Deficitul bugetar

Deficitul bugetar

Bugetul general consolidat este instrumentul de reflectare a echilibrului financiar public, la nivel national, pentru ca el exprima totalitatea resurselor si a cheltuielilor publice. Bugetul general consolidat poate fi echilibrat sau dezechilibrat; in acesta ultima situatie, soldul bugetul general consolidat putand sa se prezinte in doua ipostaze, excedentar sau deficitar.

Incheierea bugetelor cu deficit constituie o situatie anormala, mai ales in cazul celor intocmite echilibrat sau cu excedent. Inregistrarea de deficite reflecta nu numai serioase carente in gestiunea financiara (ramanerea in urma a veniturilor bugetare realizate fata de cheltuielile efectuate), dar si existenta unor dezechilibre materiale, in ocuparea fortei de munca, in relatiile valutare etc.

Daca bugetele deficitare sunt criticate de numerosi economisti, nici bugetele excedentare nu intrunesc opinii unanim favorabile. Aprecierea unui excedent bugetar trebuie sa fie nuantata, in functie de factorii care l-au generat. Astfel excedentul generat de neefectuarea cheltuielilor bugetare ca urmare a nerealizarii obiectivelor prevazute reflecta fenomene negative: intreruperi ale circuitului economic, dezechilibre partiale, deteriorari ale conjuncturii internationale etc. De aceea, aparitia unor excedente bugetare constituie un indiciu ca in executarea programului economic s-au produs abateri cu efecte economice    pozitive sau negative. Aceasta impune o analiza temeinica a cauzelor care le-au generat si luarea de masuri pentru inlaturarea neajunsurilor si a deficientelor existente.

In principiu, excedentul bugetar poate fi rezultatul realizarii unor venituri peste prevederi sau al efectuarii unor cheltuieli sub prevederi, exista si posibilitatea ca resursele bugetare aprobate sa nu se cheltuiasca integral pana la finele anului bugetar, datorita nerealizarii fizice a obiectivelor pentru care au fost alocate.

In practica, de obicei, se intalneste deficitul bugetar. El presupune o crestere accelerata a cheltuielilor publice in raport cu nivelul veniturilor publice. Acest deficit bugetar nu este intotdeauna un fenomen negativ pentru economia unui stat, el poate deveni chiar un mijloc de relansare a activitatii economice, daca conjunctura nu are deja un caracter inflationist si daca este bine supravegheat de specialistii in domeniu.

Totusi, in ultimul timp, in numeroase tari bugetele se intocmesc si se incheie, tot mai frecvent, cu deficit. Astfel, ca acesta este considerat deja un fenomen cronic al finantelor contemporane.

In perioada actuala, cand se sustin atat neutralitatea finantelor publice, cat si renuntarea la echilibrarea anuala a bugetului, politica bugetara este astfel conceputa incat sa realizeze o corelare intre un ansamblu de indicatori macroeconomici si nivelul deficitului bugetar. Urmarirea sistematica a nivelului si a evolutiei indicatorilor permite stabilirea unui diagnostic conjunctural si, implicit, adoptarea unor masuri bugetare in concordanta cu starea si evolutia economiei reale.

Efectele in plan economic ale deficitului bugetar sunt multiple, daca acesta a scapat de sub control. In orice tara, existenta deficitului majoreaza datoria publica, crescand in viitor seviciul acesteia respectiv rambursarile, dobanzile si comisioanele exigibile in fiecare an pentru stingerea datoriei publice interne si externe. Acoperirea serviciului datoriei publice presupune echilibrarea veniturilor curente provenind in special din impozite si taxe, in detrimntul efectuarii altor cheltuieli publice care sa produca bunuri si servicii suplimentare. In conditiile unei cereri de credite mari pentru acoperirea deficitului, rata dobanzii prezinta tendinta de crestere.

Deficitul bugetar contribuie la cresterea ratei dobanzii de piata. Prin aceasta, deficitul se opune investitiilor private, incetinind astfel ritmul real al cresterii economice.

Dupa cum se observa, efectele negative ale deficitului bugetar pot fi multe si mari. De aceea, este necesar, a se incerca acoperirea acestui deficit.

In ceea ce priveste finantarea deficitului bugetar, exista doua modalitati: creatia monetara (emisiune monetara) si imprumutul (prin vanzarea de obligatiuni publice catre sectorul privat). Creatia monetara se foloseste doar in ultima instanta, cand nu mai putem apela la alte surse, deoarece ea are un impact major asupra nivelului preturilor si deci asupra inflatiei.