Elementele asigurarii

Elementele asigurarii

1.1.Asiguratorul

Asiguratorul este persoana juridica, care, in schimbul primelor de asigurare incasate de la asigurat, isi ia o serie de obligatii fata de acesta: de a acoperi pagubele provocate de producerea riscurilor, in asigurarile de bunuri; de a plati suma asigurata in cazul decesului sau pierderii capacitatii de munca, in asigurarile de persoane; de a acoperi prejudiciile provocate de asigurat tertelor persoane, in asigurarile de raspundere civila.

1.2.Asiguratul

Asiguratul este persoana fizica sau juridica, indreptatita prin lege la asigurarile obligatorii sau prin prevederile contractuale care, in schimbul primei platite asiguratorului, are dreptul de a solicita acestuia acoperirea pagubei suferite sau plata sumei asigurate.

In cazul asigurarilor de bunuri, asiguratii pot fi atat persoane juridice, cat si persoane fizice, care isi asigura patrimoniul. La asigurarile de persoane, calitatea de asigurat o poate avea orice persoana fizica, daca indeplineste conditiile din contract. La asigurarile colective (de grup) de persoane, asiguratii constituie un grup inchis sau deschis de persoane, ceea ce nu impiedica individualizarea dreptului lor de a primi indemnizatii, in cazul producerii riscului.

Pentru dobandirea calitatii de asigurat, persoanele fizice si agentii economici trebuie sa plateasca anumite prime de asigurare, in schimbul carora se asigura bunurilor impotriva anumitor riscuri sau se asigura persoana fizica in caz de accident, deces etc. Asiguratul poate fi si alta persoana decat aceeas care a contractat asigurarea ( de exemplu, tutorele incheie asigurarea pentru minori).

Asiguratii sunt obligati sa manifeste precautii rezonabile pentru prevenirea pierderilor, sa ia cele mai eficiente masuri pentru conservarea bunurilor asigurate, sa intretina bunul in perfecta stare de functionare, sa respecte normele agrotehnice si zooveterinare, dupa caz, sa intreprinda masuri pentru preintampinarea, combaterea, limitarea pagubelor si minimizarea gradului de extindere a daunei, precum si masuri pentru salvarea bunurilor, pastrarea si paza bunurilor ramase, prevenirea degradarii lor ulterioare. Daca asiguratul nu respecta aceste obligatii si cand –ca urmare a nerespectarii lor- se produc pagube, actele normative in materie prevad-in unele cazuri- reducerea volumului despagubirii, iar in alte cazuri neacordarea despagubirilor.

In cazul producerii riscului asigurat, asiguratul are obligatia sa instiinteze imediat pe asigurator, sa aplice instructiunile date de acesta, sa participle la constatarea cazului asigurat produs si a pagubei rezultate, sa furnizeze acte si date referitoare la evenimentul asigurat, sa acorde intregul sprijin pentru constatarea si evaluarea daunelor. In acelasi timp, asiguratul are dreptul si obligatia sa participle la salvarea si conservarea bunurilor asigurate.

Asiguratul este obligat sa achite cheltuielile necesare effectuate de asigurat in vederea salvarii bunurilor cuprinse in asigurare, ceea ce il obliga pe asigurat sa fie rational in efectuarea cheltuielilor de salvare si conservare. Daca apar neintelegeri, asiguratul poate recurge la expertiza. In schimbul primei unice sau periodice platite, asiguratul are dreptul sa primeasca despagubirea sau suma asigurata stipulata prin lege sau in contract in cazul producerii riscului respective.

1.3.Contractantul asigurarii

Contractantul asigurarii este persoana fizica sau agentul economic, cu capital de stat, o unitate cooperatista, mixta, privata etc. care contracteaza pentru lucratorii sai asigurari contra accidentelor si altor riscuri, obligandu-se sa plateasca primele de asigurare; in unele cazuri , aceste prime pot fi platite si de catre asigurati. De cele mai multe ori contractantul este insusi asiguratul.Sunt si cazuri in care contractantul asigurarii este si beneficiarul asigurarii ( de exemplu, la asigurarile mixte de viata, in situatia in care asiguratul supravietuieste pana cand expira valabilitatea contractului de asigurare, el este si beneficiarul asigurarii respective).

Uneori, insa , contractantul si asiguratul nu coincid. De exemplu, la asigurarile de grup de accidente, contractantul este agentul economic, care incheie contractul si achita primele, iar ca asigurati apar angajatii acestuia. Deasemenea, in cazul unor asigurari de persoane de tip familial, contractantul , sotul sau sotia poate asigura prin acelasi contract si membrii familiei, care apar ca asigurati, alaturi de contractant, care are si calitatea de asigurat.

1.4.Beneficiarul asigurarii

Beneficiarul asigurarii este persoana desemnata prin lege, contractul de asigurare, declaratie scrisa, testament sa incaseze suma asigurata in cazul in care se produce un accident, invaliditatea sau decesul persoanelor asigurate sau sa incaseze despagubirea la asigurarile de bunuri cand intervin daune. De regula, beneficiarul asigurarii este insusi asiguratul. Desemnarea beneficiarului se poate face fie la incheierea contractului, fie in cursul executarii acestuia prin declaratie scrisa, comunicata societatii de asigurari.De exemplu, beneficiarii pot sa fie: sotia, sotul, copiii, parintii, fratii, surorile sau alte personae apropiate. Daca asiguratul nu a dispus altfel, atunci cand sunt mai multi beneficiari desemnati, acestia au drepturi egale asupra sumei asigurate.

1.5.Tertul pagubit

Tertul pagubit poate fi o persoana fizica sau juridica implicata intr-un accident rutier, feriviar, naval, aerian, careia i s-au produs pagube materiale sau i-a fost afectata sanatatea, integritatea corporala ( invaliditatea) sau chiar viata ( decesul). Tertul pagubit nu se cunoaste decat in momentul producerii riscului ( accidentului) si cand se stabileste indemnizatia de asigurare (despagubirea si/sau suma asigurata).

1.6.Brokerul de asigurare

Brokerul de asigurare poate fi o persoana juridica autorizata de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor sa intermedieze asigurari intre o societate de asigurari si asigurati. Brokerul de asigurari lucreaza contra unui commission care- in mod obisnuit- se calculeaza asupra primelor de asigurare totale incasate in baza contractelor de asigurare incheiate si se plateste de catre societatea de asigurari.

In vederea obtinerii calitatii de broker de asigurare, persoana juridica respectiva solicita in scris autorizatia de functionare de la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, in care scop prezinta o serie de documente, platind si taxa de autorizare in suma de 30 milioane lei.

Comisia de Supraveghere a Asigurarilor decide cu privire la eliberarea autorizatiei de functionare in termen de 30 de zile de la primirea documentelor.

Brokerul de asigurare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie persoana juridica; sa aiba un capital social varsat in forma baneasca a carui valoare nu poate fi mai mica de 150 mil lei, care se actualizeaza; sa aiba ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurari; sa pastreze si sa puna la dispozitia Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, la cerere, registrele si inregistrarile contabile care sa evidentieze si sa explice operatiunile effectuate in timpul desfasurarii activitatii si care sa evidentieze si sa explice operatiunile effectuate in timpul desfasurarii activitatii si care sa cuprinda informatii privind contractile de asigurare incheiate si asupra intelegerilor cu societatile de asigurari; sa se conformeze solicitarilor Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor in ceea ce priveste raportarile, precum si activitatile pe care le desfasoara.

Comisia de Supraveghere a Asigurarilor refuza eliberarea autorizatiei de functionare unui broker de asigurare, daca din examinarea documentatiei depusa constata ca: actionarul semnificativ sau persoana semnificativa a solicitantului are cazier judiciar; conducatorul executive nu indeplineste conditiile privind pregatirea profesionala si experienta pentru a obtine aceasta pozitie; numele solicitantului induce in eroare publicul; solicitantul nu indeplineste conditiile legale mentionate mai sus. Respingerea cererii de autorizare nu da dreptul la restituirea taxei de autorizare platita. Societatile de asigurari nu pot exercita activitati de asigurari cu brokeri de asigurare neautorizati. Autorizatia de functionare acordata unui broker de asigurare poate fi retrasa de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor daca se constata ca brokerul de asigurare nu mai indeplineste conditiile legale si daca nu a achitat taxa de autorizare si cea de functionare.

Comisia de Supraveghere a Asigurarilor publica annual in Monitorul Oficial al Romaniei si intr-o publicatie de lunga circulatie, lista actualizata care cuprinde brokerii de asigurare autorizati si orice alte informatii necesare. Un broker de asigurare nu poate fi actionar semnificativ sau persoana semnificativa a unei societati de asigurari, iar o societate de asigurari nu poate fi actionar sau administrator al unui broker de asigurare. Daca are imputernicire din partea societatilor de asigurari, brokerul de asigurare are dreptul sa colecteze primele de asigurare in numele acestora si sa emita documente de asigurare. Brokerii de asigurare se pot asocial in uniuni profesionale si pot adera la uniuni internationale de profit, cu respectarea obligatiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora. Din momentul acordarii autorizatiei de functionare, brokerul de asigurare achita, pe durata de valabilitate a acesteia, o taxa de functionare, stabilita annual de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, de maxim 0,3 % din comisioanele incasate in perioada pentru care sunt datorate, in termenul stability de lege. Intarzierea in plata taxei de functionare se sanctioneaza cu aplicarea unor majorari pe zile de intarziere.

1.7. Brokerul de reasigurare

Brokerul de reasigurare poate fi o firma sau o persoana specializata care efectueaza diferite operatiuni de plasare a cedarilor de sume ale reasiguratilor in reasigurare.

Brokerul de reasigurare isi ofera serviciile in incheierea contractelor de reasigurare, face defalcari de prime intre reasigurat si reasigurator, lichideaza diferite solduri dintre participantii la reasigurare etc., percepand pentru aceasta un commission care diminueaza incasarile din primele cuvenite reasiguratorului. Serviciile efectuate de brokerul de reasigurare sunt avantajoase si pentru reasigurati, deoarece plasarea in reasigurare pe aceasta cale este mai ieftina. Activitatea desfasurata de brokerul de reasigurare reduce cheltuielile administrative ocazionate de operatiunile de reasigurare.

1.8.Contractul de asigurare

Contractul de asigurare este actul juridic ce se incheie intre asigurat si asigurator, care reglementeaza relatiile lor reciproce in functie de felul asigurarilor facultative. Asiguratul se obliga prin contract sa plateasca primele de asigurare la anumite termene, iar asiguratorul isi asuma obligatia sa acorde asiguratului sau beneficiarului asigurarii, la producerea cazului asigurat, despagubiri pentru bunurile si sumele asigurate in asigurarile de persoane.Incheierea contractului de asigurare presupune existenta cererii de asigurare prezentata de asigurat si a politei de asigurare eliberata de asigurator.

Contractul de asigurare cuprinde: numele, prenumele si domiciliul sau sediul partilor contractante, bunurile si persoanele care se asigura, data ( anul, ziua si ora) la care incepe si la care expira asigurarea facultativa, mentiunile esentiale referitoare la riscuri, termenele de plata ale primelor de asigurare, sumele asigurate, limitele platii sumei asigurate sau a despagubirii in cazul survenirii riscului, obligatia asiguratului de a apara si conserva bunurile asigurate, de a lua masuri pentru prevenirea si limitarea pierderilor, cazurile in care asiguratorul are dreptul sa refuse plata despagubirilor ori a sumei asigurate.

1.9.Obiectul asigurarii

Obiectul asigurarii poate fi un bun mobil ori imobil supus asigurarii, un interes, o persoana fizica sau raspunderea civila acoperita prin asigurare.

1.10. Riscul

In societatea umana riscul apare ca un eveniment posibil si nedorit ( alteori dorit), previzibil sau imprevizibil producator de pierderi materiale sau morale.

Riscul este un eveniment viitor, incert(cert), probabil, a carui producere ar putea provoca diferite pierderi de bunuri sau ar putea afecta sanatatea, integritatea corporala sau viata oamenilor, ori ar putea afecta sanatate, integritatea corporala sau viata oamenilor, ori ar produce pierderi morale. De asemenea riscul este o primejdie posibila, un eveniment incert (cert), posibil si viitor, care poate afecta bunurile, capacitatea de munca a oamenilor, sanatatea si viata persoanelor, independente de vointa partilor din asigurari. Riscul este si posibilitatea de distrugere partiala sau totala a bunurilor ca urmare a producerii unor fenomene imprevizibile.

Riscul este un eveniment posibil, viitor si probabil la care sunt expuse bunurile, patrimoniul, viata, sanatatea sau integritatea fizica a persoanelor. El poate fi previzibil, atunci cand factorii care ar adduce pierderi pot fi prevazuti cu anticipatie si neprevizibil, determinat de situatii fortuite. Chiar si in cazurile riscurilor previzibile, marimea pagubei nu poate fi stabilita anticipat cu precizie. In economie sunt unele activitati care, prin specificul lor, comporta riscuri mai mari. De regula, acestea sunt activitatile asupra carora factorii incerti au o pondere mai ridicata. Pentru prevenirea si compensarea pagubelor provocate de riscuri se folosesc diferite forme de asigurare.

In asigurari, riscul are mai multe semnificatii, si anume: posibilitatea de distrugere partiala sau totala a bunurilor ca urmare a producerii unor fenomene imprevizibile; probabilitate a producerii fenomenului impotriva caruia se contracteaza asigurarea; protectie pe care si-o asuma societatea de asigurari impotriva unei primejdii.

Riscul asigurabil este aela care indeplineste conditiile pentru a putea fi preluat de o societate de asigurari, ce se poate asigura si la producerea caruia sw plateste despagubirea sau suma asigurata cuvenita.

Riscul asigurat ( preluat in asigurari) este primejdia, posibilitatea de a suferi o paguba, eventualitatea distrugerii bunului asigurat sau a survenirii evenimentelor asigurate ce pot afecta viata oamenilor sau integritatea lor corporala care, fiind realizate, obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului (beneficiarului) despagubirea sau suma asigurata.

Nu orice risc poate fi asigurat. Pentru ca un risc sa poata fi cuprins in asigurare trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

• survenirea evenimentului sa fie posibila, dar nu inevitabila, adica sa se poata produce, altfel asigurarea nu devine necesara;
• survenirea evenimentului sa fie reala, respective sa prezinte un anumit grad de periculozitate pentru asigurat;
• sa fie de domeniul viitorului, dar incerta;
• producerea evenimentului sa fie posibila pe un teritoriu cat mai intins, astfel incat sa cuprinda un numar cat mai mare de asigurti si sa se poata realize echilibryl financiar al asiguratorului;
• producerea evenimentului sa nu depinda (sa fie independenta) de vointa asiguratului, a beneficiarului si a asiguratorului, sa fie urmare a hazardului;
• producerea evenimentului sa aiba o anumita frecventa;
• riscurile sa fie indeajuns de raspandite, adica sa nu se produca in acelasi timp si sa vizeze un numar foarte mare de asigurati;
• sa poata fi cuprins in datele statistice
• sa fie evaluabil.

Riscul asigurat poate sa se micsoreze sau sa creasca, el prezinta o deosebita importanta in asigurari deoarece pe baza frecventei si intensitatii lui se stabileste cantumul raspunderii asumate de catre societatea de asigurari, precum si marimea primelor de asigurare pe care asiguratii trebuie sa le plateasca.

Exista mai multe categorii de riscuri, cum sunt cele de mai jos.

Riscuri excluse ( neasigurabile) sunt acele evenimente la survenirea carora societatea de asigurari nu plateste despagubiri. Exemple : pagube ca urmare a temperaturii atmosferice asupra motorului; reducerea valorii autovehiculelor cu fiecare reparatie efectuata; daune ca urmare a trepidatiilor; pagube produse cladirilor care n-au fost date inca in folosinta; jocuri de noroc; riscurile valutare.

Riscuri pure sunt acele evenimente, independente de vointa omului, care pot adduce consecinte negative bunului asigurat sau persoanei asigurate. Riscurile pure survenite provoaca numai pierderi si niciodata castiguri, ca exemplu: incendii, accidente auto, invaliditati, decese, explozii, naufragii, furtuna, furt.

Riscuri fundamentale sunt acelea care afecteaza societatea umana in general, fie numai o parte, fie anumite grupuri de persoane. Un risc fundamental presupune elemental de catastrofa. Riscurile fundamentale se manifesta atunci cand fortele naturii se dezlantuie, in cazul calamitatilor naturii, convulsiilor sociale, grevelor, demonstratiilor, inflatiei, somajului, conflictelor armate, evenimentelor politice.

Riscuri particulare sunt evenimente a caror frecventa de producere este relative redusa (asigurarea salariatilor de catre patron, catastrophe aviatice, exces de viteza, sustragerea salariilor de catre casier)

Riscuri speculative sunt acelea care prin producerea lor pot provoca o pierdere sau obtine un castig. Riscurile speculative cuprind: riscurile comerciale, pariuri, jocuri de noroc, riscuri valutare.

Riscuri previzibile sunt evenimente provocate de factor ice pot fi prevazuti inainte de asumarea obligatiilor contractuake: boala, invaliditatea, batranetea, decesul.

Riscuri imprevizibile sunt evenimente independente de vointa partilor contractante care pot sa apara in activitatea economico-sociala, cum sunt: grindina, ploile torentiale, inundatiile, uraganul, alunecarile de teren, cutremurul de pamant, seceta.

Riscurile interne sunt evenimente generate de factori din interiorul unitatii economice si depinde de managementul acesteia; capacitatea profesioanala, cuantumul resurselor materiale si financiare, aprovizioanrea, depozitarea, gestionarea resurselor etc. Riscurile interne sunt considerate si cele care se produc in limitele granitelor t considerate si cele care se produc in limitele granitelor tarii.

Riscuri externe sunt evenimente care provin din afara unitatii economice si care pot reprezenta: insolvabilitate, faliment, interzicerea transferului valutar, amanarea platii in valuta. De asemenea sunt considerate riscuri externe si cele care se produc in afara granitelor tarii.

Riscuri economice sunt evenimentele cu implicatii economice care se pot produce in industrie, agricultura, transporturi, comert, turism, finante, banci etc.

Riscuri sociale sunt evenimente care se manifesta cu o intensitate sau alta in economiile tuturor tarilor, cum pot fi: imbolnaviri, accidente, invaliditatee, somaj, scaderea nivelului de viata etc. Aceste riscuri depinde de nivelul de dezvoltare economica, de formele de protectie sociala etc.

Riscuri politice sunt cele generate de politica guvernelor tarilor. Exemple: nationalizari, ebargouri, blocade economice, revolutie, razboi etc.

Managementul riscului consta in identificarea, cuantificarea si reactia la expunerea la riscuri pure, la pierderi accidentale potentiale. De asemenea, managementul riscului cuprinde procesul de elaborare si adoptare a deciziilor necesare pentru minimizarea efectelor adverse ale pierderilor accidentale intr-o unitate economica.

Implementarea managementului riscului cuprinde urmatoarele etape:

a)     identificarea riscului, se realizeaza pe baza cunoasterii situatiei reale, a cercetarilor statistice, a experientei;

b)     cuantificarea riscului, se face prin determinarea probabilitatii de producere a riscului, a impactului financiar asupra asiguratului, a posibilitatii de a prevedea cuantumul daunelor care se vor ivi pe durata asigurarii;

c)     elaborarea de recomandari, are ca scop selectarea celor mai bune tehnici de administrare a riscului, si anume: evitarea riscului, reducerea probabilitatii producerii, limitarea si combaterea riscului deja produs;

d)     adoptarea deciziei, reclama existenta unui manager de risc care sa indeplineasca cerintele managementului.

1.11. Evaluarea in vederea asigurarii

Evaluarea in vederea asigurarii este complexul de operatiuni prin care se determina valoarea bunului ce se asigura.

Niciun bun nu poate fi cuprins in asigurare fara cunoasterea prealabila a valorii reale a acestuia, deoarece, in caz de daune, despagubirea de asigurare pe care o acorda societatea de asigurari se determina pe baza valorii bunului cuprins in asigurare. Operatiunile privind evaluarea asigurarii trebuie effectuate cu maximum de atentie pentru a nu da nastere la fenomene de sub sau supraevaluare de asigurare cu consecinte negative.

Evaluarea trebuie astfel efectuata incat sa fie cat mai aproape de valoarea reala a bunului pentru a permite refacerea lui in caz de dauna. O evaluare exagerata slabeste interesul asiguratului pentru pastrarea in bune conditii a bunului asigurat, iar subevaluarea nu permite refacerea bunului in caz de dauna.

Evaluarea se poate face pe baza preturilor de cumparare sau de vanzare; valoarea bunului asigurat poate sa coincida cu valoarea de inventar.

Nu poate fi vorba de evaluarea in vederea asigurarii pentru personae, deoare viata, sanatatea si capacitatea de munca a persoanei fizice nu se exprima in bani. La asigurarile de personae suma asigurata nu este limitata si ca urmare nu se aplica notiunea de supraasigurare; es se stabileste in functie de vointa, puterea de plata a asiguratului si de gradul de risc.

Pentru asigurarile de bunuri si unele forme de asigurari de personae, suma asigurata poate fi modificata prin majorare sau reducere. In cazul asigurarilor de bunuri, modificarea valorii asigurate trebuie sa fie urmarea unor schimbari de valoare a bunului, iar la asigurarile de persoane, modificarea sumei asigurate depinde de forma de asigurare si de dorinta asiguratului.

1.12.Norma de asigurare

Norma de asigurare este valoarea cuprinsa ain asigurare, stabilita prin lege, pe unitatea de obiect de asigurare (ha, mp, animal, etc.). Norma de asigurare se foloseste numai la asigurarile de bunuri prin efectul legii; ea este diferentiata pe feluri de cladiri, pe mediul urban si rural, pe feluri de culture agricole, pe rase de animale etc.

1.13.Valoarea (suma) cuprinsa in asigurare

Valoarea (suma) cuprinsa in asigurare este nivelul maxim admis al despagubirii de asigurare care poate fi platita asiguratului in caz de dauna; in asigurarile de persoane, este suma ce urmeaza sa fie platita asiguratului sau beneficiarului asigurarii. In functie de aceasta suma se calculeaza prima de asigurare. In asigurarile obligatorii, suma cuprinsa in asigurare se obtine inmultind norma de asigurare cu numarul unitatilor de asigurare pentru care este valabila asigurarea:

VA=Na x NrUA

Valoarea cuprinsa in asigurare poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea totala a bunului asigurat.

1.14.Prima de asigurare

Prima de asigurare este suma de lei pe care asiguratul o plateste , de regula, anticipat societatii de asigurari pentru preluarea riscului, respective in vederea constituirii fondului de asigurare, din care se finanteaza: prevenirea daunelor, se acorda despagubiri in caz de dauna sau se plateste suma asigurata respectiva atunci cand au loc calamitati ale naturii, accidente sau survin anumite evenimente in viata asiguratilor. Prima de asigurare este pretul protectiei oferite de asigurator pentru riscurile preluate.

Prima exprima valoarea riscului si se determina prin calcule statisco-matematice.

Societatea de asigurari foloseste prima de asigurare pentru: alimentarea fondului de asigurare din care se platesc despagubirile pentru bunuri si sume asigurate in cazul persoanelor; constituirea fondului de rezerva din care se acopera diferentele de despagubiri in anii nefavorabili; stingerea obligatiilor de plata in cadrul asigurarilor de viata; efectuarea cheltuielilor determinate de administrarea asigurarilor si obtinerea profitului; finantarea diferitelor masuri de prevenire a daunei.

La fiecare asigurare de bunuri, marimea primei de asigurare depinde de cuantumul valorii asigurate, de cota de prima; cu cat este mai mare valoarea asigurata, cu atat este mai mare si prima de asigurare.

Prima de asigurare, numita si tarifara, se obtine inmultindu-se cota de prima cu valoarea (suma) cuprinsa in asigurare si apoi inmultindu-se prin 100 sau 1000, dupa cum cota este calculata in procente sau promile:

PA=CP x SA / 100 sau PA=CP x SA/ 1000

Cota de prima este suma de lei datorata de asigurat asiguratorului, diferentiata in functie de criteriul riscului, calculata pe unitate de asigurare ( de exemplu, …lei pe bovina sau …lei la mia de lei asigurata).

Prima tarifara, numita si prima bruta, este formata din doua parti:

a)cota de baza, numita si prima neta(pura)- din care se formeaza fondul pentru plata despagubirilor de asigurare ( sumelor asigurate) pe un numar anumit de ani, calculata pe baza indecelui mediu al despagubirilor sau din care se platesc sumele asigurate la asigurarile de persoane.

Prima neta depinde de valoarea riscului si se stabileste in functie de probabilitatea si intensitatea riscului (intensitatea sinistrului, amploarea consecintelor sale).

Prima de asigurare se stabileste proportional cu riscul.

b)adaosul (suplimentul) la prima neta, din care se acopera cheltuielile administrative-gospodaresti, se finanteaza masurile de prevenire si de combatere a calamitatilor naturii, se formeaza fondul de rezerva, profitul, se acorda premii.

In cazul asigurarilor de persoane, marimea primei brute depinde de cuantumul raspunderii preluate de societatea de asigurari, de varsta asiguratului, sexul si starea de sanatate, de durata asigurarii, de riscurile cuprinse in asigurare, de perioada platii primelor, de frecventa producerii cazurilor asigurate.

Pentru bunuri, primele de asigurare sunt diferentiate in functie de felul bunurilor asigurate, categoriile de bunuri asigurate, dupa criterii teritoriale, situatia sociala a asiguratului, numarul, dimensiunea, tipul si intensitatea riscurilor, gradul de dispersie a riscurilor, marimea posibila a daunelor, suma (valoarea) asigurata, durata asigurata, intinderea geografica a protectiei, nivelul fransizei, datele statistice privind daunele pe un anumit numar de ani(5,10,15,30 de ani).

In asigurarile externe ( in valuta) marimea primelor de asigurare depinde de natura riscurilor preluate in asigurare, de intensitatea actiunii acestora, de cuantumul daunelor pe care riscurile le-ar putea produce.

Nivelul primei de asigurare poate sa difere de la o societate de asigurari la alta, in functie de conjuncture de pe piata nationala si mondiala a asigurarilor.

Prima de asigurare se plateste in valuta in care s-a contractat asigurarea si la cursul de schimb de la data scadentei si locul unde urmeaza sa se faca plata.

Plata primelor de asigurare se poate face in numerar, prin transfer bancar, cecuri, prin compensare cu indemnizatii datorate de societatea de asigurari asiguratului, cu ordin de plata sau alte modalitati

Unice

			Constante

		Variabile

Primele unice se platesc o singura data pentru intreaga perioada de asigurare, iar cele periodice se platesc lunar, trimestrial, semestrial sau annual. Primele constante sunt la fel de mari pe toata perioada asigurarii; cele variabile sunt, de regula, mai mari la inceput si mai mici catre sfarsitul duratei de asigurare sau invers. In practica se utilizeaza frecvent primele constante, deoarece sunt usor de calculate, de urmarit si de administrat.

1.15. Cazul asigurat

Cazul asigurat (sinistrul) este evenimentul asigurat deja produs, riscul implinit, accidental care a avut loc sau survenirea unui alt fenomen pentru care exista asigurarea si din care rezulta obligatia societatii de asigurari de a plati despagubirea sau suma asigurata.

Prin caz asigurat se intelege si valoarea stricaciunilor suferite de bunul asigurat de pe urma unui cutremur, unei furtuni, unor inundatii, unui incendiu etc., iar la asigurarile de persoane contractarea unei invaliditati intr-un accident, supravietuirea pana la varsta stipulata in contractul de asigurare, decesul.

Dupa survenirea cazului asigurat, societatea de asigurari isi indeplineste obligatiile legale sau contractuale fata de asigurat.

Cazurile asigurate produse din vina sau din actiunea asiguratului sau a beneficiarului nu obliga pe asigurator la plata despagubirii sau a sumei asigurate, iar asiguratii respective sunt pasibili de pedeapsa pe baza actelor normative in vigoare.

1.16.Paguba sau dauna

Paguba sau dauna reprezinta valoarea stricaciunilor suferite de bunul asigurat, in expresie baneasca, datorita producerii evenimentului cuprins in asigurare. Paguba poate fi totala sau partiala din valoarea bunului asigurat.

Daunele provocate bunurilor se pot clasifica dupa mai multe criterii, si anume:

a)dupa felul bunurilor afectate, exista:

• bunuri imobile ( terenuri, cladiri, fabrici, locuinte, depozite, garaje);
• bunuri mobile, cele nelegate de pamant, ca de exemplu: materii prime, materiale, productie neterminata, marfuri, utilaje, brevete, mobilier, bani, actiuni;

b) dupa cauza care a produs dauna exista mai multe riscuri, si anume:

• fizice ( incendiu, uragane, furtuni, explozii care distrug bunuri);
• sociale( furt, neglijenta, talharie, revolte, greve etc.);
• economice ( datorate unor cause interne – neglijenta, erori de management, sau datorita unor cause externe- imposibilitati de plata etc.);

c)dupa felul pierderii se disting:

• pierderi directe, care apar cand bunul este avariat sau distrus, ori dispare datorita producerii unui risc fizic sau social ( cladirea ia foc, se darama etc.);
• pierderi indirecte, care se inregistreaza ca urmare a reducerii valorii bunului in urma unei reparatii, reducerea profitului etc.;

d)dupa gradul de cuprindere, daunele pot fi:

• daune partiale, cum sunt: avarierea, distrugerea sau deprecierea partiala a bunurilor, astfel incat aceastea se pot repara sau reconditiona;
• daune totale, care constau in distrugerea in intregime a bunurilor, neramanand niciun fel de recuperari.

1.17.Despagubirea de asigurare

Despagubirea de asigurare  este suma de bani pe care asiguratorul o datoreaza asiguratului in vederea compensarii pagubei produse de riscul asigurat. Despagubirea de asigurare poate fi in limita sumei asigurate egala sau mai mica decat paguba in functie de principiul de raspundere al asiguratorului.

Se intalnesc trei principii:

1. Principiul raspunderii proportionale - in cazul aplicarii acestui principiu despagubirea de asigurare se stabileste in aceeasi proportie fata de paguba in care se afla suma asigurata fata de valoarea bunului asigurat.
2. Pricipiul primului risc -in cazul aplicarii acestui principiu despagubirea de asigurare este egala cu paguba fara a putea depasi nivelul sumei asigurate.

 3. Principiul raspunderii limitate- in cazul aplicarii acestui principiu despagubirea de asigurare se acorda numai daca paguba produsa de riscul asigurat depaseste o anumita limita dinainte stabilita.

Partea din valoarea pagubei dinainte stabilita, care cade in sarcina asiguratului poarta denumirea de fransiza. Ea poate fi de doua feluri: atinsa si deductibila.

-In cazul fransizei atinse, asiguratorul acopera in intregime paguba pana la nivelul sumei asigurate - daca aceasta este mai mare decat fransiza

  -Fransiza deductibila se scade in toate cazurile din paguba indiferent cat este volumul acesteia din urma.

Existenta fransizei il determina pe asigurat sa manifeste mai multa grija pentru prevenirea pagubelor.

1.18.Fransiza

Fransiza este partea din cuantumul pagubei stabilita in prealabil care se suporta de catre asigurat. Fransiza se poate stabili in procente sau in suma absoluta din suma asigurata sau din dauna. Practicarea fransizei urmareste atat influentarea asiguratului in luarea tuturor masurilor posibile pentru prevenirea daunei, deoarece el stie ca in caz de producere a acesteia va suporta o parte din ea, cat si evitarea cheltuielilor determinate de constatarea, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor de asigurare corespunzatoare daunelor mici, care nu prezinta o importanta economica deosebita.

Fransiza poate fi simpla (nedeductibila sau atinsa) cand asiguratorul suporta in intregime dauna pana la nivelul sumei asigurate, in toate cazurile in care aceasta (dauna) este mai mare decat fransiza.

Fransiza absoluta ( deductibila) se deduce, in toate cazurile, din dauna, adica asiguratorul acorda despagubirea numai pentru partea din dauna care depaseste fransiza.

Se constata ca asiguratorul nu acorda despagubiri- nici in cazul fransizei simple,nici in cazul fransizei absolute- pentru pagubele (daunele) care se incadreaza in limitele fransizei.

La asigurarile cu fransiza cota prima tarifara este mai redusa comparative cu cea stabilota la asigurarile la care nu se aplica fransiza.

In mod frecvent, fransiza se intalneste la asigurarea marfurilor in timpul transporturilor internationale, la asigurarea navelor maritime, la asigurarea de raspundere civila auto etc.

1.19. Fondul de asigurare

Fondul de asigurare se constituie anul, descentralizat, pe baze stiintifice, pe principiul mutualitatii, numai sub forma baneasca, din primele de asigurare incasate de la asigurati. De asemenea, fondul de asigurare se constituie si din comisioane de reasigurare si din participarea societatii de asigurari la profitul reasiguratorului, din despagubirile incasate de la reasiguratori.

Fondul de asigurare are urmatoarele caracteristici: constituie o rezerva baneasca, centralizata, care se formeaza prin incasarea primelor de asigurare de la asigurati, potrivit principiului mutualitatii; odata constituit devine proprietate a societatii de asigurari si are o destinatie speciala, adica este folosit pentru finantarea masurilor de prevenire a daunelor, refacerea bunurilor avariate sau distruse, plata sumelor asigurate etc.

Fondul de asigurare se compune din fondul current, care este format dintr-o parte a primelor de asigurare incasate in anul de gestiune potrivit prevederilor bugetului asiguratorului, folosit pentru plata despagubirilor si a sumelor asigurate din anul respective, si din fondul de rezerva, ce se constituie prin alocari din diferenta dintre veniturile si cheltuielile anuale ale societatii de asigurari.

Fondul de asigurari se utilizeaza pentru plata despagubirilor si a sumelor asigurate, in caz de pagube provocate bunurilor asigurate sau a producerii de accidente, pentru repararea unor prejudicii, de care asiguratii raspund potrivit legii, pentru finantarea unor actiuni de prevenire si combatere a daunelor, pentru constituirea fondului statutar, a fondului de rezerva in lei si in valuta, a rezervei de prime la asigurarile de persoane etc. O parte a acestui fond se foloseste pentru plata despagubirilor catre asiguratii straini, plata primelor de reasigurare catre reasiguratorii din tara si din strainatate, pentru plata de comisioane de reasigurare cuvenite reasiguratilor externi etc.

In economia de piata, cand societatile de asigurari sunt in concurenta si cand inflatia atinge o rata imprevizibila si greu de controlat, rezultatele obtinute pe baza datelor statistice nu mai sunt suficiente. In aceste conditii este necesar un studio mai aprofundat, pe baze stiintifice, care sa tina seama nu numai de factorii aleatori de risc, ci de toti ceilalti factori de influenta intre sursele de constituire si marimea fondului de asigurare, intre frecventa si intensitatea riscurilor, precum si de raportul intre fondul de asigurare disponibil la un moment dat si cuantumul despagubirilor si al sumelor asigurate care trebuie platite la acea data. Astfel de calcule previzionale trebuie effectuate pe mai multi ani. In acest scop, fiecare societate de asigurari trebuie sa efectueze studii bine fundamentate privind: numarul de asigurari care ar putea solicita la un moment dat despagubiri si sume asigurate; numarul asiguratilor carora li se intocmeste dosarul de daune; numarul celor carora li se face efectiv plata; durata medie de lichidare a daunelor, respective timpul de la instiintarea daunei si pana la primirea efectiva a despagubirilor si a sumelor asigurate.

Efectuand aceste studii, se cunoaste partea disponibila din fondul de asigurare care poate fi folosita in alte scopuri.

Utilizarea acestui fond se face in mod centralizat de catre societatea de asigurari.

Fondul de asigurare se constituie pentru asigurarile de persoane, de bunuri si de raspundere civila.

Fondul de asigurare contribuie nu numai la realizarea reproductiei simple, ci si la infaptuirea reproductiei largite, la creditarea economiei nationale; din acest fond se finanteaza si cheltuielile generale si specifice de administratie etc.

Constituirea, repartizarea, folosirea eficienta si controlul asupra fondului de asigurare revin societatii de asigurari.

1.20. Varsta de asigurare

Varsta de asigurare indica varsta de cand incepe si pana cand poate fi contractata si este valabila asigurare; varsta prezinta o importanta deosebita in asigurarile facultative de persoane si de animale.

1.21.Durata asigurarii

Durata asigurarii exprima perioada de timp ( in ani, luni, zile si ore) pentru care se contracteaza asigurarea si sunt valabile raporturile de asigurare.

Durata asigurarii precizeaza momentul inceperii si sfarsitul asigurarii, avand importanta deosebita pentru asigurarile facultative in care raspunderea societatii de asigurari incepe din momentul intrarii in vigoare a asigurarii si inceteaza la expirarea valabilitatii contractului de asigurare. Asigurarea prin efectul legii nu are termen de valabilitate, ea fiind in vigoare fara intrerupere.

Nivelul primelor de asigurare este influentat si de durata asigurarii.

Pe toata durata asigurarii, asiguratul si asiguratorul trebuie sa-si respecte obligatiile asumate si sa se bucure de drepturile prevazute.

1.22. Polita de asigurare

Polita de asigurare este documentul eliberat de societatea de asigurari, care atesta incheierea si plata primei initiale de asigurare. In unele cazuri contractul de asigurare tine locul politei de asigurare.

1.23.Reasigurarea

Reasigurarea consta in asigurarea unei societati de asigurari la o alta societate de asigurari, mai puternica sub aspect financiar, prin cedarea partiala sau totala a unor riscuri si a unei cote din primele de asigurare. Prin reasigurare, se divizeaza, se disperseaza si se omogenizeaza riscurile in timp si spatiu, avand loc o nivelare ( omogenizare) a raspunderii societatilor de asigurari pentru compensarea pagubelor.

Reasigurarile constituie o completare a asigurarilor, conducand la mentinerea stabilitatii financiare a societatilor de asigurari. Reasigurarea este asigurarea asigurarii.

In reasigurare intervin reasiguratul (cedentul), adica acel asigurator care cedeaza o parte din prima de asigurare si din valoarea ( suma ) asigurata pe care apreciaza ca, in caz de dauna, n-ar putea sa o plateasca singur, si reasiguratorul, adica societatea de reasigurari care preia partial sau integral suma care depaseste puterea de despagubire a reasiguratului. Reasigurarea actioneaza numai prin mijlocirea asigurarii. La randul sau, reasiguratorul poate sa transmita o parte din suma asigurata ( din raspunderea preluata ) altei societati de asigurari considerata mai puternica sub aspect financiar. Aceasta noua reasigurare incheiata de reasigurator poarta numele de retrocesiune ( retrocedare) , in care intervin retrocedentul si retrocesionarul.

Societatile de asigurari disperseaza raspunderea preluata prin asigurarile pe care le incheie, folosind reasigurarea unei parti din riscurile respective la organizatii de reasigurari. Concomitant, societatile de asigurari au dezvoltat si primirea in reasigurare pentru riscuri contractate de alti asiguratori, ele avand in aceasta privinta calitatea de reasiguratori. Deoarece prin intermediul reasigurarilor are loc completarea activitatii de asigurare pe calea cedarii si primirii unor riscuri, se infaptuieste divizarea si omogenizarea raspunderilor asumate de catre societatile de asigurari si de catre societatile de reasigurari.

Existenta si folosirea reasigurarii atesta si seriozitatea asiguratorului direct, deoarece societatile de reasigurari nu intra in astfel de relatii cu asiguratorii care nu se dovedesc la standardele de seriozitate necesare.

1.24. Prima de reasigurare

Prima de asigurare este partea din prima de asigurare pe care reasiguratul ( asiguratul initial ) o cedeaza reasiguratorului.

Marimea primei de reasigurare este influentata de partea de risc pe care o preia asupra sa reasiguratorul si de raportul dintre cererea si oferta pe piata de reasigurari.

Nivelul cotatiilor de prima pe piata internationala de reasigurari poate influenta, intr-un sesn sau altul, nivelul cotelor de prima practicate la contractarea asigurarilor care fac obiectul cedarilor in reasigurare. Astfel, de exemplu, daca pe piata de reasigurari cererea privind plasarea in reasigurare este mare, iar oferta reasiguratorilor privind primirea in reasigurare este mare, aceasta poate conduce la o anumita majorare a primei de reasigurare si implicit a primei de asigurare.

1.25. Coasigurarea

Coasigurarea consta in contractarea in acelasi timp a asigurarii de catre un asigurat cu cativa asiguratori care preiau, fiecare asupra lui, o cota stabilita de risc, pana la 100% din valoarea bunului asigurat, pe care o suporta in functie de primele de asigurare incasate. Coasigurarea este, de asemenea, o cale de dispersare a riscurilor mari sau foarte mari. In caz de dauna, fiecare asigurator acorda despagubirea corespunzator cotei de risc preluate, insa de comun accord cu toti ceilalti asiguratori, ceea ce genereaza unele dificultati in lichidarea daunelor. Coasigurarea este mult folosita pentru riscurile de incendiu, inundatii, cutremure etc.

In cazul in care valoarea asigurata depaseste valoarea reala a bunului, atunci se recalculeaza partea ce revine fiecarui asigurator, pastrandu-se proportia fiecaruia dintre ei.

Coasigurarea presupune incheierea mai multor contracte de asigurare, reclama un volum mai mare de munca atat la contractarea asigurarii, cat si la evaluarea daunelor si plata despagubirilor. De regula, coasigurarea se contracteaza de catre brokeri care gasesc cele mai bune combinatii pentru asigurati.