Dimensiunea ecologica a activitatii economice

DIMENSIUNEA ECOLOGICA A ACTIVITATII ECONOMICE

1. Factorii naturali ai procesului cresterii economice

2. Progresul tehnic in corelatie cu progresul ecologic

3. Calitatea mediului, bunastarea si dezvoltarea umana

4. Impactul protectiei mediului natural asupra procesului

cresterii economice

Problemele mediului sunt complexe si strans legate de starea social -economica a unei tari, de progresul ei general. Cresterea economica nu trebuie sa deterioreze mediul, ci sa-i asigure o protectie constanta, corelata cu ridicarea calitatii vietii.

1. Factorii naturali ai procesului cresterii economice

Deoarece, prin activitatile sale, omul a depasit limitele unui consum echilibrat de resurse naturale, provocand grave dezechilibre ecologice, a aparut necesitatea unor schimbari radicale a opticii sale fata de resursele si mediul natural, neputand fi conceputa cresterea economica fara luarea in considerare a factorilor naturali.

Natura este indispensabila vietii biologice si economice a omului, ea este izvorul bogatiilor de orice fel, dar numai prin actiunea oamenilor. Fara ea, orice activitate economica si manageriala ar avea de suferit sau ar fi imposibila, in conditiile cresterii si diversificarii puternice a factorilor de productie si nevoilor de consum.

F

Este important sa delimitam notiunea de resurse naturale de cea de factori naturali[1], astfel:

sfera de cuprindere a resurselor naturale este mai larga, reprezentand potentialul de substante minerale utile (minereuri, hidrocarburi, etc.), pamantul, apa, aerul, zestrea genetica, padurile, etc, de care dispune societatea la un moment dat si din care se desprind factorii necesari cresterii economice. Transformarea resurselor naturale in factori naturali este un proces dinamic, marcat de conditiile naturale, economice si tehnice, de mecanismele economiei de piata si de nevoile sociale.

determinarea resurselor naturale este aproximativa, pe cand factorii naturali de productie se caracterizeaza prin varietate, cantitate, calitate si pret, in aceasta reflectandu-se consumul anterior de munca vie si materializata, precum si eficienta acestui consum. Factorii naturali, ca factori de productie, trebuie sa aiba o calitate minima si un cost maxim peste care nu pot fi acceptati.

Resursele naturale (resursele funciare, silvice, de apa, etc.) se transforma in factori naturali ai cresterii economice numai in masura in care devin suprafete agricole sau arabile, cantitati de lemn, debite de apa, etc., ca marfuri pe piata factorilor de productie si procurate pentru a fi utilizate in activitati cu caracter economic.

Evolutia de la resurse naturale utile la factori naturali ai cresterii economice depinde de progresul tehnic si formele sale, de capacitatea de inovare a oamenilor, de performanta tehnologiilor de valorificare.

Din punct de vedere economic, factorii naturali exteriori omului se impart in doua mari categorii[2]: prima o reprezinta avutia naturala sub forma mijloacelor de subzistenta (fertilitatea pamantului, apa, aerul, flora, fauna) si a doua avutia naturala in mijloace de lucru (minerale metalifere si nemetalifere, combustibili, energie eoliana, solara, hidraulica, electrica, nucleara, etc).

Aceasta impartire nu este stricta, deoarece unele din resursele naturale considerate mijloace de lucru pot deveni si mijloace de subzistenta, exemplu: carbunii naturali, sarea, etc. folosite pentru incalzit si prepararea hranei.

Factorii naturali conditioneaza, in mare masura, organizarea si desfasurarea activitatilor economice, oamenii trebuind sa-i foloseasca in favoarea lor, prin mentinerea unui echilibru dinamic intre natura si societate, reglementand mecanismele actiunii economice in mod natural.

Pe masura cunoasterii naturii, cu cat omul va descoperi noi "secrete ale naturii" binefacatoare lui, creste dependenta activitatilor economice de factorii naturali. Cateva argumente ce demonstreaza rolul factorilor naturali in dezvoltarea si cresterea economica pot fi sintetizate astfel:

factorii naturali stau la baza vietii si activitatii economice a oamenilor, constituind un segment important al factorilor de productie;

energia necesara punerii in miscare a oricarui sistem si mecanism economic, a factorilor de productie, a sistemelor organizatorice si manageriale isi gaseste izvorul in factorii naturali, de energie si combustibili desprinsi din resursele energetice ale solului si subsolului;

pamantul, principalul factor de productie si obiect al proprietatii si economiei, cu proprietati deosebite in conditiile folosirii rationale este factorul natural necesar pentru agricultura, silvicultura si pentru alte ramuri in care actioneaza agentii economici;

apa, ca factor de productie (materie prima si resursa hidroenergetica), este indispensabila productiei si consumului de bunuri si servicii, dar si factor de conservare si purificare a mediului natural;

fondul forestier reprezinta o resursa naturala de mare pret, datorita materiilor prime pe care le furnizeaza, posibilitatilor de regenerare pe cale naturala si a multiplelor servicii de protectie, conservare si ameliorare aduse mediului, fiind cel mai eficace depoluator pentru apa si aer;

resursele minerale ale solului si subsolului prin cantitatea si calitatea minereurilor metalifere si nemetalifere, a minereurilor feroase si neferoase, formeaza substanta naturala a bunurilor materiale, suportul fizic al muncii incorporate in marfa;

deoarece productia materiala se desfasoara in cadrul unor ecosisteme naturale, este necesara imbinarea factorilor naturali cu factorii antropici, creati de om in mod artificial;

volumul si calitatea factorilor naturali, bogatia de resurse naturale conditioneaza raportul dintre oferta si cererea de forta de munca, nivelul de valorificare a resurselor umane, asigurand premisele obiective ale crearii si adaugarii de valoare noua, obtinerea si reluarea continua a actiunii agentilor economici;

piata factorilor naturali este locul in care se finalizeaza activitatea economica atat in cadrul consumului productive, cat si al celui social. Factorii rezultati din productie si consum ca deseuri si materiale recuperabile pot deveni, la randul lor, factori naturali ai cresterii economice in procesul recuperarii, refolosirii si reutilizarii superioare a materiei si energiei.

A argumenta rolul factorilor naturali ca factori de baza ai cresterii si dezvoltarii economice inseamna a mentine permanenta grija pentru un mediu natural sanatos, folosit cat mai eficient posibil.

Test de autoevaluare nr. 1:

1. Care este diferenta dintre notiunea de resurse naturale de cea de factori naturali?

2. In ce masura se transforma resursele naturale in factori naturali ai cresterii economice?

3. Cum se impart factorii naturali exteriori omului?

4. Ce argumente demonstreaza rolul factorilor naturali in dezvoltarea si cresterea economica?

2. Progresul tehnic in corelatie cu progresul ecologic

Cuceririle progresului tehnico - stiintific au generat societatea industriala, caracterizata prin folosirea unei imense cantitati de materii prime, un proces intens de urbanizare, etc., fenomene cu puternice efecte (uneori negative) asupra echilibrului ecologic, calitatii factorilor naturali, sau creati prin activitati umane.

Omul a gasit intotdeauna in stiinta un aliat pretios, avand o incredere nelimitata in valoarea progresului tehnico - stiintific, si-a intarit convingerea ca prin acesta - mai devreme sau mai tarziu - va rezolva orice problema in privinta pastrarii si ameliorarii echilibrului ecologic, protectiei mediului fata de orice fel de poluare.

Unul dintre obiectivele urmarite este introducerea celor mai bune tehnologii in vederea rezolvarii problemelor poluarii, luandu-se in considerare doi vectori: oferta de tehnologie si cererea de tehnologie, fiecare cu cate o dimensiune economica in plus fata de cea tehnica.

In cadrul Directivei Integrate pentru Prevenirea si Controlul Poluarii (IPPC) apartinand Comisiei Europene, introducerea celei mai bune tehnologii disponibile este menita sa permita progresul ecologic, dar in conditiile realizarii celui mai bun raport costuri/beneficii pentru ramura industriala respectiva.

Cerand imbunatatirea mediului pe baza progresului tehnic, IPPC vizeaza conceptul de dezvoltare durabila care pretinde mentinerea unui echilibru optim intre protejarea mediului si cresterea economica.

Sunt necesare alegeri dificile intre variantele tehnologice, in functie de nivelul cel mai inalt de imbunatatire ca mediului, pe de o parte si de tehnologiile pe care si le pot permite intreprinderile ramurii respective, pe de alta parte, compatibile cu nevoia de reechilibrare a circuitelor naturale cu exigentele supravietuirii.

F

Reorientarea progresului tehnic, trebuie sa urmareasca mai multe obiective esentiale[3]:

descoperirea de noi resurse naturale neregenerabile si regenerabile;

inventarea de tehnici si tehnologii apte sa introduca in circuitul economic resurse care mai inainte nu se utilizau;

realizarea unor inventii care sa permita reducerea consumurilor specifice in asa fel incat sa conduca la cresterea produsului total fara sporirea consumului de materii prime si materiale;

substituirea unor resurse neregenerabile si epuizabile cu resurse regenerabile;

marirea eficientei proceselor de recuperare si reciclare;

crearea si dezvoltarea unor tehnici si tehnologii nepoluante, iar in masura in care acestea inca nu au fost create, a unora contra poluarii;

reducerea consumului de fonduri pe unitatea de produs.

In realizarea alternativei tehnologice de micsorare a presiunii asupra mediului natural este importanta dezvoltarea unor tehnici si tehnologii nepoluante sau care tind spre rata zero a poluarii, a unor tehnici si tehnologii convenabile din punct de vedere ecologic, a unor ecotehnici si ecotehnologii. Progresul tehnic va aparea atunci nu numai ca progres tehnico-economic, ci si ca progres tehnico-ecologic, aceste componente ale progresului tehnic devenind complementare si nu totdeauna identice .

O astfel de tehnica poate fi aceea care reduce consumurile de materii prime pe unitatea de produs, deoarece:

permite cresterea consumului fara sa mareasca (sau mareste mai putin) extractia de resurse naturale;

elimina reziduurile sau creeaza mai putine reziduuri pe unitatea de produs;

reduce cantitatea de reziduuri finale aruncate in natura, prin recuperarea si reciclarea deseurilor si reziduurilor productiei si consumului final, sub plafonul pericolului de poluare.

Tehnicile si tehnologiile nepoluante ca si cele antipoluante ofera nu numai posibilitatea unei calitati mai bune a mediului, ci si reducerea costurilor lor "externe", sociale ca si a costurilor deja internalizate ale protectiei mediului natural, una din directiile fundamentale ale progresului tehnico - ecologic fiind reducerea costului pe unitatea de produs.

Nu trebuie uitat ca la alternativa tehnologica trebuie adaugata alternativa unui nou comportament uman, caci fara transformarea fiecarui om intr-un lucrator constient, practic si energic contra degradarii mediului nici o alternativa tehnologica nu rezolva problemele presiunii asupra biosferei .

Test de autoevaluare nr. 2:

1. In ce conditii introducerea celei mai bune tehnologii disponibile este menita sa permita progresul ecologic?

2. Care sunt obiectivele esentiale urmarite de reorientarea progresului tehnic?

3. Ce alternativa trebuie adaugata la alternativa tehnologica in vederea rezolvarii problemelor ecologice?

3. Calitatea mediului, bunastarea si dezvoltarea umana

E

Existenta si dezvoltarea omului, ca parte integranta a mediului natural si social depinde de calitatea mediului in care traieste, dupa cum, calitatea mediului depinde, la randul ei, intr-o mare masura, de activitatea de zi cu zi a oamenilor, calitatea mediului reprezentand o parte centrala, inseparabila a calitatii vietii .

O societate care cauta sa creeze un mediu de inalta calitate trebuie mai intai sa delimiteze ce intelege prin mediu si prin calitate, apoi sa gaseasca modalitatile de a le reprezenta "material", de a le masura, de a preciza cum reuseste sa atinga obiectivele printr-o politica oficiala.[7]

Desi calitatea vietii nu se poate defini si masura precis, se asociaza totusi cu bunastarea, cu marimea veniturilor, care permit consumuri corespunzatoare. Cea mai dificila problema este cuantificarea monetara a schimbarilor din mediul natural, care pot afecta calitatea vietii: pozitiv, cand este vorba de purificarea apei unui rau; negativ, poluarea aerului cu efecte pe termen lung asupra generatiilor viitoare, epuizarea resurselor naturale neregenerabile, disparitia unor plante sau animale, precum si a unor ecosisteme unicat.

Poluarea mediului ramane, poate, cea mai importanta si mai discutata problema a vremurilor noastre; se produc externalitati, pagube pe care nimeni nu le plateste, sau a caror valoare nu se cunoaste, dar care influenteaza calitatea vietii.

Orice ameliorare a calitatii vietii va viza si factorii de mediu, desi nu toate componentele acestora se pot exprima in termeni monetari.

F

Este necesara existenta unor indicatori care sa arate schimbarile ce se produc in factorii de mediu, sistemul actual de indicatori pentru protejarea mediului fiind deficitar, dar se incearca o aliniere la sistemul de indicatori adoptat de ONU :

indicatori generali, pentru caracterizarea teritoriului: suprafata teritoriului, conditii naturale de clima (temperatura, regim de precipitatii, regim eolian), etc.;

indicatori ai volumului si utilizarii resurselor naturale ale mediului: masa atmosferica, resursele de apa, fondul funciar, flora, fauna, fondul forestier, fondul de vanatoare, rezervatii, parcuri naturale, monumentele naturii;

indicatori ai surselor si volumului poluarii, respectiv activitatile economice si sociale, generatoare de substante poluante si volumul acestora evacuat in aer, apa, sol;

indicatorii calitatii mediului inconjurator, prin care se caracterizeaza nivelul calitativ al factorilor de mediu comparativ cu normele impuse (concentratii maxime admise): concentratia efectiva de substante nocive; calitatea apelor dupa gradul de puritate, de poluare; terenuri agricole erodate si ocupate cu deseuri; suprafata zonelor si numarul populatiei afectate de poluarea aerului si a apei;

indicatori privind masurile de protectie: dotarea unitatilor economice cu instalatii de retinere si neutralizare a substantelor poluante; volumul investitiilor pentru protectia mediului.

Efortul de asigurare a calitatii mediului este una dintre cele mai importante investitii facute pentru cresterea bunastarii si a capacitatilor sale productive, cu efecte complexe pentru economia si dezvoltarea societatii.

Test de autoevaluare nr. 3:

1. Ce intelegeti prin calitatea mediului?

2. Exemplificati cum pot afecta schimbarile din mediul natural calitatea vietii?

3. Ce cuprinde sistemul de indicatori privind protejarea mediului adoptat de ONU?

4. Impactul protectiei mediului natural asupra procesului cresterii economice

In ultimii ani, protectia mediului natural a devenit una dintre cele mai discutate probleme la nivel national si international, actiunea omului provocand grave dezechilibre ecologice. Exploatarea intensa a resurselor naturale de materii prime si energie a intretinut o crestere economica nesustenabila, ducand la marirea decalajelor economice dintre economiile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare. Acest tip de crestere economica, nu mai corespunde conditiilor actuale, impunandu-se un nou model al cresterii care trebuie sa tina seama de o serie de restrictii privind resursele naturale si calitatea mediului.

Protectia mediului natural cuprinde totalitatea actiunilor intreprinse de om pentru pastrarea echilibrului ecologic dinamic, urmarind pe de o parte, protejarea resurselor naturale impotriva exploatarii nerationale, iar pe de alta parte, evitarea poluarii mediului natural cu substante nocive care sa deterioreze calitatea acestuia. Amintim, in acest sens, activitatile de protectie a apei folosite in industrie, agricultura si consumul casnic, de purificare a aerului, de protectie si ameliorare a fondului forestier, activitatile de colectare a deseurilor si reziduurilor industriale, de protectie a faunei si florei si de conservare a peisajului.

Se pune problema daca aceste activitati, pe langa mentinerea unui mediu natural sanatos pot aduce profit si daca pot contribui la realizarea cresterii economice. In conditiile agravarii crizei mediului natural, teoria economica incearca sa adapteze la sistemul concurential al economiei de piata aceste activitati indispensabile in sustinerea unei cresteri economice durabile.

F

Activitatile de protectie a mediului raspund imperativului major al economiei prin urmatoarele cerinte :

necesitatea acestora de a crea utilitati si trebuinte in sens individual si social;

capacitatea acestora de a crea valoare noua;

calitatea acestor activitati de a fi rentabile, adica de a aduce profit si deci de a asigura premisele unei dezvoltari economice durabile.

Pornind de la faptul ca protectia mediului natural se impune ca urmare a impactului cresterii economice nerationale asupra factorilor naturali, obtinerea profitului pentru orice agent economic este o motivatie ceruta de insusi sistemul concurential al economiei de piata. De aceea, motivarea profitului este generata nu numai de necesitatea formarii resurselor necesare satisfacerii nevoilor cresterii economice si a celorlalte nevoi generale, ci si de actiunea legii valorii si de folosirea categoriilor legate de ea, in activitatea de protectie a mediului .

In conditiile accentuarii contradictiei dintre mediul natural si cresterea economica sub aspectul nocivitatii acesteia din urma, profitul devine una din parghiile valorice principale si sursa din care se pot constitui si veniturile bugetului activitatii de protectie a mediului. Prin parghia profitului trebuie sa consideram ca protectia mediului este nu numai o activitate de pastrare a calitatii mediului si de protectie a resurselor sale, ci si o sursa a dezvoltarii .

Apare necesitatea folosirii cat mai eficiente a muncii de protectie a mediului natural, criteriul principal fiind maximizarea diferentei dintre economiile totale rezultate din activitatea antipoluanta si cheltuielile ocazionate de aceasta activitate[12]. Economiile se pot exprima in produse recuperate in urma procesului de depoluare, in reducerea salariilor sau produselor de calitate inferioara si in reducerea costurilor de productie.

Cheltuielile pentru protectia mediului natural au si un caracter social exprimand interesele societatii, in raport cu agentii economici, ce sunt in legatura cu folosirea normala sau cu degradarea mediului natural.

F

Cheltuielile pentru protectia mediului natural si a resurselor naturale vor influenta marimea profitului si, in final, venitul national, astfel:

pe de o parte, cresterea cheltuielilor necesare protectiei mediului sub forma materialelor depoluante, amortizarii mijloacelor fixe antipoluante, cheltuielilor salariale, impozitelor si taxelor de poluare reduce ponderea profitului net;

pe de alta parte, munca de protectie a mediului creeaza resurse de crestere a produsului intern brut si deci a veniturilor bugetare.

In concluzie, activitatea de protectie se constituie dintr-un ansamblu de lucrari ce impun folosirea adecvata a resurselor materiale, financiare si umane, precum si a unor tehnologii specifice necesare actiunii de regenerare a factorilor naturali, corectarea acestora si reglarea pe baze stiintifice a schimbului de materie si energie dintre om si natura.

Test de autoevaluare nr. 4:

1. Ce cuprinde protectia mediului natural?

2. Cum influenteaza cheltuielile pentru protectia mediului natural si a resurselor naturale marimea profitului si, in final, venitul national?