Cunoasterea costurilor

Cunoasterea costurilor este unul din imperativele de baza ale elaborarii deciziilor. De aceea, contabilitatea trebuie sa asigure, pe de o parte calcularea costurilor produselor, iar, pe de alta parte, sa masoare performantele responsabililor care pot influenta costurile.

Calcularea corecta a costurilor de productie necesita organizarea corespunzatoare a cercetarii si calculatiei costurilor care trebuie sa asigure: bugetarea costurilor, inregistrarea exacta, completa, la timp a costurilor efective pe destinatii, respectiv pe activitati, sectii, faze de fabricatie, produse, grupe de produse; urmarirea folosirii rationale a consumului de valori materiale, a costurilor salariale si a altor costuri incorporabile; decontarea productiei, calcularea costului intregii productii si pe unitati de produs, lucrare, serviciu, inclusiv al productiei in curs de executie.

Organizarea calculatiei costurilor cuprinde ansamblul metodelor, procedeelor si instrumentelor, respectiv al activitatilor desfasurate pe baza unor principii bine stabilite utilizate pentru colectarea si calcularea costului produselor, in vederea realizarii functiilor calculatiei.

Necesitatea determinarii marimii cifrei in expresie valorica a modificarilor pe care le produc operatiile economice si financiare in masa patrimoniului unitatilor economice, precum si a situatiei elementelor patrimoniului unitatilor respective la un moment dat si in dinamica prin intermediul indicatorilor economico-financiari care caracterizeaza mersul activitatii acestora, a impus utilizarea calculatiei, care se prezinta sub diferite forme ale calculului economic.

Calculatia costurilor reprezinta deci, un sistem de calcule stiintifice fundamentale in vederea determinarii costului unitar al unui produs, lucrare executata sau a intregii productii a unitatii patrimoniale.

Avand rolul de a furniza informatii asupra laturii valorice a procesului de productie, calculatia costurilor creeaza premiza cunoasterii unei parti din cheltueilile cu munca trecuta si munca actuala, efectuate la nivelul unei unitati patrimoniale pentru obtinerea si desfacerea productiei.

Formele de organizare a calculatiei costurilor sunt dependente de specificul procesului de fabricatie, de tipul productiei, de organizarea productiei, precum si de necesitatile curente ale fiecarui agent economic.

Aria de cuprindere a calculatiei costurilor este foarte variata. Aceasta varietate este determinata de natura ramurii economice, de obiectul de activitate al unitatii patrimoniale si de complexitatea acestuia, precum si de particularitatile procesului de fabricatie si modul de organizare a productiei si a muncii.

Calculatia costurilor are ca obiect de cercetare determinarea costului unui produs, serviciu, ansamblu sau subansamblu, unei anumite operatii, faze sau stadii de fabricatie.

Obiectul calculatiei costurilor mai poate fi reprezentat si de o serie de probleme de ansamblu referitoare la: studiul conceptelor fundamentale care guverneaza gandirea si calculul costurilor si studiul metodelor de calcul, de optimizare si de prognoza a costurilor si a conditiilor de aplicare a acestora in intreprinderi.

Costul de productie exprima consumul de munca vie si munca materializata necesar pentru obtinerea unui produs, lucrare sau serviciu.

Pentru determinarea corecta a costurilor, acestea trebuie sa fie evaluate. Evaluarea costurilor se poate face in momentul intrarii stocurilor in patrimoniu, la inventarierea patrimoniului, la inchiderea exercitiului sau la scoaterea stocurilor din evidenta.

Analiza costurilor se mai poate realiza avandu-se in vedere provenienta lor, respectiv modul de formare.

In functie de geneza lor costurile pot fi:

a)      costuri salariale;

b)      costuri privind consumurile stocate si nestocate;

c)      costurile privind lucrarile executate si serviciile prestate de terti;

d)      costurile privind impozitele si taxele datorate de unitate bugetului de stat;

e)      costurile privind amortizarile, provizioanele si datoriile.

Analiza costurilor are drept scop orientarea deciziilor unei intreprinderi spre buna gestionare a acestora.

Analiza acestor costuri se poate realiza cu ajutorul indicatorului, prag de rentabilitate.

Pragul de rentabilitate exprima volumul activitatii in care veniturile obtinute din vanzarea productiei si costurile totale aferente sunt in echilibru.

Acest indicator reprezinta nivelul vanzarilor care permite acoperirea totalitatii costurilor variabile aferente volumului vanzarilor si a costurilor fixe aferente perioadei de referinta.

El arata ca orice suplimentare a volumului vanzarilor aduce beneficii, iar activitatea devine profitabila.

La determinarea pragului de rentabilitate trebuie sa se tina seama de urmatoarele aspecte:

a)      luarea in considerare a capacitatii de productie existente pe intreaga perioada de referinta, fara a face investitii noi in aceasta perioada;

b)      existenta unor preturi stabile ale factorilor de productie;

c)      pe perioada analizata, preturile produselor vandute sunt constante, deci nu depind de volumul vanzarilor;

d)      nu exista probleme legate de fluxul de numerar;

e)      eliminarea unor variatii asupra volumului stocurilor (productia fabricata se considera a fi vanduta)

Pragul de rentabilitate se determina utilizand urmatoarele relatii de calcul:

A.     Cifra de afaceri = costuri fixe + costuri variabile

CA = CF + CV

B.     Rezultatul = 0 sau CA - (CV + CF) = 0 sau Mj (CV - CF) = 0

C.     Marja / Costurile variabile = Costuri fixe

Mj / CV = CF sau qv (pv - cv) = CF

De asemenea pragul de rentabilitate se mai poate determina utilizand doua procedee si anume:

A.     procedeul matematic;

B.     procedeul grafic.

A.     Procedeul matematic presupune determinarea unui punct critic in unitati fizice (qe) si a unui punct critic in unitati monetare, adica o cifra de afaceri critica valorica (CAc) astfel:

qe = CF/pv sau qe = CF/Mj/CV

unde

qe = punctul critic in unitati fizice

CF = cheltuieli fixe

pv = pret de vanzare

cv = cost variabil unitar

Mj/CV = marja pe costuri variabile

Deci, punctul de echilibru fizic este egal cu raportul dintre costurile fixe totale si marja pe costul variabil unitar.

Din multiplicarea relatiei de calcul a punctului de echilibru fizic cu pretul de vanzare (pv) se va obtine punctul de echilibru valoric (CAc).

Relatia de calcul a cifrei de afaceri critice valorice este: CAc = CF / Mj / cv / pv

Deci punctul de echilibru valoric se determina ca raport intre costurile fixe  totale si rata marjei pe costurile variabile.

B.     Procedeul grafic. Acest procedeu este o continuare a calcului matematic de determinare a pragului de rentabilitate.

Relatiile pe baza carorar se face reprezentarea grafica in cadrul acestui procedeu sunt:

a)      CA = CV + CF

b)      R = 0

c)      Mj/CV = CF

Pragul de rentabilitate se determina si in functie de timp, respectiv de momentul in care este atins acest prag. Dupa data la care societatea atinge pragul de rentabilitate, aceasta va obtine profit.

Pentru a analiza eficienta economica a activitatilor desfasurate de o unitate economica trebuie realizata o analiza riguroasa a pragului de rentabilitate.

Pragul de rentabilitate poate fi determinat pe intreaga activitate a unitatii sau pe un singur produs.

Pragul de rentabilitate pe produs presupune realizarea unei legaturi intre pret si cost, ceea ce duce la determinarea unui pret limita pe care societatea trebuie sa-l stabileasca.

Potrivit informatiilor furnizate de evidenta tehnico - operativa si sintetica societatea comerciala "LACTO BANEASA" SRL. a determinat pragul de rentabilitate la produsul "BRANZA TARE DE BANEASA".

Din calculul punctului critic efectuat de societate, rezulta ca societatea trebuie sa produca 1.421,05 kg din produsul "branza tare de Baneasa" pentru a inregistra profit zero, adica veniturile sa acopere integral cheltuielile.

De asemenea societatea trebuie sa obtina o cifra de afaceri valorica de 98.800.000 pentru a acoperi cheltuielile fixe si cheltuielile variabile ocazionate de productie.

Calculul punctului de echilibru a avut la baza ipoteza conform careia toata productia obtinuta, respectiv 6.500 kg/luna este si vanduta la un pret estimat de 15.2 lei/kg, iar, prin urmare, volumul valoric al productiei coincide cu volumul desfacerii.

Se constata conform reprezentarilor grafice realizate ca de la punctul de echilibru in sus beneficiul incepe sa creasca si activitatea societatii devine rentabila, adica se obtine profit.

Societatea comerciala "LACTO BANEASA" SRL a efectuat aceste calcule pentru a determina punctul dupa care societatea obtine sau va obtine profit, punctul dupa care activitatea sa devina rentabila.