Penicilinele - istoric

Penicilinele - istoric

Antibioticele au fost definite ca substante de origine naturala cu activitate antibacteriana.

Majoritatea antibioticelor de origine naturala se obtin din specii de fungi sau bacili printr-un procedeu fermentativ. Numeroase antibiotice au fost ulterior concepute prin procedee de semisinteza sau chiar prin sinteza chimica totala.

Pasteur si Joubert au fost primii cercetatori care au constatat inca din anul 1877 efectul antagonist exercitat de unele specii microbiene asupra cresterii altor microorganisme.

In 1885, Victor Babes a fost primul care a sugerat ca substantele chimice produse de unele microorganisme ar putea fi utilizate in scopuri terapeutice pentru distrugerea agentilor patogeni.

Fenomenul a fost denumit antibioza, iar substantele respective antibiotice.

In 1928 Alexander Fleming, bacteriolog de prestigiu, care descoperise lizozomul, studia culturi de stafilococi in vederea unor ultime verificari inainte de a scrie capitolul repartizat acestor microbi intr-o lucrare de mari proportii, "System of Bacteriology". Culturile care le examina nu le arunca, le pastra pana cand nu mai putea obtine nimic din ele. Intr-una din verificari, Fleming a constatat ca multe din ele erau contaminate cu mucegaiuri, doar pe una din culturi crescuse un tip de mucegai care nu permitea dezvoltarea stafilococilor in jurul sau, era mucegaiul care mai tarziu avea sa devina celebru si sa salveze milioane de bolnavi : Penicillinum notatum. Intamplarea facuse ca vantul sa aduca pe fereastra laboratorului tocmai sporii acestui mucegai.