DESEURI ORGANICE DIN AGRICULTURA

Tabelul 7

Caracteristicile apelor uzate decantate de la complexele de crestere a porcilor si utilizate pentru irigatie

Tabelul 8

Caracteristicile chimice ale apei uzate rezultata de la complexele de taurine

(dupa Dumitru M. si colaboratorii, 1988)

Datele din tabel releva continuturi ridicate de potasiu, continuturi mari de azot si mai mici de fosfor. Atrag atentia valorile foarte ridicate ale reziduului mineral care limiteaza foarte mult cantitatile aplicate, motiv pentru care se apreciaza ca cel mai indicat ar fi ca la administrare pe terenul agricol sa se faca diluarea acestor ape cu apa conventional curata in raport de cel putin 1/5 (o parte apa uzata si 5 parti apa conventional curata ).

Apreciind calitatea acestor ape pentru irigat dupa coeficientul de irigatie Priklonski rezulta ca acestea au caracteristici ce se incadreaza intre satisfacatoare si nesatisfacatoare apreciindu-se ca necesita introducerea drenajului artificial. Pericolul de alcalinizare al solului in urma irigarii cu aceste ape uzate este coborat dar pericolul de salinizare este ridicat. Continutul ridicat de clor face ca apa uzata sa ridice probleme grave pentru culturi, neputand fi folosita la irigat prin aspersiune in timpul perioadei de vegetatie.

Apele uzate de la bovine sunt in general moderat si intens contaminate cu bacterii de origine fecala. Dupa continutul in coliformi totali apa uzata este apreciata ca fiind intens poluata, utilizabila numai pentru culturile ale caror produse sunt prelucrate termic industrial, precum si pentru produsele vegetale nealimentare.

Se recomanda ca la irigat sa se utilizeze numai apa provenita din fermele zootehnice in care nu exista situatii epidemiologice speciale (exemplu: epizootii de febra aftoasa, salmoneloza acuta, bruceloza etc.).

Concluzia finala este ca apele uzate de la taurine se pot folosi la irigat pentru a se valorifica continutul lor ridicat in elemente nutritive (N, P, K ), insa continutul lor ridicat in saruri solubile impune fie diluarea lor, fie aplicarea unor norme reduse, aplicarea pe brazde pentru a se evita contactul cu planta, numai la plantele tolerante le salinitate si pe soluri cu drenaj corespunzator.

In unitatile avicole echipate cu baterii, colectatea dejectiilor are loc pe paturi de sticla prevazute sub fiecare nivel cu baterii, iar evacuarea se face prin raclare la capatul adapostului intr-un canal transversal, sub nivelul pardoselii si de aici printr-un transportor elicoidal intr-o fosa amplasata in afara adapostului. Din fosa, care se descarca zilnic cu vidanje, amestecul de dejectii (resturi de furaje, praf si apa) este stocat in bazine speciale pana la folosirea lor.

Avand in vedere compozitia amestecului, apare ca necesara epurarea, in urma careia se separa fractiunea solida si ramane asa numita apa uzata care, datorita continutului ridicat in elemente nutritive (N, P, K), constituie sursa de substante fertilizante pentru plante.

In tabelul 9 se prezinta chimismul apelor uzate de la complexul Crevedia - Dambovita pe parcursul a 3 ani de exploatare (Jinga si col., 1996). Dejectiile de la pasari au in general un continut mai mic de saruri comparativ cu cele de la taurine si porci deoarece in hrana pasarilor se adauga foarte putina sare.

Tabelul 9

Variatia chimismului apelor uzate in bazinul decantorului final al statiei de epurare

(Crevedia-Dambovita)

Namolurile rezultate prin decantarea apelor uzate din fermele de crestere industriala a animalelor

Efluentul evacuat din adaposturi sub forma de apa uzata bruta sau sub forma semifluida, in functie de specie si sistemul de crestere, trebuie separat controlat intr-o fractiune lichida si una solida, adica apa de irigatie si un ingrasamant organic in stare lopatabila, cu un continut de umiditate de maximum 70 %. Aceasta deoarece reziduurile animale difera de la o specie la alta si in stare bruta sunt dificil de transportat prin pompare. La unele reziduuri, in special cele care provin de la rumegatoare, se poate separa o fractiune lichida care contine cea mai mare parte a componentilor biologici activi, care consuma rapid oxigen si o fractiune solida grosiera, inerta din punct de vedere biologic.

In cazul dejectiilor de la fermele de porci in instalatiile de decantare se formeaza namol primar brut, insa in cazul celorlalte specii (ovine, bovine, pasari) nu este vorba de un namol in adevaratul sens al cuvantului, ci de dejectii semilichide cu umiditate variabila (85-95 % in functie de sistemul de evacuare a dejectiilor, de pierderile de apa in sistem si de adaosul suplimentar de apa pentru asigurarea transportului in afara adapostului.

Namolul de la statiile de epurare a apelor uzate de la fermele de crestere a porcilor este un amestec ce cuprinde dejectii solide, o mica parte din materlialele aferente asternutului, resturi de hrana si diferite alte corpuri straine. Variabilitatea mare a componentelor prezentate mai sus, la care se adauga si modul de separare a namolului determina o compozitie chimica a acestuia, dupa cum urmeaza:

azot total: 1,5 - 3,4 % din substanta uscata;

fosfor total: 0,95 - 2,0 % din substanta uscata;

potasiu total: 0,11 - 0,30 % din substanta uscata;

saruri minerale (reziduu mineral): 700 - 1970 mg/100 g s.u., din care:

calciu: 213 mg/100 g s.u.;

magneziu: 153 mg/100 g s.u.;

sodiu: 15,2-51,5 mg/100 gs.u.;

clor: 15,5 - 348,6 mg/100 g s.u.

Dupa continutul in elemente nutritive si in saruri al namolului, rezulta ca acesta poate fi considerat ca un ingrasamant organic bogat in azot si fosfor, sarac in potasiu si un continut ridicat in saruri.

Namolul proaspat are o incarcatura foarte mare de microorganisme, aproximativ 1 milion celule/g namol uscat la 105 °C, reprezentata mai ales de bacterii saprofite aerobe.

Namolul proaspat deshidratat nu contine substante toxice pentru viata microbiana din sol pe care dimpotriva o stimuleaza.

Din punct de vedere epizootologic si epidemiologic, namolul proaspat prezinta pericol, putand contribui la difuzarea agentilor etiologici ai unor boli infecto-contagioase si parazitare din patologia animala, ce pot fi transmise si la om.

Datele din literatura de specialitate scot in evidenta faptul ca este posibila valorificarea namolului de porc in agricultura, conducand la cresterea fertilitatii solului si a productiei agricole, atunci cand se aplica in doze ce iau in consideratie o serie de factori, cum sunt: capacitatea de epurare a solului, necesitatile productiei agricole, criteriile de pretabilitate a solului, precum si faptul ca solul reprezinta 'o statie biologica' cu toate treptele de tratare, iar capacitatea lui de a prelucra substantele organice complexe depinde de proprietatile sale si de conditiile climatice din zona respectiva.

Valoarea agronomica a reziduurilor zootehnice

In aceasta epoca tematica de studiu si cercetare determinata de gestiunea reziduurilor organice, in general si de cea a materiei organice, in special, este foarte complexa. In ceea ce priveste materia organica a solului in raport cu practicile agricole exista numeroase publicatii stiintifice, care trateaza totodata impactul practicilor agricole asupra acesteia si efectele materiei organice asupra mediului inconjurator, in special efectele carbonului organic, care contribuie la efectul de sera si la schimbarile climatice.

Materia organica este parte integranta a ecosistemului terestru in care plantele verzi autrotofe sunt princilalii purtatori de energie. Ea reprezinta o sursa de elemente nutritive dar, in acelasi timp, influenteaza insusirile fizice si fizico-chimice ale solului, precum si materialul energetic necesar microflorei din sol si mobilitatea unor elemente nutritive.

Humusul este componentul de baza al materiei organice din sol, fiind o fractiune stabila a acesteia. El reprezinta principalul rezervor al nutritiei azotate a plantelor si este folosit de catre plante numai pe masura ce materia organica este oxidata de microorganisme. Humusul contine in medie 3,5-4% N, 45-60% C, 34-45% O, 0,3-5,5% H, substante minerale sub 1%.

Humusul constitue principala sursa de nutritie pentru microorganismele din sol. Anual, prin activitatea microbiologica, se mineralizeaza in medie 0,5-1%, rezultand 50-100 kg N/ ha.

Starea de echilibru a materiei organice din sol se realizeaza atunci cand pierderile prin mineralizare a materiei organice nu depasesc intrarile de materie organica humificabila introdusa in sol pe diferite cai.

Criza materiei organice se explica, in principal, prin diminuarea reziduurilor de recolta in sol si, pe de alta parte, prin reducerea stocului actual datorita cresterii adancimii de lucru cu diferite utilaje.

Cerinta continua a solului pentru materie organica se coreleaza cu necesitatea ca reziduurile organice din diferite sectoare economice, care se aduna in ritmuri tot mai mari - urmand crestere demografica si a nivelului de trai, sa fie eliminate prin reintegrarea lor in ciclurile naturale de vehiculare a substantelor si elementelor.

In domeniul productiei zootehnice, valorificarea reziduurilor a fost impusa de generalizarea procesului de concentrare si specializare pe specii si produse, tendintele de rezolvare referindu-se la doua cai principale : micsorarea continua a consumurilor specifice, perfectionarea tehnologiilor de recoltare, stocare si tratare a reziduurilor zootehnice si consevarea mediului natural.

Agricultura poate deveni utilizatorul principal al tuturor reziduurilor zootehnice, asigurandu-si astfel o baza energetica care se poate reinnoi permanent si prin intermediul careia sa furnizeze productii ridicate si de calitate, protejand in acelasi timp mediul inconjurator.

Apele uzate decantate mecanic si namolurile obtinute in statiile de epurare sunt produse cu capacitate ridicata de poluare a mediului, avand in acelasi timp valoare ridicata pentru agricultura ca apa de irigatie fertilizanta si ca ingrasamant organic. Folosirea lor rationala contribuie la cresterea fertilitatii solului, deoarece organismele din sol transforma materia organica in substante utile pentru ameliorarea proprietatilor fizice, chimice si biologice ale acestuia.

Aplicarea irationala a acestor reziduuri pe terenurile agricole conduce la cresterea concentratiilor de elemente nutritive in scurgerile de suprafata, putand sa ajunga in apele de suprafata unde stimuleaza cresterea plantelor acvatice, reduce continutul de oxigen in apa sub un nivel minim necesar pentru viata pestilor, producand asa numitul fenomen de eutrofizare. Pentru reducerea efectelor poluante a acestor reziduuri si pentru valorificarii lor integrala, este necesar sa se aplice o tehnologie de productie specifica culturilor irigate cu apa uzata si/sau fertilizate cu namol sau alete reziduuri zootehnice, avand in vedere, in special, respecatrea rotatiei culturilor si a rotatiei tratamentelor cu aceste reziduuri, precum si respecatarea dozelor de administrare a acestora.

Efectele reziduurilor organice asupra solurilor agricole

Materia organica a solului este compusa din biomasa microorganismelor din sol si din materii, care difera ca stadiu de descompunere si grad de asociere cu materia minerala. Aceste forme diferite ale materiei organice din sol reprezinta un imens rezervor de nutrienti pentru plantele cultivate.

Efectele reziduurilor organice asupra solurilor sunt in general benefice prin aportul de materie organica si elemente nutritive care contribuie la ameluirarea proprietatilor solului. Totusi, aceste efecte benefice nu sunt evidente decat in situatiile in care aportul de materie organica provenind din reziduurile organice este corelat cu alte elemente de tehnologie agricola. Efectele aporturilor de materie organica in sol depind in primul rand de lucrarile solului.

Carbonul organic al solului este considerat una dintre cheile fertilitatii acestuia. Nivelurile carbonului organic in sol sunt afectate de practicile agricole si de procesele complexe in care sistemul de lucrari ale solului au o puternica influenta asupra stratificarii si evolutiei acestuia. Acumularea carbonului organic in sol depinde de evolutia timpului si de protectia fizica si chimica impotriva microorganismelor si a eroziunii solului. Intoarcerea brazdelor de sol (inversarea straturilor de sol) si pulverizarea acestuia prin lucrari anuale de arat accelereaza descompunerea materiei organice, iar aceasta afecteaza proprietatile fizice, chimice si biologice ale solului, care reprezinta cheia atributelor de calitate ale acestuia (Rasmussen, 1999).

Tehnicile de lucrarea solului au un efect foarte mare asupra localizarii materiei organice. Efectul major al practicarii lucrarilor solului este in special modificarea ce se produce asupra localizarii carbonului organic, cu un gradient foarte pronuntat in situatiile in care nu se efectueaza lucrarile solului. Daca practicarea anuala a araturii reprezinta cauza principala a diminuarii unei cantitati importante din materia organica, unul dintre cele mai pronuntate efecte ale sistemului "zero lucrari", realizate in mod continuu, este redistribuirea si stratificarea acesteia pe profilul solului. Numeroase studii au documentat de-a lungul timpului ipoteza ca lucrarile solului de conservare permit mentinerea unor proportii importante de materie organica in sol si amelioreaza structura acestuia. De asemenea, in timp, productiile culturilor cresc substantial (Dick, 1997).

Stratificarea carbonului organic al solului este afectata de distribuirea reziduurilor pe profilul de sol si se produce atunci cand se adopta un sistem de lucrari ale solului specific. Gestiunea reziduurilor din agricultura poate fi clasificata in patru categorii principale bazate pe plasarea finala a reziduurilor (Klavdiko, 1994, citat de Hernaz si col, 2002):

pe suprafata solului;

partial incorporate in sol;

complet incorporate;

complet amestecate cu solul.

Factorii care influenteaza stratificarea reziduurilor in conditiile practicarii lucrarilor solului sunt (Delleine, 1980, citat de Hernaz si col, 2002):

tipul si modul de implementare a lucrarilor solului; adancimea si viteza la care aceastea se executa;

textura solului si umiditatea acestuia in momentul in care se efectueaza lucrarile solului;

cantitatea, marimea si tipul reziduurilor, precum si distributia lor pe suprafata solului

In cazul semanatului direct, proprietatile fizice ale solului de la suprafata sunt uneori mai afectate de degradarea materiei organice care se concentreaza. Pentru situatiile fara aratura, biotransformarile materiei organice, localizata in primii centimetri de sol, sunt, deci, cu atat mai mult dependente de factorii climatici (continut in apa, temperatura stratului superficial de sol). Exista si riscul de pierdere a materiei organice a solului atunci cind aceasta este localizata la suprafata si cind se produc fenomene de eroziune.

Cresterea numarului de probleme legate de calitatea mediului inconjurator in arealele arabile si productivitatea pe termen lung a agroecosistemelor evidentiaza necesitatea de a dezvolta si ameliora strategiile de gestiune a agroecosistemelor pentru a mentine si proteja functiile solului si resursele.

Nivelurile materiei organice sunt foarte ridicate in solurile arabile, unde se practica incorporarea de ingrasaminte organice provenind de la cresterea animalelor sau unde se cultiva plante leguminoase.

Exista o legatura foarte puternica intre prezenta materiei organice in sol si stabilitatea hidrica a agregatelor de sol si, mai departe, structura solului. Prin urmare, lucrarile solului sunt intotdeauna susceptibile de a influenta de o maniera pozitiva sau negativa aceste proprietati ale solului, astfel incat, din punct de vedere stiintific, se urmareste gasirea raspunsurilor o serie de intrebari, precum cele invocate, printre altii, de Kushawaha si col. (2001):

care este impactul lucrarilor solului, reduse ca numar, si al manipularii reziduurilor asupra proprietatilor fizico-chimice ale solului?

sunt schimbarile privind stabilitatea hidrica a agregatelor de sol asociate cu continuturile de materie organica din sol, in conditii diferite de lucrare a solului si de practici de mentinere a reziduurilor culturilor?

la ce nivel al acumularilor in C organic si N ale solului se inregistreaza diferente intre macro- si microagregatele de sol?

care este relatia dintre biomasa microbiana a solului si stabilitatea hidrica a agregatelor sub diferite sisteme de lucrari ale solului si conditii de gestiune a reziduurilor culturilor?

Acelasi autor consemneaza ca, concentratiile in C organic si N total ale solului sunt mult mai mari in conditiile aplicarii unui sistem minim de lucrari, iar, pe de alta parte, macroagregatele de sol sunt capabile sa retina concentratii mai mari de C organic si N total, fata de microagregate. Astfel, acestea s-au dovedit mult mai stabile. Aceasta datorita rolului materiei organice in stabilizarea structurii solului.

Descompunerea materiei organice este controlata de numerosi factori biologici si abiotici. Unul dintre acesti factori, modificat de catre lucrarile solului, este "contactul" dintre sol si reziduurile organice aplicate. Acesta depinde de caracteristicile intrinsece ale reziduurilor organice (cantitate, morfologie, compozitie biochimica), de gradul de fragmentare a acestora si de localizarea initiala a reziduurilor, dupa aplicare. Cu cat acest contact este mai intim, cu atat descompunerea este mai rapida. Se presupune ca in astfel de conditii se pastreaza o umiditate mai mare in sol, iar cresterea numarului de microorganisme, care colonizeaza si descompun materia organica, este adesea facilitata de umiditatea mai favorabila. Disponibilitatea azotului in stratul de sol in care se incorporeaza reziduurile organice este foarte importanta intrucat acest element mineral este indispensabil cresterii microorganismelor. Un contact mai slab intre reziduurile organice si sol, determminat de o localizare la suprafata sau de o distributie heterogena, conduce in general la o incetinire si o limitare a disponibilitatii azotului pentru microorganisme. Acesti factori, precum contacul sol-reziduuri organice si disponibilitatea azotului mineral depind de caracteristicile initiale ale reziduurilor: cele bogate in azot sau usor fermentescibile sunt mult mai putin dependente de calitatea contactului cu solul si de disponibilitatea in azot. Dimensiunea reziduurilor este foarte importanta intrucat ea face sa creasca suprafata de contact a acestora cu solul, atunci cand particulele sunt mici, ameliorand totodata distributia lor la suprafata solului sau in sol.

Reglementari europene privind reciclare deseurilor organice ca materiale fertilizante

Conform legislatiei Uniunii europene, « biomasa »  reprezinta fractia biodegradabila a produselor deseurilor si reziduurilor din agricultura (inclusiv substantele vegetale si cele animale), domeniul forestier si industriile conexe acestuia, precum si fractia biodegradabila din deseurile municipale si cele industriale".

Biomasa este considerata una dintre resursele regenerabile de baza ale viitorului ce poate fi folosita la scara mica si mare. Ea contribuie in prezent cu 14% la consumul mondial de energie primara. Pentru 3/4 din populatia globului ce traieste in tarile in curs de dezvoltare, biomasa reprezinta cea mai importanta sursa de energie. In cele 25 de state ale Uniunii europene, sursele regenerabile de energie au contribuit cu 6% la productia totala de energie din 2002 [1]. tinta Comisiei Uniunii Europene este ca pana in 2010, energia regenerabila sa aibe o contributie de 12%. Circa doua treimi din energia din sursele regenerabile folosite in Europa revin biomasei (fig. 1).

Intreaga viata de pe pamant se bazeaza pe plantele verzi, care transforma dioxidul de carbon si apa din atmosfera in materie organica si oxigen folosind energia oferita de soare. Acest proces se numeste fotosinteza. Dioxidul de carbon din atmosfera si apa de pe pamant sunt combinate prin procesul de fotosinteza rezultand carbohidratii care formeaza elementele constitutive ale biomasei. Energia solara este acumulata prin fotosinteza in legaturile chimice ale componentelor structurale ale biomasei. Cand biomasa este arsa, oxigenul din atmosfera se combina cu carbonul din plante producand dioxid de carbon si apa. Procesul este ciclic pentru ca dioxidul de carbon ajuns in atmosfera este absorbit din nou de plante (fig. 2).

In ultimele cateva sute de ani, omul a exploatat biomasa fosilizata sub forma de carbune. Acest combustibil fosil este rezultatul unei transformari chimice foarte lente, ce converteste fractia polimerilor de glucide intr-o compozitie chimica ce seamana cu fractia lignina.

Astfel, legaturile chimice suplimentare din carbine fac din el ca si combustibil o sursa mai concentrata de energie. Toti combustibilii fosili-carbunele, pacura si gazul natural reprezinta o biomasa foarte veche. De-a lungul milioanelor de ani, pamantul a ingropat plantele

si le-a transformat in acesti combustibili valorosi. Dar desi combustibilii fosili contin aceeasi constituenti- hidrogenul si carbonul ca si biomasa proaspata ei nu sunt considerati regenerabili pentru ca ei necesita un timp foarte indelungat ca sa se formeze.

O alta diferenta intre biomasa si combustibilii fosili este facuta de impacturile pe care le au asupra mediului. Cand o planta moare ea elibereaza cea mai mare parte din materia ei chimica inapoi in atmosfera.

Combustibilii fosili sunt inmagazinati in adancul pamantului si nu afecteaza atmosfera pamantului numai daca ei sunt arsi.

Compozitia chimica a biomasei difera multa in functie de specie, insa se poate spune ca plantele

contin (15-30% in stare uscata) lignina (C40H44O6) si carbohidrati (zaharuri sau glucide). Fractia de carbohidrati consta din mai multe molecule de glucide legate impreuna in lanturi lungi sau polimeri. Cele doua categorii de carbohidrati reprezentative sunt (40-45%) celuloza (C6H10O5) si (20-35%) hemi-celuloza.

Fractia de lignina consta din molecule diferite de cele ale glucidelor. Polimerii celulozei lungi sunt folositi de catre natura pentru a construi fibrele care confera plantei soliditate. Fractia de lignina actioneaza ca un liant ce tine fibrele de celuloza legate.

Biomasa prezinta multe avantaje ca sursa de energie.

Ea poate fi folosita atat pentru producerea de electricitate si caldura cat si pentru producerea unei game largi de produse: combustibili lichizi pentru transport, combustibili solizi si gazosi si alte produse.

Biomasa ca materie prima se prezinta sub diverse forme, care se gasesc din abundenta in toate partile lumii inclusiv Europa. In ultimii ani s-au dezvoltat tehnologii avansate de conversie a biomasei in combustibili sau de ardere eficienta. De sigur, nu toate resursele de biomasa pot fi folosite in scopuri energetice. Biomasa reprezinta in acelasi timp o sursa importanta de alimente, cherestea, hartie si cateva chimicale valoroase. Din acest motiv, folosirea in scopuri energetice

trebuie integrata cu alte aplicatii prioritare.

Utilizarea biomasei in scopuri energetice poate aduce beneficii semnificative sociale si economice atat pentru zonele rurale cat si pentru cele urbane. Lipsa actuala de acces la surse convenabile limiteaza calitatea vietii a milioane de oameni de pe intreg globul pamantesc, in special din zonele rurale din tarile in curs de dezvoltare. Cultivarea biomasei este o activitate rurala, intensa, care poate duce la crearea de locuri de munca in zonele rurale si poate opri migratia de la sate la orase oferind in acelasi timp posibilitatea dezvoltarii altor industrii rurale.

2.2. UTILIZAREA DESEURILOR ORGANICE CA MATERIALE FERTILIZANTE

2.2.1. Situatia actuala la nivel mondial

Avantajul economic este cel de reducere a costurilor de salubrizare, dar si de fertilizare artificiala. Pericolele deseurilor organice. In Statele Unite, peste 24% din totalul gunoiului solid este format din resturi vegetale si animale care provin din gospodarii. In opinia specialistilor, deseurile de origine organica nu ar trebui sa se regaseasca nici la gunoi, nici la uzina de incinerare. Pentru ca, pe de o parte, tratarea acestor deseuri, conform standarelor, este un proces costisitor,cu multe abateri de la norme, ceea ce implica riscul transformarii lor intr-o importanta sursa de poluare cu metan si alte susbtante toxice, iar pe de alta parte, alternativa obtinerii compostului, in gospodariile individuale, reprezinta o importanta contributie la reducerea poluarii si a costurilor pe care le implica gestionarea deseurilor organice de catre firmele de salubritate.

Norme stricte pentru reciclare. Compostarea este practicata si pe scara larga de catre firmele de salubritate. In acest caz, respectarea normelor stricte de obtinere a compostului este foarte costisitoare. Iar neglijarea lor atrage consecinte grave asupra mediului.

Compostarea defectuoasa poate polua solul cu substante nocive pentru plante, iar metanul care se degaja in cantitati mari, intr-o asemenea situatie, contribuie, mai mult decat dioxidul de carbon, la incalzirea globala, sau poate genera explozii, prin acumulare in spatii inchise, in care se poate infiltra. Din aceste motive, in 1999 Uniunea Europeana a emis 'European Landfill Directive', cu norme stricte, in reciclarea deseurilor, prin compostare.

Tari precum Belgia, Olanda, Germania si Austria le respecta, in timp ce Marea Britanie Spania, si Italia prezinta intarzieri. In Romania, subiectul compostarii, ca alternativa ecologica si economica la solutia gropii de gunoi, nu se pune inca, neexistand nici macar o preocupare de instruire a cetatenilor, in privinta practicarii compostarii in gospodarii.

2.2.2. Situatia actuala la nivel European

Intr-un context european in care politicile privitoare la mediul inconjurator tind sa favorizeze reciclarea si valorificarea metriei, gestiunea deseurilor organice reprezinta o miza foarte importanta. Tratamentele biologice, aerobe (compostare) sau anaerobe (biometanizare) pot reduce volumul initial al deseurilor organice si heterogenitatea acestora si pot contribui la o buna valorificare sau eliminare a lor cu costuri minime.

Biomasa, ca sursa de energie alternativa, contribuie, in prezent, cu 14 la suta la consumul mondial de energie primara. Pentru trei sferturi din populatia globului ce traieste in tarile in curs de dezvoltare, biomasa reprezinta cea mai importanta sursa de energie. Obiectivul propus in Cartea Alba a Comisiei Europene pentru o Strategie Comunitara "Energy for the future: renewable sources of energy' presupune ca aportul surselor regenerabile de energie al tarilor membre ale Uniunii Europene sa ajunga la 12% din consumul total de resurse primare pana in 2010.
De exemplu, in Ungaria, energia obtinuta din biomasa este in crestere. Aceasta a inlocuit deja unele centrale care operau pe carbune. La un moment dat, premierul Ferenc Gyurcsany estima ca, pana in 2020, 16% din energia produsa in Ungaria va proveni din surse regenerabile. Producerea de biomasa reprezinta atat o resursa de energie regenerabila, cat si o mare sansa pentru dezvoltarea rurala durabila. La nivelul Uniunii Europene, se preconizeaza crearea a peste 300.000 de noi locuri de munca in mediul rural, tocmai prin exploatarea biomasei.

2.2.3. Situatia actuala in Romania

Romania trebuie sa incurajeze investitiile in surse alternative de energie, pentru ca ponderea energiei electrice produse din resurse alternative sa ajunga la 33 la suta pana in 2010. Desi biomasa este una dintre principalele resurse de energie regenerabila ale Romaniei, in prezent tara noastra isi obtine cea mai mare parte din energia verde care provine din resurse hidro. Exploatarea biomasei castiga insa tot mai mult teren si la noi.

A dispune de mijloace performante de tratare si eliminare a deseurilor, putin daunatoare si durabile, ramane, nu numai in Romania, dar chiar si pentru intreaga Europa, o mare miza a gestiunii deseurilor menajere (provenind de la orase sau comune), in timp ce filiera valorificarii materiei organice (reciclare) presupune inca o confruntare cu costurile si eficienta cantitativa si calitativa. In acelasi timp se pune problema de a preveni productia de deseuri, de a alege mai bine politicile privitoare la deseuri, la diferite niveluri (local, national, european), de a defini o organizatie locala eficienta si moduri de gestiune echilibrate, de a ameliora informarea si participarea cetatenilor.

In Romania se dispune, in prezent, de o anumita experienta in materie de metode de analiza, de conducere a procesului de compostare, de valorificare agricola a composturilor din deseuri organice (municipale, din zootehnie sau din alte sectoare economice). In actuala conjunctura economica, sociala si de mediu inconjurator, problematica deseurilor trebuie privita din alte unghiuri, care implica optimizarea metodelor si a procedeelor de tratare a deseurilor organice pentru o buna gestiune a emisiilor poluante (amoniac, gaze cu efect de sera). Totodata, in Romania este nevoie sa se realizeze actiuni de formare a cetatenilor privind tehnicile de colectare selectiva, compostare si reciclare a deseurilor organice.

Daca majoritatea Romanilor stiu ca prin arderea combustibililor fosili in automobilele si in casele lor, produc emisii care contribuie la schimbarile climatice, putini dintre ei realizeaza ca deseurile (gunoaiele), pe care le elimina in fiecare saptamana, pot trece pe "banca acuzatilor". Aceste deseuri sunt la originea a peste 3,5 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de sera produse. In Romania, nu doar productia propriu-zisa de deseuri menajere organice sau

deseuri organice de la diferitele sectoare economice reprezinta o cauza a cresterii gazelor cu efect de sera, cat mai ales depozitarea sau, mai bine zis, aruncarea la voia intamplarii si in locuri neavizate a acestor deseuri. Acestea, sub actiunea factorilor fizici, chimici si biologici, intra in procese de descompunere si afecteaza deopotriva atmosfera, solul, apele, vegetatia, peisajele, prin caracterul lor daunator.

In Romania, atat in ceea ce priveste deseurile menajere, cat si in ce priveste deseurile din zootehnie, doar o foarte mica parte sunt reciclate, iar compostarea, desi este un procedeu relativ cunoscut, este foarte putin intrebuintat. Multe dintre deseurile solide sunt stocate in gropi amenajate, fara a fi neaparat ecologice, iar deseurile organice din zootehnie sunt valorificate total necorespunzator de catre agricultori. Multe dintre aceste doua tipuri majore de deseuri organice solide sunt arse, adesea in camp deschis (foto 1 _i 2). Aceste procedee antreneaza emanatii de gaze cu efect de sera in atmosfera, care fac sa creasca caldura solara creandu-se astfel un efect de incalzire a planetei.

Daca in ceea ce-l priveste pe cetateanul de la oras nu se pune problema invataturii acestuia despre ceea ce inseamna valoare agronomica a deseurilor menajere, in ceea ce-l priveste pe cel din localitatile rurale, acesta trebuie sa fie ajutat sa cunoasca aceasta valoare si sa o experimenteze astfel incat sa o constientizeze. Astfel, cu foarte multa usurinta si cu foarte putine costuri, cetateanul din comunitatile rurale va invata sa colecteze selectiv si sa trateze deseurile menajere, ca si pe cele din gospodarie in general, avand componenta organica si sa le foloseasca in gradina ca material fertilizant foarte valoros.