Analiza structurii pasivului

Analiza structurii pasivului

În bilant scopul este de a determina valoarea firmei ca obiectiv major in activitatea de evaluare si in acest sens, din totalul activelor (imobilizate si circulante) se scad datoriile curente. Formula de calcul mai detaliata aplicata in bilant este:

unde:

VF-valoarea firmei;

Ait-active imobilizate totale;

Act-active circulante totale;

Ca-cheltuieli in avans;

Dts-datorii pe termen scurt;

Va-venituri inregistrate in avans.

În pasiv apar capitalurile proprii totale care se determina astfel:

unde:

Cprt-capitaluri proprii totale;

Cs-capital social;

Pc-prime de capital;

RRc-rezerve din reevaluare-sold creditor;

RRd- rezerve din reevaluare-sold debitor;

Rz-rezerve;

Rrec-rezultatul reportat-sold creditor;

Rred- rezultatul reportat-sold debitor;

REFc-rezultatul exercitiului financiar-sold creditor;

REFd- rezultatul exercitiului financiar-sold debitor,

RPr-repartizarea profitului.

Totalul activelor minus datorii curente, minus datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an, minus provizioane pentru riscuri si cheltuieli coincide cu totalul capitalurilor proprii. În cazul in care firma are si patrimoniu public, se insumeaza si acesta la totalul capitalurilor.

Elementele principale in structura pasivului bilantier sunt:

capitalurile si rezervele;

provizioanele pentru riscuri si cheltuieli;

datoriile pe termen mediu si lung (mai mare de 1 an);

venituri in avans.

Analiza structurii pasivului se realizeaza cu o serie de rate care pun in evidenta eficienta structurii pasivului. Ratele de structura ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a firmei, prin punerea in evidenta a unor aspecte privind stabilitatea si autonomia financiara a acesteia. Principalele rate de structura ale pasivului sunt:

1. rata stabilitatii financiare;

2. rata autonomiei financiare globale (autonomia financiara la termen);

3.rata de indatorare globala (indatorarea la termen).

1. Rata stabilitatii financiare (R_Sf) reflecta ponderea capitalului permanent de care firma dispune in pasivul total:

sau

unde:

Capital permanent = capital propriu + datorii pe termen mediu

si lung

din punct de vedere tehnic se ridica problema delimitarii exacte a resurselor proprii sau imprumutate cu caracter durabil, permanent, de cele instabile, destinate a fi consumate pe termen scurt;

o rata scazuta a acestui indicator pune in pericol stabilitatea financiara a firmei; capitalul permanent este destinat sa acopere atat activele imobilizate, cat si fondul de rulment.

2. Rata autonomiei financiare globale (R_Afg) se calculeaza prin raportarea capitalului propriu la pasivul total:

ponderea capitalului propriu, respectiv a datoriilor in totalul pasivelor difera de la un caz la altul, in primul rand, in functie de politica financiara a firmei respective, de conditii concrete ale fiecarei firme, de eficienta deciziilor financiare;

diversitatea de conditii in care-si desfasoara activitatea firmele face dificila stabilirea unor rate de referinta; totusi anumiti autori recomanda ca satisfacatoare pentru echilibrul financiar urmatoarea relatie: ; prin urmare , existenta unui capital propriu egal sau mai mare cu o treime din pasivul firmei este o premisa a autonomiei financiare a acesteia.

2.a Rata autonomiei financiare la termen (R_Aft) este mai semnificativa decat precedenta deoarece permite aprecieri mai exacte prin implicarea structurii capitalului permanent. Se poate calcula dupa relatiile:

pentru asigurarea autonomiei financiare, capitalul propriu trebuie sa reprezinte cel putin jumatate din cel permanent conform relatiei: ;

reprezinta gradul de independenta financiara a firmei, independenta asigurata atunci cand capitalul propriu este egal sau mai mare cu suma obligatiilor la termen: .

3. Rata de indatorare globala (R_Îg) masoara ponderea datoriilor in patrimoniul firmei si se calculeaza dupa relatia:

unde:

prin natura ei, aceasta rata este subunitara; indepartarea de 1 semnifica o reducere a indatorarii firmei, respectiv o crestere a autonomiei financiare.

3.a Rata de indatorare la termen (R_Ît) prezinta interes in fundamentarea politicii financiare a firmei si se calculeaza prin raportarea obligatiilor (datoriilor) pe termen mediu si lung, fie la capitalul permanent (R_Ît1), fie la capitalul propriu (R_Ît2):

cea de-a doua relatie de calcul a ratei de indatorare are o semnificatie mai larga in teoria si practica economica deoarece permite evidentierea masurii in care firma recurge la asa-zisul "efect de levier", respectiv "efect de parghie";

permite aprecierea capacitatii de indatorare a firmei; capacitatea de indatorare este saturata cand se aproprie de 1, iar posibilitatile de indatorare vor fi cu atat mai mari cu cat aceasta rata este mai scazuta;

nivelul sau trebuie sa fie de maximum 50% in primul caz si mai mic de 100% in cel de-al doilea caz, ceea ce semnifica datorii pe termen mediu si lung mai mici decat capitalul propriu, iar acest lucru constituie o garantie a rambursarii creditelor primite de la banci;

rata de indatorare, indiferent de forma sa de calcul, caracterizeaza dependenta financiara a firmei si gradul de risc al politicii sale financiare.

4. Rata datoriilor de exploatare (R_De) se calculeaza ca raport intre datoriile care se refera numai la exploatare (De) si nivelul datoriilor totale (Dt) sau al capitalului total (Kt):