FIRMA DE AFACERI

FIRMA DE AFACERI

Definire, caracteristici, particularitati

Prin firma se intelege diferit sistem organizat potrivit anumitor cerinte juridice, economice, tehnice si rehnologice in care se concep si se desfasoara procese de munca complexe concretizate in realizarea de produse sau servicii, proiecte noi, idei noi care prin valorificarea pe piata conduc la obtinerea unui nou profit.

In consecinta, se poate aprecia ca firma reprezinta unitatea de baza a vietii social-economice, elaborarea de produse sau servicii si idei care trebuie sa satisfaca sau sa contribuie la satisfacerea cerintelor dinamice ale poporului, la progresul si prosperitatea saciala.

Rezulta ca potentialul si calitatea economiei nationale depinde in masura decisiva de capacitatea de functionare in conditii autonome a firmelor care furnizeaza produse si servicii competitive la prturi rezonabile in conditii concordante cu cerintele pietei interne si externe.

Abordata ca sistem, firma prezinta urmatoarele caracteristici:

a)          Firma este un sistem socio-economic in sensul ca in cadrul acesteia colectivele desalariati care se afla in stransa interdependenta desfasoara procese de munca generatoare de noi valori de intrebuintare;

b)         Firma e u sistem complex intrucat acorporeaza resurse umane, mat. Si fin. Fiecare din acestea fiind alcatuite dintr-o varietate apreciabila de elemente;

c)          Firma este un sistem deschis in sensul ca se manifesta ca o complementa a unui macrosistem din care face parte;

d)         Firma este un sistem organic adaptiv care se schimbapermanent sub influenta factorilor endogeni (interni)si exogeni, adaptandu-se atat la evolutia pietei, cat si la cerintele generate de dinamica sustinuta a resurselor incorporate.

e)          Firma este un sistem tehnico-material, intre mijloacele de munca, materii prime si materii utilizate exista o anumita legatura care se manifesta prin dependenta tehnologica dintre subdiviziunile sale;

f)           Firma reprezinta un transformator de enegie, transforma energiile primare, de intrare in firma, reprezentate prin idei, gandire, pregatire intelectuala, forta de munca, energi conventionale care se tyransforma in energii finale ale firmei (produse sau servicii).

Ca particularitati ale firmei:

firma reprezinta o unitate economica producatoare care se caracterizeaza printr-un gen specific de activitate, printr-o functionalitate si organizare tehnologica prin capacitatea de a produce anumite bunuri, de a se conduce si gestiona rational precum si prin autonomia sa financiara;

firma este supusa continuu unor restrictii impuse de piata si din afara pietei de unde nevoia de asi adapta activitatea la schimbarile ca servire in tehnica si tehnologie, in economie si in legislatie pe piata.

Analiza firmei ca sistem

Prin sistem se intelege orice parte a realitatii in care se identifica un ansamblu de fenomene, procese, concepte, fiinte sau grupuri interconectate intr-o multime de relatii reciproce precum si un mediu inconjurator si care actioneaza in comun in vederea realizarii unui anumit obiectiv.

intrare: - resurse umane    iesire: - produse

marerii prime    - servicii

utilitati

materiale

informatii

Proprietatile sistemului:

sistemele sunt holistice (partile sistemului sunt interdependente)

sistemele sunt ierarhice

sistemele sunt sinergice (valoarea intregului > suma partilor)

sistemele sunt coordonate

sistemele sunt deschise

sistemele sunt obiective proprii

Subsistemele firmei:

decizional (managerial)    informational

operational (de executie)    relational

Organizarea firmei

In functie de continutul organizarii firmei , contine:

a)          organizarea procesuala

b)         organizarea structurala.

a)          Organizarea procesuala:

- consta in descompunerea proceselor de l fizica si intelectuala in elemente componente, analiza acestora in scopul gruparilor, in funtie de nivelul obiectivelor, de nivele de pregatire si natura pregatirii personalului care le realizeaza;

- rezultatele O.P. se concretizeaza in delimitarea si definirea functiilor firmei, precum si a componentelor acestora: ctivitati, atributii, sarcini

SARCINA reprezinta componenta de baza a unui proces de munca, desfasurat in scopul realizarii unui obiectiv individual si, care de regula, se atribuie unei singure persoane.

ATRIBUTIA reprezinta ansamblul sarcinilor executate periodic de personal cu cunostinte specifice unui domeniu retras.

ACTIVITATEA reprezinta ansamblul atributiilor omogene ce se indeplinesc de personalul ce poseda cunostinte de specialitate specifice unui anumit domeniu.

FUNCTIUNEA reprezinta ansamblul activitatilor omogene sau complementare desfasurate de personal de o anumita specialitate.

Functiile firmei

In cadrul firmei se identifica urmatoarele functii:

a)          De marketing;

b)         De cercetare-dezvoltare;

c)          De productii/fabricatii;

d)         Comerciala;

e)          Financiar contabila;

f)           De personal.

FUNCTIA DE MARKETING - reprezinta ansambul activitatilor desfasurate in scopul identificarii unor consuatori/potentiali clienti;

FUNCTIA DE PRODUCTIE - reprezinta ansamblul activitatilor de baza, auxiliare si de service prin are se realizeaza obiectivele firmei din domeniul fabricarii produselor, elaborarii lucrarilor etc;

FUNCTIA COMERCIALA - cuprinde activitati menite sa concure la realizarea obiectivelor din domeniul stabilizarii legaturilor firmei cu mediul ambiant in vederea procurarii imprumuturilor necesare desfasurarii productiei si desfacerii producelor, serviciilor sau lucrarilor care fac obiecul de activitate a firmei.

FUNCTIA FINANCIAR-CONTABILA - reprezinta ansamblul activitatilor prin acre se realizeaza obiectivele privind obtinerea si folosirea mijloacelor necesare firmei precum si inregistrarea si evidenta in expresie valorica a fenomenelor economice din cadrul firmei.

Intre activitatile acestei functii:

Activitatea financiara - obtinerea si folosirea rationela a mijloacelor financiare necesare firemei.

Activitatea contabila - care vizeaza inregistrarea si evidenta in expresie valorica a fenomenelor economice din acdrul firmei.

FUNCTIA DE PERSONAL - cuprinde ansamblul activitatilor desfasurate in cadrul firmei pentru realizarea obiectivelor acestuia din domeniu asigurarii si dezvoltarii potentialului uman necesar.

FUNCTIA DE CERCETARE - DEZVOLTARE - reprezinta ansamblul obiectivelor care se desfasoara in cardul firmei , in vederea realizarii obierctivelor din domeniul productiei de noi produse, idee sau servicii si transformarii acestor in noutati pe piata.

b)         Organizarea structurala

P.                   prin O.S. se intelege ansamblul subdiviziunilor organizatorice si a relatiilor dintre acestea, astfel costituite incat sa asigure premisele realizarii obiectivelor prestabilite.

In ansamblul ei, cuprinde:

a)     structura de conducere (functionala);

b)    structura de productii (operationala).

Structura de conducere reuseste ansamblul persoanelor, compartimentelor si relatiilor organizationele astfel contatat intat sa permita desfasurarea optima a procesului managerial.

Structura de productie este alcatuita din ansamblul persoanelor, compartimentelor si relatiilor operationale constituite in vederea realizarii directe a obiectivului de activitate a firmei.

Atat la nivelul structurii de conducere, cat si la cel de productii se regasesc componentele ale S.O.:

a)     postul;

b)    functia;

c)     compartimentul;

d)    relatiile organizatorice;

e)     ponderea ierarhica;

f)      nivelul ierarhic.

Postul este alcatuit din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si resonsabiltatilor desemnate pe o anumita perioada fecari compartiment al firmei.

Functia contituie factorul de generalizare a unor posturi asemanatoare, din punc de vedere a cererei de cuprindere, a autoritatii si responsabilitatii.

Compartimentul sunt componente rezultate din agregarea unor posturi si functii cu continut similare si complementare.

Relatiile organizatorice sunt alcatuite din ansamblul legaturilor dintre componentele structurii instituite prin reglementari oficiale ale firmei. Astfel se disting:

relatii de autoritate excelarea lor este obligatorie; aici includem:

a)     relatiile ierarhicxe;

b)    relatiile functionale;

c)     relatiile de stat major.

relatiile de cooperare care se stabilesc intre posturile situate pe acelasi nivel ierarhic;

relatii de control care apar si functioneaza intre compartimentele specializate in efectuarea controlului intern (CFI, CTC);

relatiile de reprezentare care se stabilesc intre managerii de nivel superior si organizatii profesionale.

Ponderea ierarhica reprezinta numarul persoanelor conduse nemijlocit de un cardu de conducere.

Nivelurile ierarhice ansamblul subdiviziunilor organizatorice plasate pe acelasi nivel si la aceasi distanta fata de managerul general al firmei.

Tipuri de structuri organizatorice

a)     structura ierarhic-liniara - bazata pe in flux direct de autoritate ce porneste de la seful executiv pana la subordonati.

AVANTAJE:

a)     structura de comanda este foarte clara si usor de inteles;

b)     comunicatiilesi deciziile sunt

c)     disciplina se poate mentine usor;

d)     sistemul de conducere nu este costisitor.

DEZAVANTAJE:

a)     structura devine ineficienta in cazul unei firme cu activitati diversificate;

b)     nu permite legaturi permanente intre compartimente aflate pe acelasi nivel ierarhici;

c)     fiecare manager are responsabilitate pentru un numar mare de activitati;

d)     managerii sunt incarcati si cu sarcini administrative minore.

In esenta sunt eficiente pentru firme mici si mijlocii.

b)    Structura functionala - presupune ca la fiecare nivel ierarhic sarcinile sunt divizate de specialistii care au o deplina autoritate in domeniul lor asupra celorlante niveluri ierarhice.

AVANTAJE:

a)     Asigura o buna coordonare a strategiilor si actiunilor pentru fiecarefunctie;

b)     O eficinta folosire a specialistilor.

DEZAVANTAJE:

a)     Incalca principiul unitatii de conducere;

b)     Dilueaza responsabilitatile si poate conduce la aparitia unor confuzii si conflicte.

c)    Structura ierarhic-functionala - reprezinta o combinare a celor doua sisteme (a si b), care pastreaza avantajele lor si elimina deficientele.

Internationalizarea acticitatii firmei

Internationalizarea fiemelor rezulta ca o consecinta a procesului de adancire a interdependentelor dintre economiile nationale si vizeaza atat structurile macro, cat si pe cele microeconomice.

Internationalizarea activitatilor firmei presupune orientarea acestora catre piete prin:

promovarea exporturilor in proportie insemnata (cel putin 40-50% din vanzari);

permutarea unor activitati de productie pe aceste piete (externe);

dezvoltarea exporturilor din produsele realizate pe aceste piete externe catre terte piete;

dezvoltarea exporturilor acestor produse catre tara de origine;

cedari de marci, brevete de inventii, oferte in leasing international;

exportul de K.

MOTIVATIILE EXTINDERII ACTIVITATII FIRMEI IN EXTERIOR:

Pot fi grupate in doua categorii:

a)     reactive;

b)     proactive.

a)    REACTIVE - reprezinta un raspuns al firmei la diferitele impulsuri si presiuni care provin din mediul concurential de afaceri;

b)    PROACTIVE - presupune numite cerinte precum: dotarea si valorificarea avantajelor produselor.

Sunt de retinut:

a)     Aprovizionarea cu materii prime (care poate fi mai avantajos din exterior)

b)     Folosirea avantajelor comparative pentru extinderea afacerilor si cresterea masei profilului;

c)     Consolidarea pozitiei firmei atat la exterior cat si pe interior.