Masurarea performantelor afacerii

Masurarea performantelor afacerii

Cand dorim sa evaluam performanta unei afaceri cautam modalitati prin care sa masuram consecintele financiare si cele economice ale deciziilor manageriale istorice, referitoare la investitii, operatiuni si fmantare. Principalele intrebari la care trebuie sa raspundem sunt daca resursele sunt utilizate eficient, daca profitabilitatea afacerii este la nivelul asteptat si daca optiunile de finantare sunt alese corect si prudent. Crearea de valoare pentru actionari solicita in ultima instanta rezultate pozitive sub toate aceste aspecte, care vor crea fluxuri de numerar pozitive, peste nivelul costului capitalului investit.

Dupa cum vom vedea, exista o mare varietate de solutii de raportare si masuratori individuale, unele pur financiare si altele cu continut economic. Nici un indicator sau masura nu pot fi considerate predominante. In acest capitol vom prezenta analiza performantelor financiare pe baza situatiilor financiare de sinteza. Acestea reprezinta cea mai accesibila resursa de date, cu toate ca nu este cea mai 'economica' modalitate de prezentare a acestor date. Vom discuta, de asemenea, si masuratorile mai importante care pot sa contribuie la evaluarea performantelor financiare. Ne vom concentra asupra relatiilor si indicatorilor de baza, care permit analistului sa masoare performanta trecuta si sa estimeze performanta viitoare. Vom evidentia semnificatia acestora, precum si limitele lor inerente. In capitolele de final vom discuta despre contextul mai larg al evaluarii unei companii in termeni economici, proces ce se bazeaza pe o evaluare intensa a vectorilor de performanta si a pozitionarii strategice si care necesita determinarea fluxurilor de numerar asteptate, pentru care rezultatele trecute sunt doar punctul de plecare.

Analiza pe baza de indicatori si performanta afacerii

Intrucat exista nenumarate instrumente de masurare a performantei economice, trebuie sa avem in vedere faptul ca diferitele tehnici conduc la evaluari adesea foarte stricte si 'inguste' ca mod de definire. Exista tentatia de a parcurge toate cifrele disponibile, avand la dispozipe un calculator. Totusi, doar cateva corelatii vor aduce informatiile de care analistul si managerii au intr-adevar nevoie pentru fundamentarea deciziilor. Prin definitie, un indicator leaga o valoare economica de o alta, combinatiile posibile fiind limitate doar de imaginatia fiecaruia. Pentru ca un indicator sa devina util, trebuie sa fie bine intelese, atat semnificatia, cat si limitarile sale. Inainte de a demara acest proces, analistul trebuie sa defineasca urmatoarele aspecte:

- punctul de vedere luat in considerare;

- obiectivele analizei;

- standardele de raportare disponibile.

Fiecare indicator sau masura sunt utile doar in legatura cu ipoteza si cu obiectivele urmarite. In cazul in care exista o astfel de corelatie, masuratoarea poate deveni un standard de comparatie. Mai mult, indicatorii nu sunt criterii absolute, ci servesc doar pentru a reflecta conditiile financiare si performanta operationala pentru anumite perioade de timp, comparativ cu alte afaceri similare. Indicatorii ajuta la ilustrarea trendurilor si structurii acestor modificari care, in schimb, pot sa indice riscul sau oportunitatea afacerii analizate. O atentionare importanta: evaluarea performantelor pe baza situatiilor financiare este o activitate orientata spre trecut, pentru care este dificil sa se faca extrapolari viitoare. Totusi, orice decizie luata este rezultatul unei astfel de analize a performantei care poate afecta doar viitorul, trecutul fiind irepetabil.

In analiza performantelor firmei nu se pot trage concluzii ferme. Orice investigatii ce se pot face au caracter relativ, deoarece conditiile afacerii variaza de la firma la firma si de la industrie la industrie. Comparatiile si standardele bazate pe performanta trecuta sunt greu de interpretat global. Un exemplu este cazul companiilor cu domeniu de activitate vast, in care informatiile despre o anumita afacere/activitate sunt limitate. Ajustarile contabile complica si mai mult lucrurile. Scopul analistului este sa nu tina seama de toate aceste aspecte, unele fiind totusi analizate. Analistul trebuie sa fie constient de aceste limitari si sa utilizeze aceste situatii financiare cu prudenta.

Pentru a creiona o structura coerenta a indicatorilor utilizati, discutia va fi construita in jurul a trei puncte de vedere majore ale analizei performantei financiare. Cu toate ca exista o serie de indivizi sau grupuri interesate de succesul sau escul unei afaceri, cele mai importante grupuri sunt:

- managerii;

- actionarii (investitorii);

- creditorii.

Cel mai aproape de afacere, de operatiunile de zi cu zi, si responsabil cu performanta acesteia, este managementul organizatiei, indiferent daca e vorba despre manageri profesionisti sau despre proprietarii afacerii. Managerii sunt responsabili pentru eficienta operationala, alocarea eficienta a capitalului, eficacitatea efortului uman, utilizarea corespunzatoare a resurselor si pentru rezultatele curente si cele pe termen lung ale afacerii, toate acestea in contextul unei strategii coerente de afaceri.

In continuare, avem diversii proprietari ai afacerii, care sunt interesati de randamentele pe termen scurt si lung ale investitiei in afacere. Acestia asteapta de obicei cresterea profiturilor, a fluxurilor de numerar si a dividendelor, care, combinate, vor avea drept rezultat cresterea valorii economice a partii detinute din afacerea respectiva. Acesti investitori sunt afectati de modul de formare si de distribuire a profiturilor si de valoarea relativa a actiunilor detinute, in contextul larg al miscarilor de pe piata de capital.

In fine, exista asa numitii furnizori de "bani' (other people's money), creditorii care isi plaseaza banii in afacere pentru anumite perioade de timp. Acestia sunt in primul rand preocupati de lichiditatea companiei si de fluxul de numerar care afecteaza capacitatea companiei de a-si achita dobanzile si de a rambursa capitalul atras. Acesti creditori sunt, de asemenea, interesati de gradul de indatorare al companiei si de disponibilitatea unor eventuale valori reziduale ale activelor companiei, care le ofera o marja de protectie a riscurilor asumate.

Alte grupuri, cum sunt salariatii, statul si societatea, au, bineinteles, objective specifice legate de activitatea firmei: capacitatea firmei de a plati salarii, stabilitatea angajarii, justetea platilor de impozite si capacitatea financiara de a indeplini anumite obligatii sociale si de mediu ambiant. Indicatorii performantei financiare sunt utili acestor grupuri, impreuna cu o varietate de alte date si informatii.

Domeniile de interes majore in ceea ce priveste managementul, investitorii si creditorii sunt prezentate in figura 3-1, impreuna cu cele mai utilizate metode de masurare a performantei. Vom utiliza secvential structura prezentata, explicitand fiecare din aceste subgrupe in contextul celor trei arii generale de interes. Apoi, vom pune in relatie aceste masuratori una cu cealalta, intr-un sistem contextual.

Figura 3-1 Indicatorii de performanta pe segmente si perspective

Perspectiva manageriala

Managementul are un dublu interes in analiza performantei financiare:

- sa imbunatateasca eficienta si profitabilitatea operatiilor;

- sa evalueze eficacitatea utilizarii resurselor firmei.

Interpretarea operatiunilor unei firme se realizeaza in principal prin analiza contului de rezultat, in timp ce analiza eficientei utilizarii resurselor se bazeaza atat pe bilant, cat si pe contul de rezultat.

Pentru a putea emite rationamente economice, este necesar adesea sa se transfonne datele financiare disponibile, pentru a reflecta valorile si conditiile economice curente. In scop ilustrativ, vom utiliza informatii din situatiile financiare ale 3M pentru anii 2000 si 1999. Acestea sunt reluate aici in figurile 3-2, 3-3 si 3-4. Vom folosi aceste informatii pe tot parcursul cursului. Pentru a le utiliza mai usor, vom exprima si elementele de rezultat in procente din cifra de afaceri, o modalitate obisuita de a evidentia proportia relativa a diferitelor categorii de rezultate in raport cu cifra de afaceri.

Notele la sintuatiile financiare consolidate repezinta explicatii utile pentru politicile contabile ale companiei, restructurari, achizitii si dezinvestitii, date financiare suplimentare, instrumente de datorie si active financiare, conditiile fiscale, segmentele de activitate, ariile geografice, planurile de beneficii pentru pensionare si post-pensionare, chirii si leasing, economiile angajatilor, achizitiile de actiuni ale salariatilor, compensatiile in actiuni, datele financiare trimestriale si actiunile legale. Intrucat multe dintre aceste elemente pot sa afecteze dezvoltarea si constructia indicatorilor prezentati, notele ne vor ajuta la intelegerea unor optiuni si alegeri pe care analistul trebuie sa le faca in utilizarea situatiilor financiare si pe care le vom prezenta si noi selectiv in continuare.

Analiza operationala

O evaluare initiala a eficientei operationale a afacerii, ca intreg sau pe subdiviziuni, se realizeaza in general printr-o analiza procentuala a contului de profit si pierdere. Cheltuielile individuale sunt in mod normal legate de vanzari, ceea ce inseamna ca veniturile brute din vanzari sunt ajustate cu returnari de produse sau cu eventualele reduceri oferite. Natura vanzarilor permite o comparatie justa intre costurile principale legate de vanzari de la o perioada la alta, intr-un interval de timp indelungat si fata de competitorii firmei sau industria din care aceasta face parte.

Idicatorii care compara un element de cheltuiala cu valoarea vanzarilor, se utilizeaza atat pentru a masura nivelul relativ al elementelor cheie de cost, cat si pentru a determina un eventual trend vizavi de cresterea sau reducerea performantelor.

Analiza marjei brute si a costului bunurilor vandute

Doi dintre cei mai uzitati indicatori pentru analiza operationala sunt calcularea costului bunurilor vandute si marja bruta de profit, ca procent din vanzari. Acesti indicatori arata, de fapt, ponderea costului bunurilor achizitionate sau produse sau al serviciilor prestate, in raport cu nivelul vanzarilor si marja bruta ramasa pentru acoperirea cheltuielilor operationale si obtinerea de profit.

Indicatorii calculati pentru datele disponibile pentru compania 3M se prezinta astfel:

Rata costului bunurilor vandute = = 52,5% (1999: 51,6%)

Rata marjei brute = = 47,5% (1999: 48,4%)

Rata costului bunurilor vandute de 52,5% determina o marja bruta de 47,5%, care indica 'profitul brut' realizat din operatiuni. Sa ne amintim ca marja bruta reprezinta relatia intre pret, volum si cost. O modificare a marjei brute se datoreaza combinatiei unor schimbari in:

- Pretul de vanzare al produsului;

- Nivelul costurilor de fabricatie ale produselor;

- Orice variatii ale mix-ului de produse.

Intr-o organizatie de prestari servicii, marja bruta poate fi afectata de o combinatie de modificari in:

- Pretul solicitat pentru serviciile prestate;

- Pretul platit pentru marfurile achizitionate din afara;

- Costul serviciilor din surse interne si externe;

- Orice variatii ale mix-ului de produse/servicii.

Volumul operatiunilor poate avea si el un efect semnificativ daca, de exemplu, o companie productiva are costuri fixe ridicate sau o firma de mici dimensiuni are o putere de cumparare si un nivel al economiilor inferioare unui competitor de mari dimensiuni.

In cazul companiei 3M, costul bunurilor vandute si marja bruta indicate in raportul anual reprezinta o consolidare a mix-ului celor 6 segmente de activitate si al operatiunilor sale, atat interne cat si internationale. Cu alte cuvinte, contul de rezultat consolidat al companiei 3M include rezultatele obtinute in industrie, transporfuri, proiectare si sisteme de siguranta, sanatate, birotica si retail, electronice si comunicatii si materiale speciale. Putem observa ca marja bruta totala s-a redus cu 0,9% rata de anul anterior, avand drept cauza principala recesiunea economica din SUA si incertitudinile economice exteme. Pentru o explicatie mai detaliata, trebuie sa calculam marjele brute specifice pentru fiecare segment individual de afacere, daca aceste informatii sunt disponibile public.

3M a oferit o repartizare selectiva, pe linii principale de produse, a vanzarilor, profitului operational, activelor aferente, amortizarii si investitiilor pentru fiecare segment, in notele la situatiile financiare, care permit analistului sa faca anumite comparatii globale. Aceste date vor trebui completate cu informatii interne pentru a se putea realiza o analiza detaliata pe baza de indicatori, activitate desfasurata de fapt in cadrul companiei.

Exista anumite complicatii in analiza companiilor productive. Natura sistemelor de calcul a costurilor de productie guverneaza costurile specifice ale produselor, pentru cele stocate si pentru cele vandute. Pot exista diferente semnificative in performanta aparenta a costurilor, daca se utilizeaza sisteme standard de cost integrale (toate costurile, fixe si variabile, sunt alocate fiecarei unitati de productie, pe baza unei estimari a nivelelor normale de cost), in comparatie cu utilizarea metodei costurilor directe (costurile de productie fixe nu sunt alocate produselor individuale, ci sunt alocate in bloc). Costurile alocate unei anumite perioade operationale pot fi afectate intr-un anumit grad si de alegerea metodelor contabile. Companiile adopta din ce in ce mai mult metode de contabilitate bazate pe activitati in scopuri interne, care ofera o perspectiva mult mai realista asupra costurilor economice reale ale produselor si asupra contributiei acestora la formarea rezultatelor. Inflatia, care afecteaza preturile, atat pentru achizitii, cat si pentru bunurile vandute, sau fluctuatiile ratelor de schimb valutar, in cazul multinationalelor, conduc la o alterare si mai mare a realitatii. Vom analiza aceste aspecte mai tarziu, pe parcursul cartii. Orice modificare majora a costului bunurilor vandute de o companie sau a marjei brute obtinute de aceasta intr-o perioada de limp reclama o analiza aprofundata a cauzelor care au determinat aceaste modificari. Perioada de timp avuta in vedere pentru o astfel de analiza de trend depinde de natura afacerii. De exemplu, cum am aratat in Capitolul 2, multe afaceri au fluctuatii sezoniere normale ,in timp ce altele sunt afectate de cicluri economice de durata. Astfel, acest indicator serveste mai degraba ca semnal, decat ca masura absoluta, cum sunt majoritatea celor pe care ii vom prezenta in continuare.

Marja de profit

Relatia intre profitul net dupa impozitare (profitul net) si valoarea vanzarilor indica abilitatea managmentului de a conduce afacerea in mod profitabil. In acest caz, succesul inseamna nu doar recuperarea costului marfurilor vandute sau al serviciilor prestate, a cheltuielilor de exploatare (inclusiv amortizarea) si a costului imprumuturilor, ci si mentinerea unei marje de recompensare satisfacatoare a investitorilor, pentru plasarea capitalului acestora sub incidenta riscului. Indicatorul profit net / vanzari exprima de fapt eficienta globala cost/pret a operatiunilor firmei. Dupa cum vom demonstra mai tarziu, un indicator mai relevant in aceasta directie este cel al profitului raportat la capitalul investit in obtinerea acestui profit.

In acest moment, trebuie sa observam ca profitul poate fi afectat semnificativ de modificarile politicilor contabile.

Modul de calcul al ratei marjei de profit este simplu, pe baza datelor 3M avand:

Marja de proflt= profitul net dupa impozitare (profitul net) / vanzari=

Sa observam ca nivelul indicatorului s-a redus cu 0,5% fata de 1999, ca urmare a expunerii majore a companiei la conditiile economice.

O varianta a acestui indicator utilizeaza profitul net inainte de dobanzi si impozitare (EBIT), cu alte cuvinte profitul net al exploatarii (net in sensul deducerii amortizarii). Aceasta valoare reprezinta profitul operational obtinut inainte de plata oricaror obligatii fata de creditorii firmei. Este, de asemenea, si profitul inainte de calcularea impozitului pe profit datorat statului, care, de regula, se bazeaza pe o valoare modificata a profitului, in functie de cheltuielile nedeductibile si de veniturile neimpozabile. Acest indicator ofera o imagine mai clara asupra eficientei operationale, nefiind nedistorsionata de politica financiara sau de cea fiscala. Avand in vedere acest profit net al exploatarii in cazul 3M avem:

Marja EBIT= profitul net inainte de dobanzi si impozitare (EBIT)/vanzari=

In elaborarea acestei valori totale am lasat neschimbata deducerea intereselor minoritare (92 milioane) si a efectului modificarii politicilor contabile (75 milioane), pornind de la profitul net si adunand la acesta cheltuielile cu dobanda si impozitul pe profit. Pe de alta parte, se poate considera si profitul operational (3.058 milioane USD) drept EBIT. Alegerea depinde de punctul de vedere specific: ajustarea profitului net contabil sau o analiza pur operationala.

Un indicator adesea utilizat de analistii financiari este si EBIT modificata si ajustata cu provizioanele constituite si amortizarea inregistrata. Acest demers este o tentativa de a reflecta profiturile neafectate nici de impozite si nici de alocarea unor cheltuieli trecute sub forma provizioanelor si amortizarii. Numit EBITDA (profitul brut al exploatarii sau excedent brut de exploatare - EBE), acest indicator de venit afecteaza indicatorul dupa cum urmeaza, in cazul in care utilizam EBIT (pe care l-am dezvoltat deja anterior) in formula:

Marja EBITDA (EBE) =

Un argument solid ce poate fi formulat este acela ca impozitul pe profit trebuie considerat o cheltuiala permanenta a derularii activitatii. Astfel, formula EBIT poate fi modificata prin utilizarea unui profit net din exploatare dupa impozitare (in acest caz net si de impozitul datorat), notat EBIAT, care reclama o ajustare a impactului fiscal al cheltuielii cu dobanzile. Pentru a simplifica eliminarea efectului fiscal al dobanzilor, vom presupune ca toate dobanzile achitate in cursul perioadei au fost integral deductibile. Astfel prin simpla adunare la profitul net din exploatare dupa impozitare a costului net cu dobanda vom ajunge la EBIAT. Vom obtine acest cost net cu dobanda prin inmultirea dobanzii brute inainte de impozitare cu ,,1 minus rata impozitului', utilizand fie rata nominala de impozitare (ex. 16%), fie rata de impozitare efectiva pentru compania in cauza.

Utilizand datele pentru 3M, vom incepe cu profitul net contabil, la care vom aduna efectul fiscal al dobanzii. Rezultatul modificat este:

Marja EBIAT = 1.782+(1-0,16)*84/16.724

Alegerea ratelor de impozitare depinde de complexitatea fiscalitatii companiei. 3M opereaza global si de aceea este supusa unei varietati de impozite care sunt combinate in valoarea reflectata pentru impozitul pe profit, in contul de profit si pierdere. Este mai eficient sa luam in considerare aceasta rata efectiva de impozitare (impozitul pe profit raportat la profitul brut), care in cazu13M, aproximeaza rata marginala de impozitare.

Conceptul EBIAT poate fi rafinat in continuare sub forma NOPAT (profitului net operational/exploatare dupa impozitare), care exclude cheltuielile cu dobanda sau veniturile din dobanzi, precum si orice venituri sau cheltuieli non-operationale. Importanta NOPAT a crescut pe masura ce analiza s-a orientat catre conceptul de creare de valoare pentru actionari. Ca o expresie a capacitatii crearii de profit operational post-impozitare, NOPAT devine un element de calcul al Valorii economice adaugate (EVA). In cazul 3M calcularea acestuia pe baza informatiilor disponibile in contul de rezultate este similara cu cea a EBIAT, pe care am prezentat-o deja. Pentru a sublinia operatiunile, vom incepe cu profitul brut (2.974 milioane USD), vom scadea impozitul pe profit si vom adauga dobanda ajustata fiscal:

Marja NOPAT = = 11,9% (1999: 12,0%)

Aceasta abordare nu ia in calcul interesele minoritare si efectul modificarii politicilor contabile, care pot fi considerate elemente non-operationale in cadrul situatiilor financiare ale 3M. Aceasta decizie este insa la latitudinea analistului. Ca regula generala, cand exista venituri sau cheltuieli extraordinare (irepetabile in conditii normale), care nu sunt legate direct de activitatea operationala, analistul trebuie sa ajusteze indicatorii prin excluderea acestor elemente la masurarea eficientei operationale. Ajustarile trebuie realizate in acelsi mod ca pentru dobanda, adica efectul fiscal al veniturilor sau cheltuielilor trebuie calculat si recunoscut, daca se doreste o baza de comparatie post-impozitare.

Analiza cheltuielilor operationale

Diferite categorii de cheltuieli sunt in mod curent legate de vanzari. Aceste comparatii includ elemente cum ar fi cheltuielile administrative, cheltuielile de vanzare si de promovare si alte categorii tipice anumitor companii sau industrii.

Formula generala utilizata pentru a calcula aceasta rata de cheltuieli este:

Rata cheltuielilor = = %

In situatia sintetica a contului de profit si pierdere al 3M exista practic putine elemente de cheltuleli, insa indicatorul de mai sus a fost calculat pentru fiecare element reflectat distinct in aceasta situatie (Figura 3-3). In practica, este necesara o segmentare mult mai analitica, situatie disponibila insa numai in interiorul companiei. Exista asociatii profesionale care colecteaza date financiare analitice (majoritatea fiind confidentiale), pe care le prelucreaza, publicand anumite sumare ale unor indicatori medii pentru aceste firme, atat pentru cheltuieli, cat si indicatori analitici prezentati in acest capitol. Aceste publicatii ajuta la formarea unor standarde generale de comparatie si pot servi ca baza pentru analiza de trend. La fel ca si in alte referinte analitice, pentru a se obtine informatii pertinente, este necesara o grupare si o abordare prudenta a companiilor cu care se realizeaza comparatia.

In astfel de statistici, companiile trebuie structurate cu atentie in cadrul unei industrii, avand in vedere dimensiunile s alte caracteristici, pentru a reduce gradul de eroare indus de mediile artimetice la scara larga. Mai mult, companiile cu activitati complexe de productie sau servicii ori cele cu activitati la nivel international pot fi cu greu segmentate in categorii. 3M este un astfel de exemplu. Totusi, chiar si fara date comparative disponibile, un analist profesionist poate sa analizeze elementele de venit si cheltuiala ale unei companii pe un interval de timp si sa semnaleze anumite neconcordante sau deviatii de la situatia normala a companiei.

Analiza de contributie

Acest tip de analiza a fost utilizat in principal ca instrument al managementului intern, cu toate ca este aplicat tot mai mult in analiza financiara globala. EI implica relationarea vanzarilor cu marja de contributie a unor produse individuale sau grope de produse, fata de ansamblul firmei. Astfel de calcule necesita o analiza extrem de selectiva sau o estimare a costurilor fixe si variabile ale activitatii, precum si luarea in considerare a levierului exploatarii. De regula, numai costurile directe sunt scazute din vanzari, pentru a reflecta contributia operatiunilor pentru volumul costurilor fixe si al profiturilor pentru o perioada.

Marja de contributie este calculata astfel:

Marja de contributie =

Pot sa existe diferente semnificative intre marjele de contributie ale diferitelor industrii, datorita variatiei nevoilor privind capitalul necesar investitiilor si conditiilor cost-volum implicate. Chiar si in cazul unei companii anume, diferitele linii de productie pot sa contribuie diferit la acoperirea costurilor fixe si la obtinerea de profit. Sa remacam faptul ca indicatorul este sensibil la trei elemente cheie: volum, pret si costuri directe, care sunt combinate in procesul de gestionare a operatiunilor firmei. Intelegerea modificarilor in marja de contributie depinde astfel de intelegerea modificarii vectorilor de influenta din spatele acestor modificari, dupa cum am aratat in Capitolul l.

Marjele de contributie sunt derivate din situatiile financiare si sunt utile ca instnlment general, dar limitat, pentru intelegerea caracteristicilor de risc ale afacerii. Masura sugereaza abilitatea managementului de a utiliza intervalul de pret pe care il are la dispozitie si capacitatea sa de a controla costurile in diferitele momente ale ciclurilor economice. Analiza levierului de exploatare si a strategiilor de pret sunt legate de volum si devin extrem de importante in acest context. Capitolul 5 contine o discutie mai detaliata referitoare la aceste probleme.

Dupa cum am mentionat anterior, o mare parte a efortului a fost directionat in ultima perioada spre analiza pe baza contabilitatii pe activitatii (ABA- Activity Based Accounting). Aceasta metoda poate fi utilizata pentru masurarea contributiei economice relative a diferitelor parti ale companiei, mergand astfel dincolo de limitele inerente sistemelor traditionale de cost. In acest proces, toate fazele activitatii sunt bine definite in termeni de relationari fizice si de etape de productie. Apoi, are loc o alocare economico-financiara specifica a tututor resurselor si a elementelor de cost, directe sau indirecte, interne sau externe, care participa la realizarea activitatii, a liniilor de produs, a operatiunilor sau a unei activitati din cadrul companiei. Rezultatul serveste ca baza pentru evaluarea strategica periodica a contributiei economice relative prezente si viitoare a activitatii studiate. Rezultatul obtinut difera de o analiza contabila, deoarece procesul bazat pe activitati este mult mai precis in definirea si alocarea eforturilor relative, a costurilor si capitalului necesar. Tehnicile implicate depasesc insa scopul acestei carti; pentru mai multe infonnatii, utilizati referintele disponibile la finalul acestui capitol.