OFERTA DE SERVICII

OFERTA DE SERVICII

1. Oferta individuala si oferta agregata de servicii

In teoria economica, exista pentru oferta doua modalitati fundamentale de abordare: oferta individuala si oferta globala.

Oferta individuala este oferta la nivelul unui singur agent economic si reprezinta cantitatile dintr-un serviciu pe care ea doreste si este capabila sa le puna in vanzare la un moment dat si la un anumit pret al pietei.

Definitia de mai sus reliefeaza cateva aspecte importante in formarea ofertei firmei de servicii si anume:

Agentul economic sa fie dispus sa produca un anumit serviciu. Aceasta decurge din dreptul sau de a alege liber daca doreste sau nu sa intreprinda o afacere in domeniul serviciilor si daca da, care anume;

Necesitatea ca producatorul sa fie capabil sa produca serviciul respectiv. Este vorba aici de capacitatea aces­tuia de a asigura resursele umane, materiale, informationale, tehnologice si financiare necesare desfasurarii procesului de productie. Aceasta constituie o restrictie destul de puternica asupra multimii agentilor economici care doresc sa pro­duca serviciul;

Necesitatea ca nivelul costurilor de producere si comer­cializare a serviciului sa fie mai mic sau cel mult egal cu nivelul veniturilor incasate din vanzarea serviciului. In caz contrar, producerea serviciului este nerentabila si poate duce mai devreme sau mai tarziu la falimentul producatorului.

Oferta agregata reprezinta cantitatile totale de servicii pe care piata le pune la dispozitia cumparatorilor la un moment dat, la fiecare pret in parte. Ea se obtine ca suma a ofertelor individuale si, in consecinta, cu cat sunt mai multi producatori pe piata cu atat pretul pietei depinde mai putin de fiecare producator, ceea ce semnifica o deplasare a tipului concurentei de la monopson (sau chiar monopol) spre concurenta monopolistica.

2. Factori si particularitati

Oferta de servicii depinde de o serie de factori care, la randul lor, poarta amprenta pe de o parte a cererii (nevoii) de servicii si a modului cum aceasta se manifesta, iar pe de alta parte a comportamentului producatorului care, in conditii de rationalitate, urmareste maximizarea eficientei actiunilor sale in confruntarea permanenta cu piata.

2.1. Factori ai ofertei de servicii

Principalii factori de influenta ai ofertei de servicii sunt:

q     volumul cererii;

q     costurile de productie si tariful pietei serviciului;

q     preturile (tarifele) produselor substituibile;

q     preturile (tarifele) produselor complementare;

q     taxele si subventiile;

q     numarul ofertantilor;

q     factorul timp.

Volumul cererii

Asa cum am mai subliniat, nevoia sociala manifestata sub forma cererii de servicii este esentiala in fundamentarea productiei respectivelor servicii. Insa, dintre multiplele forme de manifestare a cererii prezentate in capitolul anterior, in determinarea nivelului ofertei intereseaza in primul rand volumul cererii nesatisfacute, care nu gaseste pe piata o oferta echivalenta. Dezvoltarea unei afaceri intr-o asemenea directie poate fi deosebit de profitabila pentru producator.

In al doilea rand prezinta interes si cererea efectiva, pentru care consumatorul este solvabil. Aici intervine insa pe de o parte volumul ofertei pentru serviciul respectiv, iar pe de alta parte tarifele practicate de producatorii existenti pe piata.

In fine, in al treilea dar nu in ultimul rand, oferta producatorului de servicii poate fi influentata si de o parte a cererii potentiale formata din cumparatorii insolvabili, in conditiile tarifelor existente la un anumit moment pe piata si care printr-o reducere de tarife, vor conduce la cresterea volumului cererii efective.

Costurile de productie

Pentru producator, costurile productiei constituie unul din cei mai importanti factori. Un nivel ridicat al costurilor de productie pentru un anumit serviciu constituie o bariera de netrecut pentru un potential producator. De exemplu, nivelului costurilor implicate de inceperea unei afaceri in domenii precum telecomunicatiile sau hotelaria, difera fundamental de cele necesare in domeniile serviciilor de consultanta, asistenta juridica, traduceri etc. Ceea ce este esential in privinta factorului cost este ca nivelul acestuia sa fie inferior sau cel mult egal cu venitul disponibil al producatorului.

Tariful pietei serviciului

In cazul productiei de servicii, factorul tarif are anumite particularitati determinate de caracteristicile produsului (servicii). Astfel, in general, tariful (pretul) serviciului este un pret al cererii fiind determinat in mod semnificativ de cumparator, rolul pietei fiind astfel diminuat. Aceasta particularitate avantajeaza consumatorul serviciului.

O alta particularitate este data de serviciile care presupun simultaneitatea productiei si consumului. De exemplu, serviciile hoteliere neputand fi transferate dintr-un loc in altul producatorul poate constitui un mic monopol sau cel mult poate actiona pe o piata de oligopol, fapt care-l avantajeaza pe ofertant, dezavantajand consu­matorul.

In general insa, in cazul unui producator rational, oferta pentru un serviciu este o functie crescatoare de tarif. Astfel, in conditiile in care toti ceilalti factori sunt constanti, o crestere a tarifului determina cresterea ofertei, iar scaderea acestuia scaderea ofertei.

Pentru un producator rational, elasticitatea ofertei E_Q/p in raport cu tariful are valori pozitive:

≥ 0

In functie de valoare, aceasta poate prezenta un grad mai mare sau mai mic de elasticitate, fapt care caracterizeaza sensibilitatea producatorului la modificarea tarifului serviciului.

Preturile (tarifele) produselor substituibile

Ca si in cazul cererii, produsele (servicii sau bunuri) substituibile au o influenta importanta asupra formarii ofertei de servicii deoarece, in anumite limite, se pot inlocui unele cu altele determinand manifestarea unor relatii de concurenta. In aceste conditii, este de asteptat ca o parte a cererii efective sa fie satisfacuta de produsul substitut. Producatorul produsului de substitutie va actiona pe piata ca si producatorul serviciului propriu-zis, cei doi aflandu-se in relatii de concurenta.

Preturile (tarifele) produselor complementare

Asa cum s-a mai subliniat, doua produse sunt complementare daca o modificare a pretului unuia determina o modificare in sens contrar a cererii pentru celalalt. Serviciile complementare se caracterizeaza prin faptul ca nu-si pot manifesta utilitatea decat unele impreuna cu altele.

Produsele complementare pot avea o influenta semnificativa asupra nivelului si evolutiei ofertei de servicii. De exemplu, oferta de intretinere este direct si puternic dependenta de productia unei game foarte largi de bunuri.

Influenta produselor complementare asupra ofertei de servicii este cu atat mai mare cu cat se manifesta o tendinta ascendenta de asociere atat cu bunurile, cat si cu alte servicii in formarea ofertelor globale de servicii.

Taxele si subventiile

Chiar daca taxele si subventiile practicate de stat in cazul anumitor servicii afecteaza direct rezultatele financiare ale ofertantilor, ele constituie modalitati de interventie a statului pe piata serviciilor respective. Astfel, o marire a taxelor duce la reducerea ofertei, in timp ce o reducere a acestora poate duce la cresterea ofertei.

In ceea ce priveste corelatia subventii - oferta, evolutia este in acelasi sens, o crestere a subventiilor favorizand cresterea ofertei, iar reducerea acestora poate determina reducerea ofertei.

Numarul ofertantilor (prestatorilor)

In productia de servicii, datorita caracteristicilor acestora, din punct de vedere al numarului prestatorilor, pe piata se pot intalni toate cele trei situatii fundamentale: un prestator, cativa prestatori, respectiv o multitudine de prestatori.

Din aceasta cauza, influentele asupra ofertei sunt diferite, ceea ce determina diverse comportamente ale ofertantilor pe piata, de la cel de monopol, la cel de ofertant pe piata cu concurenta perfecta.

Factorul timp

Una din caracteristicile serviciilor este ca in general, spre deosebire de bunuri, serviciile se consuma chiar in momentul producerii lor. Aceasta caracteristica ar putea duce la concluzia ca factorul timp joaca un rol minor in raportul cerere-oferta.

Totusi, in masura in care producerea unui serviciu presupune pregatirea anterioara a unor conditii, este necesara luarea in calcul si a factorului timp deoarece intereseaza in primul rand cererea ce se va manifesta in momentul in care producatorul va fi capabil sa ofere (sa produca) serviciul sau serviciile sale si nu cea care se manifesta atunci cand conditiile de productie a serviciului nu sunt indeplinite.

Sintetizand cele prezentate pana aici, oferta poate fi exprimata printr-o functie:

Q_TR=f_s(P,C,P₁, ..., P_n, T_Tx,t)

unde:

P - pretul (tariful) serviciului;

C - costurile producatorului;

P₁,.,P_n - preturile altor produse si servicii;

T_Tx - taxe si impozite;

t - factorul timp.

2.2. Particularitati ale ofertei de servicii

Spre deosebire de oferta de bunuri, oferta de servicii prezinta o serie de particularitati care deriva din caracteristicile acestora. Subliniem insa ca particularitatile pe care le vom prezenta in continuare se refera la diverse submultimi cu o raspandire mai mare sau mai mica si nedisjuncte ale multimii serviciilor, ceea ce inseamna ca oferta pentru o anumita categorie de servicii poate prezenta particularitati care nu se regasesc intocmai si in alte categorii de servicii.

Netransferabilitatea ofertei

Netransferabilitatea ofertei este o consecinta a nematerialitatii si a nestocabilitatii serviciilor. Nematerialitatea si/sau nestocabilitatea fac imposibila modificarea volumului ofertei pe o anumita piata prin transferul unor cantitati de pe o piata pe alta. De exemplu, volumul ofertei de servicii hoteliere (in special de cazare) dintr-o statiune nu poate fi modificat indiferent de evolutia cererii intr-o perioada scurta de timp. Aceasta particularitate nu mai este valabila insa si in cazul serviciilor de telefonie mobila. Efectele negative asupra functionarii normale a pietei unei categorii de servicii pot fi reduse asa cum s-a mai subliniat prin identificarea unor cai de tangibilizare a serviciilor.

Dificultatea protectiei juridice a produsului

Aceasta particularitate este de asemenea o consecinta a nematerialitatii si intangibilitatii anumitor categorii de servicii. Nematerialitatea si intangibilitatea amplifica riscul de imitare a produsului si creeaza dificultati in identificarea imitatorilor. Pe de alta parte insa, datorita nematerialitatii serviciilor si a participarii cumparatorului in productia serviciului, producatorul poate foarte usor sa-si particularizeze oferta, oferind astfel teoretic si intr-o oarecare masura si practic un alt serviciu. Din aceste considerente, in cazul serviciilor, protectia juridica se limiteaza la marca si slogan publicitar.

Implicarea consumatorului in producerea serviciului

Multe categorii de servicii prezinta caracteristica de inseparabilitate a serviciului de prestator si consumator. Pot fi cuprinse aici categorii de servicii precum serviciile medicale, de invatamant, unele servicii culturale etc. Implicarea consumatorului in producerea serviciului genereaza pe de o parte producerea unor servicii personalizate ceea ce poate crea dificultati pentru prestator dar, pe de alta parte, genereaza un sistem aparte de relatii intre prestator si consumator cu efecte benefice pentru amandoi. In masura in care intreprinderea prestatoare este capabila sa-si fructifice relatiile cu clientela prin stimularea atasamentului acestora, poate dobandi si mentine o pozitie favorabila pe piata serviciului respectiv.

Organizarea productiei si structurarea intreprinderii pornind de la consumator

Anumite caracteristici ale serviciilor, printre care insepa­rabilitatea serviciului de prestator si consumator, simultaneitatea productiei si consumului, nematerialitatea, nestocabilitatea, precum si intensificarea concurentei pe piata serviciilor au adus in prim plan consumatorul. Pentru consumatorul de servicii, persona cea mai importanta este persoana de contact sau persoana care ii ofera efectiv serviciul (de exemplu personalul front-office din cadrul unui hotel). In aceste conditii, toate activitatile back-office vor fi concepute sa le sprijine pe primele astfel incat serviciul oferit clientului sa-i ofere acestuia satisfactia la care se asteapta. A aparut astfel o noua conceptie privind structurarea intreprinderii de servicii prezentata in figura 1 sub forma piramidei inverse.

Figura 1. Piramida inversa

Oferta de servicii este o oferta potentiala

O particularitate a ofertei de servicii care caracterizeaza cvasitotalitatea categorii lor de servicii este faptul ca reprezinta un element potential care devine efectiv numai in momentul consumului. Aceasta se datoreaza atat caracteristicii de nestocabilitate, cat si de simultaneitate a productiei si consumului. De exemplu, oferta de servicii a unui cabinet medical este o oferta potentiala care se transforma in efectiva si se concretizeaza in servicii personalizate numai in masura in care exista clienti care solicita respectivele servicii.

3. Costurile ofertei de servicii

3.1. Costurile producatorului

Costul total C_T contine (figura 2) ansamblul costurilor ocazionate de producerea unui serviciu si cuprinde costurile fixe C_F independente de volumul productiei, si costurile variabile C_V. In conditii normale, costurile variabile sunt functii continue si monoton crescatoare de volumul productiei > 0.

 

Figura 2. Curbele costurilor totale

Costurile medii (costurile unitare) reprezinta costurile pe unitate de produs si cuprind:

- costul fix mediu:

- costul variabil mediu:

- costul total mediu:

Costul marginal evidentiaza cu cate unitati se modifica costul total la modificarea cu o unitate a volumului productiei:

Identificarea efectiva a tipului functiilor de cost depinde de caracteristicile procesului de productie al serviciului si poate diferi de la o categorie la alta de servicii.

Una din cele mai utilizate forme analitice ale curbei costului total (prezentata in figura 6.2) este functia polinomiala de gradul III.

unde: a, b, c sunt coeficientii functiei, determinabili utilizand, de exemplu, metoda celor mai mici patrate, si care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a > 0; b < 0; c > 0.

pentru ca functia sa aiba semnificatie economica, iar C_F  reprezinta costurile fixe.

In aceste conditii, costurile unitare vor fi:

- costul fix mediu:

- costul variabil mediu:

- costul total mediu

- costul marginal

C_mg=3aq²+2bq+c

Reprezentarea grafica a costurilor unitare este ilustrata in figura 6.3.

Figura 3. Curbele costurilor unitare

Functiile de cost determinate constituie punctul de plecare in determinarea ofertei producatorului de servicii, iar prin compunerea acestora la determinarea ofertei totale pentru fiecare categorie de servicii.

2. Utilizarea functiilor de cost in determinarea ofertei producatorului de servicii

In determinarea curbei ofertei producatorului de servicii pornim de la ipoteza comportamentului rational al acestuia. Vom considera ca, un producator are un comportament rational daca va avea ca obiectiv maximizarea profitului obtinut prin producerea serviciilor sale.

Asa cum am mai subliniat, oferta producatorului de servicii depinde de pozitia sa pe piata, in practica intalnindu-se toate cele trei situatii prezentate mai sus. Dintre acestea ne vom referi pe scurt la modul de formare a ofertei pe piata cu concurenta perfecta si pe piata de monopol.

Oferta producatorului de servicii pe piata cu concurenta perfecta

Presupunem ca producatorul actioneaza pe o piata cu concurenta perfecta. In aceste conditii, el isi va vinde serviciile la tariful pietei (p) realizand un venit V(q) = q . p, unde q reprezinta cantitatea vanduta la respectivul pret. Consideram, de asemenea, ca costul total al productiei sale determinat in subcapitolul anterior este C_T(q).

Profitul obtinut de producator va fi:

PR(q) = V(q) - C_T(q)

Obiectivul producatorului rational este maximizarea lui PR(q), adica:

(max)PR(q) =(V(q)-C_T(q))

Din conditiile de optim de ordinul I, rezulta ca maximizarea profitului prestatorului, pe termen scurt, se realizeaza pentru acel volum (q) al productiei pentru care costul marginal este egal cu pretul (tariful) pietei serviciului.

C_mg(q)=P

In consecinta, prestatorul de servicii rational isi va modifica volumul productiei in functie de pret, cautand sa asigure permanent un volum al productiei corespunzator curbei costului marginal aflat, asa cum se poate observa si din figura 4, deasupra pragului de rentabilitate (punctul A).

Figura Evolutia costurilor medii, marginale si a ofertei

prestatorului de servicii pe o piata cu concurenta perfecta

Oferta prestatorului de servicii monopolist

In productia unei game largi de servicii, printre care serviciile turistice ocupa un rol important, se manifesta particularitatea de netransferabilitate a ofertei. Aceasta particularitate are ca efect transformarea producatorilor respectivelor servicii in mici monopolisti cu comportament corespunzator.

Spre deosebire de piata cu concurenta perfecta, in care pretul (tariful) serviciului este dat de piata, deci 'impus' de prestator, in cazul monopolului, pretul devine un instrument la indemana prestatorului, care il va modifica in functie de cerere.

De exemplu, intr-o statiune montana, in sezoanele de schi cererea pentru serviciile de cazare si alte servicii complementare creste semnificativ, in timp ce capacitatea de cazare ramane constanta, avand drept consecinta o crestere a tarifelor. In extrasezon, scaderea accentuata a cererii determina reduceri corespunzatoare ale tarifelor. In aceste conditii, din punct de vedere al prestatorului, pretul (tariful) nu mai este o variabila independenta, el devenind o functie φ care depinde de cerere:

P = φ (Q)

Functia profitului prestatorului monopolist este:

PR(q) = q. φ (q)- C(q) = V(q) - C(q)

profitul acestuia fiind maxim numai in conditiile in care costul marginal (C_mg) va fi egal cu venitul marginal (V_mg).

Spre deosebire de piata cu concurenta perfecta, unde cantitatea oferita pe piata (q) este o functie de pret, pe piata de monopol volumul serviciilor pe care prestatorul le ofera nu mai reprezinta o relatie univoca de pret, in consecinta neexistand o curba a ofertei de monopol.

5. Functiile de productie si combinarea optima a factorilor de productie

Functiile de productie sunt exprimari cantitative ale legaturilor care exista intre cantitatile consumate din diferiti factori de productie si cantitatile maxime de bunuri care pot fi obtinute in anumite conditii naturale, tehnice, organizatorice si de calificare, cu respec­tarea unui sistem de restrictii.

Factorii de productie cuprind totalitatea resurselor umane, materiale, tehnologice, informationale etc., utilizate in procesul de productie, si care contribuie la obtinerea productiei producatorului de servicii.

In marea lor majoritate, procesele de productie din sfera serviciilor pot fi modelate prin functii de productie cu factori substituibili. Dintre acestea, cele mai utilizate sunt functiile de tip Cobb - Douglas si C.E.S (Constant Elasticity Substitution).

Aceste functii se bazeaza, in principal, pe doi factori:

- factorul munca (L);

- factorul capital (K).

In forma cea mai simpla, functia de productie de tip Cobb ­- Douglas este:

y = a · L^α · K^β a > 0; α ≥ 0; β ≥0.

unde: a - parametrul care arata proportia cresterii productiei determinata de sporirea volumului factorilor munca (L) si capital (K);

α, β - coeficientii de elasticitate a productiei in raport cu factorul munca (L), respectiv factorul capital (K).

Daca luam in calcul si progresul tehnic, atunci functia devine:

y =e^λt· L^α · K^β

unde λ este indicele progresului tehnic.

Orice producator rational este interesat sa gaseasca o astfel de combinare a factorilor de productie incat, tinand seama de restrictia sa bugetara (sau de cost), sa obtina un volum maxim de productie.

Astfel, P_L este pretul unitar al factorului munca (L), iar P_K este pretul unitar al factorului capital, atunci, cu un venit disponibil (V) sau in conditiile unui cost dat, prestatorul poate utiliza diverse combinatii din cele doua resurse care satisfac relatia:

V = LP_L + KP_K 

Pe de alta parte, contributia factorilor la realizarea productiei este data de functia de productie specifica prestatorului. Fie, de exemplu:

y = a · L^α · K^β

Cum obiectivul producatorului este maximizarea productiei, in conditiile unui venit disponibil, atunci problema prestatorului poate fi pusa sub forma:

Solutia (L^*, K^*) reprezinta cantitati le din cele doua resurse (munca si capital) care, in conditiile preturilor P_L, si respectiv P_K si pentru venitul disponibil (V), asigura obtinerea productiei (y) maxime.