DEFINIREA SI TIPURILE FONDULUI DE RULMENT

DEFINIREA SI TIPURILE FONDULUI DE RULMENT

Bilantul este instrumentul de reflectare a echilibrului financiar al intreprinderii, la incheierea exercitiului, de reflectare materiala (prin active ) a modului de utilizare a capitalurilor proprii si imprumutate . El ofera deci, criterii de apreciere a echilibrului financiar la un moment dat si baza de calcul pentru elaborarea bugetelor intreprinderii . In sinteza, cu riscul de a repeta unele notiuni, vom afirma ca din punct de vedere financiar, " fiecare element din activ reprezinta o alocare de fonduri banesti, in vederea construirii unei structuri de productie, adecvata intentiilor productive ale intreprinzatorilor ".

Elementele de activ sunt structurate dupa gradul lor de lichiditate, in intentia de a obtine cea mai operativa recuperare a capitalurilor investite si o rentabilitate ridicata. In bilant se inscriu mai intai activele cele mai putin lichide de natura imobilizarilor, denumite de literatura de specialitate alocari permanente (stabile), tocmai datorita rotatiei lente a capitalurilor investite in aceste active .

Se inscriu apoi activele circulante (stocuri, creante, lichiditati), mult mai lichide decat imobilizarile, motiv pentru care ele sunt numite si alocari ciclice -temporare, recuperarea capitalurilor investite facandu-se dupa incheierea unui ciclu de exploatare. In cele din urma in activul bilantului se inscriu eventualele pierderi, care se asimileaza cu o diminuare de capitaluri proprii.

Pasivul bilantului reflecta din punct de vedere financiar, sursele de provenienta a capitalurilor proprii si imprumutate. Pasivele sunt structurate dupa gradul de exigibilitate. Intalnim astfel, sursele permanente (stabile), care practic nu au o scadenta decat in situatii limita de faliment, nefiind deci exigibile. In aceasta categorie sunt inscrise si datoriile financiare, respectiv imprumuturile contractate pe termen lung cu scadenta mai indepartata.

Datoriile pe termen scurt(credite, furnizori, decontari) sunt cele mai exigibile si de aceea sunt numite surse ciclice (temporare). In cea mai mare parte, ele sunt contractate pentru necesitati de productie si le intalnim adesea sub denumirea de datorii ale ciclului de exploatare.

Alocarile permanente (in imobilizari) sunt, in principiu acoperite din surse permanente, materializate in capitaluri proprii si datorii financiare. Cu cat sursele permanente sunt mai mari decat necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti, cu atat intreprinderea dispune de o marja de securitate, care o pune la adapost de elemente neprevazute.

Acest surplus de surse permanente, degajat de ciclul de finantare al investitiilor poate fi "rulat" pentru reinnoirea stocurilor si creantelor. Aceasta utilizare potentiala a marcat si denumirea lui si anume aceea de fond de rulment. "El este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la infaptuirea echilibrului finantarii pe termen scurt"

Dupa alti autori "fondul de rulment" este un excedent al surselor totale stabile, adica al capitalurilor permanente, fata de alocarile permanente destinate finantarii sau alocarilor pe termen scurt generate de ciclul de exploatare

Profesor doctor N. Antoniu defineste fondul de rulment ca "partea din resursele financiare care asigura finantarea permanenta a activelor circulante. Acesta se formeaza din capitaluri proprii si imprumuturi pe termen mediu si lung"

In lucrarea intitulata "Gestiune financiara", Gerard Charreaux defineste si notiunea de fond de rulment patrimonial ca fiind "o corespondenta intre gradul de lichiditate a activului si gradul de exigibilitate a pasivului "; el procedeaza initial la o apreciere pe termen scurt a riscului de nerambursare sau a riscului de faliment

Un alt autor, Patrice Vizzanova, Expert Contabil si Comisar de Conturi, specializat in gestiunea intreprinderilor si evaluarea societatilor, defineste notiunea de fond de rulment net ca "partea de capitaluri permanente afectate pentru finantarea ciclului de exploatare" . El defineste in consecinta atitudinea intreprinderii de a finanta ciclul sau de exploatare prin capitaluri stabile.

Acelasi autor considera ca, nevoia (normata) de finantare generata de cicluri de exploatare reprezinta fondul de rulment normativ

Putem conchide ca fondul de rulment este o notiune fundamentala pentru aprecierea echilibrului financiar al intreprinderii. Echilibrul financiar este asigurat daca treapta de lichiditate a activelor intreprinderii este suficienta pentru acoperirea in orice moment a datoriilor exigibile, ceea ce inseamna asigurarea solvabilitatii sale.

Aprecierea echilibrului financiar rezulta in urma confruntarii treptelor de lichiditate a activelor si a treptelor de exigibilitate a elementelor de pasiv intr-un bilant financiar, motiv pentru care prima conceptie despre fondul de rulment a fost pur financiara. Dar aprecierea fondului de rulment nu poate sa se faca decat in raport de nevoile autocreate de exploatare, deoarece analiza a evoluat spre o conceptie functionala a fondului de rulment, anume aceea de fond de rulment net global. Aceste notiuni le vom dezvolta in paragrafele urmatoare ale capitolului.