Parazitologia medicala

DEFINITII

Ò     Parazitologia medicala: ramura stiintei medicale care se ocupa de studiul parazitilor de natura animala care traiesc pe seama organismului uman si il imbolnavesc.

Ò     Parazitul: fiinta de natura vegetala (de care se ocupa bacteriologia) sau animala care traieste pe suprafata unei fiinte (ectoparaziti) sau in interiorul unei alte fiinte (endoparaziti).

Ò     Organismul gazda: fiinta de natura vegetala, animala sau umana pe seama caruia se dezvolta parazitul; omul poate fi:

- gazda definitiva: parazitul isi atinge maturitatea in acesta

- gazda intermediara: parazitul se gaseste doar trecator in organismul uman, nu isi atinge maturitatea sexuala in acesta.

PRODUSE PATOLOGICE

Ò     sange: in malarie, boala somnului, leishmanioza

Ò     sputa: in pneumocistoza

Ò     LCR: in meningoencefalita primara amibiana

Ò     urina: in strongiloidoza, trihomoniaza, amibiaza

Ò     punctii sternale, limfatice, splenice, hepatice

Ò     materii fecale (m.f.): in parazitoze intestinale - forme vegetative sau chisturi de paraziti unicelulari, oua de helminti

CLASE

Ò     Rhizopode - protozoare fara membrana de inveli , cu un contur in continua schimbare; se mi ca i se hranesc cu ajutorul pseudopodelor, care se formeaza in diverse par i ale corpului. Exemplu: Entamoeba dysenteriae.

Ò     Flagelate - se caracterizeaza printr-o forma definita a corpului i prin modul de locomo ie i de aducere a particulelor nutritive cu ajutorul flagelilor. Exemplu: Lamblia intestinalis.

Ò     Sporozoare - se caracterizeaza prin modul particular de inmul ire sexuata urmata de elaborare de spori i prin faptul ca sunt cel pu in o parte din via a lor parazite intracelular. Exemplu: hematozoarul palustru.

Ò     Infuzori ciliate include indivizi care au o membrana de inveli bine dezvoltata, acoperita in parte sau in totalitate cu cili vibratili. Exemplu: Balantidium coli.

FORME

Ò     forma vegetativa - indeplineste functiile principale vitale: asimilarea, dezasimilarea, inmultirea.

Ò     forma chistica - Cand din diferite cauze exterioare aceasta forma vegetativa ajunge in conditii de viata nefavorabile (uscaciune, temperatura scazuta etc.), forma vegetativa isi protejeaza corpul cu o membrana mai rezistenta de invelis, se transforma in forma chistica. In interior, ele isi aduna rezerve nutritive si duc o viata latenta pana in momentul in care intalnesc din nou conditii prielnice de viata. Atunci isi reiau forma de viata vegetativa.

RASPANDIRE

Ò     direct prin forme vegetative eliminate de gazda bolnava o data cu secre iile sau excre iile sale, sau prin forme chistice care ajung in mediul inconjurator, apa, sol, legume. Din secre iile omului bolnav sau din apa infestata cu forme chistice se poate imbolnavi omul sanatos.

Ò     indirect au nevoie de o gazda intermediara pentru a trece din organismul-gazda infestat intr-un alt organism sanatos. Acestea nu se mai inchisteaza, insa deseori gazda intermediara reprezinta o etapa obligatorie in ciclul evolutiv al protozoarului.

AMIBE

Genul Entamoeba, specia Entamoeba histolytica produce dizenteria amibiana.

Ò     Amiba este o fiin a microscopica, are corp format dintr-o singura celula, forma este necontenit modificata prin producerea de pseudopode (false picioare) reprezentate de ie ituri temporare ale protoplasmei cu ajutorul carora animalul se mi ca i se hrane te. Are corpul format din nucleu i protoplasma.

Protoplasma la amiba este de 2 feluri:

Ò     ectoplasma: patura de protoplasma externa, hialina

Ò     endoplasma: protoplasma centrala, granulata.

Nucleul este in endoplasma, nu are pozi ie stabila datorita mi carilor de forma ale corpului amibei in cursul deplasarii. Este format dintr-o membrana nucleara, cu mici gramezi de cromatina dispuse pe fa a sa interna i dintr-o masa de cromatina centrala.

Hranirea se face prin pseudopode: vin in contact cu alimentul, il inconjoara, se inchide in spatele lui, incluzandu-l in masa protoplasmei i constituind "vacuola digestiva", in care secre iile elaborate de protoplasma se aduna, digerand particula de hrana inglobata, asimiland in citoplasma substan ele nutritive i lasand in vacuola resturile nedigerabile, devenind astfel o vacuola excretoare, din care resturile nedigerate sunt eliminate la exterior.

Respira ia se face pe toata suprafa a corpului. Apa necesara vie ii este absorbita din mediu.

Inmul irea se face prin diviziune directa; in condi ii nefavorabile (uscaciune) se inchisteaza, formandu- i un inveli care le izoleaza de mediul extern. In interiorul chistului, traie te o via a latenta in a teptarea condi iilor favorabile pentru forma vegetativa. Nucleul se divide de 2 ori; rezulta 4 sau 8 nuclei; cand chistul ajunge ajunge in tubul digestiv al unei noi gazde se va rupe i din el vor ie i un numar corespunzator de amibe mici care vor relua ciclul biologic.

ENTAMOEBA HYSTOLITICA

Ò     protozoar din clasa Rhizopode, genul Entamoeba este singura specie patogena pentru om, celelalte 6 specii amibiene (E.hartmani, E.coli, E.polecki, Endolimax nana, Iodamoeba buetschlii si Dientamoeba fragilis) fiind nepatogene, dar infestand peste 50 % din populatia globului. In schimb, alte amibe din genul Naegleria si Acanthamoeba produc o severa meningoencefalita amibiana primara cu caracter invariabil letal.

Ò     se gaseste in intestinul uman sub forma vegetativa sau sub forma de chisturi.

Ò     Forma vegetativa imbraca doua aspecte: forma magna sau histolytica, agresiva, foarte mobila, cu pseudopode care apar brusc pentru aglutinarea hematiilor; si forma minuta, neagresiva, imobila, cu pseudopode groase, care apar lent si care se hraneste cu flora intestinala.

Ò     Chistul se formeaza numai din forma minuta, neagresiva, imobila, in intestin unde, sub influenta temperaturii si umiditatii specifice, elibereaza o masa plasmoidala alcatuita din 4 nuclei care, prin diviziune binara, da  nastere celor doua forme vegetative de amibe.

Ò     aspectul clinic al amibiazei contactate de un anumit individ depinde de predominanta, la un moment dat, a unuia sau altuia din cele doua tipuri vegetative, in functie de prezenta favorabila a unor bacterii patogene precum Escherichia coli sau Enterobacter aerogenes.

DIZENTERIA AMI­BIANA

Ò     Amibiaza - boala infectioasa determinata de Entamoeba histolytica, protozoar care afecteaza in principal colonul (amibiaza intestinala) sau ficatul si alte organe (amibiaza extraintestinala). Dupa expertii trebuie considerata drept potential agent patogen in mod permanent.

Ò     boala cosmopolita, predomina in tarile tropicale cu clima calda si umeda si conditii igienico-sanitare deficitare, fiind endemica: zona de endemie majora este delimitata in nord de izoterma de 250 C, in iulie, si in sud, de izoterma de 250 C in ianuarie; iar zona de endemie minora se extinde intre aceste limite si cele marcate de izoterma de 200 C a lunii iulie, in nord, si cea de 200 C a lunii ianuarie, in sud.

Ò     In zonele temperate, amibiaza apare sporadic, manifestandu-se uneori si prin aparitia unor mici focare localizate sau chiar epidemii produse prin importul unor cazuri din zonele endemice.

Ò     rezervor de infectie: bolnavii cu dizenterie amibiana cronica sau de purtatorii asimptomatici care elimina in mediul extern circa 60 chisturi/mg de materii fecale, de unde acestea pot fi preluate de indivizii sanatosi fie prin contact direct, prin ingestia de apa si alimente contaminate, fie prin contact indirect, prin intermediul mustelor care contribuie la raspandirea lor in natura.

Ò     ingerate, chisturile ajung in intestinul uman unde, elibereaza trofozoiti care se multiplica excesiv apoi invadeaza submucoasa colonului, producand diverse forme de leziuni; cele mai grave fiind ulceratiile zonei cecale, sigmoidale si rectale care pot forma tumori inflamatorii (amoebome).

Ò     amibiaza intestinala debuteaza confuz, prin inapetenta, senzatie de sete, oboseala, scaune diareice banale si uneori febra, dar dupa 1-2 saptamani se instaleaza sindromul dizenteric, manifestat prin dureri abdominale, sub forma de colici, care alterneaza cu perioade de durere surda, tenesme, exprimate prin eforturi de defecare si 10-15 scaune/24 ore, caracteristice dizenteriei amibiene.

Ò     Alteori evolueaza fulminant, cu febra mare, frisoane si stare generala proasta sau intr-o forma atenuata, atipica, ca o colita intermitenta care creeaza insa premisele instalarii formelor cronice, tradate de prezenta tumorilor amibiene ale colonului (amoebome).

Ò     moartea nu poate surveni decat prin complicatii intestinale sau infectioase.

Ò     Situatii: disemineaza in tot organismul uman, prin diverse leziuni intestinale, localizandu-se in ficat si producand abcesul hepatic care reprezinta forma cea mai obisnuita, dar si cea mai grava, a amibiazei extraintestinale.

Ò     Apare numai ca o complicatie a dizenteriei amibiene, lobul hepatic drept fiind locul preferat de implantare a amibelor - debuteaza cu o faza presupurativa exprimata prin cefalee, inapetenta, febra moderata si hepatomegalie, urmata de faza supurativa caracterizata de dureri hepatice, febra cu caracter septic, astenie, anemie, pierdere ponderala si, uneori, icter care preced deschiderea abcesului hepatic in cavitatea pleurala sau peritoneu si pericard, situatie in care mortalitatea depaseste 50%.

Ò     se trateaza eficient prin amibicide si dieta hranitoare, bogata in proteine si vitamine, cu repaus total la pat.

Ò     Contactii prevenire prin pastrarea unor riguroase norme de igiena sanitara care reduc mult pericolul contaminarii apei de baut, alimentelor, obiectelor personale etc.

AMIBE: NAEGLERIA si ACANTHAMOEBA

Ò     traiesc in mod liber in apa, in sol si pe vegetatie

Ò     pot infesta omul accidental, producand o forma grava  de meningoencefalita primara amibiana

Ò     sunt termofile: pentru dezvoltarea formelor lor vegetative (trofozoitii), care caracterizeaza stadiul invaziv al bolii, au nevoie de temperaturi ambientale de peste 24-250 C -à mai frecvente in tari ca India sau Australia, unde si numarul imbolnavirilor este mai mare.

Ò     Infectia amibiana se poate face fie prin imbaierea in bazinele de apa sau lacurile cu apa calduta, contaminate cu detritusuri biologice si materii fecale, fie direct, pe cale aeriana

Ò     amibele invadand mucoasa nazofaringiana, de unde se extind spre meninge, declansand o meningita purulenta, manifestata prin cefalee puternica, febra, varsaturi, agitatie, convulsii, tulburari de constienta si, in final, coma si moarte in peste 80% din cazuri. De cele mai multe ori, tratamentul este fara sperante dar, prin aplicarea unei profilaxii active, meningoencefalita amibiana poate fi evitata.

2. CLASA FLAGELATE

Ò     folosesc pentru deplasare unul sau mai mul i flageli in diferite zone ale corpului, se reproduce asexuat, deosebim o zona anterioara i una posterioara, are 2 nuclei, un nucleu mare pentru func ii vegetative i un nucleu mai mic a ezat in zona anterioara cu func ii de mi care.

Ò     Corp - alungit in forma de para: extremitatea anterioara mai umflata, cea posterioara mai efilata.

Ò     exterior invelit de o ingro are a protoplasmei (periplast).

Ò     Protoplasma unica cu o structura fin granulata. In ea se gasesc vacuole digestive i o serie de organite.

Ò     Nucle situat in centru, format din masa cromatiniana, dispusa in centrul nucleului. Este mare cu func ii de dirijare a vie ii vegetative (asimilare, dezasimilare, reproducere). Mai poseda un nucleu (chinetoplast) care este locul de inser ie a flagelului.

Ò     Hranirea - particulele alimentare sunt aduse prin curen ii crea i de flageli la nivelul unui orificiu citostomal din partea anterioara, pe unde hrana este introdusa in masa citoplasmatica spre a fi digerata.

Ò     Reproducerea: diviziune direct binara longitudinal, mult mai rar prin diviziune multipla.

Ò     Cele care paraziteaza tubul digestiv sau aparatul urogenital la om folosesc o singura gazda (parazi i monoxeni) in ciclul lor evolutiv - excep ie trichomonadinele - formele chistice de rezisten a la condi iile de mediu.

Ò     Altele evolueaza in sangele sau esuturile organismului care le gazduie te pe care nu le pot parasi, au transmitere asigurata prin intermediul unei a 2-a gazda nevertebrata care ia parazi ii de la bolnav i ii inoculeaza la sanatos (digenetici).

Ò     Ordinul Protomonadidae: flagelate asimetrice cu un singur nucleu i flageli pu ini: familia Trypanosomidae - un singur flagel, parazit al sangelui i esuturilor; familia Trichomonadidae - flagelate monogenetice, paraziteaza cavita ile naturale ale organismului (flagelate cavitare).

Ò     Ordinul Diplomonadidae: flagelate cavitare cu 2 nuclei i simetrie bilaterala: familia Octomitidae cu 8 flageli care cuprinde specia Lamblia (Giardia) intestinalis.

2a. FAMILIA TROCHOMONADIADAE

Ò     flagelate cu corp asimetric, foarte mobil, prevazut cu 3-5 flageli, dintre care unul este recurent, constituind o membrana ondulata. Are 2 nuclei (vegetative i chinetoplast) 3 specii sunt parazite ale omului:

Trichomonas buccalis:

Ò     traie te mai mult in carii dentare, cripte amigdaliene la aprox. 20 % din popula ie.

Ò     mai raspandit la copii i la cei cu afec iuni dentare.

Ò     Transmiterea se face prin contact direct, picaturi de saliva, pahar.

Trichomonas intestinalis - produce enterocolita trichomonazica:

Ò     flagelat mai mare ca precedentul (10-20 microni lungime)

Ò     localizat in zona ileocecala, de unde invadeaza intestinal gros i sub ire

Ò     Bolnavii au 3-4 scaune/zi, cu caracter de putrefac ie, inso ite de dureri abdominale i tenesme.

Ò     Boala este destul de frecventa, mai rara la adul i, mai frecventa la copiii mici.

Ò     Rezervorul de infec ie este cainele i pisica ce se infesteaza de la om, pot infesta omul iar mu tele au rolul de a vehicular parazi ii.

Ò     Diagnosticul bolii se face prin examenul microscopic al materiilor fecale proaspat emise sau prin coproculturi, pe mediul Simici.

Ò     Tratamentul se face cu Metronidazol.

Trichomonas vaginalisL

Ò     cel mai patogen dintre ei.

Ò     trofozoit ovar sau piriform,10-30 microni lungime, are 3- 5 flageli liberi (4 parasesc celula, 1 recurent) i o membrana ondulanta care depa e te extremitatea posterioara (axostil). Are un nucleu oval, spre polul anterior; corpuscul parabazal; nu are forma chistica

Ò     rezistent in mediu extern

Ò     transmitere directa.

TRICHOMONIAZA

Ò     Se localizeaza in cavitatea vaginala. Poate invada secundar aparatul urinar.

Ò     considerata boala venerica, se transmite de la femei la barbat unde se cantoneaza in prostata i se elimina cu lichidul prostatic reinfectand femeia.

Ò     Rol patogen: irita mucoasele, ataca celulele epiteliului vaginal de unde utilizeaza glicogenul. Leziuni ini ial superficiale, apoi profunde ce realizeaza ulcera ii i zone echimotice mai frecvente in fundul de sac posterior vaginal; pot cuprinde uneori toata mucoasa vaginala, colul uterin, apoi vezica urinara. Bolnava prezinta o secre ie vaginala alba, spumoasa, destul de abundenta, cu prurit i arsuri vaginale; cand este invadata uretra sunt i arsuri i tulburari de mic iune.

Ò     La barbat este de obicei fara manifestari clinice.

Ò     Epidemiologie: omul este singurul transmi ator al bolii, se transmite direct pe cale veneriana (sex), mai rar indirect prin lenjerie, obiecte contaminate.

Ò     Incuba ie scurta de 3-7 zile, mai frecventa la 18-35 ani, la ambele sexe.

Ò     Diagnostic: de suspiciune pe manifestarile clinice, precizat de laborator (eviden ierea parazitului in secre ie).

Metode de diagnostic: ex direct - preparat nativ din secretie vaginala -> eviden iaza mobilitatea; ex. Secre iei May Grunwald Giemsa; ex prin culturi pe medii artificiale - frotiu Papanicolau.

Ò     Tratament: Metronidazol, Tinidazol, concomitent ambilor parteneri, examen de laborator dupa cel mult 2 cicluri menstruale la femeie i la o luna la barbat.

Ò     Profilaxia - masuri privind transmiterea (educa ie sexuala) i igiena personala.

2B. FAMILIA OCTOMITIDAE

flagelate cu simetrie bilaterala a corpului: 2 nuclei i 8 flageli.

Giardia intestinalis - localizat in intestinal sub ire prezinta ambele forme (trofozoit si chist).

Forma vegetativa (trofozoit) este piriforma, cu dimensiunile de 10-18/7-8 µ; corpul prezinta:

Ò     fa a dorsala bombata, rugoasa, cu numeroase depresiuni

Ò     fa a ventrala, plata

Ò     2 nuclei vegetativi mari, anteriori, cu 4 perechi de blefaropla ti intre ei, de la care pornesc 4 perechi de flageli. 3 din cele 4 perechi parasesc parazitul in zona anterioara, posterioara i caudala.

Ò     discul (citoschelet): in partea anterioara, marcat de o creasta laterala, cu o depresiune in centru - rol in ata area de mucoasa intestinala.

Chistul:

Ò     ovoid, 7-10 µ

Ò     2 sau 4 nuclei la extremita i

Ò     flagelii: structuri liniare alaturi de corpusculul median

Ò     fragmente din discul adeziv, vacuole.

GIARDIOZA (LAMBLIAZA)

Biologie, ciclu evolutiv:

Ò     microorganism anaerob, traie te in intestinul sub ire i caile biliare

Ò     are mi care sacadata, prin rotire i balans

Ò     se hrane te prin osmoza de la celule

Ò     se inmul e te asexuat

Ò     din chi tii ingera i, la pH~2, se elibereaza trofozoi ii > intestin sub ire (duoden, jejun),

Ò     se ataseaza de microvilii celulelor epiteliale prin discul adeziv. Se inchisteaza in colon i se elimina in materiile fecale.

Patogenie

Ac iune:

- spoliatrica: sustrage substan e organice i anorganice de la celulele epiteliale

- traumatica: irita ie mecanica > refacere accelerata a epiteliului (cel. imature)

Ò     - afectarea celulara > deficien e enzimatice (intoleran a la lactoza)

Ò     - bariera mecanica, reduce capacitatea de absorb ie intestinala

Ò     - impiedica eliminarea bilei

- toxica: local paralizeaza metabolismul celular

Ò     - la distan a ac ioneaza asupra corticosuprarenalei i SNC

- alergica

Manifestari clinice

- exista purtatori asimptomatici

- lambliaza acuta: incuba ie: 7 zile > 1 an

Ò     diaree apoasa, urat mirositoare, fara sange sau mucus

Ò     dureri abdominale epigastrice

Ò     Balonare, gre uri, varsaturi matinale

Ò     semne de malabsorb ie

- lambliaza cronica

Ò     dureri abdominale, diaree, balonare

Ò     apar manifestari: neuropsihice (cefalee, ame eli, astenie, insomnie, tulburari de aten ie), alergice (alimentare, cutanate, respiratorii, oculare)

Evolu ie: odata cu dispari ia parazitului din organism, dispar i simptomele (intoleran a la lactoza poate persista)

Diagnostic

1. Direct: se eviden iaza chistii din materii fecale, MO in solu ie fiziologica sau lugol; in scaunele diareice: trofozoi ii mobili

Ò     examinarea lichidului duodenal (trofozoi i)

Ò     folosirea "enterotestului"

Ò     biopsie intestinala

2. Serologic

Ò     Ac: in sange, saliva, lapte, secre ii intestinale - nu exista teste specifice

Ò     Ag: in materii fecale - ELISA, IPO, imunodifuziune

Ò     Tratament: Metronidazol, Atebrina, Saprosan, Triferment

3. CLASA SPOROZOARE

O parte din via a lor sunt parazi i intracelulari

modul particular de inmul ire cuprinde genera ii asexuate (schizogonice) i sexuate(sporogonice).

Ciclul asexuat (schizogonia) - fragmentarea elementului parazitar primitive in elemente parazitare secundare mai mici care vor parazita noi celule ale organismului acelea i gazde.

Ciclul sexuat (sporogonie) cuprinde formarea elementelor parazitare cu sexe separate din fuziunea carora rezulta un ou sau spor ce va asigura transmiterea de la o gazda la alta printr-un vector.

Cele mai importante genuri sunt: genul Plasmodium i genul Toxoplasma.

3a. GENUL PLASMODIUM cuprinde hematozoarul palustru ce produce malaria - «frigurile de balta» sau paludismul.

Omul poate fi parazitat de 4 specii de Plasmodium:

Ò     P. vivax - pentru forma ter a benigna

Ò     P. malariae - pentru malaria cuarta

Ò     P. falciparum - pentru forma ter a maligna sau tropicala

Ò     P. ovale - in Africa, Asia, America de Sud

protozoare intracelulare, cu multiplicare asexuata (schizonica) la om i sexuata (sporogonica) la insecta vector, femela de anofel.

Ciclul de via a al plasmodiilor:

Ò     A. Ciclul exoeritrocitar primar (Stadiul pre-eritrocitar; Schizogonia tisulara): La om are loc inmul irea asexuata. In timpul in epaturii, femela de anofel infectata injecteaza o data cu saliva parazi ii sub forma de sporozoizi, care raman in circula ie doar 30 minute. Ajung repede in ficat unde se desfa oara ciclul exoeritrocitar primar. Sporozoizii patrund in hepatocite, unde se dezvolta, nucleul se divide, formandu-se un corp voluminos = schizondul pre-eritrocitar, care con ine numero i nuclei i deformeaza hepatocitul, impingand nucleul la periferia celulei. Cedand presiunii din interior, membrana celulara se rupe, iar merozoizii elibera i ajung in circula ia sanguina, patrunzand in eritrocite. Durata acestui ciclu variaza la cele 4 specii: P. falciparum 6 zile, P. vivax 8 zile, P. ovale 9 zile, P. malariae 15 zile.

Ò     A'. Ciclul exoeritrocitar secundar:

Ò     P. vivax (1-18 luni), P. ovale (2-8 luni) au un stadiu adi ional de dezvoltare in ficat. Unii sporozoizi, patrun i in hepatocite, raman in stare latenta sub forma de trofozoid tanar o lunga perioada de timp. Se numesc hypnozoizi. Ace tia se reactiveaza, cresc i se transforma in merozoizi care patrund in circula ie i invadeaza eritrocitele, provocand o recadere a bolii.

B. Ciclul eritrocitar (Ciclul asexuat eritrocitar; Schizogonia eritrocitara):

Merozoizii invadeaza hematiile, in special pe cele tinere. Ei se ata eaza de suprafa a eritrocitelor prin polul apical, imping membrana i ajung in interiorul unei vacuole parazitofor. O hematie poate fi parazitata de un singur merozoid (excep ie P. falciparum). Se transforma apoi in trofozoid tanar, cu dimensiuni de 2-3µ, avand un nucleu i o citoplasma care inconjoara o vacuola, luand aspectul de inel. Parazitul cre te, consumand hemoglobina eritrocitului, i i modifica forma, devenind amiboidala i ocupa cea mai mare parte a celulei (trofozoid matur). Nu metabolizeaza complet hemoglobina, reziduul care ramane este pigmentul malaric care pe un preparat colorat Giemsa apare sub forma de numeroase particule mici galben-aurii la P. vivax. La P. ovale granula iile sunt mai mari, de culoare maron, iar la P. falciparum sunt in numar redus, mari i negre. La P. malariae particulele sunt mari de culoare brun inchis. Dupa cateva ore nucleul se divide de 3-5 ori, apare o forma iune multinucleata = schizond sau pre-rozeta. Fiecare nucleu nou format atrage in jurul sau o por iune de citoplasma, formandu-se rozete caracteristice fiecarei specii. Eritrocitele care con in merozoizi maturi se rup i sunt elibera i merozoizii care vor invada alte eritrocite, devenind trofozoizi, care vor continua ciclul. Pigmentul ramas dupa ce parazitul a parasit eritrocitul este fagocitat de celulele sistemului monocito-macrofagic. Majoritatea merozoizilor invadeaza alte eritrocite, dar unii evolueaza diferit transformandu-se in gametoci i: macrogametocit (feminin) i microgametocit (masculin) care nu se divid in organismul uman i vor muri in cateva saptamani daca nu sunt ingera i de o femela de an ar anofel.

C. Ciclul sporogonic: Inghi ind sange de la un bolnav de malarie, femela de anofel preia i parazi ii afla i in diferite stadii ale ciclului eritrocitar. Elementele asexuate sunt digerate, vii raman doar gametoci ii. In stomacul an arului microgametocitul se transforma prin exflagela ie in microgamet, iar macrogametocitul, prin expulsia corpusculilor cromatidieni, in macrogamet. Are loc fertilizarea macrogametului rezultand un zigot cu un nucleu diploid, care prin diviziune devine haploid. Zigotul se transforma apoi intr-un ou mobil = oochinet, care traverseaza peretele stomacului printre sau prin celulele epiteliale, stabilindu-se intre celulele epiteliale i lamina bazala. Se rotunjesc formand un oochist in care se formeaza sporozoizii. Ace tia rup membrana oochistului i migreaza in glandele salivare ale an arului, de unde o data cu saliva sunt injecta i in gazda umana. Durata medie este de 15 zile

MORFOLOGIA PARAZITULUI

P. vivax

Ò     Trofozoid tanar (stadiul de inel) mai ales hematiile tinere sunt infestate; hematia se dilata, devine palida, iar in partea neocupata de parazit apar granula ii fine = punctele Sheffner, care la colora ia Giemsa sunt ro ii, o vacuola inconjurata de o citoplasma sub ire i un mic nucleu rotund.

Ò     Trofozoid matur (stadiul amiboidal) se dilata, devine palida, iar in partea neocupata de parazit apar granula ii fine = punctele Shõffner, masa citoplasmatica amiboidala mare care emite pseudopode cu mi cari rapide vivax), nucleu mare, pigment fin galben-aurii Schizond - Rozeta se dilata, devine palida, iar in partea neocupata de parazit apar granula ii fine =punctele Shõffner mare, ocupa aproape toata celula, vacuola dispare, citoplasma devine mai densa, nucleul se divide i se formeaza 16-24 nuclei noi atragand in jur o parte de citoplasma, acesta fiind stadiul de rozeta in care merozoizii sunt aseza i in planuri diferite (aspect muriform) in jurul pigmentului galben-maro inchis sau carbunos. Gametocit se dilata, devine palida, iar in partea neocupata de parazit apar granula ii fine, punctele Shõffner sferic sau oval, ocupa aproape toata celula, nu are vacuola, citoplasma este densa, nucleu dispus excentric (macro-) sau difuz (microgametocit) i prezinta pigment maro.

P. malariae

Ò     Trofozoid tanar (stadiul de inel) predilec ie pentru hematiile mature dimensiune normala (pana la o marire de 3/4x), citoplasma bine diferen iata, nucleu mare

Ò     Trofozoid matur dimensiune normala (pana la citoplasma compacta; nucleu (stadiul amiboidal) o marire de 3/4x); pe frotiurile supuse unor colora ii prelungite pot apare ni te puncte mici ro ii = granula iile Ziemann. mare; iau forma de amiba, apoi de banda care se intinde de la o margine la alta a celulei; pigmentul este brun-inchis sau negru i se aglomereaza la o extremitate a benzii, opusa celei la care se situeaza nucleul.

Ò     Schizond dimensiune normala (pana la o marire de 3/4x); pe frotiurile supuse unor colora ii prelungite pot apare ni te puncte mici ro ii = granula iile Ziemann. nucleul incepe sa se divida dupa 48 ore, rozeta matura se formeaza dupa 72 ore; sunt 8-12 merozoizi cu nuclei mari aseza i pe un singur plan in jurul unei mase de pigment maro-inchis.

Ò     Gametocit dimensiune normala (pana la o marire de 3/4x); pe frotiurile supuse unor colora ii prelungite pot apare niste puncte mici ro ii = granula iile Ziemann. rotund sau oval, compact, ocupa aproape intreaga hematie, nucleul compact este dispus excentric (macro-) sau difuz (microgametocit), pigment maro

P. ovale

Ò     Trofozoid tanar (stadiul de inel) i i mare te dimensiunile i i se sub iaza membrana, de aceea in momentul efectuarii frotiului hematia devine ovala i cu marginile franjurate, devine palida, iar in partea neocupata de parazit apar punctele Shõffner; citoplasma sub ire care inconjura o vacuola, un nucleu mare i rotund.

Ò     Trofozoid matur (stadiul amiboidal) mare, ovala cu marginile franjurate, punctele Shõffner; masa citoplasmatica amiboidala mare, nucleu mare, cu pigment maro-inchis.

Ò     Schizond mare, ovala cu marginile franjurate, punctele Shõffner mare, ocupa aproape toata celula, vacuola dispare, citoplasma devine mai densa, nucleul se divide i se formeaza 16-24 nuclei noi atragand in jur o parte de citoplasma, acesta fiind stadiul de rozeta in care merozoizii sunt aseza i in planuri diferite (aspect muriform) in jurul pigmentului maro-inchis.

Ò     Gametocit mare, ovala cu marginile franjurate, punctele Shõffner rotund sau oval, compact, pot umple aproape toata hematia, nucleul compact dispus excentric (macro-) sau difuz (microgametocit), pigment maro.

P. Falciparum

Ò     Trofozoid tanar (stadiul de inel) infesteaza i hematii tinere i adulte. Inel mic, filiform cu citoplasma sub ire, un nucleu mare (pot fi i 2 nuclei) i o vacuola.

Ò     Trofozoid matur (stadiul dimensiune normala; pe suprafa a eritrocitelor apar rar vazut in sangele periferic, forma amiboidala, citoplasma amiboidal) ni te excrescen e care u ureaza aderarea eritrocitelor de endoteliul venulelor i al capilarelor din organele interne: splina, maduva hematogena, placenta, creier compacta, pigment inchis la culoare.

Ò     Schizond dimensiune normala; pe suprafa a eritrocitelor apar ni te excrescen e care u ureaza aderarea eritrocitelor de endoteliul venulelor i al capilarelor din organele interne: splina, maduva hematogena, placenta, creier rar vazut in sangele periferic, se gasesc 8-24 merozoizi mici; pigmentul se aglomereaza intr-o masa maro inchis sau neagra.

Ò     Gametocit eritrocitul este distorsionat de parazit, forma semilunara, mai mari decat hematia, de aceea in concavitate se mai observa un rest din membrana eritrocitului; microgametocitul are un nucleu mare, difuz, citoplasma se coloreaza in albastru cu tenta ro iatica, pigmentul inchis la culoare este impra tiat in toata citoplasma sub forma de granule mari, extremita ile sunt mai rotunjite; macrogametocitul are o citoplasma albastra, nucleul compact, granula iile pigmentului inchis la culoare sunt grupate in jurul nucleului, extremita ile sunt mai ascu ite decat ale microgametocitului.

MALARIA Boala infec ioasa cu caracter epidemic, determinata prin in epatura infestata a an arului Anofel, se caracterizeaza clinic prin accese febrile intermitente, splenomegalie i anemie secundara.

Endemica in zonele tropicale i subtropicale, are o gravitate deosebita.

Stadiile de evolu ie a malariei sunt:

Ò     Perioada de invazie - perioada febrila cu febra continua cateva zile cu stare generala de rau, dureri de cap, diaree, varsaturi. Ulterior apar frisoane ce vor fi inlocuite de un val de caldura (39-40 grade C), transpira ii abundente.

Ò     Perioada de stare - accesul febril este dat de momentul ruperii hematiei de catre rozeta i invadarea noilor hematii de catre merozoi ii elibera i in sange (la 3 zile pentru P vivax 4 zile pentru P falciparum). Dupa 10-15 accese, se raresc intervalele dintre starile febrile, apoi lini te aparenta de 2-3 saptamani.

Ò     Perioada recaderilor precoce - reapar accesele febrile pe o perioada de 2 luni, cu pauze mai lungi intre ele.

Ò     Perioada recaderilor tardive - la 7-8 luni de la atacul primar (in primavara anului urmator); se asigura astfel perpetuarea malariei de la un an la altul.

Ò     Durata infec iei este limitata in timp - durata medie de 12 luni pentru P. falciparum, de 2 ani pentru P. vivax i de 3-5 ani pana la 20-30 ani pentru P. malariae.

Formele clinice - forme cerebrale, bili-hemoglobinurice i pernicioase.

Epidemiologie - rezervor - omul; transmiterea - prin an arul anofel; Incuba ie de 11-21 zile; in zonele tropicale i subtropicale; in zona temperata exista cazuri de import.

Diagnostic: pe baza simptomatologiei clinice completat de examenul de laborator.

Diagnosticul de laborator: Produs patologic: sange periferic

Ò     Examen direct:

Ò     1. se realizeaza frotiu din sangele periferic - morfologia caracterisca a speciilor de plasmodii, respectiv a eritrocitelor.

Ò     2. daca este negativ, iar pacientul are simptomatologie, provine dintr-o zona endemica se poate efectua i identificarea speciilor de Plasmodium prin "nested" PCR in doi timpi, metoda care are specificitate de specie. Se recolteaza sangele periferic in vacutainere cu EDTA.

Ò     3. detectarea antigenelor malarice prezente in sangele periferic prin metode de imunocromatografie (ELISA, test rapid imunocromatografic)

Ò     4. detectarea lactat dehidrogenazei asociata speciilor de Plasmodium prin metode biochimice sau ELISA.

Ò     Examen indirect: detectarea anticorpilor anti-Plasmodium prin IFA.

Ò     Tratament: Pirimetamina, Chloroquina, Pirimaquina. Se mai face tratament profilactic pentru cei care calatoresc.

Ò     Profilaxia i combaterea: masuri de control i depistarea activa a celor suspec i. Boala cu declarare obligatorie.

3b. GENUL TOXOPLASMA

Toxoplasma Gondii: Clasa Sporozoa; Boala = Toxoplasmoza; 3 forme:

vegetativa (trofozoid): in organismul uman, ovoid, piriform sau semilunar, asimetric, dimensiuni de 5-8 µ/ 5-6 µ, o extremitate este mai ascu ita, pe preparate colorate Giemsa - citoplasma este albastru-pal, iar nucleul ro u-purpuriu, ultrastructura prin microscopie electronica:

- un perete celular ingrosat la cele 2 capete din care pornesc cateva fibrile cu rol contractil

- citoplasma

- nucleu

- organite comune altor celule

- complexul apical - fibrile spiralate i forma iuni alungite care patrund printre ele - rol in penetrarea celulelor gazdei

- se multiplica doar intr-o celula nucleata a gazdei i se inmul esc in interiorul unei vacuole citoplasmatice - dupa cateva diviziuni trofozoizii sparg celula i invadeaza celulele invecinate

chist tisular: aglomerare de forme vegetative (cistozoizi). Localizat in esuturile muscular i nervos

oochist: eliberat de gazda definitiva (pisica), cu 2 sporochi ti, fiecare cu 4 sporozoi i

Ciclu evolutiv: la pisica infectata, oochistul sporozoizi; la om patrunde in macrofage, unde se multiplica > pseudochist; macrofagul se rupe

Ò     eliberare in sange (distruse de sistemul imun)

Ò     invadarea altor celule (inchistare)

Patogenie: patrund in ganglioni, esuturi --» reac ii inflamatoare, dar predilect la nivelul encefalului (cortex, nucleii subcorticali, nrev optic).

Forme clinice: clinic sunt 2 forme:

Ò     dobandita: forma acuta (miocardita, encefalita, hepatita, pneumonie intersti iala) i forma subacuta (hidrocefalie, convulsii, tulburari oculare - corioretinita, retinita)

Ò     congenitala: forma esen iala de boala, transmisa de la mama la fat prin trecerea parazi ilor transplacentar.

Epidemiologie: este o zoonoza - pisica. Forme chistice eliminate prin fecalele ei. Se mai transmite i de la mama la fat (forma congenitala) sau indirect prin carnea infectata i insuficient prelucrata termic. Perioada foarte lunga de incuba ie.

Diagnostic: leucocitoza, VSH crescut, eozinofilie. De certitudine prin examen de laborator prin eviden ierea parazitului in sange, LCR sau teste imunologice.

1. Direct

Ò     parazitul din sange, saliva, l.c.r - in faza acuta

Ò     cultivare pe culturi de celule

Ò     inoculare la soareci

Ò     eviden ierea ADN - prin PCR

Ò     eviden ierea chisturilor - prin biopsii din organe (rar)

Indirect: IgM, IgG, IgA - ELISA

Testul Sabin-Feldmann - test de colora ie vitala

Ò     Toxoplasme in contact cu Ac specifici - se deterioreaza membranele celulare; nu se mai coloreaza cu coloran i vitali

Ò     Pentu eviden ierea Ac din serul bolnavilor, acesta trebuie inactivat (se distruge complementul), la 56°, 30'

Ò     Testare cantitativa: dilu ii succesive; Peste ser se adauga Ag (cantitate fixa de toxoplasme vii); Incuba ie 1h; Adaugare de colorant vital (albastru de metilen) - 1 picatura; Din fiecare eprubeta - preparat nativ

Ò     Examinare la MO cu obiectiv uscat

Ò     Rezultat: se ia cea mai mare dilu ie de ser in care apar mai pu in de ½ toxoplasme colorate intestin

Ò     Microgamet > Macrogamet + zigot sporulare oochist

Om (gazda intermediara), animale, oarece,

Fat

Ò     Identifica IgG (apar in a 2-a saptamana de boala, ating un maxim la 6-8 saptamani, scad treptat i persista toata via a

Ò     Titrul 1:1000 = infec ie acuta

Testul Remington - determina IgM (dupa 5 zile de la infec ie), la titru de 1:80

La gravide - testare la inceputul sarcinii - determinare IgG +/- Determinare IgM +/- Repetare dupa 3 sapt. Infec ie acuta

Ò     Acela i titru IgG in cre tere

Decizie terapeutica: Infec ie trecuta ; Infec ie acuta

Ò     Antipaludic, pirimetamina, sulfamide sau antibiotice (Spiramicina).

Profilaxie:

Ò     eviterea contactului cu pisici

Ò     carne bine prajita

Ò     reevaluare serologica

Ò     igiena in crescatoriile de animale.

CLASA INFUZORI (CILIATE)

Protozoare mari i superior organizate; in stadiul vegetativ au corpul in parte sau in totalitate acoperit cu cili vibratili, nucleu mare (macronucleu) i unul mic cu rol reproducator (micronucleu).

Reproducerea - diviziune directa binara i periodic prin conjugare - forma de inmul ire sexuata izogama.

Nutri ia se face printr-un orificiu (citostom), excre ia prin orificiul posterior (citoproct).

In condi ii nefavorabile devin chisturi.

Se clasifica dupa a ezarea cililor vibratili pe suprafa a formei vegetative. Cea mai importanta specie este Balantidium coli care produce dizenteria balantidiana.

Morfologie: forma unui bob de fasole, lung de 60-200 microni; forma u or ovoida, mai ascu it anterior. Pe fa a ventrala are o depresiune ( an larg, pu in oblic) numita regiunea bucala (peristom). La capatul posterior al an ului este orificiul bucal propriu-zis (citostom). Suprafa a acoperita cu iruri longitudinale de cili vibratili care creaza curen i in lichidul in care traie te parazitul i aduce la orificiul citostomului particulele alimentare.

Ò     Corp invelit cu o membrana fina, format din 2 tipuri de protoplasma (ectoplasma, endoplasma) i 2 nuclei (unul voluminos - macronucleu, recurbat in potcoava cu rol vegetativ - i unul mai mic - micronucleu cu rol in reproducere). Endoplasma are i vacuole digestive, excretoare i o vacuola mare pulsatila. Mi carea se face prin cilii de pe suprafa a lui.

Reproducere - diviziune directa; pentru a se regenera dupa mai multe diviziuni in via a parazitului intervine i inmul irea prin conjugare.

Formele chistice mari (50-80 microni) au forma de para, foarte rezistente la mediu i asigura transmiterea de la o gazda la alta.

BALANTIOZA

Patogenie: traie te in intestinul gros al omului, porcului. Se hrane te cu flora microbiana variata pe care o gase te. Poate deveni agresiv invadand peretele intestinal i producand ulcera ii, chiar perfora ii intestinale.

Tulburarile clinice: seamana cu colita - apare la scurt timp dupa infec ie o diaree cu caracter progresiv, care in 5-6 saptamani ajunge la 8-9 scaune/zi, pastoase, cu caracter de putrefac ie i striuri de sange; inso ite de tenesme, dureri abdominale, stare generala alterata, eozinofilie in sangele periferic.

Complica ii: perfora ii intestinale, reac ii peritoneale, chiar abcese hepatice.

Epidemiologie: zoonoza; transmitere directa: porc ---» mai frecventa la ingrijitorii din crescatorii de porcine, muncitorii care prelucreaza intestine de porc.

Transmiterea:

Ò     direct - maini nespalate cu forme chistice

Ò     indirect - alimente contaminate cu forme chistice.

Ò     Rolul mu telor in transmiterea indirecta - transporta formele chistice.

Ò     Calea de patrundere este digestiva, localizarea in intestinul gros.

Diagnostic: prin examen coproparazitologic - eviden iaza formele chistice, mai rar cele vegetative.

Prognostic: in raport cu masivitatea infec iei. Se cunosc procente ridicate de mortalitate de 14-15 %.

Tratament: dificil, nu avem medicament specific - timolul, derivate arsenicale, tetraciclina.

Profilaxia: depistarea purtatorilor umani i lichidarea rezervoarelor de parazit la animale; evitarea poluarii solului cu dejecte, evitarea contactului cu animale infectate, masuri de igiena personala, igiena alimentara i combaterea mu telor care pot transporta formele chistice.