UTILIZAREA SI EFICIENTA FOLOSIRII CAPITALULUI FIX

UTILIZAREA SI EFICIENTA FOLOSIRII CAPITALULUI FIX

Utilizarea activelor fixe ridica, pentru economia si practica economica, doua probleme esentiale, si anume:

Utilizarea rationala a activelor fixe este reflectata de raportul de interconditio-nare dintre efectul economico-social util obtinut prin punerea in functiune a mijloacelor fixe si efortul depus de firma in acest sens. Aceasta este forma concreta de manifestare a principiului rationalitatii, care inseamna determinarea la nivelul firmei a indicatorilor care exprima eforturile (cheltuielile) facute si efectele (rezultatele) obtinute prin utilizarea unui anumit volum de mijloace fixe. Ea este determinata de urmatorii factori:

. nivelul ridicat al costului acestui factor de productie si tendinta de a se scumpi pe piata;

. ponderea importantei a acestui factor de productie in totalul celor uti-lizati;

. influenta hotaratoare pe care o are asupra volumului de produse si a cos-tului produselor.

Utilizarea eficienta a activelor fixe evidentiaza relatia dintre rezultatele obti-nute in urma exploatarii acestora si cheltuielile efectuate de firma in acest scop. In acest sens se cer a fi indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:

. rezultatele obtinute sa satisfaca nevoile sociale reale;

. rezultatele inregistrate sa asigure obtinerea unui anumit castig (profit);

. mentinerea unui echilibru viabil pentru firma, pe termen lung.

Utilizarea eficienta a activelor fixe presupune a se actiona in urmatoarele directii:

a) Utilizarea extensiva presupune prelungirea duratei de functionare a acti-velor fixe cu efecte asupra sporirii volumului de productie. Caile de folosire exten-siva, care dau rezultate la nivelul firmei, sunt: cresterea numarului de schimburi in folosirea capitalului fix; reducerea caracterului sezonier a activitatii unor firme; reducerea opririlor pentru reparatii si a opririlor accidentale (neprogramate); asigurarea unei structuri corespunzatoare a capitalului fix; folosirea intregului capital fix din dotare; asigurarea fortei de munca la volumul si in structura necesare functionarii utilajelor, instalatiilor etc.; imbunatatirea organizarii productiei si a muncii; folosirea unor metode moderne ale managementului productiei.

Utilizarea extensiva a activelor fixe se apreciaza cu ajutorul coeficientului de utilizare extensiva (Ke), determinat cu una din relatiile:

in care: Te - timp efectiv de functionare; Td - timp disponibil; Tr - timp pen-tru reparatii; Uf - utilaje in functiune; Ue - utilaje existente; Tc - timp calendaristic.

b) Utilizarea intensiva inseamna marirea volumului de bunuri si servicii (a productiei) in aceeasi unitate de timp, pe baza aportului rezultat din exploatarea ace-lorasi capacitati de fabricatie, dar incarcate la parametrii proiectati. Caile de folosire intensiva au rolul de a potenta cresterea si consolidarea performantelor unei firme in valorificarea superioara a potentialului tehnico-economic prin: cresterea vitezelor de prelucrare la limitele admise; buna intretinere si reparare; folosirea unor S.D.V.-uri (scule, dispozitive, verificatoare) corespunzatoare; imbunatatirea calitatii materiilor prime prelucrate; reducerea timpu-lui de mers inutil; reducerea opririlor mici; introducerea progresului tehnic; realizarea unei structuri optime a productiei, pentru a incarca mai bine utilajele etc.

Utilizarea intensiva a activelor fixe se apreciaza cu ajutorul coeficientului uti-lizarii intensive (Ki), determinat cu relatia:

in care: Ki - productia orara (randamentul); Q - productia obtinuta; N - nu-marul de utilaje; Td - timp disponibil.

Eficienta activelor fixe reflecta legatura dintre rezultatele obtinute de firma si eforturile depuse in acest sens, concretizate in consumul de capital fix. In cazul aces-tui factor de productie se poate vorbi de eficienta in dublu sens, si anume:

a) Eficienta tehnica masurata cu ajutorul unor indicatori de natura tehnica referitori la: consumuri specifice de energie pentru obtinerea unor temperaturi si pre-siuni; viteza de prelucrare; randament; durabilitate; fiabilitate; precizie; greutate spe-cifica etc.

b) Eficienta economica reprezinta capacitatea activelor fixe de a produce re-zultate economice utile, intr-o anumita cantitate si calitate. Aprecierea eficientei econo-mice se face avandu-se in vedere urmatoarele criterii: obtinerea de produse si servicii cu un consum unitar cat mai mic de munca vie si trecuta; reducerea timpului calenda-ristic de realizare a produselor si serviciilor; reducerea cantitatii de munca imobilizata.

Eficienta activelor fixe (tehnica si economica) se exprima cu ajutorul unui sistem de indicatori, dintre care mentionam:

coeficientul de folosire a timpului mecanic al activelor fixe (Km):

in care: Tm - timp mecanic; Qe - productia efectiva; Qt - productia totala.

productia obtinuta la 1.000 u.m. active fixe (q):

in care: KF - active fixe; Q - productia globala sau neta.

valoarea adaugata la 1.000 u .m. active fixe (Va):

rentabilitatea capitalului fix (RKf) determinata astfel:

productivitatea capitalului fix (WKf) determinata cu relatia:

coeficientul capitalului fix sau necesarul relativ (CKf) se determina cu relatia:

Efectele folosirii eficiente a activelor fixe se concretizeaza in urmatoarele: sporirea volumului de productie [ΔQ = (q1 - q0)KF1]; cresterea productivitatii muncii [ΔW = (q1 - q0)Iz]; reducerea costurilor de productie [ΔCp = (Cp0 - Cp1)/Cp0]; cresterea profitului [ΔP = (P1 - P0)/P0]; eliberarea de investitii. (Iz - indicele inzestrarii muncii etc.

Utilizarea mijloacelor fixe face ca ele sa-si piarda din performantele lor tehnice sau sa se defecteze din diferite cauze. Ca urmare, se pune problema interventiei pentru mentinerea sau readucerea acestora in stare de functionare, proces ce se rea-lizeaza prin activitatea de reparatii si mentenanta. In functie de o serie de criterii (rata defectarii, caracterul aparitiei defectelor - brusc sau progresiv, efectele caderilor - majore sau minime) se disting trei tipuri de interventii (mentenanta), si anume:

. corectiva (de depanare) se caracterizeaza prin interventii efectuate in momentul aparitiei avariei (intreruperea functionarii);

. preventiva ("profilactica") consta in efectuarea lucrarilor de intretinere si reparatii inainte de aparitia caderilor (se prezinta in doua variante: la date fixe sau la intervale variabile, in functie de constatatori);

. complexa (mixta) are in vedere aplicarea unor masuri combinate de mentenanta preventiva si corectiva.

Cheltuielile ocazionate de activitatea de mentenanta pot fi concretizate intr-un ele-ment de cheltuiala denumit "cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor" (CIFU).

Eliminarea efectelor uzurii fizice si morale se face si prin activitatea de repa-ratii si modernizari, activitati subordonate cerintelor de eficienta economica. Astfel, eficienta economica generata de activitatea de reparatii (Er) si de cea de modernizare (Em) se exprima prin relatiile:

in care: Cr - cheltuieli cu efectuarea reparatiilor; E - efectele utile obtinute (vo-lumul fizic al productiei; valoarea productiei, profitul etc.) cu capitalul fix, dupa si inaintea repararii; Qm - volumul anual al productiei obtinute dupa modernizare; cu - cheltuieli pe unitatea de produs inainte, respectiv dupa modernizare; Cm - cheltuieli totale cu modernizarea.

Daca din punct de vere tehnic (fizic), prin reparatii, se poate reface, timp indelungat, valoarea de intrebuintare a mijloacelor fixe, sub aspect economic, exista o limita superioara, data de urmatoarea relatie: Cr/Vr ≤ 1

Prin urmare, in momentul in care Cr = Vr se recomanda inlocuirea mijloacelor fixe, nu repararea lor.

Modernizarea mijloacelor fixe se face pentru atenuarea efectelor cauzate de uzura fizica si morala si se recomanda a se efectua concomitent cu reparatiile capi-tale, deoarece se reduc substantial eforturile ocazionate de aceasta actiune.

Modernizarea se impune si din considerente economice, care arata ca posibi-litatile de inlocuire a mijloacelor fixe cu altele noi este limitata, ca atare, pe aceasta cale, se asigura cresterea eficientei activelor fixe din functiune.