Activele imobilizate ale unitatii

ACTIVELE IMOBILIZATE ALE UNITATII

I.1. Structura imobilizarilor

Activul cuprinde bunurile economice sau mijloacele de care dispune intreprinderea.

1. Active imobilizate denumite si active fixe sau active pe termen lung, cuprind toate bunurile economice de folosinta indelungata care isi mentin forma initial fara a fi inlocuite dupa fiecare ciclu de exploatare.

Activele imobilizate cuprind:

1.1 imobilizari necorporale sunt destinate sa serveasca activitatea intreprinderii, pentru o durata mai mare de un an fara a imbraca forma de bunuri materiale-fizice.

Cuprind: - cheltuieli de constituire = cheltuielile cu infiintarea, dezvoltarea si fuzionarea unitatilor patrimoniale ( taxe, cheltuieli cu inmatricularea, etc.). Se amortizeaza pe o perioada de cel mult 5 ani.

- cheltuieli de cercetare-dezvoltare = cuprind sumele alocate pentru tehnologiile noi, produse noi, investitii utile, in raport cu activitatea viitoare a unitatii patrimoniale.

- concesiuni, brevete si alte drepturi si valori similare = toate

cheltuielile efectuate pentru achizitionarea drepturilor de exploatare a unei bune activitati de serviciu. Toate aceste cheltuieli se amortizeaza pe toata durata cat titularul de patrimoniu le-a achizitionat si are dreptul de exploatare sau utilizare a unor astfel de imobilizari.

- fond comercial = reprezinta imobilizari efectuate pentru mentinerea sau dezvoltarea potentialului de activitate al intreprinderii: clientela, vadul comercial, etc. Fondul comercial, de regula, nu se amortizeaza.

1.2 imobilizari corporale sunt bunuri de exploatare stabile ale intreprinderii.

Cuprind: - terenurile

- amenajarile de terenuri

mijloace fixe = bunurile economice care indeplinesc cumulative 2 conditii: au o durata de functionare mai mare de un an si o valoare de inregistrare mai mare decat prevederile legale in viguare (15 mil.lei.). In procesul de productie se uzeaza; isi transmit valoarea in mod treptat asupra noului produs, prin amortizare; participa la mai multe cicluri de productie; nu se regasesc in produsul finit. Mijloacele fixe cuprind urmatoarele categorii:

Constructii

Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii

- Mobilier, aparatura birotica, echipament de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale.

- imobilizari in curs = bunuri materiale procurate sau create, dar care nu sunt terminate sau nu sunt date in folosinta intr-un exercitiu financiar.

1.3 imobilizari financiare regrupeaza utilizarile de bunuri economice in exteriorul intreprinderii, reprezinta investitii financiare pe termen mediu si lung efectuate in vederea obtinerii de venituri.

I.2. Evaluarea activelor imobilizate

Evaluarea este un procedeu al metodei contabilitatii. Evaluarea consta in exprimarea prin bani a marimii elementelolor patrimoniale si a operatiilor privind misorarea acestor elemente. Deci, obiectul evaluarii il reprezinta activele, pasivele, cheltuielile, veniturile, rezultatele, precum si operatiile economice si financiate. Etalonul monetar reprezinta unitatea de calcul care permite masurarea valorilor economice. El se identifica cu banii in functia lor de masura a valorii. Functia banilor ca unitate de masura a valorii se realizeaza prin semnul monetar propriu fiecarei tari (exemplu, in Romania: leul). Pretul este rezultatul masurarii obiectului evaluat cu banul, ca unitate de masura a valorii.

In functie de perioada evaluarii in contabilitate, aceasta evaluare poate fi grupata in - evaluarea curenta;

- evaluarea periodica.

Evaluarea curenta se realizeaza in cursul perioadei de gestiune pentru operatiunile economico-financiare. Evaluarea asigura reflectarea la valoarea de inregistrare (denumita si valoarea contabila) a intrarilor si iesirilor activelor si pasivelor, a efectuarii cheltuielilor, realizarii veniturilor si stabilirii rezultatelor. Pretul folosit pentru evaluarea curenta a intrarilor si iesirilor se bazeaza pe costul istoric. Din cerintele de simplificare a operatiunilor de calcul, evaluarea curenta a iesirilor poate capata caracter periodic. De exemplu, utilizarea la evaloarea iesirilor poate capta caracter periodic. De exemplu, utilizarea la evaluarea iesirilor de stocuri,a pretului mediu ponderat, nu dupa fiecare operatiune de intrare, ci o singura data, la incheierea lunii.

Evaluarea la intrare sub forma costului istoric poate capata urmatoarele semnificatii concrete:

- valoarea de utilitate;

costul de achizitie;

costul de productie.

Valoarea de utilitate se stabileste in functie de pretul pietei, in cazul bunurilor intrate prin aport in natura, prin donatie.

Costul de achizitie se utilizeaza in cazul bunurilor procurate cu titlu oneros.

El cuprinde: pretul de cumparare; cheltuieli de transport-aprovizionare, taxele nerecuperabile; alte cheltuieli pentru punerea in stare de functiune. Daca la aprovizionarea bunurilor se primesc reduceri comerciale, acestea se scad din costul de achizitie.

Costul de productie se utilizeaza in cazul produselor fabricate in unitate.

Evaluarea periodica se realizeaza, de regula, la sfarsitul exercitiului financiar. Ea se concretizeaza in inventarierea patrimoniului si la intocmirea bilantului contabil.

Reevaluarea este o operatiune ce consta in modificarea valorilor de intrare (contabile) ale elementelor patrimoniale cu valoarea lor actuala. Reevaluarea se poate realiza numai pe baza unei dispozitii legale. Fac obiectul reevaluarii elementele patrimoniale de activ sub forma de imobilizari corporale si financiare. Plusvaloarea ce rezulta din revaluare se reflecta in structurile de pasiv ca un element patrimonial distinct in cadrul capitalurilor proprii.

Modalitatile de evaluare a mijloacelor fixe sunt:

La intrarea in patrimoniu mijloacele fixe se inregistreaza la valoarea de intrare (de inventar) care cuprinde:

- costul de achizitie, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros (pret de cumparare), plus eventualele cheltuieli de transport, taxe vamale, comision, etc.;

- costul de productie, pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitatea patrimoniala;

- valoarea actuala estimata la inscrierea lor in activ, tinand cont de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici tehnice similare sau apropiate, pentru mijloacele fixe primite cu titlu gratuit;

- valoarea de aport acceptata de parti, pentru mijloacele fixe intrate in patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii, etc., conform actelor constitutive proprii;

- valoarea rezultata in urma reevaluarii, pentru mijloacele fixe reevaluate in baza unei dispozitii legale exprese.

Reevaluarea consta in stabilirea valorii actuale a fiecarui mijloc fix existent in patrimoniul unitatii.

Valoarea actuala la care mai pot fi inregistrate mijloacele fixe, are in vedere urmatoarele: valoarea de intrare in contabilitatea unitatii patrimoniale a mijlocului fix; utilitatea si pretul pietei; gradul de uzura estimat al mijlocului fix la data reevaluarii. Gradul de uzura fizica estimat, luand in considerare durata de serviciu consumata si durata de seviciu ramasa. Durata de serviciu consumata reprezinta perioada exprimata in ani de la data punerii in functiune pana la data reevaluarii. Durata de serviciu ramasa reprezinta perioada exprimata in ani, cat mijlocul fix mai poate functiona pana la scoaterea efectiva din functiune, ca urmare a uzarii, tinand seama de starea concreta a mijlocului fix in momentul inventarierii. Durata de serviciu estimata rezulta din insumarea duratei de serviciu consumate, cu durata de serviciu ramasa. Gradul de uzura fizica estimat se determina in procente, prin raportarea duratei de serviciu consumata la durata de serviciu estimata. Reevaluarea mijloacelor fixe in tara noastra s-a facut conform H.G. 26/1992 si a Normelor Ministerului Economiei si Finantelor. Valoarea de inlocuire actualizata a mijloacelor fixe s-a stabilit in functie de preturile negociate de agentii economici in baza H.G. 776/1992, plus cheltuielile de achizitie si montaj.

Valoarea actualizata de inlocuire a mijloacelor fixe aflate in patrimoniul unitatilor constituie baza de plecare necesara operatiilor de licitare, prevazute de lege pentru vanzarea de active sau mijloace fixe, precum si reconsiderarea capitalului social al agentilor economici.

Valoarea de inventar reactualizata reprezinta valoarea de inlocuire a mijloacelor fixe plus uzura efectiva, inregistrata in contabilitate.

I.3. Clasificarea mijloacelor fixe

Mijloacele fixe sunt acele imobilizari corporale menite sa serveasca o perioada indelungata activitatea unitatii patrimoniale si care nu se consuma la prima utilizare.

Este considerat mijloc fix obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: are valoare nominala mai mare decat limita stabilita de lege si o durata normala de functionare mai mare de un an.

Clasificarea mijloacelor fixe se face dupa mai multe criterii:

a. Dupa particularitatile tehnice si de constructie, sunt:

212 Constructii

213 Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii

2131 Echipamente tehnologice (masini, utilaje si instalatii de

lucru)

Aparate de masurare, control si reglare

Mijloace de transport

2134 Animale si plantatii

214 Mobilier, aparatura birotica, echipament de protectie a valorilor

umane si materiale si alte active corporale.

Aceasta clasificare serveste la codificarea mijloacelor fixe si calcularea amortizarii.

Cunoasterea modului de folosire, precum si a miscarilor care intervin in componenta acestora necesita o evidenta operativa pe fiecare obiect, adica o unitate de evidenta este fiecare cladire in parte cu toate instalatiile si accesoriile interioare (instalatii sanitare, apa, gaz).

Pentru identificarea cu usurinta a fiecarui mijloc fix care constituie obiectul de evidenta, este necesar ca acesta sa fie inscris la intrarea in gestiunea unitatii, in "Registrul numerelor de inventar", acordandu-i-se un numar-cod (ex.: hala beton cod A 709), ce ramane neschimbat pe toata durata existentei mijlocului fix in functie de grupa sau subgrupa din care fac parte. Codificarea serveste la incadrarea mijloacelor fixe in categorii pentru calculul corect al amortizarii.

b. In functie de criteriile de recuperare si destinatia amortizarii, mijloacelor fixe sunt:

- mijloace fixe neproductive: cladiri destinate activitatilor social-culturale sau asemanatoare (locuinte, crese, gradinite, dispensare medicale, etc); amortizarea acestora se include in cheltuielile pentru actiuni social-culturale.

- mijloace fixe productive: cladiri destinate activitatilor productive.

Aceasta grupare a mijloacelor fixe serveste pentru organizarea evidentei

operative si analitice a mijloacelor fixe, cat si pentru contabilitatea analitica

amortizarii.

c. Dupa apartenenta mijloacelor fixe fata de patrimoniu, sunt:

- mijloacele fixe ce fac parte din patrimonilu unitatii, adica figureaza in inventarul acesteia si pentru ele unitatea calculeaza amortizarea;

- mijloace fixe inchriate in mod temporar de la alte unitati, pentru care unitatea care le-a primit cu chirie, plateste chirie, si nu fac parte din patrimoniul sau, ele ramanand in continuare in patrimoniul (proprietatea) unitatii care le-a inchiriat si care le calculeaza amortizarea.

I.4. Amortizarea mijloacelor fixe

Amortizarea mijloacelor fixe este un proces economico-financiar prin care se compenseaza treptat, sub aspect valoric, pierderea valorii de intrebuintare - prin uzura fizica si morala - pe masura includerii acesteia in cheltuieli de exploatare, amortizarea se va regasi, in forma valorica, in valoarea produselor, lucrarilor si serviciilor la a caror executare au participat mijloacele fixe directe sau indirecte.

Prin lege s-a stabilit ca agentii care desfasoara activitati economice in al caror activ figureaza bunuri de natura mijloacelor fixe, care se depreciaza prin utilizare si in timp, sunt obligati sa calculeze si sa inregistreze in contabilitate pierderea lor de substanta pentru a-si mentine valoarea initiala a capitalurilor angajate. Operatiuni legate de aceasta obligatie poarta denumirea generica de amortizare a mijloacelor fixe.

Din punct de vedere al dependentei sale fata de cifra de afaceri a agentului economic, cheltuiala cu amortizarea mijloacelor fixe este de natura constanta, ea influientand - de regula- costurile, indiferent daca mijloacele fixe sunt sau nu folosite.

Recuperarea uzurii - fizice sau morale - prin intermediul amortizarii are drept scop esential constituirea treptata a principale resurse financiare de formare a fondului de investitii pe seama caruia sa se asigure inlocuirea, prin achizitionare sau constructie, a mijlocului fix.

Pentru determinarea cuantumului amortizarii ce se include in cheltuielile de exploatare, agentii economici utilizeaza unul din regimurile de amortizare.

Amortizarea liniara - consta in includerea uniforma in cheltuielile de exploatare a unor sume, proportional cu numarul de ani de functionare normala a mijlocului fix, cota anuala procentuala determinandu-se dupa formula:

100

N_al =

T

in care: N_al = norma de amortizare anuala liniara

100 = totalul exprimat in 100

T = durata de functionare exprimata in ani

Pentru calculul lunar, in vederea includerii in cheltuieli de exploatare:

V_i - N_al

A_l =

100 x 12

in care: A_l = amortizarea lunara

V_i = valoarea de intrare a mijlocului fix

N_al= norma de amortizare liniara

Amortizarea degresiva consta in multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu urmatorii coeficienti:

A)    cu 1,5 - daca durata normala de utilizare a mijloacelor fixe de amortizat este intre 2 sau 5 ani;

B)    cu 2,0 - daca durata normala de utilizare a mijlocului fix de amortizat este intre 5 si 10 ani;

C)    cu 2,5 - daca durata normala de functionare a mijlocului fix este mai mare de 10 ani.

Coeficientii de corectie mai sus evidentiati pot fi modificati prin Hotarare de Guvern, la propunerea Ministerului Finantelor.

Pentru amortizarea degresiva, cota de calculare prin urmatoarea structura:

100

N_ad = ------------- x K,

T

In care: K = coficientul de suplimentare (1,5-2,5);

N_ad = norma de amortizare degresiva

T = durata normala exprimata in ani

Prima anuitate de amortizare degresiva, se calculaza aplicand asupra valorii de intrare a mijlocului fix respectiv cota de amortizare degresiva corespunzatoare, adica

- pentru cuantumul amortizarii anuale:

V_i(N_al x K) V_i x N_ad

A_a = ----- ----- ---------- sau A_a = ----- ----- --------,

in care: A_a = amortizare anuala

V_i = valoarea de intrare a mijlocului fix

N_ad = norma de amortizare degresiva

N_al = norma de amortizare liniara

K = coeficientul de corectie prin suplimentare a normei liniare

- pentru calculul lunar in vederea includerii in cheltuielile de exploatare a amortizarii:

V_i(N_al x K) V_i x N_ad

A_l = ----- ----- ------ sau A_l = ----- ----- ----,

100 x 12 100 x 12

in care: A_l = amortizarea lunara

Anuitatile de amortizare pentru anii urmatori se determina prin aplicarea cotei de amortizare degresiva utilizata la calculul primei anuitati asupra valorii ramase de amortizat de amortizat a fiecarui mijloc fix, adica:

- pentru amortizarea anuala (de proiectie financiara):

(V_i - V_a) N_ad

A_l = ----- ----- ---------

100

- pentru amortizarea lunara

(V_i - V_a) N_ad

A_a = ----- ----- ---------

100 x 12

in care: V_i = valoarea de intrare cu cre este inregistrat in patrimoniu mijlocul fix

V_a = valoare de amortizare a mijlocului fix respectiv

N_ad = norma de amortizare degresiva

Daca anuitatea calculata pentru un exercitiu financiar este egal sau inferioara catului rezultat din impartirea valorii ramase la numarul de ani de utilizare ramasi de parcurs, se trece la amortizarea liniara, iar amortizarea medie anuala va fi obtinuta prin raportarea valorii ramase de recuperat la numarul de ani ramasi.

Amortizarea accelerata sau exceptionala ractica, de regula, pentru mijloacele fixe asupra carora actioneaza indeosebi uzura morala, dar si cea fizica, daca sunt folosite in locuri de risc ridicat. Ea consta in includerea in cheltuielile de exploatare ale exercitiului financiar in care mijloacele fixe intra in activul agentului economic, a unui cuantum de amortizare de 50% din valoarea de intrare a acelui mijloc fix.

Pentru exercitiile financiare urmatoare, amortizarea se calculeaza la valoarea ramasa de amortizat, dupa regimul liniar, prin raportare la numarul de ani de utilizare ramasi.

Regimul amortizarii accelerate pentru regiile si societatile comerciale cu capital social integral sau majoritar de stat se poate practica numai in in baza unor aprobari ale Ministerului Finatelor.

Aprobarea utilizarii unuia di regimurile de amortizare mai sus prezente, este de competenta Adunarii generale a actionarilor in cazul societatilor comerciale si respectiv Consilului de aministrare, in cazul regiilor autonome.

In situatia cand durata de amortizare a mijlocului fix - indiferent de regimul de amortizare folosit - nu se intinde pe durata intregului an, pentru calculele de planificare financiara se va avea in vedere valoarea medie anuala, determinandu-se astfel: