Tehnologia de valorificare si actiunea terapeutica a fructelor de padure - porumbe

TEHNOLOGIA DE VALORIFICARE SI ACTIUNEA TERAPEUTICA A FRUCTELOR DE PADURE - Porumbe

Produsul vegetal folosit. In scopuri terapeutice se folosesc florile (Flores Pruni spinosi) si fructele mature (Fructus Pruni spinosi). Florile uscate au miros slab caracteristic, gust dulceag astringent iar fructele sunt lipsite de miros.

Principii active. Florile isi datoreaza activitatea terapeutica glicozidelor cianogenetice si flavonozidelor pe care le contin, iar fructele antocianozidelor, flavonozidelor, taninurilor si fosfatilor de calciu si magneziu.

Actiune farmacologica. Florile au actiune sedativa si diuretic-depurativa, iar fructele astringenta.

Intrebuintari sub forma de infuzie 2% ( 2-3 g ceaiuri in 24 de ore) frunzele se administreaza de 2-3 ori pe zi ca sedativ si diuretic, iar fructele in decoct 1-2 % (2-3 ceaiuri pe zi) in dureri de stomac, ca antidiareic si in afectiuni renale si dischinezii biliare.

Fitoterapeutica moderna recomanda porumbarul ca planta medicinala, ceaiurile pe baza de fructe sau flori de porumbar sunt folosite in hemoragie, afectiuni renale, dischinezia biliara, uremie, guta, diaree, tulburari in crestere, dezvoltare, in cura de slabire.

Alte utilizari in convalescente postgripale, dupa boli pulmonare, tusa convulsiva. debilitate psiho-fizica, anorexie, inapetenta, sau deficit imunitar.

Ceaiul de flori de porumbar are efect laxativ. Se recomanda a se bea in jur de 3 cani in fiecare zi pentru tratarea: constipatiei, starilor de agitatie, afectiunilor renale, dar si hipertensiune.

In schimb ceaiul de fructe de porumbar trateaza diareea, guta, hemoragiile.

Tinctura de porumbar ajuta la echilibrarea digestiei.

Sucul rezultat din stoarcerea fructelor de porumbar este indicat in vindecarea afectiunilor gingivale (in special sangerari si gingii ranite).

Prunus spinosa sau porumbarul, asa cum este mai cunoscut, este un arbust cu tepi care creste pe dealuri pietroase, stincarii, pasuni. Are o arie de raspandire foarte buna fiind intilnit in Europa, Asia, Afrca de Nord si America de Nord. Fructele ajung la marturitate toamna tarziu si trebuie culese dupa ce frunzele au cazut. In unele sate din Moldova decoctul din fructe uscate este considerat medicament in cazul dizenteriei, dupa fierbere fructele fiind si ele consumate.

De la acest arbust se utilizeaza totul: radacinile, scoarta radacinilor si a ramurilor tinere, florile, frunzele si bineinteles, fructele. Toata planta are utilizari terapeutice. Fructele, carora li se mai spune si porumbe, pot fi culese de pe ramurile arbustului si in timpul iernii. Ele sunt bogate in zaharuri, acizi organici, taninuri, vitamina C, saruri de calciu si de magneziu si au proprietati diuretice, depurative, laxative, sedative si sunt antiseptice renale.

Infuzia din flori de porumbar este eficienta in tratamentul hipertensiunii arteriale, cardiopatiei ischemice si insomniei. Ceaiul preparat din frunze si din fructe combate tusea convulsiva si obezitatea, porumbarul fiind printre cele mai eficiente plante in lupta cu kilogramele. De asemenea, extractul din mugurii plantei stimuleaza imunitatea.

Mod de administrare Infuzia din frunze de porumbar se prepara din doua linguri cu frunze uscate si din 500 ml de apa fiarta. Se lasa sa se raceasca. Prima ceasca se bea dimineata, iar restul, dupa masa de pranz. Infuzia are proprietati laxative si combate constipatia. Terapia trebuie urmata 21 de zile.

Siropul de porumbe se prepara un decoct din zece linguri de fructe si un litru de apa, care se fierb 15 minute, apoi se strecoara. In lichid se adauga un kilogram de zahar si se lasa sa fiarba pana cand acesta capata consistenta smantanii. Cat este cald, se toarna in sticle inchise la culoare si se sigileaza. In afectiuni pulmonare se recomanda cate trei linguri pe zi, timp de o luna.