Sortimentul marfurilor din lemn

Sortimentul marfurilor din lemn

Din punctul de vedere al gradului de prelucrare produsele din lemn se impart in:

produse brute

semifabricate

produse finite.

1  Produse brute din lemn

Sunt produse cu un grad redus de prelucrare, aceasta fiind efectuata la locul de recoltare. Operatiile tehnologice se limiteaza la taierea la dimensiune a trunchiului, curatarea de craci si eventual de coaja si sortarea, in final obtinandu-se un lemn rotund (cojit sau necojit) de diverse lungimi si diametre.

Produsele brute se impart, in functie de domeniul de utilizare, in: lemn destinat industriei si lemn pentru constructii.

a. Lemnul destinat industriei

Lemnul destinat industriei este prelucrat pe cale mecanica sau chimica, in fabrici, in vederea obtinerii unor semifabricate sau produse finite. Prin prelucrarea mecanica a bustenilor se obtine intr-o prima faza cherestea, furnire, lemn de rezonanta pentru instrumente muzicale si apoi diverse produse finite.

Prin prelucrarea chimica a lemnului se obtine celuloza, hartie, acetona, acid acetic, metanol, tananti, coloranti etc.

b. Lemnul pentru constructii

Produsele din aceasta grupa sunt: bilele, manelele, prajinile, lemnul de mina, stalpii de lemn pentru linii aeriene, lemnul pentru piloti etc.

Bilele sunt busteni de rasinoase (molid, brad), cu diametrul la capatul subtire de 12-16 cm si lungimea de minimum 6 m.

Manelele sunt busteni de rasinoase cu diametrul la capatul subtire de 8-11 cm si lungimea de minimum 3 m.

Prajinile sunt trunchiuri de rasinoase sau foioase (cojite sau necojite), cu diametrul la capatul subtire de 4-7 cm si lungimea de minimum 2,60 m.

Lemnul de mina este un lemn rotund de rasinoase (molid, brad, pin) sau de foioase (stejar, gorun, salcam, fag), avand lungimi de 1,5-5 m si diametre de 10-23 cm la rasinoase si 12-25 cm la foioase. Lemnul de foioase se utilizeaza neimpregnat (cu exceptia lemnului de fag), iar cel de rasinoase se utilizeaza impregnat.

Stalpii de lemn pentru linii aeriene sunt busteni rotunzi, lungi si drepti, care sunt intrebuintati pentru liniile de telecomunicatii (telefon si telegraf) si pentru cele de transport si distributie a energiei electrice. Lungimea stalpilor este cuprinsa intre 6-14 m, iar diametrul acestora este de 17-36 cm, la 1,5 m de la baza, respectiv 12-16 cm la varf. Aceste caracteristici dimensionale determina incadrarea stalpilor in trei clase de calitate.

Stalpii se fasoneaza atat din specii de rasinoase precum: molidul, bradul, pinul, laricele cat si din specii de foioase (stejarul pedunculat, gorunul, salcamul), doborate in perioada repausului vegetativ. Stalpii de foioase nu se impregneaza, in schimb cei de rasinoase se utilizeaza numai impregnati cu substante fungicide (clorura de zinc – ZnCl_2, sulfat de zinc – ZnSO₄, clorura de mercur – HgCl₂, creozot etc.), care ii apara de ciuperci si insecte, sporindu-le durabilitatea.

2  Semifabricatele din lemn

Semifabricatele sunt produse obtinute din lemnul brut prin prelucrare manuala sau mecanica. Din punct de vedere al gradului de prelucrare a lemnului, semifabricatele se impart la randul lor in:

semifabricate din lemn obisnuit (brut)

semifabricate din lemn cu structura ameliorata

semifabricate din lemn cu structura modificata

a. Semifabricate din lemn obisnuit (brut)

In aceasta grupa de semifabricate intra toate produsele din lemn care mentin structura fibroasa, caracteristica, a arborelui din care provin. Principalele produse din aceasta grupa sunt: cheresteaua si furnirul.

Cheresteaua este un material lemnos cu fete plane si paralele obtinut prin debitarea in directie longitudinala a bustenilor. In locul termenului de cherestea se mai intrebuinteaza sinonimele de material fasonat si material ecarisat.

Elementele geometrice ale unei piese de cherestea sunt (fig. 9):

Muchii

Cant

Capat

Fata exterioara

Fata interioara

Fig. 9. Elementele geometrice ale unei piese de cherestea

fata, considerata in general suprafata lata longitudinala a oricarei piese cu sectiune dreptunghiulara, iar la cele cu sectiune patrata oricare din suprafetele longitudinale;

fata exterioara. Este fata cea mai departata de inima busteanului;

fata interioara. Este fata cea mai apropiata de inima busteanului;

cantul. Este suprafata ingusta longitudinala a unei piese de cherestea tivita sau suprafata ingusta longitudinala rotunjita a unei piese de cherestea netivita;

capatul este sectiunea transversala de la extremitatea unei piese de cherestea;

muchia este linia de intersectie a doua suprafete invecinate ale unei piese de cherestea.

Cheresteaua se poate clasifica dupa urmatoarele criterii:

a) specia de lemn din care este obtinuta

cherestea de foioase, provenind din debitarea bustenilor de fag, stejar, arin, salcie, plop

cherestea de rasinoase, provenind din debitarea bustenilor de molid, brad, pin, larice

b) forma sectiunii si gradul de prelucrare

cherestea netivita (ne-ecarisata), la care canturile pastreaza forma busteanului

cherestea semitivita (semiecarisata), avand un singur cant plan si perpendicular pe fete

cherestea tivita (ecarisata), cu ambele canturi plane, paralele si perpendiculare

c) umiditatea lemnului

cherestea verde, cu umiditatea mai mare de 30 %

cherestea uscata, la aer avand umiditatea de circa 24 %

d) dimensiuni

cherestea lunga, avand lungimea de 3 m la rasinoase si 1,8 m la foioase

cherestea scurta, cu lungimea cuprinsa intre 1-2,75 m la rasinoase respectiv 1-1,70 m la foioase

cherestea subscurta, cu lungimi cuprinse intre 0,45-0,95 m la foioase si 0,50-0,90 m la rasinoase

e) pozitia planului de debitare fata de pozitia inelelor anuale

cherestea radiala, la care planul de debitare este orientat dupa raza sectiunii transversale sau aproape de aceasta directie, formand cu planul tangent la conturul inelelor anuale unghiuri cuprinse intre 61-90s

cherestea semiradiala, la care planul de debitare formeaza cu planul tangent la conturul inelelor anuale unghiuri cuprinse intre 45-60s

cherestea tangentiala, la care planul de debitare formeaza cu planul tangent la conturul inelelor anuale unghiuri mai mici de 45s

f) clasa de calitate

clasa A, marcata cu o linie de culoare verde

clasa B, marcata cu doua linii paralele de culoare albastra

clasa C, marcata cu trei linii paralele de culoare rosie

clasa D, marcata cu litera X de culoare neagra

Cheresteaua de rezonanta provine din debitarea in conditii speciale a bustenilor de molid din clasa selectionata sau din foioase rare (paltin cret, paltin cu „ochi de pitulice”). Este folosita la constructia partilor de instrumente muzicale care trebuie sa posede proprietati acustice foarte bune. Sub denumirea de cherestea sau generic lemn de rezonanta se comercializeaza cheresteaua de rezonanta propriu-zisa si lemnul de bara.

Cheresteaua de rezonanta propriu-zisa are grosimi de 14-65 mm si latimi de minimum 6 cm.

Lemnul de bara are grosimi de 26, 30, 32 mm din care se pot fasona baghete patrate de 26x26 mm, 30x30 mm, 32x32 mm si lungimi de minimum 5 cm.

Furnirele sunt foi subtiri din lemn cu grosimi de 0,2-6 mm, obtinute prin decuparea plana sau derularea bustenilor de diferite specii, dar de clasa selectionata. La fabricarea furnirelor este utilizat in principal lemnul de foioase din speciile: nuc, paltin, cires, par, stejar, frasin, ulm, fag, salcam, mesteacan, tei, plop, anin si lemnul unor specii exotice precum mahonul, palisandrul, abanosul etc.

Dupa locul ocupat de stratul de furnir cu ocazia intrebuintarii, acesta poarta urmatoarele denumiri:

furnir estetic (de fata) cu grosimea de 0,3-1,5 mm folosit la acoperirea panourilor de lemn pentru mobila, usi si lambriuri obtinute din specii comune.

furnir de baza, folosit ca strat de baza la furniruire sau ca strat exterior al panelelor;

furnir intermediar (subfurnir), folosit in cazuri speciale, intre furnirul de baza si cel estetic;

furnir tehnic (de uz general) cu grosimea de 0,2-3 mm, obtinut prin derularea centrica; este intrebuintat la fabricarea placajelor, panelelor, a lemnului stratificat etc.

microfurnir, cu grosimi de 0,08-0,4 mm, obtinut fie prin derulare si incleiere pe un suport de hartie sulfat, fie prin decupare plana si lipire pe un suport textil; este utilizat pentru finisari de pereti si decorari interioare.

In functie de dimensiuni, aspect si specie, furnirele estetice si cele de baza se sorteaza in trei clase de calitate (I, II, III) iar furnirele tehnice in patru clase de calitate (A, B, C, D).

b. Semifabricate din lemn cu structura ameliorata

In aceasta grupa intra o serie de produse obtinute prin lipirea cu ajutorul adezivilor a unor elemente de lemn cu structura normala (nemodificata). La asezarea elementelor componente se are grija ca orientarea fibrelor din doua piese vecine sa nu coincida. In acest fel se obtin elemente de dimensiuni mari, rezistente si nedeformabile, realizandu-se totodata si o crestere a gradului de utilizare a materialului lemnos.

Sortimentul semifabricatelor din lemn cu structura ameliorata cuprinde: placajul, panelul si placile celulare.

Placajul se realizeaza prin incleierea mai multor foi de furnir asezate suprapus, astfel incat directia fibrelor din foile vecine sa difere cu 30, 45, 60 sau 90s (fig. 15). Incleierea se realizeaza fie cu adezivi obisnuiti de tamplarie, fie cu adezivi pe baza de rasini sintetice. In acest caz, placajele obtinute au o rezistenta sporita la umiditate.

Fig. 15. Placaj

Sortimentul de placaj se poate clasifica dupa urmatoarele criterii:

a) unghiul pe care il formeaza intre ele fibrele straturilor de furnir adiacente

placaj normal, cand unghiul dintre fibrele straturilor alaturate este de 90s;

placaj stelat, alcatuit din cel putin 5 straturi in care unghiul dintre fibrele straturilor alaturate este de 60, 45 sau 30s;

b) specia furnirelor care intra in alcatuirea placajului

placaje din foioase moi obtinute din furnire de tei, plop, anin etc.;

placaje din foioase tari, din furnire de fag, stejar, carpen, mesteacan etc.;

c) locul de intrebuintare si aspectul exterior

placaj de interior, destinat a fi folosit in spatii inchise, in conditii normale de temperatura si umiditate;

placaj de exterior, rezistent la apa si intemperii;

placaj de uz general (obisnuit); este un placaj de interior, cu straturi din specii indigene, incleiate cu rasini sintetice;

placaj cu fete prelucrate, la care unul sau ambele straturi exterioare sunt prelucrate sau acoperite;

placaj acoperit cu hartie decorativa de imitatie pe care sunt imprimate diferite desene (desenul si culoarea marmurei; a unor esente de lemn foarte valoroase etc.);

placaj blindat cu foi metalice, care are pe una sau pe ambele fete o foaie subtire de otel, zinc, aluminiu, alama etc. cu grosimea de 0,4-0,5 mm, incleiata cu rasini sintetice;

placaj cu desene imprimate in relief, care are o fata imprimata cu un desen in relief, realizat prin prelucrare mecanica, pirogravare, sablare sau imprimare la cald si presiuni mari, intre placi de otel gravate cu negativul modelului respectiv;

placaj decorativ, format din placaj obisnuit la care se lipesc pe o fata foi de furnir estetic, de obicei din specii exotice, iar pe cealalta fata furnir dintr-o specie comuna;

placaj metalizat, a carui suprafata se acopera prin pulverizare cu pulbere metalica suflata la o presiune de 6-7 atmosfere;

placaj din furnire impregnate, obtinute prin incleierea furnirelor impregnate in prealabil cu diferite solutii;

placaj antiseptizat obtinut din furnire tratate cu fungicide sau insecticide;

placaj bachelizat rezistent la umezeala si intemperii obtinut din furnire impregnate cu rasini fenolice;

placaj ignifugat, cu rezistenta marita la aprindere, datorita impregnarii foilor de furnir cu substante ignifuge;

placaj melaminat, acoperit cu 1-3 straturi de hartie impregnata cu rasina melaminoformaldehidica, presate la cald;

placaj emailat, realizat prin acoperirea stratului exterior cu o pelicula de finisare, constand dintr-un email de alchidal cu intarire la cald sau din email pe baza de rasini, de uree, melamina etc.

placaj mulat, care are curburi intr-unul sau doua plane, obtinut prin incleierea si presarea concomitenta intre matrite a mai multor straturi de furnir;

placaj pentru cofraje, care este un placaj rezistent la actiunea apei si intemperii, protejat la exterior printr-unul sau doua pelicule dintre cele folosite la incleiere;

placaj armat, care are intercalate intre straturile de furnir tesaturi metalice;

placaj ondulat pentru invelitori; este un placaj de exterior ondulat, acoperit cu film de bachelita sau vopsele ignifuge;

placaj termoizolant, alcatuit din doua foi de furnir de fata, lipite pe un miez din material termoizolant;

Cel mai des utilizat este placajul de uz general, fabricat din furnire tehnice de fag cu straturile exterioare de aceeasi grosime. Pentru incleiere se folosesc adezivi pe baza de rasini sintetice. Dimensiunile placajului de uz general sunt cuprinse intre 1250x1250 mm si 2000x1250 mm, iar grosimea intre 3-12 mm.

In functie de anomaliile si defectele furnirului tehnic, straturile exterioare ale placajului se clasifica in 5 categorii (A, B, C, D, E) si pe baza acestora se stabilesc urmatoarele clase de calitate, care se aplica intr-un colt prin stampilare: clasa A/B, clasa B/C, clasa C/D, clasa D/D, clasa E/E.

Panelul este alcatuit dintr-un miez de sipci, acoperit pe ambele fete cu cate un strat de furnir de baza, asezat cu fibrele perpendiculare pe directia fibrelor miezului (fig. 16) si incleiat.

Fig. 1 Panel

Straturile exterioare au grosimi de 3-4 mm si se executa din lemn de tei, plop, anin si fag, folosindu-se furnir de aceeasi specie si aceeasi grosime pentru ambele fete ale panelului.

Miezul panelului se executa din sipci de rasinoase si foioase cu latimea de maxim 25 mm. In functie de destinatie, miezul de sipci poate sa fie incleiat, neincleiat sau partial incleiat.

Sortimentul de panele poate fi clasificat dupa urmatoarele criterii:

a) directia fibrelor straturilor exterioare

panele longitudinale

panele transversale

b)defectele straturilor exterioare

clasa de calitate A/A

clasa de calitate A/B

clasa de calitate B/C.

Principalele caracteristici ale panelelor sunt dimensiunile. Lungimea si latimea panelelor variaza intre 600x1700 mm si 1250x2000 mm, iar grosimea este cuprinsa intre 16 si 40 mm.

Panelele sunt utilizate la fabricarea usilor interioare, a mobilei si la decoratiuni interioare.

Placile celulare sunt panouri alcatuite dintr-o rama executata din sipci si acoperita pe ambele fete cu foi de placaj sau de furnir de baza. In interiorul ramei se fixeaza, de asemenea, prin lipire, benzi subtiri din lemn sub forma de melci sau de bucatele de fasii frante, obtinute din placi fibrolemnoase (fig. 17). Fetele placii se executa din placaj de 4 mm calitatea A/B, B/C si C/D sau din placi de fibre de lemn dure de 3,2 sau 4 mm grosime.

Placile celulare sunt utilizate la fabricarea usilor de acces in locuinte si a usilor interioare.

c. Semifabricate din lemn cu structura modificata

Semifabricatele din aceasta categorie se realizeaza din aschii sau fibre de lemn aglomerate cu rasini sintetice si apoi presate puternic. Principalele semifabricate din lemn cu structura modificata sunt: placile din aschii de lemn si placile din fibre de lemn.

Placile din aschii de lemn (PAL) sunt obtinute prin aglomerarea sub presiune a aschiilor de lemn cu un liant sintetic.

Aschiile sunt fragmente de lemn, de obicei alungite, cu grosimea de maxim 2 mm si lungimea de maxim 20 mm, desprinse din lemn printr-o actiune mecanica. Se obtin din lemn de foioase tari (fag si mesteacan), foioase moi (salcie, plop, anin, tei) sau din rasinoase (molid si brad). Adezivul folosit la incleierea aschiilor este o rasina sintetica ureoformaldehidica.

Placile din aschii de lemn se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:

a) densitatea aparenta

placi usoare, cu densitatea aparenta sub 0,40 g/cm³;

placi semigrele, cu densitatea aparenta intre 0,40-0,80 g/cm³;

placi grele, cu densitatea aparenta mai mare de 0,80 g/cm³;

b) procedeul de fabricatie

placi presate perpendicular pe fete, realizate cu ajutorul unei prese calde cu platane paralele, prin aplicarea fortei de presare perpendicular pe fete;

placi extrudate, obtinute prin aplicarea fortei de presare intr-o directie paralela cu suprafata placii si in sensul extinderii, care pot fi pline sau cu miezul strabatut de goluri;

c) gradul si modul de prelucrare a suprafetelor

placi brute, cu suprafetele neprelucrate, asa cum rezulta de la presare;

placi slefuite, cu grosimea uniforma si suprafete plane, obtinute prin slefuire;

placi furniruite, acoperite pe una sau ambele parti cu furnir;

placi melaminate, acoperite pe una sau ambele fete cu un film de rasina melaminoformaldehidic;

placi emailate, acoperite pe una pe sau ambele parti cu o pelicula de email cu uscare la cald;

Placile melaminate si cele emailate mai sunt cunoscute si sub numele de placi innobiliate.

d) modul de tratament al aschiilor care alcatuiesc structura placii

placi hidrofugate, in a caror masa a fost introdus o data cu liantul si un produs hidrofug;

placi ignifugate in a caror masa a fost inglobat o data cu liantul si un produs ignifug sau care printr-un tratament de suprafata a devenit greu inflamabil;

placi antiseptizate in a caror masa a fost introdus o data cu liantul un produs antiseptic (fungicid sau insecticid) sau care, printr-un tratament de suprafata, a obtinut o protectie impotriva ciupercilor si insectelor.

Placile din aschii de lemn au grosimi cuprinse intre 4 si 65 mm, iar lungimea si latimea variaza intre 1830x1830 mm si 4100x1830 mm.

Pe baza aspectului suprafetelor si defectelor de suprafata, placile din aschii de lemn se sorteaza in trei clase de calitate: A, B, C.

Placile din aschii de lemn sunt intrebuintate la fabricarea mobilei si in constructii, unde sunt folosite la pereti, usi, tavane, pardoseli, captuseli interioare etc.

Placile din fibre de lemn (PFL) sunt placi cu o grosime mai mare de 1,5 mm, fabricate din fibre de lemn, a caror coeziune primara rezulta din imprastierea fibrelor si din proprietatile adezive proprii, in ele putand fi adaugati lianti si alte materiale.

Placile din fibre de lemn se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:

a) densitatea aparenta

placi nepresate din fibre de lemn a caror densitate aparenta este de maximum 0,40 g/cm³ si care se impart la randul lor in:

placi extramoi (extraporoase) a caror densitate aparenta este mai mica de 0,22 g/cm³;

placi moi (poroase) cu densitatea aparenta cuprinsa intre 0,22 0,40 g/cm³;

placi presate din fibre de lemn, a caror densitate aparenta este de maxim 0,65 g/cm³ si care au fost presate la cald in timpul procesului de fabricatie. Placile presate se impart la randul lor in:

placi semidure, cu densitatea aparenta intre 0,65 0,85 g/cm³;

placi dure, a caror densitate aparenta este mai mare de 0,85 g/cm³;

placi extradure, cu densitatea aparenta mai mare de 0,85 g/cm³, dar care sunt impregnate cu uleiuri sicative sau tratate special termic pentru imbunatatirea caracteristicilor fizico-mecanice.

b) materialul de adaos inglobat in masa fibrelor

placi bituminate, nepresate, cu densitatea aparenta de 0,25 0,40 g/cm³, care au inglobat in masa de fibre o emulsie de bitum;

placi antiseptizate, care pot fi nepresate sau presate, cu suprafata tratata sau avand in masa de fibre un produs antiseptic (fungicid sau insecticid);

placi ignifugate, presate sau nepresate, care au tratata suprafata sau inglobata in masa de fibre o substanta ignifuga pentru a creste rezistenta la aprindere.

c) modul de prelucrare a suprafetelor si aspectul lor exterior

placi cu o fata neteda, care sunt presate si au o fata neteda, iar pe fata opusa prezinta urmele sitei de deshidratare;

placi cu ambele fete netede, obtinute prin presare la cald intre doua platane netede, a unui covor uscat de fibre;

placi perforate din fibre de lemn obtinute din placi extradure, dure, semidure sau moi, prevazute cu gauri strapunse realizate in timpul procesului de fabricatie in vederea sporirii capacitatii de absorbtie sonora;

placi decorative din fibre lemn, obtinute din placi dure si semidure finisate in cursul procesului de fabricatie, in vederea imbunatatirii aspectului exterior prin aplicarea de furnir, email, melamina, pasta mecanica etc. sau prin presare pe matrite speciale. In functie de tratamentul aplicat, placile decorative din fibre de lemn poarta urmatoarele denumiri:

placi furniruite, cand sunt acoperite cu furnir;

placi emailate, finisate prin acoperire cu o pelicula de email cu uscare la cald;

placi melaminate, finisate prin acoperire cu filme melaminice decorative sau cu filme fenolice si melaminice;

placi canelate obtinute din fibre nepresate prevazute cu caneluri longitudinale;

placi riflate obtinute din placi dure sau semidure, care au pe fata dungi in relief pe intreaga lungime a placii.

Placile din fibre de lemn au grosimea cuprinsa intre 3,2 7 mm, iar lungimea si latimea variaza intre 1830x1700 mm si 5500x1700 mm.

In functie de aspectul suprafetei si defectele admise, placile din lemn se sorteaza in trei clase de calitate: A, B, C.

Placile din fibre de lemn au o larga intrebuintare la fabricarea mobilei si in constructii unde sunt folosite la captusirea peretilor, tavanelor, ca dale de pardoseala la decoratiunile interioare etc.

3  Produse finite din lemn

Sunt produse cu un grad ridicat de prelucrare si pot fi intrebuintate ca atare, fara nici un fel de transformare. Principalele produse din lemn sunt: parchetul, tamplaria pentru constructii, lambriurile si mobila.

Parchetul folosit la pardoseli este alcatuit din lamele dreptunghiulare rindeluite pe ambele fete cu canturile si capetele profilate, avand unul din canturi si un capat prevazute cu lamba, iar celalalt cant si capat cu uluc.

Lamelele se executa din lemn de stejar, cer, fag aburit, anin, artar, carpen, cires, jugastru, mesteacan, hartie decorativa stratificata (HDS) etc., prevazute cu lamba pe stanga sau pe dreapta, iar cantul putin inclinat spre interior, pentru ca la montare lamelele sa se alature bine si fara joc, una fata de alta.

Grosimea lamelelor este de 10-22 mm, lungimea de 200-400 mm, iar latimea de 30-70 mm.

Incadrarea lamelelor de-a lungul peretilor se efectueaza cu frize de perete profilate cu lamba si uluc numai pe canturi (fig. 18 b), iar rosturile dintre parchet si perete se acopera cu pervazuri profilate pe o fata si cant (fig. 18 c).

Frizele si pervazurile se executa din aceleasi esente de lemn ca si lamelele de parchet. Frizele sunt caracterizate de grosimi cuprinse intre17-22 mm, latimi de 60-100 mm si lungimi de 600-2000 mm. Pervazurile au grosimi de 30 mm, latimi de 10-20 mm si aceleasi lungimi ca si frizele.

Parchetele si frizele de perete se sorteaza in trei clase de calitate (I, II si III), iar pervazurile in doua (I si II).

Tamplaria. Produsele tamplariei pentru constructii sunt: ferestrele si usile.

Ferestrele indeplinesc functiuni multiple: schimb de aer, izolare termica si fonica, iluminare. Partile componente ale unei ferestre sunt tocul si cerceveaua. Tocul este o rama alcatuita din montanti si traverse. Montantii sunt elemente asezate vertical, iar traversele sunt elementele orizontale. Tocul se fixeaza in zidarie si are rolul de a sustine prin intermediul balamalelor. Cerceveaua sau canatul este cadrul in care este fixat geamul ferestrei. La fabricarea ferestrelor se utilizeaza cherestea de rasinoase sau de stejar. Ferestrele se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:

a) mobilitatea cercevelelor

ferestre cu cercevele fixe

ferestre cu cercevele independente

ferestre cu cercevele cuplate

b) sensul de deschidere al cercevelelor

ferestre cu deschidere spre exterior

ferestre cu deschidere spre interior

c) modul de asezare al canaturilor

ferestre simple

ferestre duble

d) numarul de canaturi

ferestre intr-un canat

ferestre in doua canaturi

ferestre in trei canaturi

ferestre in patru canaturi

Principalele caracteristici ale ferestrelor sunt dimensiunile si suprafata. Daca dimensiunile ferestrelor sunt importante pentru montaj, pretul acestora este determinat de suprafata lor. Dimensiunile ferestrelor sunt standardizate. Inaltimile sunt cuprinse intre 580-1480 mm, iar latimea difera in functie de numarul de canaturi; astfel, ferestrele intr-un canat au latimi cuprinse intre 584 si 784 mm, cele in doua canaturi intre 1184-1584 mm, cele in trei canaturi intre 1770 si 2370 mm, iar cele in patru canaturi intre 2668 2980 mm.

Usile sunt produse care servesc in constructiile civile si industriale la accesul in incaperi. Elementele componente ale unei usi sunt: foaia de usa, tocul si pervazurile (fig. 20). Foaia de usa poate fi un panou sau o rama. Panoul se executa din cherestea de stejar sau de rasinoase, panel, PAL sau rame placate cu PFL sau placaj. Rama usii este formata din montanti si traverse cu tablii din lemn masiv, PFL sau PAL. Tocul este format din doi montanti si doua praguri. Pervazurile sunt executate din frize si sipci.

Sortimentul de usi poate fi grupat dupa urmatoarele criterii:

a) destinatie

usi de interior

usi de exterior

usi de balcon

b) directia de deschidere

usi cu deschidere pe stanga

usi cu deschidere pe dreapta

c) sensul de deschidere

usi obisnuite, cu deschidere intr-un singur sens (spre interior)

usi batante, cu deschidere in ambele sensuri (atat spre interior cat si spre exterior)

d) posibilitatea de iluminare a incaperii

usi pline

usi cu geamuri

e) modul de executie a foii de usa

usi cu tablii

usi cu panouri

Principalele caracteristici ale usilor sunt dimensiunile si suprafata acestora.