Politica de dezvoltare regionala

POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALA

Desi UE este una dintre cele mai bogate regiuni din lume, existaa totusi mari disparitati, atat intre diversele tari membre, cat si in interiorul lor, in ceea ce priveste PIB/locuitor, productivitatea muncii, gradul de ocupare al fortei de munca etc.

Politica regionala comuna vizeaza exiplicit reducerea acestor disparitati, implicand transfer de resurse intre tarile membre, prin intermediul bugetului UE. Scopul acestui transfer este de a sprijini investitiile in resurse umane si in capital fizic, in domenii cum ar fi dezvoltarea cercetarii si inovarii, a intreprinderilor noi sau a infrastructurii.

Bazele si evolutia PDR

Tarile fondatoare CEE au recunoscut de la inceput necesitatea atenuarii impactului integrarii asupra fortei de munca si asupra sectoarelor economice puternic afectare, precum si a realizarii unui echilibru financiar intre regiunile prospere si cele defavorizate. Astfel, in Tratatul de la Roma se mentiona faptul ca statele membre vor fi preocupate de reducerea disparitatilor regionale, prevazandu-se, in acest scop, crearea Fondului Social European (FSE) si a Bancii Europene de Investitii (BEI). In Tratatul de la Roma nu figurau insa referiri explicite la o politica regionala comuna. Initial, responsabilitatea principala ramanea in mainile autoritatilor nationale, rolul Comunitatii fiind marginal in acest domeniu.

In 1960 a fost creat FSE, cu obiectivul promovarii utilizarii fortei de munca si al incurajarii mobilitatii lucratorilor in interiorul Comunitatii.

In 1962 a fost infiintat Fondul European de Orientare si Garantie Agricola, sectiunea de orientare avand rolul de a stimula ajustarile structurale din agricultura.

In 1973, dezechilibrele regionale din Comunitate s-au accentuat, prin aderarea Irlandei, tara sensibil mai saraca decat cele sase state fondatoare si a Angliei, unde declinul anumitor ramuri traditionale a determinat aparitia unor probleme regionale importante. In aceste circumstante, in 1975, s-a creat Fondul European de Dezvoltare regionala , moment care a marcat aparitia unei politici regionale comune. Aproximativ 85% din sumele cheltuite in perioada 1975-1988 au fost destinate finantarii investitiilor din infrastructura, ele fiind orientate, indeosebi spre regiunile si tarile mai putin dezvoltate.

In perioada 1975-1988, la nivelul UE, nu se poate vorbi, inca, de o politica regionala activa si coerenta, desi aceasta a inregistrat unele succese. FEDER era prea mic, din punct de vdere al resurselor alocate, pentru a avea un impact semnificativ asupra disparitatilor regionale si, in consecinta, nu putea fi privit ca o baza pentru o politica regionala reala.

Actul Unic European (1986) a introdus conceptul de coeziune economica si sociala, privita ca principal obiectiv al politicii regionale. In consecinta, pentru aceasta politica a inceput sa fie utilizat termenul de politica de coeziune economica si sociala sau, prescurtat, politica de coeziune.

Principiile care stau la baza politicii regionale a UE sunt:

solidaritatea - in sensul sprijinirii cetatenilor din zonele defavorizate economic si social in raport cu media comunitara;

coeziunea - in sensul ca toata lumea beneficiaza de reducerea disparitatilor intre regiunile cele mai sarace si cele mai prospere.

De asemenea, dupa semnarea Actului Unic European, Comisia a avut in vedere patru noi principii pentru finantarea politicii regionale prin fondurile structurale:

concentrarea - presupune axarea activitatii de finantare legata de politica regionala pe regiunile cu cele mai mari necesitati;

aditionalitatea - presupune ca fondurile comuniatre suplimenteaza, nu inlocuiesc finantarea nationala pentru dezvoltarea regiunilor

parteneriatul - presupune implicarea puternica a autoritatilor regionale si locale, alaturi de Comisia Europeana si de guvern, atat lam planificarea, cat si la adoptarea deciziilor si implementarea fondurilor structurale

intocmirea de programe - anterior introducerii acestor principii, fondurile erau alocate pe proiecte individuale, alese si implemntate de guvernele tarilor membre. Ulterior, fondurile au fost alocate pe baza unor programe a caror elaborare resupunea consultarea guvernelor tarilor membre si folosirea unor criterii stabilite de Comisie.

Tratatul de la Maastricht subliniaza din nou importanta coeziunii economice si sociale, considerata unul dintre cele trei obiective majore ale UE, alaturi de piata unica si Uniunea Econoomica si Monetara.

Tratatul prevede si reforma fondurilor structurale, crearea Fondului de Coeziune si infiintarea Comitetului Regiunilor, consultat asupra tuturor aspectelor legate de alocarea si implementarea FEDER. Conditiile pentru a beneficia de Fondul de Coeziune sunt:

PIB/loc mai mic de 90% din media UE

Tarile solicitante sa actioneze in directia indeplinirii creiteriilor de convergenta impuse de Uniunea Economica si Monetara

Fondul de Coeziune a fost creat special pentru a sprijini Irlanda, Grecia, Portugalia, Spania, care erau, la momentul respectiv, cele mai putin dezvoltate din cadrul UE. Din acest Fond au fost finantate proiecte in domeniul protectiei mediului si legate de retelele de transport transeuropean, urmarindu-se o intarire a legaturilor intre centrul si periferia UE.

Instrumentele politicii regionale a UE

Fondurile structurale

a.      Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (FEDER) - finanteaza proiecte vizand: - investitii productive in regiunile mai putin dezvoltate ale UE

realizarea sau modernizarea infrastructurii in vederea reconversiei regiunilor vizate

exploatarea potentialului regiunilor vizate

investitii in domeniile educatiei si sanatatii

b.      Fondul Social European (FSE) - vizeaza facilitatea accesului pe piata muncii

promovarea principiului oportunitatilor egale pe piata muncii

dezvoltarea capacitatilor, aptitudinilor si calificarilor profesionale

c.       Fondul European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA)

ajunstarea si reorganizarea structurilor agricole si forestiere

asigurarea unui standard de viata ridicat pentru producatorii agricoli si fermieri

dezvoltarea activitatilor economice in zona rurala, protejarea mediului inconjurator, conservarea resurselor naturale

d.      Instrumentul Financiar de Orientare in domeniul Pescuitului

dezvoltarea rurala si dezvoltarea zonelor dependente de pescuit

Fondul de Coeziune - creat in 1992 si destinat tarilor cu un PIB/loc mai mic de 90% din media comunitara

Banca Europeana de Investitii - creata in 1958 cu rolul principal de a finanta investitiile in proiecte de infrastructura, in regiunile mai putin dezvoltate ale Comunitatii

Initiativele comunitare - programe transfrontaliere pentru promovarea pietei interne si reducerea decalajelor economice, cu destinatie precisa.

Exemple: INTEREG II - cooperarea interegionala

RECHAR II - regiunile dependente de exploatarile miniere de carbune

RESIDER II- regiunile dependente de producerea de otel

URBAN - aglomerarile urbane

SME - intreprinderile mici si mijlocii

UE a decis, in anul 2000 sa creeze doua instrumente de finantare special pentru tarile in curs de aderare, pentru a le sprijini in atingerea obiectivelor strategiei de preaderare:

Instrumentul Structural de Preaderare (ISPA) - considerat similar cu Fondul de Coeziune si care viza finantarea proiectelor de investitii din urmatoarele domenii:

protectia mediului, in vederea alinierii tarilor candidate la cerintele legislatiei comunitare in domeniu

infrastructura de transport

Programul Special de Aderare pentru Agricultura si dezvoltare Rurala (SAPARD), destinat sprijirii tarilor candidate pentru pregatirea managementului PAC. SAPARD viza finatarea masurilor de sustinere a agriculturii si a dezvoltarii rurale.

ISPA si SAPARD completeaza asistenta prin programul PHARE, de care tarile candidate beneficiaza din 1989. acest program e orientat de doua prioritati-cheie:

contructia institutionala - urmareste consolidarea capacitatii administrative si institutionale a tarilor candidate

sprijin pentru investitii - exclusiv cele finantate de ISPA si SAPARD, care vizeaza finantarea investitiilor ce au ca obiectiv aducerea firmelor si infrastructurii la standarde europene

Aderarea tarilor central si est europene creeaza presiuni deosebite asupra PDR, avand in vedere nivelul redus de dezvoltare al acestor tari fata de media comunitara. In acest context, se manifesta nemultumiriele membrilor mai vechi ai UE, care trebuie sa contribuie cu sume mai mari pentru PDR si in mod special din partea tarilor care beneficiasera anterior de o sustinere importanta prin instrumentele acestei politici. Pentru noile membre, problema principala este legata de capacitatea de absorbtie redusa a fondurilor oferite de UE.

In contextul dezbaterii legate de viitorul politicii regionale si al nemultumirii unor state membre, principalele argumente in favoarea mentinerii acesteia sunt:

rezultatele, in general pozitive, ale aplicarii politicii regionale comune (in cazul Spaniei, Portugaliei, Greciei);

procesul de convergenta economica este departe de a fi incheiat la nivelul UE, mai ales in contextul aderarii celor 12 state din Europa centrala si de est;

contributia acestor fonduri la realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona