REACTIA CITOTOXICA ~ CITOLITICA - REACTIE DE HIPERSENSIBILITATE TIP II ( de tip imediat)

REACTIA CITOTOXICA ~ CITOLITICA - REACTIE DE HIPERSENSIBILITATE TIP II ( de tip imediat)

Sunt de tip citotoxic, dependente de ATC si sunt consecinta actiunii fagocitelor asupra celulelor nucleate dupa opsonizarea lor prealabila cu ATC sau cu componente ale complementului.

* Mediatorii reactiilor de hipersensibilitate tip II sunt Ig G Ig M si compusii complementului (C3), care se leaga specific de antigene celulare sau tisulare.

Consecinta legarii ATC-lor, este aparitia leziunilor limitate la celulele sau tesuturile care expun ATG.

Exista o cooperare in hipersensibilitatea imediata de tip citotoxic intre ATC specifici, componentele complementului si celulele efectoare.

* Celulele efectoare: macrofagele, neutrofilele, eosinofilele, celulele NK ( natural killer).

Toate prezinta receptori pentru regiunea Fc a Ig si receptori pentru C3.

Reactiile citotoxice dependente de ATC sunt consecutive ALOIMUNIZARII, adica au loc dupa contactul cu antigenele unui organism al aceleasi specii, dar cu o alta varianta alelica a moleculelor CMH (def., etc)

- ALOIMUNIZAREA survine in urmatoarele situatii:

- transfuzii de sange izogrup.

- aloimunizarea feto-materna in cazurile de incompatibilitate Rh .

- in transplantul de tesuturi si organe.

. ALOIMUNIZAREA POSTTRANSFUZIONALA.

- intr-o transfuzie heterogrup incompatibila in sistemul ABO, reactia de aglutinare este imediata, deoarece receptorul poseda aglutinine preformate fata de hematiile transfuzate.

- aglutininele α si β apartin clasei Ig M .

- se produce: aglutinare rapida, activarea cascadei complementului si hemoliza intravasculara.

- in transfuzia izogrup - se produce aloimunizarea, deoarece in interiorul aceluiasi grup exista diferente antigenice mai fine ale glicoproteinelor suprafetei eritrocitare.

Aproximativ 8% din politransfuzati se imunizeaza fata de ATG eritrocitare de izogrup sanguin si aproximativ 25% se imunizeaza fata de ATG HLA al leucocitelor.

- se sintetizeaza ATC de tip Ig G.

- Ig G declanseaza mecanismele hipersensibilitatii de tip citotoxic si eritrocitele transfuzate sunt lezate (lizate).

Reactiile posttransfuzionale izogrup se manifesta uneori chiar imediat dupa prima transfuzie. Alteori, se manifesta la cateva zile sau chiar saptamani dupa transfuzie, interval necesar sintezei ATC.

Reactiile de hemoliza produc icter si anemie. Icterul se datoreaza hemolizei severe, care poate produce necroza acuta a tubilor renali, sub actiunea hemoglobinei.

.ALOIMUNIZAREA FETO-MATERNA

in incompatibilitate Rh.

In timpul sarcinii, dar mai ales in timpul expulziei fatului, hematiile fetale pot traversa placenta si intra in circulatia materna. In cazul incompatibilitatii Rh,

( mama Rh negativa si fatul Rh pozitiva, de origine paterna ), organismul matern se imunizeaza cu ATG Rh al hematiilor fatului si se sintetizeaza ATC.

- ATC -Ig M → aglutinarea eritrocitelor RH pozitive.

- Ig G → fara efect de aglutinare.

* CLINIC → Ig G anti D are o importanta mai mare, deoarece traverseaza placenta. Consecinta: anemia, icterul, edemul.

Situatia patologica se poate preveni prin administrarea organismului matern, imediat dupa nastere, a gammaglobulinei anti-Rh ( anti-D), care elimina celulele fetale Rh pozitive intrate in circulatia mamei si protejeaza urmatoarea sarcina Rh pozitiva.

Imunizarea Rh este mai putin frecventa decat incompatibilitatea materno-fetala Rh, deoarece:

- transferul placentar al hematiilor fetale poate sa nu aiba loc.

-30% din femeile Rh negative nu raspund la stimularea cu o cantitate mica de hematii Rh pozitiv.

- fatul poate fi incompatibil cu organismul matern in sistemul ABO (liza eritrocitara inainte de aparitia ATC Rh ).

. ANEMIA HEMOLITICA INDUSA DE MEDICAMENTE.

Pentru ca un medicament sa fie imunogenic, este necesar ca molecula nativa sau un metabolit al sau, sa se cupleze cu o molecula proteica in vivo.

a). Ex; ATB β lactamice sunt molecule cu proprietati de haptene; ele formeaza legaturi covalente cu proteinele si la doze mari de ATB moleculele proteice ale organismului sunt modificate; conjugatul ATB -proteina este inductor al sintezei Ig M si Ig G si rezultatul este hemoliza.

b). Ex: sulfonamidele.

* Mecanismele moleculare ale inducerii reactiei hemolitice imunoalergice sunt ipotetice.

Haptena (conjugat) -proteina stimularea reactiei imune limfocite T limfocite B ATC fixarea complementului hemoliza.

* Fenomene patologice produse de un anumit medicament: hemoliza, trombocitopenia, neutropenia, combinatii.

Anemia hemolitica - patru grupe fiziopatologice majore:

- hemoliza de tip haptenic - doze mai mari de Penicilina (10-20 mil ui/zi) si cefalosporine.

- hemoliza de tip Quinidinic.

- hemoliza indusa de α metildopa.

- hemoliza indusa de cefalotina.

* Tratamentul cu glucocorticoizi are efecte benefice: scade sinteza Ig G si interfera cu receptorii macrofagelor pentru Fc, ceea ce prelungeste durata de viata a eritrocitelor.

. TRANSPLANT DE TESUT SI ORGAN - respingerea acuta a grefelor.

REACTIE DE HIPERSENSIBILITATE TIP III (imediata).

este dependenta de complexele imune si este consecinta formarii si persistentei complexelor imune in organism.

In vivo, complexele imune se formeaza de fiecare data cand ATC intalnesc ATG specific.

* Complexele imune in vivo se formeaza in urmatoarele situatii: (3).

- infectii cronice cu streptococ α hemolitic , stafilococ, plasmodium, virusurile hepatitice B, C si HIV.

- procesele patologice autoimune.

- contactul cu antigenele exogene care nu se multiplica in organism, dar patrund in mod repetat, in cantitate mare.

* Fenomenul ARTHUS = proces de necroza tisulara , ca o consecinta a formarii complexelor imune in vivo, intr-un teritoriu delimitat: reactie de inflamatie acuta, indusa in tegumentul de iepure, prin injectare repetata in acelasi loc, a serului de cal, indusa de modificari vasculare = reactie anafilactica locala in interiorul vaselor si in jurul peretilor vasculari.

- complexele Ag-Ac se formeaza foarte repede.

→ reactie de hipersensibilitate imediata, dar manifestarea fenomenului (eritem edem) este tardiva.

* Complexele imune -ATG participante:

- HETEROANTIGENE (bacterii, virusuri, fungi, paraziti).

- ATG AUTOLOAGE ( autoantigene).

→ Lupus eritematos diseminat → leziuni: cutanate, sinoviale, serozita, hepatita.

→ Artrita reumatoida → ATC este factorul reumatoid.

REACTIE DE HIPERSENSIBILITATE DE TIP IV (HIPERSENSIBILITATE INTARZIATA)

= toate reactiile care, dupa clasificarea lui COOMBS si GELL necesita mai mult de 12 ore pentru a deveni evidente.

- aparitia lenta, amplitudine maxima la 24-72 de ore de la contactul secundar cu ATG.

- nu este afectat un anume organ tinta, ci este o stare de rasunet sistemic, cu simptome generalizate.

- nu se produce liza celulara.

- nu sunt dependente de ATC, ci de limfocitele T sensibilizate.

- se manifesta in tesuturile vascularizate si nevascularizate.

Declansatori diferiti → STIMULI CRONICI ( substante anorganice, glucide, haptene, substante proteice- tuberculina, brucelina, streptococ, stafilococ, treponema, salmonella, fungi, paraziti, virusuri, ATG celulare din grefe de tesut si organe).

Exista trei tipuri de reactii de hipersensibilitate de tip intarziat

- de tip tuberculinic.

- de contact 48-72 ore.

- granulomatoasa 21-28 zile ( agregarea si proliferarea macrofagelor).

* IDR ( intradermoreactie) la tuberculina ( PPD purified protein derivative). 0.1 ml PPD 0.1ml intradermic; la 24-48 ore ( eritem, edem, necroza) ≥ 0.5 cm - pozitiv (org. vaccinat)

- intens pozitiv- cu manifestari clinice .

→ focare latente multiple de TBC.

- negativ - fara contact anterior cu antigenele M. tuberculosis, nici prin vaccinare , nici prin infectie naturala.

* M. tuberculosis, M. Leprae ( Mycobacterium)

- granulomul pulmonar = reactie inflamatorie cronica a tesutului care inconjoara celulele infectate.

- doua tipuri de celule: macrofage si limfocite T. Tesut fibros de acoperire.

- granulom cazeos: latent zeci de ani.

- lepra - leproida.

- tuberculoida.

* Dermatita de contact: inflamatia tegumentului cu eritem, edem moderat si distrugerea epiteliului la locul de contact.

- reactia este de maxim 48-72 de ore ; rezultatul sensibilizarii limfocitelor.

- doua faze → sensibilizare ( contactul primar) ( celulele Langerhans), epiderm→ ganglioni limfatici ( stimularea celulelor T).

→ reactia propriu zisa - dupa al II -lea contact cu AG → dermatita ( celulele T de memorie).