CONCEPTUL DE REZULTATE ECONOMICO-FINANCIARE

CONCEPTUL DE REZULTATE ECONOMICO-FINANCIARE

Rezultatele economico-financiare, functie de metodologia si etapizarea formarii lor, au ca izvor veniturile brute incasate. Diminuarea acestor venituri cu consumurile intermediare (cheltuielile de exploatare si circulatie) reprezinta, intr-o anumita masura, notiunea de rezultate economice primare. Daca la aceste rezultate adaugam si veniturile provenite din afara proceselor economice propriu-zise (venituri financiare si venituri exceptionale) se obtin rezultatele economico-financiare totale.

Prin urmare, principiile individualitatii, delimitarii si separarii eforturilor si efectelor economice, impun gruparea veniturilor pe urmatoarele categorii de activitati, si anume:

a) Venituri din exploatare din activitatea economica de baza se refera la veniturile obtinute din activitati productive (crearea si comercializarea produselor si serviciilor);

b) Venituri financiare cresc ca pondere in veniturile totale. Existenta, con-solidarea si expansiunea activitatii de exploatare presupune intrepatrunderea capitalului propriu al intreprinzatorului cu alte surse de capital din mediul extern, de regula capital imprumutat. Pentru a pune in discutie veniturile din capital, altele decat cele rezultate din capitalul plasat in sfera activitatilor productive (capitalul productiv), avem in vedere existenta unui segment de capital in cautare de plasament profitabil. Veniturile financiare se refera la urmatoarele surse:

• dobanzi incasate de la banci;
• dobanzi incasate din titluri de credit;
• dividende din titluri de financiare;
• diferente de curs valutar;
• venituri din sconturi obtinute.

c) Venituri exceptionale reflecta incasarile aleatorii provenite din despagubiri si penalitati, precum si valoarea unor bunuri primite gratuit sau rezultate din dezmembrarea mijloacelor fixe scoase din functiune. Tot in aceasta categorie de venituri se cu-prind si drepturile de personal prescrise, precum si incasarile rezultate din vanzarea ac-tivelor imobilizate (mijloace fixe, terenuri).

Acceptand conceptul de globalitate atat pentru veniturile totale, cat si pentru eforturile aferente formarii acestora, structura cheltuielilor unei firmei industriale este urmatoarea:

• cheltuielile de exploatare;
• cheltuielile financiare;
• cheltuieli exceptionale.

Rezultatele economico-financiare totale (RT) se obtin, asadar, cu relatia:

in care: V_f(C_f) - venituri (cheltuieli) financiare; V_ex(C_ex) - venituri (cheltuieli) exceptionale.

Rezultatele economice obtinute din activitatea de exploatare detin ponderea si poarta denumirea de excedent brut din exploatare (EBE), care se determina cu relatia:

in care: Σq_ip_i - valoarea productiei la pretul producatorului (CA); Σq_ic_i - valoarea productiei la costul productiei si circulatie.

Daca Σq_ip_i > Σq_ic_i rezulta profit, in caz contrar se inregistreaza pierdere.

Prin urmare, scopul gestionarii patrimoniului intreprinderii de catre echipa manageriala este acela de a produce sau a obtine valoare adaugata, care in termenii productiei inseamna profit.