RIDICHILE: importanta, origine, raspandire, particularitati biologice,
soiuri, relatii cu factorii de vegetatie (Raphanus sativus Fam.
Brassicaceae)
Importanta culturii. Ridichile
se cultiva pentru radacinile tuberizate care se consume in stare proaspata.
Ridichea de luna contine 5-8% substanfa uscata, 3-3,5% glucide, 0,6-1,2%
protide, vitaminele B1,C (20-30 mg/100 g), saruri minerale: calciu, fosfori
magneziu si substante volatile. Ridichile de vara-iarna contin 8-11% substanja
uscata, 5-8 % glucide, 1-1,3% protide. Datorita cortinutului ridicat in substante volatile, ridichile au
actiune diuretica, bactericide si vermifuga. Originea si raspandirea.
Ridichile sunt originare din Asia
si zona Marii Mediterane si se presupune ca la formarea speciei cultivate
R. sativus au contribuit patru specii: R. raphanistrum L., R. maritime Smith,
R. landra Moretti, R. rostratus D.C. Ridichea a fost luata in cultura de catre
egipteni cu aproximativ 3000 ani i.e.n. A fos
cunoscuta de toate popoarele antice, dar in China a patruns mai recent (500 ani
i.e.n). Ridicile de luna au aparut in sec. XVIII-XIX.
Se cultiva in zonele umede si racoroase din Europa, Asia si America fiind mai raspandite in centrul Europei,
in Japonia, Coreea si China.
Particularitati
biologice. Ridichea de luna este o planta
anuala iar ridichea de vara-iarna se comporta ca o specie bienala.In sol se
dezvolta portiunea tuberizata reprezentata de axul hypocotil, la soiurile
sferice iar la cele alungite pe langa hypocotil se ingroasa si partea
superioara a radacinii. Are culoare alba, roz, rosie,
neagra iar la unele soiuri, portiunea tuberizata este bicolora. Radacinile
secundare sunt fibroase si patrund in sol la 30-40 cm, la ridichile de luna si pana la 60-80 cm la cele de vara-iarna. Frunzele cotiledonale sunt cordiforme, pubescente. Rozeta de
frunze cuprinde 3-8 frunze lirate sau
penatsectate, acoperite cu perisori. Tulpina florifera inalta de 50-100 cm,
este ramificata, florile sunt grupate in inflorescence de tip racem terminal,
sunt pe tipul 4, de culoare alba sau violacee, cu polenizare alogama,
entomofila. Fructul este o silicva indehiscenta, in care se formeaza semintele
ovoidale, de culoare cafenie, fiind mai mari, comparativ cu cele ale altor
specii din fam.Brassicaceae(80-120buc./g). Soiuri cultivate: Ridichea de luna:
timpurii (30-40 zile): Rotunde timpurii, Rosii cu varf alb, Redo, Ilka;
semitimpurii (40-50 zile): De Blaj, Tepusi de gheata; Ridichea de vara(5060zile):Albe japoneze, De Dumbraveni, De Iernut;
Ridichea de toamna (70-80zile): Bere de Munchen; Ridichea de iarna
(100-120zile): Negre rotunde. Relatiile cu factorii de
vegetatie. Ridichile au cerinte moderate fata de
temperatura. Temperatura minima de germinatie este
de 1 -2°C iar cea optima de 20-25°C. Plantele calite rezista
pana la -3. -6°C. Temperatura optima de
vegetajie este de 15-20°C. Temperaturile scazute, de
5-8°C in primele faze de vegetate pot determina aparitia tulpinilor florale, la
ridichile de vara-iarna. Temperaturile ridicate asociate cu seceta, determina,
la ridichile de luna, pornirea prematura a lastarilor
floriferi, aparitia tesutului spongios in portiunea tuberizata acumularea uleiurilor
eterice care depreciaza calitatea. Cerintele fata de umiditate sunt mari, necesitand in sol 70-80% din capacitatea de camp. Din
acest punct de vedere ridichile de iarna, datorita sistemului radicular mai
profund se pot aproviziona mai bine cu apa si suporta
mai usor perioadele secetoase. Alternanta perioadelor secetoase cu cele cu
umiditate ridicata determine, in special la ridichile de luna,
craparca partii comestibile. Ridichile au cerinte moderate
fata de intensitatea luminii. Insuficienta luminii, la ridichile de luna determina alungirea axului hypocotil si din aceasta
cauza se deformeaza portiunea tuberizata. Acest aspect
trebuie avut in vedere in special la culturile din sere efectuate in perioada
de iarna fiind necesara corelarea intensitatii luminii cu niveiul de
temperatura asigurat plantelor. Ridichea de luna fiind o planta de zi
lunga, care in astfel de conditi formeaza tulpini florifere, trebuie cultivate
numai in conditii de zi scurta, primavara devreme sau toamna tarziu.Pentru
cultura ridichilor de luna si de vara sunt potrivite solurile mijlocii spre
usoare, fertile iar pentru cele de toamna-iarna sunt bune solurile semigrele,
luto-argiloase, care retin mai bine apa in timpul verii, cu reactie neutra,
pH-ul optim fiind 6 -7,4.
