DEZECHILIBRUL MACROECONOMIC

Dezechilibrul macroeconomic

Marimile masurabile, care se compara si care evidentiaza egalitatea sau inegalitatea dintre ele, sunt rezultatul actiunii conjugate a unor forte opuse. In cazul echilibrului, ele se anuleaza reciproc, in timp ce in situatia de dezechilibru unele devin preponderente in raport cu altele. Cum actiunea acestor forte contradictorii este permanenta, unii economisti considera echilibrul economic ca o stare de moment, in timp ce dezechilibrul se manifesta permanent, cu intensitati diferite de la o perioada la alta. De aceea, dezechilibrul economic se poate interpreta fie ca o stare normala a dezvoltarii economice, fie ca o stare anormala, rezultata din incalcarea regulilor fundamentale ale economiei de piata. In functie de preponderenta acestor stari, in economie se poate manifesta starea de echilibru sau starea de dezechilibru. In consecinta, in conditiile miscarii reale a vietii economice, echilibrul, indiferent de forma de manifestare si nivelele de referinta ale acestuia, se interpreteaza nu ca ceva absolut, ci ca o tendinta.

Dinamica economiei nationale confera dezechilibrelor economice un caracter permanent, manifestandu-se in forme dorite sau acceptate ca normale sau in forme nedorite, anormale. Cand primele forme de manifestare sunt preponderente, economia se caracterizeaza printr-o stare normala de dezvoltare, fiind suportul progresului economic si social. O asemenea stare admite si dezechilibre anormale in unele segmente ale economiei, care se manifesta pe termen scurt, fara a influenta decisiv tendinta dominanta.

In situatia in care predomina dezechilibrele anormale, in economie apare criza, cu toate consecintele sale asupra dezvoltarii economico-sociale. Dar si in cadrul acestei dezvoltari economice nedorite, se manifesta si dezechilibre normale, cu caracter partial, pe termen scurt si cu efecte reduse de antrenare pozitiva la scara mai mare.

Dezechilibrele normale sunt desemnate prin notiunea de presiune, iar cele anormale prin notiunea de absorbtie.

Presiunea corespunde cu situatia de "oferta excedentara" (exces supply) sau de "piata a cumparatorului" (buyers market). Daca pe piata unui anumit produs vanzatorul "sta la rand", pentru cumparator spunem ca domina presiunea, iar la vanzator apare o intensitate de aspiratie pozitiva care nu e pe deplin satisfacuta.

Absorbtia corespunde cu situatia in care pe piata se afla "cerere excedentara" (excess demand), adica piata este a vanzatorilor (sellers market), cumparatorul fiind cel care "sta la rand", manifestandu-se o tensiune de aspiratie pozitiva nesatisfacuta.

Intelegerea modului de manifestare a presiunii si absorbtiei pe piata, ca forme fundamentale ale dezechilibrului economic necesita clarificarea unor notiuni si respectiv a unor indicatori specifici, cum ar fi:

1. nivelul aspiratiei vanzatorului si a cumparatorului drept dorinta care nu este conforma cu realitatea;
2. etapa necesara de asteptare pentru vanzare si pentru cumparare , ca timp minim care trebuie sa treaca din momentul declansarii aspiratiei pana la prima implinire a actelor respective;
3. etapa de perimare a aspiratiei la cumparare si la cumparare , ca perioada dupa trecerea careia toti agentii isi sisteaza aspiratia initiala;
4. tensiunea aspiratiei T_a este diferenta dintre nivelul aspiratiei la vanzare sau la cumparare si rezultatul obtinut in urma executarii deciziei de a vinde sau a cumpara .

Daca avem in vedere notiunile enuntate, indicatorii de apreciere ai dezechilibrelor economice sunt:

1. Tensiunea aspiratiei, care se poate determina in doua moduri:

a. sau ;

b. sau , in care:

A_v - aspiratia la vanzare; A_c - aspiratia la cumparare;

V_e - vanzarea efectiva; C_e - cumpararea efectiva

2. Gradul de tensiune a aspiratiei la vanzare si la cumparare :

sau

3. Raportul de forte pe piata :

Daca > 1, pe piata este mai tare cumparatorul. Daca < 1, pe piata este mai tare vanzatorul.

Dezechilibrele economice sunt expresia modificarii limitelor resurselor si tehnologiilor, a restrictiilor consumatorilor privind cumpararea de bunuri si servicii, inclusiv a unor greseli de politica economica pe termen lung.

Tinand seama de interdependentele care exista intre piata bunurilor si piata muncii, tipologia sumara a ansamblului de situatii de dezechilibru imbraca, in principal, patru forme:[1]

Exces de oferta pe piata bunurilor si pe piata muncii: producatorul este constrans in ceea ce priveste debuseele (el nu poate vinde tot ceea ce ar dori sa produca) si, in paralel exista muncitori care someaza. Aceasta corespunde situatiei numite somaj keynesian.

2. Exces de cerere pe piata bunurilor si exces de oferta pe piata muncii: exista in continuare somaj, dar de aceasta data producatorii se confrunta cu o cerere excedentara; aceasta este situatia numita somaj clasic; echipamentul intreprinderilor este insuficient (sau nu destul de rentabil) pentru a satisface cererea si, in acelasi timp, prea restrans pentru a utiliza toata forta de munca disponibila.

3. Exces de cerere pe piata bunurilor si pe piata muncii: intreprinderile nu gasesc atat de multi muncitori cat ar dori si cererea de bunuri nu poate fi satisfacuta; suntem in situatia de inflatie implicita sau reprimata, controlul preturilor si salariilor impiedicand cresterea acestora; capacitatile de productie sunt utilizate din plin si nu mai exista forta de munca disponibila; exista chiar penurie de muncitori si o insuficienta a capacitatii de productie.

4. Exces de oferta pe piata bunurilor si de cerere pe piata muncii: aceasta ar corespunde unei situatii de supracapitalizare; erori de investitie ar duce la capacitati de productie prea importante, antrenand prin aceasta o diminuare a investitiei si deci a debuseelor pentru bunuri, in timp ce economia ar cunoaste penurie de muncitori.

In concluzie, tendinta obiectiva de realizare a conditiilor de echilibru trece in viata economica reala, prin stari de dezechilibre partiale sau totale, a caror depasire necesita, la nivelul agentilor economici si al ansamblului economic, strategii adecvate de utilizare a mijloacelor si de atingere a scopurilor, lasand alternativele posibile sa concureze, in conditii normale, pe piata. Rolul puterii publice este de a dirija si veghea inviorarea agentilor economici si protejarea puterii de cumparare a consumatorilor, de a permite ca maximizarea profiturilor sa se realizeze in conditiile imbunatatirii calitatii vietii consumatorilor.