ANALIZA TEHNICILOR SI METODELOR - Sisteme socio-economice

Sisteme socio-economice

ANALIZA TEHNICILOR SI METODELOR

Analiza tehnicilor si metodelor folosite in exprimarea metabolismului organismelor socio-economice, trebuie sa i-a in considerare urmatoarele considerente:

1. modul in care aceasta se raporteaza la un set bine structurat de parametrii;

2. o serie de aspecte calitative caracteristice fiecarei metode sau tehnici.

Astfel au fost supuse analizei o serie de 9 tehnici folosite pe scara larga pentru a

trasa sau identifica canalele de transfer de masa si energie catre si din cadrul sistemelor socio-economice si de aici inapoi in mediul sau asa cum se stie, in unitatile hidrogeomorfologice ale sistemelor ecologice care constituie fundamental sistemelor socio-economice.

Tehnicile sunt aplicate unui sistem socio-economic in ansamblul sau, unui complex de intreprinderi strans interdependente sau chiar unei singure intreprinderi.La cel mai inalt grad de generalitate, cele 2 tehnici analizate au fost impartite in functie de:

-masura in care acopera intreaga economie, sectorul economic majoritar de la nivelul unei regiuni care se constituie in entitatea primara,elementara a dezvoltarii;

-masura in care se adreseaza numai transferului de masa si energia asociata unui produs,serviciu sau proces specific, indiferent de localizarea acestuia.

S-au diferentiat astfel 2 categorii de tehnici si metode de analize si estimare a metabolismului de sisteme socio-economice.In prima categorie sunt grupate urmatoarele 6 tehnici:

1.TMRO (Total Material Requirement and Output)

Este o tehnica care quantifica schimburile agregate de masa intr-un sistem socio-economic si mediu.Metoda quantifica numai intrarile de materie in masa pentru alimentarea unui sistem socio-economic,neglijand conceptul de bilant material.

Mult mai recent, metoda a fost extinsa pentru a quantifica si transformarea de masa pentru sistemele socio-economice, si in alte sisteme socio-economice, fiind compatibila cu principiul bilantului material.

Evaluarea se bazeaza pe agregatele intrarilor, extractiile sau recoltele din structura biofizica a capitalului natural national la care se adauga importurile din capitalul natural situat in afara teritoriului national si a iesirilor sau transferului de masa din sistemele socio-economice nationale in compartimentele principale a unitatilor hidromorfologice si hidrosfera impreuna cu exportul de productie.

Aceste tehnici exprima rezultatul in unitatile de masa, uneori si in unitatile de volum care descriu intrarile si iesirile anuale in si din sistemele socio-economice al unei tari sau regiuni.Metoda ar putea fi folosita si pentru un sector economic, dar pana acum a fost folosita pentru o metoda cadru analiza a sistemelor socio-economice.

2.APM-BIF (Bulk Internal Flow)

Procedeul se bazeaza pe modelul de bilant al fluxurilor materiale si se concentreaza asupra imput-urilor si output-urilor de materiale combinat cu stocurile accumulate.Metoda permite de asemenea identificarea si quantificarea fluxurilor unor categorii de materiale la nivelul subsistemelor componente ale sistemelor socio-economice regionale.

Aceasta metoda este considerata ca fiind o metoda intermediara intre metoda bazata pe un model structural cu un inalt grad de agregare(TMRO) si metoda care se bazeaza pe un model structural cu un grad redus de agregare si care i-a in considerare interdependentele dintre fluxurile materiale de la nivelul sistemelor socio-economice(PIOT).

Metoda evidentiaza care sunt sursele de materii prime pentru un sistem socio-economic dat si permite formarea unei imagini de ansamblu asupra structurii si metabolismului acestuia.

3.PIOT

Reprezinta o extindere a celei conventionale, a analizei intrarilor si iesirilor, pentru a permite quantificarea si masurarea fluxurilor materiale si a bunurilor in cadrul sistemelor socio-economice nationale si intre acesta si mediu.

Abordarea implica o analiza cuprinzatoare a transferului celor mai importante resurse de la sursele de origine-componenta capitalului natural-la nivelul infrastructurii de productie si consum.

Detalierea analizei poate sa mearga pana la nivelul elementelor sau compusilor chimici.Metoda evidentiaza modul in care se face alimentarea cu resurse naturale, procesarea acestora, producerea bunurilor, comercializarea, utilizarea si acumularea sau eliberarea lor ca deseuri.

Caracteristic este faptul ca se ia in considerare conectivitatea intersectoriala si a fluxurilor materiale in cadrul structurii sistemelor socio-economice.Un asemenea nivel de detaliere permite evaluarea impactului cumulate asupra capitalului natural pe care il are consumul privat si fiecare sector de productie.

4.APS (Analiza fluxului substantelor)

Este o tehnica prin care se analizeaza fluxul unei singure substante chimice sau a unui grup restrans de substante la nivelul structurii unui sistem socio-economic.

In cadrul sistemelor socio-economice se i-au in considerare toate activitatile economice care se constituie in forte motrice pentru fluxul substantelor sau grupului de substante considerat.

Metoda a fost folosita pentru evaluarea fluxului de N,F,Cr,Hg,Pb si alte metale grele Ca,compusi organo-clorurati.Aceasta metoda este o varianta a APM care se centreaza asupra unei substante sau grup particular de substante.

5. EFA (Ecological Food Analisez)

A fost propusa ca un mijloc relativ accesibil de evaluare a unui indicator sintetic pentru aprecierea durabilitatii dezvoltarii. Metoda presupune mutarea si calcularea necesarului material si energetic a unei natiuni sau regiuni dupa numarul dat de functii de consum.Este vorba de un anumit grad de agregare a sistemelor socio-economice si de luare in considerare a canalelor majore care definesc metabolismul sistemului,urmata de convectia acestor surse materiale si energetice in suprafete echivalente de "ecosisteme terestre" care ar fi necesare pentru a alimenta fluxurile respective.Se compara suprafata de teren si eventual tipurile de ecosisteme care ar produce resurse necesare cu "suprafete ecologice productive", adica cu structura ecologica reala a regiunii tarii sau la nivel macroregional si global.

EFA reprezinta cel mai cuprinzator mijloc de a evalua raportul metabolismului sistemelor socio-economice si fundatiile care le sustin si de a pune bazele managementului adaptiv.Se obtine astfel o imagine aproape realitatii privind impactul si gradul de acces al fiecarui sistem socio-economic national la capitalul natural al ecosferei, al gradului de utilizare al capitalului national si global si se pot fundamenta politicile nationale, regionale si de dezvoltate durabil.

Desigur,limitele metodei si semnificatia rezultatului ca indicator al sustenabilitatii, trebuie si pot fi depasite pe masura ce cercetarea ecologica pe termen lung si concret organizata la scara spatiala va furniza informatii de calitate care sa permita eliminarea presupunerilor nerealiste.

Astazi se folosesc valori medii globale privind nivelul si rata de regenerare a resurselor desi nu mai exista nici o indoiala ca fiecare categorie de ecosisteme terestre are un nivel diferit al productivitatii si mai mult acelasi tip de ecosisteme are o productivitate diferita in diferite faze ale dezvoltarii sale.

De asemenea se pleaca de la constatarea care reflecta faptul ca metabolismul sistemelor socio-economice a fost si este in prezent alimentat cu resurse din ecosistemele terestre si acvatice continentale in cea mai mare parte si in consecinta se i-au in calcul doar ecosisteme terestre.

In realitate si in perspectiva este si va fi o eroare mare daca se neglijeaza ecosistemele marine care reprezinta peste 70% din suprafata planetei; se neglijeaza astfel rolul acestora in furnizarea serviciilor de care beneficiaza sistemele socio-economice din componenta diferitelor ierarhii.

Atata timp cat se vor mentine restrictiile severe de mai sus, eficienta metodei va ramane redusa si va avea rol orientativ.

Rezultatul analizelor comparate ar fundamenta scenariile privind restructurarea infrastructurii biofizice a capitalului natural si a potentialului sau productiv sau a matricei suport sau temeliei aflata in administrarea directa sau circumscrisa in spatiul ocupat de complexul capital natural si mai ales scenariul privind restructurarea sistemelor socio-economice ( macro si microrestructurarea subsistemelor economice si redimensionarea metabolismului acestuia).

Analiza comparata va trebui sa evidentieze urmatoarele:

-gradul de compatibilitate dintre temelia reala a sistemului socio-economic dat estimate in functie de metabolismul acestuia si temelia potentiala pe care o asigura infrastructura biofizica a capitalului natural din componenta sistemului socio-economic.

-gradul de dependenta a sistemului socio-economic de infrastructura biofizica a capitalului natural din componenta altor complexe ecologice de dezvoltare (sistemul socio-economic regional,national a caror temelie este de cateva sau zeci de ori mai mult decat infrastructura capitalului natural pe care o administreaza.

-viabilitatea scenariilor de restructurare si dimensionare a complexului, va fundamenta in ultima instanta politicile si strategiile de dezvoltare durabila,respective planului de management ecosistemic si adaptiv.

Trebuie sa verificam nevoia de a evalua metabolismul sistemului socio-economic si temeliile pe care acestea le folosesc iar aceasta nevoie nu poate fi satisfacuta de cate un pachet de metode complementare care sa permita pe de o parte evaluarea cu diferite grade de acuratete a metabolismului sistemului socio-economic, care depind de mult de acuratetea caracteristica structurii prin care identificam sistemele socio-economice iar pe de alta parte a temeliei reale si potentiale a acestuia.

Acest tip de analiza poate pune intr-o alta lumina si poate explica si fundamenta politicile actuale de dezvoltare regionala promovate de Uniunea Europeana ( identificarea corecta la scara spatiala ) complexele socio-ecologice regionale ca sistem ierarhic informational complexelor socio-ecologice nationale si de a promova strategii.

Politica trebuie sa fie formulata ca un rezultat a analizelor pertinente, bine fundamentate stiintific a posibilitatilor de dezvoltare si cooperare a entitatilor.

Acest tip de procese trebuie sa vizeze compatibilizarea si complementarietatea structurii metabolismului sistemelor socio-economice antrenate in aceste procese si dimensiunile respective, corelarea temeliilor acestora in limitele capacitatii productive si de suport a componentelor ce alcatuiesc structura biofizica ca a capitalului natural.

In cazul Romaniei, o asemenea analiza ar evidentia diferentele,avantajele si restrictiile care se manifesta la nivelul fiecarei municipalitati , judet, provincie de pe teritoriul national si al fundamentarii planurilor si grade de restructurare a sistemelor socio-economice ierarhizate si redimensionare a metabolismului lor precum si planul pentru reorganizare si restructurarea temeliilor acestora.

S-ar evidentia si fundamenta de asemenea avantajele si restrictiile, respectiva amploare a activitatilor de restructurare a sistemului socio-economic romanesc in procesul de integrare europeana.

Avantajele temeliei potentiale si a capitalului uman cu care Romania poate contribui, ar putea constitui in mod egal argumente ale autoritatilor romane pentru a le conserva si utiliza in mod rational,iar pentru autoritatile Uniunii Europene argumente convingatoare asupra faptului ca in procesul de constructie a Europei Unite ,Romania nu participa cu mainile goale, iar pe termen lung ea poate constitui unul din pilonii de sustinere a zonei sale de sud-est.

6. ES (Spatiul Ambiental)

Metoda coreleaza necesarul de resurse si servicii cu distributia spatiala a mediului si cu capacitatea de suport a acestuia sau cu domeniul in care planeta si regiunile sale genereaza resurse si servicii ce pot fi folosite durabil de catre oameni.

Termenii analizei sistemice si a modelului conceptual general privind abordarea, este vorba in fond de a exprima teoria potentiala pe care infrastructura biofizica a capitalului natural cu extindere la scara planetara a unor macroregiuni a teritoriului national,o poate asigura pentru sistemele socio-economice corespunzatoare, a caror metabolism nu este dimensionat si adaptat continuu pentru a prevenii erodarea sa si deci periclitarea sanselor de dezvoltare a generatiilor viitoare.

Tehnica se bazeaza pe urmatoarele:

-identificarea si caracterizarea infrastructurii biofizice si a capacitatilor sale productive si de suport.

-"Ce tipuri de sistem economic? Ce pondere are fiecare tip de ecosistem? In ce baza succesionala? Ce distributie spatiala? Care este gradul de conectivitate?"etc.

Alaturi de identificarea si caracterizarea structurii biofizice si a capacitatii sale de suport trebuie sa raspundem la intrebarile: "Ce resurse si ce rate de comunicare? Ce rezerve de resurse neregenerabile ? Ce tipuri de servicii?"

Metoda permite exprimarea resurselor materiale si energetice regenerabile si neregenerabile care pot fi folosite sustenabil pentru alimentarea metabolismului sistemului socio-economic si a capacitatii de asimilare, procesare si retinere a deseurilor de catre componentele fundatiei ecologice a acestora.

Pana in prezent, datorita limitelor severe privind informarea despre capacitatea productiva si de aport s-au folosit o serie de suporturi foarte aproximative ale valorilor globale si regionale pentru diverse resurse si servicii in vederea folosirilor sustenabile, de exemplu nivelul mediu de utulizare pe cap de locuitor a zonelor forestiere agricole.

Metoda permite sa se evidentieze compactul a unui sistem socio-economic asupra capitalului natural dintr-o regiune anume si desigur permite evidentierea nevoilor de restructurare si redimensionare a metabolismului acestora.

Se constata ca aceasta tehnica are implicatii reale in fundamentul managementului ecosistemului, numai atunci cand este folosit ca parte a unui pachet de tehnici care permite analiza partii materiale fizice-economica.

In a 2 a categorie de tehnici incadram:

-analiza ciclului de viata(ACV)

-MIPS (Materialy Intensity Per Uni Service-Densitatea fluxului material pe unitatea de produs sau service)

-SPI (Sustenabel Process Index- Indicele de sustenabilitate a unui proces tehnologic)

1.ACV

Este un procedeu utilizat de managementul conventional al medicului pentru a identifica impactul ecologic in toate fazele ciclului de viata a unui produs:

-proces de fabricare

-marketing

-transport si distributie

-utilizare sau cooperare a deseurilor

In principiu,abordarea este o lista prin faptul ca ia in considerare procese directe si cele colaterale,fluxurile de materii prime, deseurile si alte outputuri materiale si energetice associate cu intreaga perioada de existenta sau cu ciclul de viata al produsului

Procedeul implica o comparatie a unui numar redus de produse inca din faze de proiectare, sa se analizeze cu multa atentie intreg ciclul de fabricare pentru a identifica intregul lant de efecte directe si indirecte inclusiv posibilitatea de colectare, reutilizare si reciclare sau depozitare in siguranta.

Din acest punct de vedere,procedeul asigura analiza in detaliu a metabolismului sistemelor socio-economice adresandu-se fiecarui produs sau categorie de produse si permite fundamentarea intregului pachet de masuri ce trebuie sa insoteasca produsele.

Este foarte important de a sublinia ca o asemenea analiza trebuie sa identifice oportunitatile pentru ca la finele ciclului de viata, produsele sa fie reintroduse ca materii prime in ciclurile de productie a unor produse similare sau diferite.

2.MIPS

Este procedeul care vizeaza evaluarea si exprimarea printr-o marime mica a intregului necesar de materie prima si energia pe toata durata ciclului de viata a unor produse specifice sau a unor infrastructure destinate unor servicii.

Evidentiaza legatura dintre imputurile necesare pentru producerea bunurilor interpretate ca bunuri utilizate pentru serviciul consumatorilor.

Rezultatul MIPS este exprimat ca raport intre imputurile de masa si energie si unitatile fizice(dar si monetare) de masurare a serviciilor asigurate pentru oameni.

Rezultatul exprima densitatea fluxului material si energetic necesar pentru asigurarea unui nivel planificat in cazul unui serviciu furnizat de sistemul sau produsul studiat si reprezinta o masura a intensitatii impactului ecologic a unui produs economic dat sau structura generatoare de servicii.

Distributia geografica a fluxurilor materiale si energetice induse de procesul studiat este globala si i-a in consideratie ciclul de viata a productiei cu scopul de a evalua cat mai complet asa zisul "rucsac ecologic" sau necesarul productiei depozitat ca deseu la sfarsitul ciclului de viata si posibilitatea reciclarii produselor sau componentelor sale.

3. SPI

Indicele este rezultatul quantificarii de teren,necesar pentru orice process tehnologic care trebuie sa furnizeze fara supraexploatarea fluxurilor necesare de materii prime si sa asigure asimilarea si stocarea deseurilor. Este un mijloc de evaluare ecologica si sustenabila, potentiale a unuia sau mai multor lanturi de productie.

Prin conversia necesarului de materii prime si deseuri,in cazul unui proces,in suprafata de teren care poate asigura necesarul de resurse si poate procesa deseuri rezultate,se obtin rezultate ce trebuie comparate cu fluxurile materiale de referinta si cu disponibilul de teren ecologic productive.Se evalueaza, deci, masura in care un process tehnologic este compatibil cu capacitatea mediului natural de a sustine, si deci permite identificarea ,selectarea,promovarea proceselor tehnologice acceptabile si viabile din punct de vedere ecologic.

Analiza fluxului de energie este similara cu analiza fluxului material.

-organizarea spatiala a complexului ecologic

-natura si gradul de agregare sau detaliere a complexelor sistemelor socio-economice

-tipurile materiilor de fluxuri.