Consideratii generale privind colectarea creantelor bugetare

Consideratii generale privind colectarea creantelor bugetare

Raportul juridic bugetar

In functie de sfera de cuprindere a finantelor publice, raporturile de drept financiar pot fi: raporturi juridice bugetare; bugetare; de creditare; bancare; de organizare a circulatiei monetare; valutare; de asigurare prin efectul legii; de control financiar.

Raporturile juridice bugetare sunt reglementate in temeiul normelor juridice referitoare la stabilirea si realizarea veniturilor bugetare de stat. Din categoria raporturilor juridice bugetare fac parte, in functie de sursa de formare si natura veniturilor bugetare: raporturile de impunere, raporturile de taxare, raporturile de contributie la formarea fondurilor generale ale societatii, raporturi de executare silita a obligatiilor fata de bugetul de stat. Raporturile juridice bugetare sunt formate din relatii financiare care iau nastere in procesul repartizarii unei parti din venitul national si in redistribuirea unor venituri ale persoanelor juridice si ale persoanelor fizice, in scopul constituirii fondurilor banesti ale bugetului de stat.

Raporturile juridice bugetare cuprind in structura lor urmatoarele elemente: subiecte, continut si obiect.

Subiecte ale raporturilor juridice bugetare sunt, pe de o parte, statul, prin organele financiare sau bancare investite cu atributii specifice realizarii veniturilor bugetare, iar pe de alta parte, persoanele juridice sau persoanele fizice obligate sa plateasca impozitele, taxele si celelalte venituri ale bugetului de stat.

Astfel, subiectul activ trebuie sa fie o persoana purtatoare a autoritatii publice - statul, o colectivitate locala, o institutie publica aflata in subordonarea acestora, ceea ce ii confera o pozitie superioara fata de cel de al doilea subiect, organele financiare sau bancare, in aceasta calitate, avand dreptul de a pretinde celuilalt subiect indeplinirea obligatiilor legale pe care le are fata de bugetul de stat. identificam in aceasta categorie: Ministerul Finantelor Publice, cu structurile sale deconcentrate in teritoriu (directii judetene), consiliile locale, diverse institutii publice, Curtea de Conturi, inspectorate, oficii, etc.

Cel de-al doilea subiect al raporturilor juridice bugetare - contribuabilul -, este un subiect pasiv si poate fi orice persoana fizica sau juridica, careia norma juridica ii stabileste obligatii sau drepturi in materia finantelor publice.

Este de subliniat faptul ca pozitia partilor este aceea de inegalitate, subiectul activ putand pretinde subiectului pasiv prestatiile sau abtinerile legale.

Calitatea de ce de-al doilea subiect al raporturilor juridice bugetare o pot avea:

a)      persoanele juridice, respectiv: regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat; societatile comerciale romane si straine,constituite conform legii; toti agentii economici care sunt constituiti ca persoane juridice, conform legii.

b)      Persoanele fizice, respectiv: cetatenii romani; persoane fizice straine rezidente (reprezentanti diplomatici si comerciali, doctoranzi si studenti, precum si alte asemenea persoane fizice straine cu domiciliul in strainatate si resedinta in tara noastra); persoane fizice straine nerezidente (oameni de litere, arta, cultura si de stiinta, specialisti, artisti si turisti straini, precum si alte persoane fizice straine care au atat domiciliul, cat si resedinta in strainatate).

Continutul raporturilor juridice bugetare il constituie drepturile si obligatiile subiectelor participante.

Corespunzator rolului si functiilor veniturilor bugetare, cele mai importante drepturi revin statului, si anume de a institui venituri bugetare si de a impune persoanelor fizice si juridice cu obligatia de a plati veniturile bugetare individualizate in sarcina fiecaruia.

Dreptul de a institui venituri bugetare si de a impune obligatia platilor se exercita de catre stat prin organele de stat competente si se caracterizeaza:

• In adoptarea de acte normative pentru reglementarea fiecarui venit bugetar in parte;
• In individualizarea obligatiei bugetare a persoanelor fizice sau juridice platitoare, precum si determinarea veniturilor bugetare pentru care au obligatia de plata;
• Incasarea si urmarirea incasarii veniturilor bugetare datorate;
• Controlul modului in care platitorii veniturilor bugetare isi indeplinesc obligatiile ce le revin.

In acelasi timp, organele financiare sau bancare au urmatoarele obligatii: de a stabili, incasa si urmari numai venituri bugetare legal datorate; de a acorda la cererea justificata a persoanelor interesate, inlesnirile prevazute de actele normative; de a rezolva in mod corespunzator orice contestatie depusa de subiectele de drept obligate fata de bugetul de stat.

Persoanele fizice sau juridice, ca subiecte ale raporturilor juridice bugetare, au obligatia de a plati veniturile bugetare in cuantumul si la termenele legal prevazute. Acestea au si dreptul de a pretinde stabilirea impunerii si modalitatii de plata, conform actelor normative in vigoare, de a beneficia de inlesnirile legale(scutiri, reduceri, amanari, esalonari de plata, etc.), precum si de a contesta actele cu caracter individual ale organelor financiare sau bancare pe care le considera neconforme.

Obiectul raporturilor juridice bugetare il constituie sumele de bani ce reprezinta impozite, taxe si alte venituri ale bugetului de stat datorate de persoanele fizice sau juridice care realizeaza venituri sau detin bunuri taxabile sau impozabile. Aceasta structura a raporturilor juridice bugetare corespunde importantei realizarii in cuantumul si la termenele prevazute a veniturilor bugetului de stat, astfel incat sa se poata constitui fondurile banesti centralizate necesare finantarii actiunilor si obiectivelor de interes general, pentru dezvoltarea sociala si economica a intregii societati.

1.2. Proceduri de stingere a obligatiei bugetare

In dreptul comun, orice raport juridic obligational, indiferent de izvorul sau da dreptul creditorului de a pretinde debitorului sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Debitorul are de executat o prestatie pozitiva sau negativa, in functie de obiectul obligatiei.

Prin obligatie, in sens larg, se intelege raportul juridic in temeiul caruia, una dintre parti, numita creditor, este indreptatita sa pretinda celeilalte parti, numita debitor, savarsirea unei prestatii determinate de a da, de a face sau de a nu face ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat, in caz de neexecutare de buna voie.

Continutul fundamental al raportului juridic bugetar il constituie obligatia bugetara stabilita unilateral de catre stat asupra debitorului de a plati in contul bugetului de stat (creditorul) o anumita suma la termenul stabilit. Prin obligatie bugetara se intelege datoria unei persoane fizice sau juridice, denumita platitori sau contribuabili, de a plati pentru bugetul de stat o anumita suma de bani.

In principiu, prestatia care face obiectul obligatiei bugetare, respectiv remiterea unei sume de bani sub forma de impozit, taxa, contributie etc., este executata de catre debitor de buna voie. In cazul in care debitorul refuza executarea de buna voie a obligatiei, creditorul va putea recurge la forta coercitiva a statului pentru asigurarea indeplinirii ei.

Pentru realizarea creantelor bugetare este necesar ca acestea sa indeplineasca conditiile generale din dreptul comun, respectiv caracterul cert, lichid si exigibil.

Creanta certa este acea creanta a carei existenta este neindoielnica, asupra careia nu exista un litigiu.

Creanta lichida este acea creanta al carei cuantum este précis determinat. Sunt intotdeauna lichide creantele avand ca obiect o suma determinata de bani sau o cantitate determinata de bunuri generice.

Creanta exigibila este creanta ajunsa la scadenta, care poate fi pretinsa, careia i se poate cere de indata executarea, la nevoie chiar silita.

Conform art. 24 din Codul de Procedura Fiscala, stingerea creantelor bugetare se realizeaza prin incasare, compensare, executare silita, scutire, anulare, prescriptie si prin alte modalitati prevazute de lege.

Astfel realizarea obligatiei bugetare, care presupune si stingerea raportului juridic obligational in continutul caruia aceasta s-a nascut, cunoaste urmatoarele modalitati:

1. Stingerea obligatiilor bugetare prin executare:

a)      Executarea voluntara a obligatiilor bugetare - plata. Este modalitatea normala de realizare a veniturilor bugetului de stat, fiind si cea mai importanta cale de incasare a acestora. Plata creantei bugetare se face prin: virare, in numerar si prin aplicarea si anularea de timbre bugetare mobile. Plata obligatiei bugetare, indiferent de modalitatea de plata folosita, poate fi amanata sau esalonata, cu aprobarea organelor financiare ale statului, in conditiile reglementate prin acte normative.

b)      Executarea silita a obligatiilor bugetare. In cazul in care contribuabilii nu si-au executat obligatiile bugetare la data la care acestea au devenit exigibile, ia nastere la aceasta data dreptul statului de a trece la executarea silita a creantelor bugetare.

2. Alte modalitati de stingere a obligatiilor bugetare:

a)      Compensarea intervine in situatia cand contribuabilii de venituri bugetare au platit sume nedatorate sau in plus fata de cele legal datorate si care se pot compensa, in conditiile legii, cu obligatii banesti reciproce, restante sau viitoare ale platitorului sau contribuabilului.

b)      Scaderea pentru cauze de insolvabilitate apare in cazul in care contribuabilul - persoana fizica - a decedat fara sa lase avere, este insolvabil sau a disparut, sau cand debitorul - persoana juridica - isi inceteaza existenta si au ramas neachitate obligatii bugetare.

c)      Deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau faliment a fost reglementata ca o modalitate speciala de stingere a creantelor bugetare prin art. 172 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, potrivit careia organul de executare este in drept ca pentru creantele bugetare datorate de comercianti, societati comerciale, cooperative de consum ori cooperative mestesugaresti sau personae fizice sa ceara instantelor judecatoresti competente inceperea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului in conditiile legii.

d)      Anularea reprezinta o modalitate speciala de stingere a obligatiilor bugetare izvorate din acte juridice cu caracter general sau din dispozitii individuale.

1.3. Realizarea prin executare silita a obligatiilor bugetare

Necesitarea executarii silite a creantelor bugetare

Regula, in material executarii obligatiilor bugetare este reprezentata de indeplinirea de bunavoie de catre debitor a obligatiei prin efectuarea platii.

Neplata la termenele legale a impozitelor, taxelor si a celorlalte venituri bugetare atrage atat aplicarea majorarilor de intarziere, cat si executarea silita ca ultimo mijloc de recuperare a creantelor bugetare restante si deci de realizare a veniturilor bugetare. Determinat de necesitatea recupararii creantelor bugetare restante, legislatia fiscala este completata cu norme privind executarea silita a platii impozitelor si taxelor neachitate la termen.

Determinat de aceeasi necesitate, in cadrul raporturilor juridice de impozite, taxe, etc., organele administrative bugetare au si indrituirea de a porni executarea silita impotriva celorlalte subiecte participante, in ipoteza in care acestea nu isi indeplinesc de bunavoie, integral si la termenele legale obligatiile lor bugetare.

Executarea silita a impozitelor, taxelor si a celorlalte venituri bugetare este comparabila cu executarea silita a creantelor banesti de natura civila. In sfera raporturilor de drept civil, executarea silita intervine numai atunci cand debitorul nu executa de bunavoie obligatia ce-i incumba, ca mijloc de aparare a drepturilor civile incalcate si constituie faza ultima a procesului civil. Asemanator in domeniul creantelor bugetare executarea silita reprezinta ultima etapa a procedurii bugetare necesare pentru recuperarea impozitelor, taxelor neachitate de bunavoie, fiind si ea un mijloc ce garanteaza realizarea drepturilor bugetare ale statului.

Executarea silita a creantelor bugetare este conceputa legal ca unul dintre modurile de realizare a acestor creante. Intre aceste moduri, executarea silita este intercalata intre incasare ca mod prioritar si asa-numitele moduri speciale de realizare si stingere a creantelor bugetare. Trebuie remarcat faptul ca executarea silita nu reprezinta o forma a raspunderii juridice, o sanctiune, ci o modalitate de executare a obligatiilor bugetare.

Executarea silita garanteaza puterea juridica a obligatiilor patrimoniale, inclusive a celor bugetare. In conceptia traditionala a dreptului financiar, executarea silita reprezinta ultima etapa a procedurii bugetare, care cuprindea "perceperea, urmarirea si lichidarea drepturilor bugetare".

Conditiile declansarii acestei executari

Sediul materiei executarii silite il reprezinta Ordonanta Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de Procedura Fiscala, republicata in temeiul art. II din Legea nr. 174/2004.

Pornirea si desfasurarea executarii silite a creantelor bugetare restante necesita indeplinirea cumulativa a trei conditii:

1. Existenta unui titlu executoriu. Conform art. 136 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata "executarea silita a creantelor bugetare se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit procedurilor prezentului cod de organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu".

Pentru obligatiile bugetare ce au ca obiect impozite, taxe, contributii, amenzi, majorari de intarziere si alte sume datorate si neachitate la termenul legal de plata, titlul executoriu il constituie actul emis sau aprobat de organul competent prin care se stabilesc aceste obligatii.

Acest act denumit titlu executoriu va contine, conform art. 136, alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, republicata, urmatoarele elemente: denumirea organului emitent; data la care isi produce efectele, numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul de identificare fiscala, domiciliul sau sediul acestuia, precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate; temeiul legal al puterii executorii a titlului, stampila si semnatura organului de executare.

In lipsa acestui titlu, obligatia ce revine contribuabilului nu este individualizata si, prin urmare, nu se cunoaste intinderea acestei obligatii de plata. Avand in vedere aceste conditii este clar ca nu se poate trece la executare silita atata timp cat nu este stabilita cu certitudine intinderea obligatiei ce urmeaza a fi executata.

Titlul de creanta este actul juridic care constata si individualizeaza obligatia bugetara, dandu-i caracter concret si facand posibila executarea acesteia.

Creanta individualizata prin titlu executoriu are un caracter cert, existenta sa fiind neindoielnica si asupra ei neexistand nici un litigiu.

Caracterul cert si lichid al creantei bugetare, constatata si individualizata prin titlul de creanta sunt conditii esentiale pentru a putea proceda la executarea silita a obligatiei bugetare.

2. Creanta bugetara sa fie exigibila. Este exigibila orice creanta ajunsa la scadenta, care poate fi pretinsa, careia i se poate cere de indata executarea, la nevoie silita. In general creanta bugetara devine executorie si titlul care o constata devine executoriu, la data scadentei, prin expirarea termenului de plata prevazut de normele legale. Cu toate acestea exista posibilitatea aparitiei unui decalaj de timp intre momentul emiterii titlului executoriu si data scadentei, situatie in care se va considera creanta bugetara ca fiind afectata de un termen suspensiv, prevazut in favoarea debitorului. In acest caz creanta devine exigibila numai in momentul implinirii termenului.
3. Obligatia bugetara sa nu fie executata de bunavoie. Titularul creantei bugetare ce a inceput executarea silita va inceta prin organul de executare orice executare silita, in situatia in care debitorul, o data cu plata creantei bugetare, achita cheltuielile de executare, dobanzile, penalitatile de orice fel si orice alte obligatii de plata conexe obligatiei bugetare stabilite in sarcina sa conform legii.

Prescriptia dreptului de a cere executarea silita.

Daca organul de executare nu actioneaza pentru a-si recupera creanta si constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a crentelor bugetare, aceasta atrage dupa sine scaderea creantei bugetare din evidenta analitica pe platitori, iar debitorul este eliberat de datoria sa. Este lesne de inteles gravitatea pe care o are faptul de a lasa o datorie fiscala sa se prescrie.

Scaderea din evidenta analitica pe platitori a creantelor bugetare pentru care s-a implinit termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita se va face pe baza unui proces-verbal de constatare a implinirii termenului de prescriptie, insusit de seful compartimentului de specialitate, avizat de compartimentul juridic din cadrul aceluiasi organ fiscal sau din cadrul organului ierarhic superior, dupa caz, si care va fi supus spre aprobare conducatorului organului fiscal, impreuna cu dosarul. Dosarul trebuie sa cuprinda toate documentele si informatiile necesare pentru constatarea implinirii termenului de prescriptie, precum si procesul-verbal de constatare.

Potrivit art. 127 alin. (1) din Codul de Procedura Fiscala, republicat "dreptul de a cere executarea silita a creantelor bugetare se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept". Acest termen de prescriptie se aplica si creantelor provenind din amenzi contraventionale.

Termenul de prescriptie se suspenda in urmatoarele situatii:

• In cazurile si conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
• In cazurile si in conditiile in care suspendarea executarii este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de alt organ competent, potrivit legii;
• Pe perioada valabilitatii inlesnirii acordate potrivit legii,
• Cat timp debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la executarea silita;
• In alte cazuri prevazute de lege.

La data incheierii suspendarii termenului de prescriptie, acesta isi reia cursul, pana la implinirea termenului de prescriptie.

Articolul 129 din ordonanta sus amintita prevede si posibilitatea intreruperii termenului de prescriptie in situatiile ce urmeaza:

• In cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
• Pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii in orice alt mod a datoriei;
• Pe data indeplinirii, in cursul executarii silite, a unui act de executare silita,
• Pe data intocmirii, potrivit legii, a actului de constatare a insolvabilitatii contribuabilului;
• In alte cazuri prevazute de lege.

Termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita se intrerupe atunci cand debitorul recunoaste existenta unei creante. Aceasta recunoastere poate rezulta dintr-un act voluntar intocmit de debitor: cerere de compensare, cerere de inlesniri la plata, plata partiala, plata dobanzilor, etc. sau dintr-un act involuntar sau din comportamentul fata de creditor.

Evenimentul care a cauzat intreruperea termenului de prescriptie, constituie punctul de plecare pentru un nou termen de prescriptie. Acest nou termen va curge pentru o durata identica cu termenul precedent, respectiv 5 ani. Daca debitorul isi plateste datoria fiscala, fara sa stie ca era prescrisa, plata sa este irevocabila si el nu poate cere rambursarea ei, considerandu-se ca a renuntat la beneficiul prescriptiei.

Daca organul de executare constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor bugetare, acesta va proceda la incetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta analitica pe platitori.

Prin urmare implinirea termenului de prescriptie stabilit de actele normative in materie fiscala da dreptul contribuabilului de a se opune executarii silite declansate impotriva sa.

Subiectele raportului de executare silita.

Pornirea si desfasurarea executarii silite este rezervata anumitor organe administrativ-financiare, denumite "organe executare" si este supusa unor conditii speciale.

Executarea silita a obligatiei bugetare se desfasoara cu participarea subiectelor raportului juridic bugetar, pe de o parte statul sau o colectivitate teritoriala locala, prin organele de executare, in calitate de creditor, iar pe de alta parte contribuabilul, persoana fizica sau juridica, in calitate de debitor. La acestea se adauga si instanta judecatoreasca.

Statul prin organele sale de executare si anume: organele de specialitate ale Directiilor Generale ale Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat Judetene si a Municipiului Bucuresti; unitatile subordonate acestora; pentru creantele determinate in vama, unitatile subordonate Directiei Generale a Vamilor; directia de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice; organele Administratiei Publice Locale.

Personalul din cadrul acestor organe de excutare, imputernicit sa aplice masurile de executare silita, va fi considerat ca indeplinind o functie ce implica exercitiul autoritatii.

Toate aceste organe de executare sunt indrituite sa efectueze actele si operatiunile de executare silita in "exercitiul" autoritatii de stat, procedand autoritar la identificarea sediului sau domiciliului debitorului si a veniturilor sau bunurilor lui urmaribile, recurgand daca este necesar la concursul organelor de politie si al oricaror altor persoane juridice sau fizice, inclusiv la banci, cu respectarea secretului bancar.

Competenta efectuarii actelor de executare silita revine organului de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, iar daca debitorul are domiciliul fiscal in raza altui organ de executare, acesta din urma devine organ de executare coordonator al intregii executari silite, inscriind intregul debit in evidentele sale, comunicand titlul executor si alte date necesare organelor in a caror raza teritoriala se afla bunurile urmaribile si indrumand efectuarea tuturor actelor de executare pana la recuperarea intregii creante bugetare restante.

Debitorul va fi contribuabilul, persoana fizica sau juridica, in sarcina caruia a fost stabilita in mod unilateral obligatia de a plati impozite si taxe catre bugetul de stat.

Contribuabilul este practic "clientul" bugetului public, cel care "aduce" banii la buget si in consecinta este necesara protectia acestuia prin instituirea secretului fiscal, ca obligatie profesionala a functionarilor publici care au acces la date confidentiale privind activitatea platitorilor de venituri bugetare.

In situatia in care debitorul nu isi executa obligatiile bugetare, la plata sumelor cuvenite bugetului de stat sunt obligati:

1. mostenitorul care a acceptat succesiunea debitorului;
2. cel care preia, in tot sau in parte, drepturile si obligatiile debitorului supus divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz;
3. persoana careia i s-a stabilit raspunderea in conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;
4. persoana care isi asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act incheiat in forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata.

Obiectul executarii silite.

Obiectul executarii silite il reprezinta toate elementele active ale patrimoniului debitorului, respectiv veniturile banesti si bunurile sale ce pot fi urmarite conform legii.

Veniturile contribuabilului care pot fi urmarite silit in vederea realizarii creantei bugetare sunt urmatoarele: salariile si alte venituri periodice realizate din munca, pensiile acordate in cadrul asigurarilor sociale, precum si alte sume ce se platesc periodic debitorului si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia, pana la 1/3 din venitul lunar net. In situatia in care exista mai multe urmariri asupra aceluiasi salariu, urmarirea nu poate depasi ½ din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creantelor.

Nu pot fi urmarite pentru realizarea creantelor bugetare ale statului urmatoarele categorii de venituri: ajutoarele sociale; compensatia acordata angajatilor in caz de desfacere a contractului de munca pe baza oricaror dispozitii legale; diurnele si orice indemnizatii cu destinatie speciala; bursele de studii.

Bunurile contribuabilului. Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevazute de lege.

Potrivit art. 146 din O.G. 92/2003, republicata, in cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executarii silite, fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale, urmatoarele:

a)      bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii agricole, semintele, ingrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru;

b)      bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;

c)      alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta;

d)      combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;

e)      obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave;

f)        bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.

Masuri asiguratorii.

In vederea realizarii cu certitudine a creantelor bugetare restante, inainte de a se porni efectiv executarea silita este posibila, in conditiile art. 125-126 din Codul de Procedura Fiscala, punerea in aplicare a masurilor asiguratorii care pot imbraca forma popririi asiguratorii asupra veniturilor debitorului si a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile, proprietatea debitorului.

Masurile asiguratorii prevazute in art. 125 se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele bugetare competente. Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa-si ascunda ori sa-si risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea, precum si in cazul suspendarii executarii actului administrativ realizata in procedura solutionarii contestatiei.

Aceste masuri pot fi luate si in cazul in care creanta nu a fost inca individualizata si nu a devenit scadenta. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele bugetare competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. O data cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.

Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. In decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate. Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.

Masurile asiguratorii dispuse de organul fiscal, precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se duc la indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator.

In cazul infiintarii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal intocmit de organul de executare se comunica pentru inscriere Biroului de Carte Funciara. Inscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior inscrierii sunt lovite de nulitate absoluta.

Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.

Impotriva actelor prin care se dispun si se duc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie la executarea silita.

Masurile asiguratorii instituite se ridica, prin decizie motivata, de catre creditorii fiscali, cand au incetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garantiei.

Declansarea procedurii de executare silita. Somatia.

Organele de executare silita vor proceda la actiuni de executare silita in cazul in care debitorul nu isi achita de bunavoie obligatiile bugetare. Un act premergator executarii silite il reprezinta instiintarea de plata, pe care organul de executare trebuie sa-l trimita debitorului, la domiciliul sau la sediul acestuia, instiintare prin care i se comunica suma datorata.

Comunicarea instiintarii de plata se face, de regula, prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau se poate face prin agenti fiscali ori prin afisare.

In situatia in care datoriile bugetare nu au fost achitate prin plata sau alte modalitati prevazute de lege, in termen de 15 zile de la comunicarea instiintarii de plata, se va incepe procedura de executare silita prin comunicarea somatiei.

Prin somatie i se notifica debitorului ca are obligatia sa efectueze plata sumelor datorate in termen de 15 zile sau sa faca dovada stingerii obligatiei bugetare, in caz contrar aplicandu-se modalitatile de executare silita stabilite de lege. Somatia este obligatorie indiferent de modalitatea de executare silita ce va fi aplicata, si este considerata primul act de executare silita. Somatia este insotita de un exemplar al titlului executoriu.

Somatia cuprinde: organul de executare emitent; datele de identificare ale debitorului; data emiterii; numarul dosarului de executare; suma pentru care se incepe executarea silita; termenul in care cel somat urmeaza sa plateasca obligatia prevazuta in titlul executoriu, precum si indicarea consecintelor nerespectarii acesteia; semnatura si stampila organului de executare.

Comunicarea somatiei debitorului se poate face prin una dintre modalitatile urmatoare:

prin posta, la domiciliul sau sediul acestuia, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire;

prin executorii bugetari, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila privind comunicarea citatiilor si a altor acte de procedura, care se aplica in mod corespunzator (C. Proc. Civ.)

prin prezentarea celui somat si primirea somtiei de catre acesta sub semnatura, ca urmare a instiintarii prin alte mijloace, cum sunt: fax, telefon, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia.

Dovada comunicarii somatiei de inscrie in evidentele organului de executare si va fi pastrata in dosarul de executare.

Modalitati de executare silita a creantelor bugetare.

Codul de Procedura Fiscala prevede ca modalitati de executare silita, ce pot fi folosite succesiv sau concomitent de catre organele de executare, urmatoarele:

1. Executarea silita prin poprire. Poprirea reprezinta acea forma de executare silita, prin care creditorul urmareste sumele pe care o terta persoana le datoreaza debitorului urmarit. Ea consta in indisponibilizarea in mainile tertului debitor al contribuabilului urmarit si in obligarea acestuia de a plati direct creditorului urmaritor ceea ce datoreaza creditorului sau (debitorul urmarit).
2. Executarea silita a bunurilor mobile. Urmarirea bunurilor reprezinta o modalitate indirecta de executare silita a creantei bugetare. Bunurile mobile ale debitorului sunt valorificate prin vanzarea la licitatie sau prin alte metode, suma de bani astfel obtinuta fiind destinata a acoperi obligatia de plata ce revine contribuabilului urmarit.
3. Executarea silita a bunurilor imobile. Reprezinta o modalitate de executare indirecta a creantelor bugetare, constand in valorificarea bunurilor urmarite silit.
4. Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini. Prin fructe, conform dreptului comun, se intelege tot ceea ce un lucru produce in mod periodic, fara ca substanta sa sa scada. Au aceasta calitate, de exemplu: recoltele, chiriile, dobanzile, prasila animalelor etc.

Potrivit art. 465 din Codul Civil: "Recoltele care inca se tin de radacini si fructele de pe arbori, neculese inca, suntimobile. Indata ce recoltele se vor taia si fructele se vor culege, sunt mobile". Codul de Procedura Fiscala prevede ca executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini, care sunt ale debitorului se efectueaza potrivit procedurii prevazute pentru bunurile imobile.

Pentru executarea silita a recoltelor si a fructelor culese sunt aplicabile prevederile Codului de Procedura Fiscala privind bunurile mobile.

Organul de executare va hotari, dupa caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini sau dupa ce vor fi culese.

5. Executarea silita a unui ansamblu de bunuri. Codul de Procedura Fiscala ofera posibilitatea organului de executare ca atunci cand considera ca valorificarea bunurilor mobile si/sau imobile, proprietate a debitorului, se poate face mai rapid ori in conditii mai avantajoase, prin vanzarea acestora in bloc pe un pret global, este indrituit sa procedeze ca atare.