FALIMENTUL

FALIMENTUL

I. Cuprins:

• I. Cuprins;
• II. Notiune, caracteristicile si istoricul falimentului;

1. Falimentul - instituie specifica dreptului commercial

1.1 Notiunea de faliment

1.2 Caracterele juridice ale falimentului

1.3 Rolul falimentului

2. Istoricul falimentului

2.1 Perioada antica

2.2 Perioada medievala

2.3 Perioada moderna

2.4 Falimentul in dreptul romanesc

III. Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

1. Persoanele supuse procedurii

1.1 Comerciantii - persoane fizice

1.2 Comerciantii - persoane juridice

1.3 Falimentul bancilor

1.4 Aplicarea procedurii asupra altor persoane juridice

2. Cauzele deschiderii procedurii falimentului

2.1 Incetarea platilor

2.2 Imposibilitatea platii datoriilor

3. Modalitatile de sesizare a tribunalului

3.1 Titularii cererilor

3.2 Cererea debitorului

3.3 Conditiile creantei

3.4 Optiunea creditorului

3.5 Contestarea cererilor creditorilor

4. Hotararea de dechidere a procedurii si data deschiderii procedurii

IV. Efectele juridiciale hotararii de aplicare a procedurii falimentului

Desesizarea debitorului

Dizolvarea societatii comerciale

V. Determinarea masei active a debitorului

Notificarea inceperii procedurii falimentului

Intocmirea listei cu bunurile care formeaza masa activa din patrimoniul debitorului

Sigilarea bunurilor

Inventarierea bunurilor

Conservarea bunurilor debitorului

VI. Efectuarea lichidarii

VII. Distribuirea sumelor realizate in urma lichidarii

VIII. Inchiderea procedurii

Efectele hotararii de inchidere a procedurii

Precizari speciale cu privire la inchiderea procedurii

2.1 Notificarea inchiderii procedurii

3. Raspunderea membrilor organelor de conducere

IX. Bibliografie

II. Notiune, caracteristicile si istoricul falimentului

1. Falimentul - instituie specifica dreptului commercial

Datorita importantei falimentului, in doctrina juridical s-a aratat ca autonomia dreptului comercial fata de dreptul civil este data si de reglementarea falimenului ca "forma de executare colectiva intemeiata pe principiul egalitatii creditorilor, in cadrul careia se imbina armonios interesele acestora cu acelea ale creditului in general".

1.1 Notiunea de faliment

Din punct de vedere etimologic, notiunea de faliment isi are originea in verbul latin "fallo-fallere" insemnand a lipsi - in sensul ca debitorul lipseste de la datoria de a plati debitorii sai - dar, totodata, si de a insela.

In doctrina postbelica, falimentul a fost considerat o procedura de executare silita - cu character unitar, colectiv, consensual si egalitar - privind toate bunurile debitorului comun al mai multor creditori, in scopul satisfacerii intereselor fiecaruia dintre acestia.

1.2 Caracterele juridice ale falimentului

In doctrina s-au conturat urmatoarele caractere juridice ale falimentului:

caracterul judiciar - doarecer intreaga procedura se desfasoara sub controlul direct sau imediat al tribunalului;

caracterul colectiv si consensual - deoarece falimentul urmareste satisfacerea creantelor tuturor creditorilor;

caracterul egalitar - semnifica satisfacerea tuturor creditorilor in acelasi timp, proportional cu marimea creantelor detinute;

caracterul general sau unitar - se refera la urmarirea tuturor bunurilor aflate in patrimonial debitorului falit, atat cele existente la data declararii falimentului, cat si cele iesite in mod fraudulos si readuse in patrimoniu;

caracterul professional - in sensul ca se aplica numai comerciantilor;

caracterul executoriu - deoarece scopul sau este satisfacerea creditorilor prin intermediul fortei coercitive statale.

1.3. Rolul falimentului

Falimentul - in sensul clasic al cuvantului - avea doua scopuri precise, complementare si strans unite: un scop imediat (constand in asigurarea platii creditorilor si pedepsirea debitorului falit), precum si un scop mediat (se urmarea asanarea mediilor comerciale).

Prin art. 2 din Lege s-a prevazut scopul legii si care consta in "instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului, in incetarea de plati, fie prin reorganizarea intreprinderii si activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la acoperirea pasivului, fie prin faliment".

2. Istoricul falimentului

2.1 Perioada antica

Unii autori au constatat ca in antichitate legile evreilor reglementau o descarcare periodica de datorii a debitorilor comercianti, ceea ce le permitea deschiderea de noi afaceri.

2.2 Perioada medievala

Prabusirea Imperiului Roman a avut ca effect aparitia a numeroase state si orase independente.

Sub aspectul procedurii falimentului, s-a observat ca s-a pastrat traditia romana, cu unele elemente de inasprire a regimului falimentului.

2.3 Perioada moderna

Prin codificarea completa si sistematica a falimentului s-a elaborat in Franta sub Napoleon: Codul commercial din 1807 ce prevede sanctiuni drastice, frauda fiind considerata ca prezumata, falitul era incarcerat prin sentinta declarative de faliment, iar femeia urma soarta barbatului.

2.4 Falimentul in dreptul romanesc

Pe teritoriul Romaniei, primele legi privitoare la faliment apar la inceputul secolului XIX, fiind cuprinse in Codurile Caragea si Calimach de la 1817.

Romania a preluat Codul commercial Italian, astfel ca in Codul Comercial Roman adoptat la anul 1887 s-a inclus procedura falimentului intr-o sectiune distincta.

III. Procedura reorganizarii juridice si a falimentului

Legea nr. 64/1995 reglementeaza pe langa procedura reorganizarii juridice si pe cea a falimentului.

Daca prin procedura reorganizarii juridice se urmareste o redresare a activitatii debitorului ca o cale de obtinere a lichiditatilor pentru plata creditorilor, in cazul falimentului acestea se obtin prin lichidarea bunurilor din patrimoniul debitorului.

Procedura falimentului consta intr-un ansamblu de acte juridice si operatiuni care privesc:

stabilirea masei active;

stabilirea masei pasive;

efectuarea lichidarii bunurilor din patrimoniul debitorului;

distribuirea sumelor de bani realizate din lichidarea bunurilor din patrimoniul debitorului;

inchiderea procedurii falimentului.

Aplicarea procedurii falimentului poate fi hotarata in urmatoarele cazuri:

cand nu sunt respectate termenele prevazute de lege pentru propunerea unui plan de reorganizare;

cand nu s-a propus nici un plan de reorganizare. In acest caz debitorul, un creditor, comitetul creditorilor sau Camera de comert si industrie poate adresa judecatorului sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-si conduce activitatea. Cererea vafi examinata de judecatorul sindic in termen de 10 zile intr-o sedinta la care vor fi citati dibitorul, creditorii, administratorul si reprezentantii Camerei de comert teritoriale. Admiterea cerereii atrage dupa sine aplicarea imediata a procedurii falimentului.

cand nici un plan din cele propuse nu este confirmat de judecatorul sindic;

cand debitorul nu respecta planul de reorganizare pus in aplicare;

cand judecatorul sindic hotaraste incetarea reorganizarii datorita ineficientei masurilor intreprinse;

1. Persoanele supuse procedurii

Potrivit art. 1 din Legea nr 64/1995, procedura reorganizarii juridice si a falimentului se aplica "comerciantilor - personae fizice si societati comerciale - care nu mai pot face fata datoriilor lor comerciale", numiti in cuprinsul legii "debitori".

1.1 Comerciantii - persoane fizice

Persoanele fizice dobandesc calitatea de comerciant in conditiile art. 7 cod commercial, prin savarsirea de fapte comerciale in nume propriu, ca profesie obisnuita.

Efectuarea de fapte de comert in mod accidental nu atrage faptuitorului calitatea de comerciant, cum nici savarsirea lor catre prepusii si reprezentantii unui comerciant.

Legea exclude de la beneficial producerii de meseriasi, agricultori si liberi-profesionisti, precum sip e necomercianti.

1.2 Comerciantii - persoane juridice

Societatile comerciale reprezinta cea de a doua categorie de subiecte supuse procedurii reorganizarii juridice si a falimentului.

Deoarece societatile comerciale se constituie in scopul realizarii de fapte de comert, ele dobandesc calitatea de comerciant de la momentul constituirii, dovedita cu certificatul de inmatriculare, fara a fi necesara savarsirea unor fapte de comert.

1.3 Falimentul bancilor

Prin Legea nr. 83/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 159 din 22 aprilie 1998, s-a reglementat falimentul bancilor.

Din analiza continutului legii se constata ca priveste numai falimentul bancilor, deoarece procedura reorganizarii juridice se regaseste in legea de organizare a bancilor.

Prin OUG nr. 186 din 19 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 567, partea I, s-a modificat si completat Legea nr.

1.4 Aplicarea procedurii asupra altor persoane juridice

Legea restrange sfera persoanelor juridice numai la societatile comerciale, desi in alin. 2 al art. 1 din Legea nr. 26/1990 - privind registrul comertului - sunt considerate ca avand calitatea de comerciant: regiile autonome si organizatiile cooperatiste.

2. Cauzele de deschidere a procedurii falimentului

2.1 Incetarea platilor

Incetarea de plati reprezinta o stare grava a patrimoniului debitorului care nu ii permite acestuia sa faca platile din cauza lipsei sumelor de bani disponibile.

Incetarea platilor de catre debitor este o prezumtie legala a insolventei sale, cu consecintele specifice acestui mijloc de proba. Astfel, prezumtia incetarii platilor nu poate fi inlaturata decat daca debitorul contesta creantele si refuza plata in baza unor situatii pe care el le socoteste, cu buna credinta, intemeiate.

2.2 Imposibilitatea platii datoriilor

Imposibilitatea debitorului de a face fata datoriilor sale este un element de incertitudine, simplul fapt al incetarii platilor fiind sufficient pentru a se declansa procedura.

1. Astfel, art. 29 alin.2 din lege statueaza, la fel ca si fostul art. 696 din codul commercial, ca "simplul refuz a unor plati, in baza unor exceptii pe care debitorul le socoteste, cu buna credinta, intemeiate, nu constituie o dovada de incetare a platilor". Jurisprudenta a decis ca este sufficient ca debitorul de buna credinta sa fi considerat refuzul de plata intemeiat, fara a invoca vreo dispozitie legala ori sa fi fost constatat ca atare printr-o hotarare judecatoreasca.
2. Datoriile sa aiba caracter commercial, cerinta care rezulta direct din textul art. 1 al legii. Caracterul comercial al datoriilor se apreciaza dupa criteriile prevazute de art. 3, 4 si 56 cod comercial referitoare la faptele de comert obiective, subiective si mixte - asemenea datorii rezultand din raporturile comerciale care au ca obiect fapte de comert.
3. Datoriile trebuie sa fie certe, lichide si exigibile. Cerinta ca datoria sa fie certa, lichida si exigibila este prevazuta expres de art. 29 din lege. Creanta este certa daca existenat sa nu este indoilenica si de necontestat, lichiditatea creantei priveste exprimarea sa in bani.

3. Modalitatile de sesizare a tribunalului

3.1 Titularii cererii

Conform nr. 24 din lege, "procedura va incepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor sau de catre creditori, ori de catre camera de comert si industria teritoriala".

3.2 Cererea debitorului

Cererea debitorului - persoana fizica sau societate comerciala - aflata in incetarea de plati - se face in conditiile stipulate de art. 25-28 din lege, iar pentru banci potrivit art.14 din Legea nr. 83/1998.

Potrivit art. 25 alin. 1, "debitorul care nu mai poate face fata datoriilor saleexigibile cu sumele de bani disponibile, poate adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi", cu precizarea din art. 2 ca "cererile comerciale vor fi semnate de persoanele care, au calitatea de a le prezenta".

Cererea debitorului cuprinde o manifestare de vointa cu intentia de a produce efecte juridice: a declansa procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.

Privit din punct de vedere personal, manifestarea de vointa a debitorului constituie o marturisire asupra situatiei sale de incetare a platilor.

3.3 Conditiile creantei

Conditiile necesare a fi indeplinite de creditori pentru a adresa tribunalului o cerere de declansare a procedurii sunt:

creanta sa fie certa,lichida si exigibila;

trecerea unui interval de timp de 30 de zile de la incetarea platilor de catre debitor.

3.4 Optiunea creditorului

Legea permite creditorului sa introduca o cerere de declansare a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, fara a-l obliga sa opteze pentru reorganizarea judiciara sau faliment.

Odata inregistrate cererile creditorilor, art. 31 alin. 2 prevede ca, in termen de 48 ore vor fi comunicate copii debitorului si camerei de comert si industrie teritoriala, precum si afisate la usa instantei.

3.5 Contestarea cererilor creditorilor

Debitorul care considera ca nu se afla in incetare de plati are dreptul de a contesta cererile introductive ale creditorului, in termen de 5 zile de la primirea copiei cererii.

Obietul contestatiei este restrans numai la nerecunoasterea incetarii platilor, cu excluderea unor motive procedurale ori invocarea unei jene financiare temporare.

Judecatorul sindic va trebui sa constate indeplinirea conditiilor pentru declansarea procedurii referitoare la calitatea de comerciant a debitorului si incetarea platilor, precum si a conditiilor privind cererile creditorilor prevazute de art.29 din lege, in raport de care va admite sau va respinge contestatia debitorului.

4. Hotararea de deschidere a procedurii si data deschiderii procedurii

Potrivit art. 6 din lege, procedurile de reorganizare judiciara si a falimentului "sunt exercitate de un judecator-sindic" care va dispune deschiderea procedurii, printr-o incheiere, daca debitorul nu contesta ca ar fi in incetare de plati (art. 31 alin.7) sau printr-o sentinta atunci cand debitorul contesta, in mod neintemeiat, incetarea platilor (art. 31 alin. 5). In fine, tot o sentinta va pronunta judecatorul sindic si in situatia admiterii contestatiei debitorului si respingerii cererii creditorilor dau camerei de comert si industrie teritoriale (art. 31 alin.6).

IV. Efectele juridiciale hotararii de aplicare a procedurii falimentului

Hotararea pentru trecerea la aplicarea procedurii falimentului produce doua importante efecte juridice si anume: desesizarea debitorului si dizolvarea societatii comerciale (daca debitorul este o sicietate comerciala).

Desesizarea debitorului

Potrivit legii, pe data inceperii procedurii de faliment debitorul este desesizat de bunurile sale. El pierde, deci, dreptul de a administra si a dispune de bunurile din patrimoniul sau. Aceste drept il va exercita in continuare, pe timpul executarii masurilor procedurale de faliment, lichidatorul.

Desesizarea reprezinta o cauza de indisponibilitate. Debitorul ramane proprietarul bunurilor din patrimoniul sau, pana in momentul cand acestea sunt transformate in lichiditati, cu scopul de a se face plata creditorilor. Acesta operatiune o executa lichidatorul. Deci bunurile si apoi banii sunt transferate din patrimoniul debitorului in cel al cumparatorilor si creditorilor printr-un act de vointa al lichidatorului, care indeplineste o functie publica. Vointa debitorului in aceste operatiuni nu are nici o semnificatie juridica.

De vreme ce inceperea procedurii lipseste pe debitor de dreptul de a administra bunurile din patrimoniul sau si de a dispune de ele, inseamna ca actele juridice incheiate cu incalcarea acestor interdictii sunt inopozabile data de creditor.

Dizolvarea societatii comerciale

Daca creditorul este o societate comerciala, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, odata cu inceperea procedurii de falimen, el intra in dizolvare.

V. Determinarea masei active a debitorului

Legea nr.64/1995 face precizarea caobiectul procedurii de faliment il formeaza averea debitorului. Se are in vedere totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale- inclusiv cele dobandite in cursul procedurii- care pot face obiectul unei executari silite in conditiile Codului de procedura civila. Elementele avute in vedere de lege in definirea notiunii de avere constituie de fapt activul patrimoniului debitorului. Ele formeaza o masa de bunuri, a carei destinatie este lichidarea, in vederea satisfacerii creantelor creditorilor.

Deci in sens juridic, obiectul procedurii falimentului il constituie masa activa, formata din totalitatea bunurilor si a drepturilor patrimoniale cuprinse in patrimoniul debitorului.

In masa activa intra nu numai bunurile si drepturile patrimoniale existente in patrimoniul debitorului la data inceperii procedurii, ci si cele care au fost dobandite de debitor in cursul procedurii.

Intrucat scopul aplicarii procedurii de faliment, dupa cum s-a aratat, consta in obtinerea lichiditatilor necesare pentru a se putea face plata creditorilor, lichidatorul va trebui sa isi concentreze atentia, in primul rand, asupra activului patrimonial, atat in vederea intregirii acestuia, cat sia stoparii operatiunilor prin care s-ar incerca diminuarea lui.

In acest scop legea stabileste anumite masuri care se cer intreprinse de urgenta, de indata ce s-a hotarat aplicarea procedurii de faliment, dupa cum urmeaza:

Notificarea inceperii procedurii falimentului

In primul rand, toate persoanele si institutiile care intr-un fel sau altul se afla in relatii cu debitorul, in legatura cu obiectul sau de activitate, vor fi instiintate ca asupra acestuia s-a hotarat inceperea procedutii de faliment.

Astfel, despre aceasta vor fi instiintate oficiile postale, statiile de cale ferata, antrepozitele, depozitele portuare si alte locuri de inmagazinare din circumscriptia in care debitorul isi are sediul social ori filiale sau sucursale, solicitandu-li-se ca toate expeditiile ce l-au ca destinatar pe debitor sa-i fie trimise lichidatorului.

Bancile la care debitorul are disponibil in conturi vor fi instiintate sa nu execute nici un fel de operatiuni cu privire la aceste conturi fara un ordin expres din partea lichidatorului.

In cazul in care debitorul are bunuri supuse transcriptiei, inscriptiei sau inregistrarii in registrele de publicitate imobiliara, judecatorul sindic va trimite instantelor sau autoritatilor care tin aceste registre o copie de pe hotararea de deschidere a procedurii, cu pricizarea bunurilor din patrimoniul debitorului, in vedera efectuarii unei mentiuni prinvind inceperea procedurii de faliment.

Intocmirea listei cu bunurile care formeaza masa activa din patrimoniul debitorului

La cererea introductiva pentru declansarea procedurii, debitorul este obligat sa anexeze o lista cu bunurile ce alcatuiesc activul sau patrimonial. Daca o asemenea lista nu se depune o data cu cererea sau daca titularul cereri nu este debitorul, atunci el va trebui sa inregistreze la tribunal o lista cu bunurile ce alcatuiesc averea sa, adica activul sau patrimonial sau masa activa, in termen de 10 zile de la deschiderea procedurii. Neindeplinirea ecestei obligatii atrage dupa sine, cand titularul cererii introductive este debitorul, respingerea cererii.

Cand cererea este introdusa de alte persoane, iar debitorul, instiintat fiind, nu isi indeplineste aceasta obligatie, lichidatorul va desemna un expert, pe cheltuiala debitorului pentru intocmirea listei. Acesta se va folosi de bilant, registrele contabile si alte documente apartinand debitorului.

Sigilarea bunurilor

Sigilarea este o masura prin care se urmareste impiedicarea instrainarii unor bunuri din patrimoniul debitorului. De aceea ea trebuie facuta in cel mai scurt timp posibil de la inceperea procedurii sau de la luarea unei asemenea hotarari. Legea precizeaza ca sigilarea trebuie facuta indata ce este posibil dupa deschiderea procedurii.

Daca debitorul are bunuri si in alte judete, judecatorul sindic va putea trimite notificari tribunalelor respective in vederea sigilarii de urgenta si a acestor bunuri. Tribunalele din alte judete vor putea dispune si din oficiu sigilarea bunurilor aflate in raza lor de competenta si care apartin unui debitor din afara judetului si fata de care s-a hotarat inceperea procedurii de faliment.

Sigilarea va avea ca obiect: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comerciala, contracte, marfuri si orice alte bunuri mobile care fac parte din patrimoniul debitorului.

Nu vor fi sigilate: bunurile care vor trebui vandute de urgenta spre a se evita deteriorarea lor materiala sau pierderea din valoare; registrele de contabilitate ale debitorului; cambiile si alte titluri de valoare scadente sau care urmeaza sa fie scadente in scurt timp (acestea vor fi luate de judecatorul sindic in vederea obtinerii de numerar sau pentru a efectua actele de conservare necesare); numerarul (acesta va fi depus de lichidator la banca in contul patrimoniului debitorului).

Inventarierea bunurilor

Situatia privind activul patrimonial al debitorului este intregita si prin operatiunea de inventariere. Aceasta poate fi executata direct de catre lichidator, sau de catre un expert desemnat de catre judecatorul sindic la colicitarea lichidatorului ori a comitetului creditorilor.

Daca inventarierea poate fi executata intr-o singura zi, nu se vor mai aplica sigilii, trecandu-se direct la efectuarea acestei operatiuni. In caz contrar, bunurile vor fi sigilate, dupa care se va trece la inventarierea lor.

Debitorul trebuie sa asiste la operatiunea de inventariere, daca judecatorul sindic dispune acest lucru. Daca debitorul este citata si nu se va prezenta, el nu va putea contesta continutul inventarului.

Inventarul trebuie sa descrie bunurile aflate in patrimoniul debitorului si sa indice valoarea lor aproximativa in momentul respectiv.

Inscrisul constatator al inventarului trebuie sa fie semnat de lichidator si de debitor si, dupa caz, de expert.

Din momentul in care inventarul a fost intocmit, lichidatorul devine un depozitar judiciar al bunurilor cuprinse in inventar, cu toate consecintele care decurg dintr-o asemenea calitate. Deci el este raspunzator, printre altele, de paza si asigurarea bunurilor respective.

Conservarea bunurilor debitorului

Dat fiind faptul ca bunurile din patrimoniul debitorului sunt destinate lichidarii, in vederea obtinerii resurselor necesare pentru plata creditorilor, ele trebuie mentinute in buna stare, pentru a se obtine in urma vanzarii un pret cat mai bun pe ele. Intrucat operatiunea de lichidare se poate intinde pe durate mai mari sau mai mici de timp, iar debitorul este desesizat de bunurile sale ca efect al deschiderii procedurii, raspunderea pentru conservarea lor pana in momentul lichidarii revine lichidatorului.

Masurile de conservare privesc atat substanta bunurilor cat si drepturile patrimoniale ale debitorului.

In ceea ce priveste substanta bunurilor, masurile de conservare au ca scop evitarea degradarii, pierderii sau pierii lor. Bunurile care prin natura lor sunt perisabile pot fi vandute de catre lichidator.

Daca bunurile implica cheltuieli de conservare, ele vor putea fi vandute cu aprobarea comitetului creditorilor sau, in lipsa acestuia, cu aprobarea adunarii creditorilor.

Orice vanzare de bunrui importante din averea debitorului va putea fi efectuata numai cu acordul prealabil aladunarii creditorilor. Hotararea poate fi luata cu o majoritate de doua treimi din valoarea creantelor verificate. Sumele rezultate vor fi depuse la banca, in contul patrimoniului debitorului.

Conservarea drepturilor patrimoniale ale debitorului priveste actiunile pe care lichidatorul trebuie sa le exercite pentru protejarea acestor drepturi, cum ar fi intreruperea prescriptiei, luarea de inscriptii ipotecare privind ipotecile de care beneficiaza debitorul.

VI. Efectuarea lichidarii

In aplicarea procedurii de lichidare se vor urmari doua principii:

• rapiditatea operatiunilor;
• lichidarea bunurilor cat mai avantajos (pentru a fi satisfacute creantele creditorilor)

Lichidarea bunurilor va fi executata de lichidator, sub controlul judecatorului sindic.

Bunurile vor putea fi vandute:

in bloc, ca un ansamblu in stare de functionare;

individual

Bunurile se vand prin negociere directa sau prin licitatie publica. In cazul bunurilor imobile vanzarea se face prin negocierea directa si se vor indeplini formalitatile prevazute de lege.

Valorile imobiliare vor fi vandute in conditiile Legii nr. 297/2004 privind piata de capital.

Sumele rezultate din vanzare vor fi depuse la o unitate a unei societati bancare, in contul averii debitorului, pentru a fi distribuite creditorilor.

Creditorii care beneficiaza de ipoteci sau de alte garantii reale vor fi satisfacuti din sumele de bani obtinute din vanzarea bunurilor afectate de garantii. Legiuitorul prevede ca noutate faptul ca, creditorii au dreptul sa primeasca suma datorata la care se adauga dobanzile, majorarile si penalitatile, precum si cheltuielile facute. Daca din sumele obtinute prin vanzare nu pot fi acoperite creantele garantate, pentru diferebta de incasat, creditorii vor deveni creditori chirografari intrand in concurs cu ceilalti creditori chirografari (ale caror creante nu sunt garantate printr-o garantie speciala).

Exemplu: Societate comerciala "X" este supusa procedurii falimentului.

Societatea comerciala are 5 creditori, dintre acre unul "Y", si-a asigurat creanta printr-un gaj asupra doua automobile din patrimoniul debitorului sau. In urma scoaterii la vanzare a automobilelor, s-a obtinut suma de 20 milioane lei, insuficienta pentru acoperirea integrala a creantei "Y" de 30 milioane lei. Pentru restul de 10 milioane, creditorul "Y", intra in concurs cu ceilalti 4 creditori ai debitorului falimentar, ale caror creante nu au fost garantate printr-o garantie speciala.

VII. Distribuirea sumelor realizate in urma lichidarii

Potrivit art. 121, la fiecare trei luni, calculate de la data inceperii lichidarii, lichidatorul va prezenta judecatorului-sindic un raport asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante precum si un plan de distribuire intre creditori.

Judecatorul-sindic poate prelungi cu cel mult o luna termenul pentru prezentarea raportului si a planului de distributie, care vor fi depuse la grefa tribunalului si notificarea creditorilor.

Creantele vor fi platite in urmatoarea ordine:

taxele, timbrele si orice alte cheltuieli aferente producerii, inclusiv pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata retributiilor persoanelor angajate pentru realizarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului;

creantele reprezentant creditele, cu dobanzi si aferente, acordate de societatile bancare dupa deschiderea procedurii precum si creantele ce rezulta din continuarea activitatii debitorului;

creante izvorand din raporturi de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;

creantele bugetare;

creantele reprezentand sumele datorate de catre debitori unor terti in baza unor obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata unor suem periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

creantele reprezentand sumele stabilite de judecatorul sindic pentru intretinerea debitorului si a familiei sale, daca aceasta este persoana fizica;

creante reprezentand credite bancare cu cheltuielile si dobanzile aferente celor rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, preum si din chirii;

creantele subordonate, ce izvorasc din credite acirdate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau un actionar detinand cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor sau , dupa caz, de catre membrul grupului de interes economic, cat si cele care izvorasc din acte cu titlu gratuit, in ordinea de preferinta prevazuta de lege;

alte creante chirografare.

VIII. Inchiderea procedurii

Lichidatorul este obligat sa intocmeasca un raport final al lichidarii si sa-l prezinte judecatorului sindic, impreuna cu bilantul general. Aceste documente vor fi comunicate creditorilor si debitorului si se vor afisa la usa tribunalului. Orice obiectie privitoare la acestea, se va formula in termen de 10 zile de la data afisarii.

Judecatorul sindic va examina raportul final, inclusiv obiectiile facute de creditori, urmand sa-l aprobe sau sa-l respinga. Raportul intocmit de lichidator va fi aprobat de judecatorul sindic printr-o sentinta daca au fost formulate obiectiuni solutionate sau printr-o incheiere daca nu au fost formulate asemenea obiectiuni.

Lichidarea va fi considerata inchisa cand judecatorul sindic aproba raportul final si cand toate fondurile au fost distribuite creditorilor, iar cele ramase au fost depuse la banca.

In orice stadiu al procedurii, judecatorul sindic poate da o incheiere de inchidere a acesteia daca exista una din urmatoarele situatii:

debitorul nu are bunuri care sa fie supuse procedurii, deci se afla in stare de insolvabilitate;

bunurile existente nu sutn suficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.

Efectele hotararii de inchidere a procedurii

Inchiderea procedurii produce efecte atta cu privire la persoanele care au participat in cadrul procedurii, cat si cu privire la debitor.

• Efectele hotararii de inchidere a procedurii fata de persoanele care au concurat la efectuarea acesteia.

Prin inchiderea procedurii, judecatorul sindic, administratorul, lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura fata de debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.

• Efectele hotararii de incheiere a procedurii fara debitor

In principiu, debitorul este descarcat de obligatiile pe care le avea inainte de inregistrarea cererilor introductive, sub rezerva de a nu fi gasit vinovat de bancruta frauduloasa sau de plati ori transferuri frauduloase (art. 136). Cu toate acestea debitorul va fi descarcat de obligatii daca vor fi platite in cadrul procedurii. Aceste dispozitii nu se aplica debitorilor care in ultimii 5 ani au mai fost supusi acestei proceduri si au beneficiat de aceste dispozitii.

Precizari speciale cu privire la inchiderea procedurii

In mod firesc, procedura reorganizarii juridice si a falimentuluise poate inchide in orice stadiu al procesului, daca debitorul a achitat in intregime creantele creditorilor.

Totodata procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se inchide in urmatoarele cazuri:

nu exista bunuri in averea debitorului care sa poata fi scoase la vanzare pe calea executarii silite pentru a fi indestulati creditorii;

bunurile existente in averea debitorului nu sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative;

acoperirea creantelor mai inainte de lichidarea tuturor bunurilor din averea debitorului;

nici un creditor nu a inregistrat nici o declaratie de creante;

indeplinirea planului de reorganizare;

realizarea creantelor creditorilor in urma lichidarii averii debitorului prin faliment.

Notificarea inchiderii procedurii

Judecatorul-sindic va notifica sentinta de inchidere a procedurii tuturor creditorilor, asociatilor/actionarilor, Directiei teritoriale a finantelor publice si Oficiului Registrului Comertului, si, dupa caz, registrului societatilor agricole, pentru efectuarea mentiunilor, dispunand afisarea ei in extras, la sediul tribunalului.

Raspunderea membrilor organelor de conducere

Persoanele cu functii de conducere si de control, respectiv administratorii, directorii si cenzorii care au contribuit la starea de incapacitate de plata a debitorului vor raspunde patrimonial.

Raspunderea va fi patrimoniala ( in sensul obligarii acestor persoane la acoperirea unei parti din datoriile societatii comerciale debitoare), dacaau savarsit una din urmatoarele fapte:

au folosit bunuri sau credite ale societatii in folosul propriu sau al unei alte societati;

au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea societatii;

au dispus continuarea unei activitati care a dus la starea de incapacitate de plata, pentru ca urmareau un interes personal;

au tinut contabilitate fictiva intentionat sau au facut sa dispara unele documente;

au deturnat sau au ascuns o parte din activul societatii, sau au marit in mod fictiv pasivul acesteia;

au folosit mijloacele ruinatoare pentru a procura societatii fonduri in scopul intarzierii efectuarii de plati;

in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unii creditori, in dauna cerlorlati creditori.

In afara raspunderii patrimoniale, in astfel de situatii, de cele mai multe ori - cei vinovati vor raspunde si penal, in masura in care faptele sunt calificate de legiuitor ca fiind infractiuni: bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, fals, uz de fals, inselaciune etc.

In privinta raspunderii penale, in art. 141 legiuitorul prevede infractiunea de bancruta frauduloasa facand trimitere la regimul sanctionator stabilit prin Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, cu modificarile si completarile ulterioare. Atfel, infractiunea de bancruta frauduloasa consta in fapta persoanei care:

falsifica, sustrage sau distruge evidentele debitorilor prevazuti la art. 1 lt. b si c din lege (aflati in stare de insolventa) ori ascunde o parte din activul averii acestora;

infatisarea datorii inexistente sau prezinta in registrele debitorilor prevazuti la art. 1 lit. b si c din lege (aflati in stare de insolventa), in alt act sau in situatia financiara sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind savarsite in vederea diminuarii aparente a valorii activelor;

instraineaza, in frauda creditorilor, in caz de insolvabilitate a debitorilor prevazuti in art. 1 lit. b si c din lege, o parte insemnata din active.

Persoanele vinovate de bancruta frauduloasa se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 12 ani.

IX. Bibliografie:

• Dreptul afacerilor: autor - Alexandru Amititeloaie; editura - Junimea 2001 (Iasi);
• Dreptul Comercial (note de subsol): autor- Dr. Marin Voicu; editura - ExPONTO 2002 (Bucuresti);
• Dreptul Comercial (pentru invatamantul economic): autori - Smaranda Angheni, Madgda Volonciu, Camelia Stoica; editura - Universitara.