizeaza diferit pentru maxilar i pentru mandibula.

ü     Consta in marcarea pe model a zonei de foliat, peste care se muleaza i se lipe te una sau mai multe folii de staniu sau plumb.

ü     Grosimea foliei variaza intre 0,2 – 1 mm.

ü     La maxilar se foliaza: crestele alveolare, torusul maxilar, exostozele, zonele cu creasta balanta neoperabile, rafeul median, papila incisiva, rugile palatine i parodon iul marginal.

ü     Se va folia par ial modelul doar pe trasee care se intersecteaza cu conectorul principal.

ü     La mandibula se foliaza urmatoarele zone: crestele alveolare i torusul mandibular.

ü     Sfecificul folierii la mandibula se refera la necesitatea distan arii de campul protetic a intregului traseu al conectorului principal.

Gravarea modelului

ü     Este procedeul de gratare a modelului la o adancime i la ime de 1mm, pe liniile de contur ale conectorului principal.

ü     Prin gravare se ob ine o mai buna etan eizare a conectorului principal maxilar.

ü     Se practica doar la maxilar.

ü     Spore te rezisten a mecanica a placu elor mucozale, pentru ca aici apare o ingro are a aliajului din care se toarna componenta metalica a PPS.

Deretentivizarea din ilor restan i sau a altor zone

ü     Prin deretentivizare se faciliteaza glisarea la inser ia i dezinser ia protezei scheletate.

ü     Este de 3 feluri: paralela, modelata i arbitrara.

ü     Deretentivizarea paralela se ob ine cu ajutorul paralelografului.

ü     Se adreseaza din ilor stalpi i din ilor restan i.

ü     Se realizeaza pe fe ele proximale ale din ilor stalpi, dinspre edenta ie.

ü     Se utilizeaza ceara calibrata sau folie de plumb.

ü     Deretentivizarea modelata nu necesita paralelograf.

ü     Se adreseaza zonelor subecuatoriale vestibulare i orale de pe din ii stalpi i conectorilor secundari.

ü     Se utilizeaza ceara dura roz.

ü     Deretentivizarea arbitrara se adreseaza zonelor retentive de pe model, situate in afara proiectului scheletului.

ü     Favorizeaza duplicarea și realizarea modelului refractar, astfel incat sa nu se produca fracturi sau deformari de material și demularea sa fie facila.

ü     Se realizeaza la nivelul parodonțiului marginal al dinților restanți de pe model, pe zonele retentive muco-osoase.

Izolarea modelului

ü     Modelul este introdus intr-un vas cu apa calda timp de 15-20 minute, in scopul imbibarii porilor superficiali pentru ca materialul duplicator sa nu se lipeasca de suprafata lui.

Duplicarea modelului

Timpii obtinerii modelului duplicat sunt:

modelul de lucru este introdus in conformator dupa ce a fost deretentivizat, gravat si izolat

se aplica capacul conformatorului

se toarna materialul duplicator pana se umple conformatorul

se indeparteaza modelul de lucru din conformator obtinandu-se astfel un tipar

se prepara masa de ambalat care se introduce prin vibrare pentru a elimina bulele de aer

modelul este degajat din amprenta prin sectionarea acesteia, apoi soclul este prelucrat si se obtine astfel un model duplicat

Caracteristicile tehnice ale modelului duplicat

ü     este realizat din masa de ambalat

ü     morfologic este mult modificat fata de cel de lucru (datorita pregatirilor facute)

ü     prezinta un tunel si palnia de turnare in centrul boltii palatine sau a planseului

ü     este confectionat prin turnare in amprenta duplicatoare

ü     foloseste pentru modelarea machetei si confectionarea tiparului

ü     Modelul duplicat dupa ce a fost obtinut este umed si cu suprafata poroasa, ceea ce-l face impropriu pentru modelajul machetei.

Uscarea modelului

Scopuri:

sa se elimine apa din structura materialului

sa se obtina partial dilatarea termica

sa se creeze conditiile favorabile pentru desfasurarea urmatoarei faze (impregnarea)

Tehnic de lucru: modelul este introdus intr-un cuptor special, cu reglare termostatica. Timpul de lucru este de 45 minute, interval in care temperatura creste lent de la 20°C pe scara de control pana la 200-250°C.

Impregnarea modelului

Se realizeaza pentru a mari aderenta, proprietate favorabila pentru asezarea si fixarea profilelor utilizate la confectionarea machetei.

Tehnica de lucru: modelul este scos din cuptor prin prinderea cu ajutorul unui cleste special, asezat pe un suport metalic (instrument intalnit in laborator) si cufundat de 2-3 ori intr-un vas in care exista un amestec de ceara topita, parafina si colofoniu

MACHETA COMPONENTEI METALICE

ü     Este realizata din elemente preformate sau modelate din ceara.

ü     Elementele preformate sunt obtinute din ceara sau mase plastice.

ü     Au forme diferite: placute, bare, benzi, brate de crosete, grile pentru sei, retentii pentru dintii prote

ü     Avantajele elementelor preformate:

-grabesc executia machetei

-partile componente ale machetei sunt obtinute cu dimensiuni (grosimi) corespunzatoare (uniforme)

-prezinta suprafata neteda

-decupajul este bine finisat

ü  Ceara din care se modeleaza macheta prezinta urmatoarele proprietati fizico-chimice:

ü  starea de plasticitate modelabila se obtine in jurul temperaturii de 30-40°C

ü  nu are flexibilitate remanenta

ü  coeficient de contractie la racire aproape nul

ü  rezistenta la rupere

ü  se modelaza prin taiere si radiere

ü  arde fara sa lase reziduri

ü  aspect cromatic reprezentat de culori intense

ü  un grad de transparenta in strat subtire

ü  Tehnica de obținere a machetei: elementele preformate din ceara sunt aplicate pe model in limitele desenului, cu ajutorul unui adaptor de guma sau cu o radiera obisnuita.

ü  Partile machetei sunt realizate in ordinea in care a fost efectuat proiectul.

ü  Se incepe cu seile, dupa care se modeleaza conectorul principal, ultimile sunt realizate elementele de mentinere, sprijin si stabilizare

ü  Elementele pentru crosete sunt aplicate pe traiectul desenului si adaptate.

ü  Pintenii ocluzali se obtin prin picurarea cerii in lacasul ocluzal si la locul de unire cu celelalte elemente ale crosetului. La fel sunt obtinute si gherutele incizale.

ü  Trecerea de la grila retentiva a seii la conectorul principal se face printr-o treapta de circa 1,5 mm. La acest nivel, rasina acrilica ce constituie suprafata orala a seii va fi intr-un strat gros.

ü  Asamblarea si fixarea diverselor segmente componente ale machetei se realizeaza cu ceara fierbinte picurata cu spatula.

ü  Unghiurile rezultate, la locurile de intalnire a diferitelor segmente, sunt rotunjite, pentru a nu se crea locuri retentive.

ü  Macheta realizata din elemente preformate din mase acrilice termoplastice, este fixata la suprafata modelului cu un adeziv special. Elementele sunt unite intre ele cu ceara fierbinte, depusa prin picurare.

ü  Macheta realizata din placa de ceara

ü  Este folosita sub forma de folie care este usor transparenta.

ü  Folia este asezata si adaptata pe suprafata modelului.

ü  Cu spatula este decupata dupa conturul desenului care apare vizibil datorita transparentei cerii.

ü  Conectorii secundari, benzile dentare si crosetele sunt obtinute prin picurare.

Dezavantajele machetei ob inute din placa de ceara:

consumul mare de timp

ceara picurata are grosime inegala

modelajul solicita manualitate si experienta

CONFECTIONAREA TIPARULUI

ü     Tiparul este o piesa intermediara, format din mai multi pereti, ce delimiteaza o cavitate.

ü     Peretii sunt constituiti din material refractar.

ü     Cavitatea comunica cu exteriorul printr-un canal (tunel).

ü     Tiparul rezulta in urma ambalarii machetei

ü     Alegerea conformatorului si solidarizarea modelului duplicat la capacului acestuia.

ü     Realizarea machetei canalelor de patrundere a aliajului fluid.

ü     Realizarea machetei canalelor de evacuare a gazelor.

ü     Detensionarea suprafetei machetei.

ü     Cuplarea cilindrului conformator la capac.

ü     Prepararea pastei de masa de ambalat si turnarea ei.

ü     Topirea si arderea machetei.

ü     Canalele de turnare sunt realizate pentru a se crea posibilitatea aliajului sa curga in cavitatea tiparului.

ü     Locul de implantare a machetei canalelor secundare - sunt preferate zonele groase ale machetei, pentru a favoriza curgerea aliajului fluid in locurile mai subtiri.

ü     Locurile de unire dintre machetele canalelor secundare cu macheta scheletului si cu tija palniei sunt realizate in unghiuri larg deschise (mai mari de 90°).

ü     Machetele canalelor secundare sunt orientate in directia de curgere a aliajului, sa formeze o cale rectilinie si scurta. Sunt realizate aproximativ 3-6 machete pentru aceste canale, cu repartizarea topografica bine gandita, astfel incat prin fiecare canal sa se distribuie in mod echilibrat aliajul.

ü     Evacuarea totala a gazelor din cavitatea tiparului se obtine prin crearea celei de a doua comunicari intre acestea cu exteriorul. Sunt realizate canale pentru evacuarea gazelor astfel: 2-3 fire de nylon, de par de cal sau de ceara sunt fixate cu o extremitate pe partea cea mai indepartata a machetei, iar cealalta extremitate pe palnia conformatorului, aproape de partea cea mai evazata.

ü     Aceste fire, dupa ardere, lasa un tunel ingust = canalele pentru evacuarea gazelor.

ü     Detensionarea - macheta se depune intr-un aparat de detensionare care este format dintr-o baie de apa cu reglare termostatica, unde se mentine cateva minute la temperatura de 25-35°C.

ü     Se recomanda ca in timpul modelarii macheta sa nu fie racita, iar lichidul cu care se prepara masa de ambalat sa posede aceeasi temperatura cu apa din baia de detensionare.

ü     Degresarea machetei - pentru a favoriza aderenta pastei de masa de ambalat sa se obtina o piesa turnata cu suprafetele netede, foarte precise, asupra carora sa se intervina cat mai putin in fazele ulterioare de prelucrare.

ü     Operatia de degresare se efectueaza cu alcool sau cu solutie concentrata de detergenti casnici.

ü     Industria producatoare de materiale dentare comercializeaza solutii in flacoane (Waxit) care insotesc masa de ambalat.

ü     Preancalzire

ü     Ambalajul dupa degajarea din conformator se introduce, cu palnia orientata in jos, intr-un cuptor destinat sa efectueze preancalzirea.

ü     Tehnic se desfasoara astfel: cuptorul este conectat la curentul electric dupa ce s-a introdus ambalajul in interior. Temperatura se ridica progresiv timp de 60-90 minute pana la 200°C.

ü     Preancalzirea, ca operatie tehnica, este realizata cu o viteza de incalzire specifica, de regula, 120-150°C/ora.