ECHILIBRUL SI DEZECHILIBRUL ECONOMIC

ECHILIBRUL SI DEZECHILIBRUL ECONOMIC

Cresterea si dezvoltarea economica, precum si problemele acestora, sunt strans legate de starea de echilibru si de cea de dezechilibru economic.

ECHILIBRUL pp, in esenta, concordanta intre C si O pe piata bunurilor economice, pe piata muncii, pe piata monetara, a capitalurilor, in caliatea lor de componente ale sistemului relatiilor de piata. De asemenea, echilibru are manifestari concrete si in cazul dintre economii si investitii,al balantei comerciale, al balantei de plati si al bugetului de stat. In toate aceste situatii insa, este vb de echilibre partiale.

Echilibrul sau dezechilibrul economic poate fi privit si la nivel macroeconomic, adica pe ansamblul economiei nationale, luand in calcul si dependentele reciproce dintre intreprinderi, ramuri, dintre diferitele piete.

Echilibrul macroeconomic exprima starea de concordanta relativa intre C si O agregate, in cadrul pietelor: bunurilor materiale si sv, muncii, monetare, a capitalurilor, al economiei in ansamblul ei, care are la baza o alocare si o folosire rationala a resurselor, o functionare normala a structurilor economice in inredependenta lor.

Echilibrul economic trebuie inteles ca o tendinta ce nu exclude abateri nesemnificative, abateri care nu afecteaza functionarea de ansamblu a economiei.

Pt intelegerea echilibrului macroeconomic, este necesara cunoasterea urmatoarelor elemente:

1 ) C si O agregate, ambeleexprimandu-se monetar, pt ca nu sepot insuma bunuri materiale si servicii decat doar daca se exprima intr-o forma unitara;

2 ) relatiile dintre productie, venituri si cheltuieli; productia da nastere la fluxuri de bunuri materiale si sv , care, la randul lor, determina flx de venituri, distribuite detinatorilor de fdp, ceea ce atrage dupa sine flx de cheltuieli prin care se procura bunuri economice, oferite de productie; in acest fel, C si O sunt legate intre ele si este necesar sa cunoastem reactia acestora nu nuai la modificarea preturilor, ci si la modificarea veniturilor;

3 ) interdependentele dintre piete, respectiv ditre echilibrele economice partiale; starea de echilibru/dezechilibru in cadrul unei piete se reflecta direct sau indirect, in anumite proportii, si in functionarea de ansamblu a economiei nationale.

Realizarea echilibrului pe piata bunurilor materiale si serviciilor pp respectarea urmatoarei conditii: Oglobala = Cglobala sau Y = D. In acest caz, O este concretizata in marimea PNB sau VN si se repartizeaza pt consum si economii: Y = C + S. C se concretizeaza in 2 mari componente:

C de bunuri de consum si cererea de bunuri de productie (de investitii): C + S = C + I S = I. Economiile sunt egale cu investitiile, aceasta fiind considerata conditia de echilibru pe piata bunurilor materiale si a sv.

Pe realizarea echilibrului pe piata bunurilor economice, este necesar ca tot ceea ce se produce sa fie cumparat, iar ceea ce nu este consumat, adica tot ceea ce este conomisit, sa fie investit. In realitate insa, exista posibilitatea dezechilibrului deoarece nu tot ceea ce se economiseste se si investeste.

Realizarea echilibrului economic pe piata bunurilor economice ia in considerare si schimburile economice cu alte tari. O parte a productiei interne se exporta, iar unele nevoi sunt satisfacute pe baza importului din alte tari. Integrarea acestor elemente in modelul de echilibru conduce la urmatoarea relatie de echilibru: C + S + H = C + I + E, unde H = valoarea importului, iar E = valoarea exportului. S + H = I + E S - E = I - H sau S - I = E - I.

Echilibrul macroeconomic depinde insa si de realizarea echilibrului in cadrul altor piete.

Pe piata muncii, echilibrul pp egalitatea dintre C de ft de munca si O de ft de munca, relatia de echilibru fiind: Y_L = D_L.

Pe piata monetara, strea de echilibru pp egalitatea dintre C de moneda si O de moneda. O de moneda este dependenta de M monetara si de viteza de rotatie a banilor, iar C de moneda depinde de volumul mrf tranzactionate si de nivelul preturilor. Astfel, conditia de echilibru pe piata monetara poate fi exprimata astfel: Ym = Dm ; M·v = T·P.

Echilibrul economic nu este un scop in sine, realizarea lui este subordonata cresterii si dezvoltarii economice, imbunatatirii conditiilor de viata ale oamenilor.

Realizarea echililibrului macroeconomic pp realizarea echilibrului pe toate pietele, precum si realizarea echilibrului bugetar.

Asigurarea echilibrelor partiale se reflecta favorabil in dinamica echilibrului macroeconomic, iar disfunctionalitatile sau dereglarile acestora afecteaza, buna functionare a economiei in ansamblu.

Echilibrul macroeconomic poate fi apreciat ca: echilibru economic static sau dinamic.

Echilibrul economic static reflecta starea momentana a economiei, considerata drept punct de referinta. In realitate nu exista echilibru static, deoarece intotdeauna au loc schimbari in sistemul de trebuinte, in cel al resurselor, astfel incat echilibrul economic nu ramane la nivelul celui realizat, ci se schimba in timp, necesitand ajustari corespunzatoare conditiilor mereu dinamice.

Echilibrul economic dinamic reflecta tendinta obiectiva de adaptare in dinamica a O la exigentele C, de realizare a concordantei intre C si O, de fiecare data la un nivel superior.

Factorii care influenteaza echilibrul economic

1 ) populatia care, prin numar, structura pe grupe de varsta si socio-profesionale, prin nivelul de calificare al lucratorilor, determina schimbari corespunzatoare in ansamblul C;

2 ) progresul tehnico-stiintific, care deteermina aparitia de noi produse, de noi ramuri, determina modificari in structura si nivelul ramurilor si, totodata, innoiri ale C si O agregate;

3 ) comportamentul agentilor economici, care se schimba, determinand schimbari in folosirea veniturilor, ca si in structura pe ramuri si subramuri economice, a plasarii capitalurilor in afaceri;

4 ) limitele resurselor, care actioneaza restrictiv, impunand restructurari in alocarea si combinarea fdp.

Ca urmare a acestor factori, echilibrul economic are un caracter relativ, aceasta notiune trebuind abordata in conditii determinate de loc si timp.

DEZECHILIBRUL ECONOMIC

Datorita faptului ca starea de echilibru se manifesta ca o stare de moment, starea de dezechilibru este cea care caracterizeaza, in general, economia, intensitatea dezechilibrului fiind diferita de la o perioada la alta.

Dezechilibrul poate fi interpretat fie ca o stare normala a dezvoltarii economice, fie ca o stare anormala a acesteia. Atunci cand dezechilibru se manifesta in forme dorite, acceptate ca normale, economia se caracterizeaza printr-o stare normala de functionare, in aceste caz dezechilibrul fiind suportul progresului economic si social. In situatia in care predomina dezechilibrele anormale, apare criza, cu toate consecintele sale negative: inflatie, somaj, inrautatirea conditiilor de viata. In acest caz, necesitatea echilibrarii dezvoltarii economice, inseamna luarea de masuri pt aducerea dezechilibrelor anormale in limitele celor normale care actioneaza pozitiv asupra progresului social si economic.

In teoria economica, dezechilibrele normale sunt desemnate cu termenul de presiune, iar cele anormale prin notiunea de absorbtie.

Presiunea este acea forma a dezechilibrului, care se manifesta printr-o O mai mare decat C, concurenta fiind foarte puternica intre ofertanti si cumparatorii find aceia care fac selectia bunurilor economice care se vor produce.

Deoarece cumparatorii au posibilitatea de a alege, se acorda prioritate vanzatorilor care asigura ao cea mai avantajoasa prin calitate si pret.

Presiunea stimuleaza: imbunatatirea calitatii, reducerea costurilor si promovarea progresului tehnic; ea concentreaza investitiile spre obiective destinate dezvoltarii produselor noi.

Absorbtia corespunde cu situatia in care, pe piata, exista C excedentara, concurenta fiind f puternica intre cumparatori, cresterea volumului vanzarilor este determinata de producatori, care gasesc cumparatori pt tot ceea ce produc. Vanzatorii au posibilitatea sa-si aleaga cumparatorii. Marea majoritate a investitiilor servesc largirii productiei pe calea extensiva. Consumatorul nu-si poate satisface pe deplin aspiratiile si lipseste stimularea agentilor economici pt a produce bunuri de calitate, pt ca tot ceea ce se produce se vinde cu usurinta. Sunt stimulate atat risipa cat si economiile.

Pt intelegerea modului de manifestare a presiunii si a absorbtiei este necesara cunoasterea urmatoarelor notiuni:

1. nivelul aspiratiei vanzatorului si cumparatorului;
2. timpul de asteptare pt vanzare si pt cumparare;
3. etapa de perimare a aspiratiei de vanzare sau de cumparare;
4. tensiunea aspiratiei.

Nivelul aspiratiei vanzatorului si cumparatorului este un element al multimii alternativelor de decizie posibile, care apare la inceputul procesului de decizie: aspiratia de cumparare nu este acelasi lucru cu achizitionarea efectiva, iar aspiratia de vanzare nu este sinonima cu productia si vanzarea efectiva.

Timpul de asteptare pt vanzare si pt cumparare este timpul minim care tb sa treca de la aparitia aspiratiei spre vanzare sau cumparare pana la vanzarea sau cumpararea efectiva.

Etapa de perimare a aspiratiei de vanzare sau de cumparare este perioada de timp dupa trecerea careia toti agentii economici si-au sistat aspiratia initiala, fie pt ca intentia lor de vz cump s-a realizat, fie pt ca si-au modificat intentia initiala.

Tensiunea aspiratiei este diferenta dintre nivelul aspiratiei la vz/cump si rezultatul obtinut in urma executarii deciziei de a vinde/cumpara.

Raportul dintre nivelul aspiratiei la vz/cump si rezultatul obtinut la vz/cump reprezinta gradul de tensiune a aspriratiei la vz/cump. Prin raportarea nivelului de aspiratie al vanzatorilor la nivelul de aspiratie al cumparatorilor se releva raportul de forte pe piata.