 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
ECONOMIA SI MEDIUL NATURAL
1. Dimensiunea economica a mediului natural
2. Civilizatia industriala si deteriorarea relatiei dintre economie
si mediu. Fenomenul poluarii
3. Societatea postindustriala si necesitatea restabilirii relatiei
firesti dintre natura si societate
4. Aparitia unui nou tip de dezvoltare economica.
Ecodezvoltarea si dezvoltarea durabila
Mediul "administreaza" cel mai mare serviciu pentru umanitate: mentinerea vietii pe pamant - baza a intregii activitati economice. Se constata tot mai frecvent manifestari ale activitatilor economice cu urmari nefaste asupra mediului natural si societatii in general: energia cu forma sa nucleara, ploile acide si emanatiile de gaze cu efect de sera, sau, pe plan local, barajele, liniile de inalta tensiune, exploatarile zacamintelor metalifere si nemetalifere, inclusiv exploatarile carbonifere, folosirea nerationala a fondului forestier, agricol, etc.
Piata ecoindustriilor se dezvolta in permanenta, datorita legislatiei de mediu cu caracter tot mai restrictiv in privinta emisiilor de poluanti. Apar intreprinderi noi, procese tehnologice, utilaje si aparate bazate pe principii stiintifice noi, apar noi locuri de munca.
Dimensiunea economica a mediului natural
Natura reprezinta atat suportul existentei si vietii pe pamant, cat si furnizorul celei mai mari parti a resurselor naturale si energetice fara de care activitatea economica si nu numai, nu ar putea avea loc[1].
Mediul natural constituie componenta centrala a functionarii sistemului economic. El reprezinta temelia naturala a activitatilor economice, care poate favoriza sau limita dezvoltarea societatii. In masura in care il consideram pe om ca parte a mediului natural, putem aprecia ca acesta are un rol determinant in dezvoltarea societatii.
Datorita exploatarii lor in timp, in cea mai mare parte neadecvata, natura si mediul natural au devenit probleme economice. Natura, sursa principala pentru dezvoltare, cere la randul ei resurse materiale, financiare, umane pentru refacere sau, pentru prevenirea deteriorarii sale in timp.
In ultimele decenii, oamenii au devenit tot mai constienti de legatura complicata dintre economie si mediul natural si de nevoia de integrare a lor, fiind singura posibilitate de atingere a unei dezvoltari profunde si de durata din punct de vedere ecologic.
Definirea mediului din punct de vedere economic porneste de la faptul ca aici se afla izvorul resurselor naturale a cresterii economice, a dezvoltarii echilibrate.
un suport oferit de mediu pentru inputurile economice, sub forma: materiilor prime, spatiului de productie, energiei, biodiversitatii si care se constituie intr-o "supapa " pentru mediu, acesta asigurand suportul inputurilor economice in anumite limite;
stocurile de mediu, implicate in mentinerea echilibrului ecologic, a caror structura se poate modifica o data cu mutatiile calitative in plan tehnologic.
Relatia "economie - mediu" prezinta, de asemenea doua componente[3]:
un "mesaj" material catre mediu, reprezentat de emisii, deseuri, degradari fizice, etc. rezultat in urma activitatii de productie si consum;
ansamblul efectelor induse de "mesajul" material al economiei catre mediu, dependente de capacitatea de reciclare de care dispune mediul.
Trebuie atins un echilibru intre conservarea mediului si dezvoltarea economica, pentru a putea culege beneficiile cresterii, fara o degradare semnificativa a bazei resurselor naturale.
Una din solutiile propuse in "Declaratia despre Protectia Mediului si Dezvoltare de la Rio", adoptata de Conferinta Natiunilor Unite despre Mediu si Dezvoltare (UNCED), este aceea ca mediul si economia trebuie sa fie strans legate intre ele, iar integrarea consideratiilor ecologice in planificarea dezvoltarii este esentiala pentru atingerea unei dezvoltari durabile.
La baza tuturor fenomenelor economice stau trei fapte esentiale, anume: omul, mediul omului (lumea exterioara, natura) si dependenta omului de natura. Omul are o relatie economica cu mediul sau natural o relatie ce poate fi corect numita relatia - bunastare. Aceasta relatie - bunastare este principiul economic fundamental si universal [4].
Mediul "administreaza" cel mai mare serviciu pentru umanitate: mentinerea vietii pe pamant - baza a intregii activitati economice.
Mediul este un factor economic de cea mai mare importanta, considerat de analiza economica, drept factor de productie, alaturi de capital si munca.
O data cu dezvoltarea si cresterea economica, se intensifica si actiunea omului asupra mediului natural pentru procurarea resurselor necesare de materii prime si energie. Pe masura cunoasterii naturii, creste dependenta activitatii umane de factorii naturali, omul descoperind noi "surse ale naturii" binefacatoare lui, dar, de asemenea, mediul reprezinta "recipientul" produselor reziduale al proceselor de productie si consum, care vor putea fi sau nu absorbite in functie de capacitatea de asimilare a acestuia.
Astfel, atat din punct de vedere general uman, cat si din cel special economic, utilizarea cu grija, rationala, apararea si conservarea mediului natural - aceasta conditie sine qua non a productiei - si respectarea exigentelor echilibrului ecologic constituie, cu atat mai mult cu cat se largeste scara productiei, o necesitate fundamentala a reproductiei si cresterii economice.
Legatura omului cu natura devine mai variata si mai complexa o data cu progresul economic, omul supunand tot mai multe bogatii si forte ale naturii. Avem de-a face cu o crestere, pe baza cunoasterii, a dominatiei omului asupra naturii, ceea ce duce la aspecte din ce in ce mai complexe in ceea ce priveste dependenta de resursele naturale.
Ar fi o greseala sa se subestimeze dimensiunea economica a mediului natural, pentru ca la vulnerabilitatea fata de dezechilibrele naturale se adauga efectele modului de dezvoltare si de consum adoptate pana in prezent, si, de asemenea, impactul conceptiei despre civilizatie, in general.
Este firesc sa gasim o interdependenta intre degradarea mediului natural si problemele economice globale, adica acele riscuri legate de anumite modalitati de utilizare si valorificare a resurselor, inclusiv de exploatare a resurselor subterane, de dezvoltare a unor industrii devoratoare de resurse, sau cu efecte nocive neprevenite prin actiuni de protectie a mediului, sau, de o serie de actiuni distructive datorate comportamentelor de risipa, dezinteres fata de bunurile comune.
Test de autoevaluare nr. 1:
1. Ce reprezinta mediul natural?
2. Care sunt cele doua componente prezentate de relatia "mediu - economie"?
3. Care sunt cele doua componente prezentate de relatia "economie - mediu"?
4. Ce solutie a fost propusa in "Declaratia despre Protectia Mediului si Dezvoltare de la Rio", adoptata de Conferinta Natiunilor Unite despre Mediu si Dezvoltare?
5. Care sunt cele trei fapte esentiale care stau la baza tuturor fenomenelor economice?
Civilizatia industriala si deteriorarea relatiei dintre economie si mediu. Fenomenul poluarii
Lumea contemporana traieste mutatii ciudate, dar semnificative, in sensul ca ceea ce era cautat acum cateva decenii, astazi devine din ce in ce mai putin cerut. In acelasi timp, lucrurile care nu de multa vreme le aveam din abundenta, au devenit, pe zi ce trece, tot mai rare, o data cu accelerarea urbanizarii si industrializarii. Bogatia materiala si nemateriala (peisaj, liniste, mediu nepoluat, etc.), nascuta din natura este tot mai rara, valoarea acestora crescand pe masura ce agresarea si poluarea naturii capata proportii tot mai evidente.
Progresul societatii umane s-a transformat treptat intr-un instrument de distrugere, cu efecte inverse asupra sa si asupra naturii.
Dezvoltarea si cresterea economica postbelica, datorate introducerii in practica social-economica a descoperirilor stiintifice si tehnice, s-a reflectat intr-o crestere importanta a consumului de resurse naturale precum si la o crestere a poluarii si dezechilibrelor ecologice.
Pe masura dezvoltarii industriei, a cresterii demografice si a modernizarii tehnicii, poluarea s-a extins, poluantii s-au inmultit si au aparut deseuri greu biodegradabile, ca de exemplu detergentii, pesticidele, deseurile radioactive.
In lucrarea "Sa iesim din epoca risipei", ce reprezinta cel de-al IV-lea Raport catre Clubul de la Roma, Dennis Gabor si Umberto Colombo, referindu-se la consecintele societatii industriale de consum asupra resurselor si mediului natural, arata: "Societatea noastra industriala de consum a exploatat fara discernamant resursele minerale neregenerabile si usor accesibile. Ea a distrus imense intinderi de teren odinioara fertile. In multe locuri noi am pus in pericol sau am distrus viata prin poluarea aerului si a apei"[6]. Romania anilor interbelici a fost victima unei asemenea exploatari rapace a fondului forestier, a pamantului, a exploatarii petrolului, produsele obtinute fiind totodata printre putinele surse de venit ale tarii .
Efectul de sera, distrugerea stratului de ozon protector si poluarea mediului ambiant au devenit probleme prioritare ale omenirii. Se stie ca omul perturba echilibrul termic al atmosferei prin activitatile sale si risca in timp sa provoace schimbari climatice importante.
Poluarea este procesul de modificare a factorilor de mediu biotici si abiotici prin introducerea in mediu a poluantilor de tipul deseurilor rezultate din activitatile umane[8].
a) fizica:
produsa de zgomot (poluarea sonora);
produsa de substante radioactive (poluarea radioactiva);
produsa de apa calda, praf, particule de carbune;
b) chimica:
produsa de compusii gazosi din industrie, ionii unor metale grele, pesticidele folosite in agricultura, detergenti;
c) biologica:
rezulta din infestarea mediului cu agenti patogeni si germeni proveniti din fermentatii.
Padurile cunosc o degradare importanta ca structura si ca varsta, precum si o reducere a suprafetei in ultimele decenii datorita exploatarii nerationale.
Aerul in zonele unor importante platforme industriale sufera impactul anual a milioane tone de substante poluante: dioxid de carbon, bioxid de sulf, clor, oxizi de azot, particule radioactive si microorganisme de tipul bacteriilor, virusilor.
Poluarea atmosferica a luat o mare amploare o data cu aparitia civilizatiei moderne, cu cresterea productiei industriale, a circulatiei rutiere, a consumului de energie, odata cu aparitia deseurilor menajere incinerate; manifestandu-se, de multe ori, sub forma ploilor acide. Aceasta poluare este mai puternica in anumite zone industriale din mediile urbane.
Apele de suprafata si cele subterane se afla intr-o stare avansata de poluare datorita evacuarii in rauri din activitatile industriale, agricole si urbane a milioane tone de poluanti/an, intre care predomina; cloruri, azotati, amoniu, detergenti, pesticide, etc. Poluarea radioactiva a apei este una din consecintele nedorite ale extinderii folosirii energiei nucleare, oceanele devenind ultimul receptacol de gunoaie al planetei, recipientul pasiv al unor mari cantitati de reziduuri.
Se constata tot mai frecvent manifestari ale activitatilor economice cu urmari nefaste asupra mediului natural si societatii in general: energia cu forma sa nucleara, ploile acide si emanatiile de gaze cu efect de sera, sau, pe plan local, barajele, liniile de inalta tensiune, exploatarile zacamintelor metalifere si nemetalifere, inclusiv exploatarile carbonifere, folosirea nerationala a fondului forestier, agricol, etc.
Putem spune ca degradarea patrimoniului natural este atribuita, intr-o proportie deloc neglijabila, modului de structurare a activitatilor economice in raport cu disponibilitatile de resurse, sistemului actual al relatiilor economice internationale, cu deosebire a raporturilor dintre tarile dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare, ce scoate in evidenta aparitia si extinderea unei crize ecologice greu de stavilit.
Test de autoevaluare nr. 2:
1. Ce probleme au devenit prioritare pentru omenire?
2. Cum se clasifica poluarea in functie de natura poluantului?
3. Cui este atribuita degradarea patrimoniului natural?
3. Societatea postindustriala si necesitatea restabilirii relatiei firesti dintre natura si societate
O metoda de restructurare a industriei se considera a fi ecologia industriala, ce are ca obiectiv primordial crearea si dezvoltarea unor industrii curate, luand ca model mediul natural si rezolvarea problemelor ecologice. Aplicarea modelului natural la nivelul activitatii industriale ar conduce la sporirea eficientei, diminuarea consumului de resurse naturale si ar genera pierderi mai putine. Aceasta metoda este astazi in atentia guvernelor, intreprinderilor si cercetatorilor din Europa vestica, SUA si Japonia.
Obiectivul major al metabolismului postindustrial este acela de a reduce cererea de energie si de a conta pe procese industriale mai sigure si compatibile cu sistemele naturale. Ceea ce trebuie facut astazi este de a integra industria in ecuatia naturala si a constitui o lume agreabila estetic, stabila ecologic si productiva din punct de vedere economic. Rezultatul final ar fi tranzitia spre o infrastructura ecoindustriala in care toate sistemele si echipa de procesare, la fel ca si structura plantelor vor fi compatibile cu ecosistemele industriale.[10]
Este necesara pregatirea, formarea si specializarea personalului in domeniul mediului si educarea ecologica a populatiei. Acum, cand nu este prea tarziu, trebuie gasita cat mai repede o alternativa moderna si dinamica in stare sa impuna o dezvoltare durabila a societatii umane, fie si prin schimbarea termenilor raportului dintre protectia mediului si dezvoltarea economica. Ea se configureaza, de astfel, ca singura capabila sa asigure supravietuirea speciei umane.[11]
Piata industriilor de depoluare acorda prioritate urmatoarelor domenii:
n tratarii sau depozitarii controlate a deseurilor solide;
n tratarii solurilor contaminate;
n depoluarii emisiilor gazoase din surse fixe;
n tratarii deseurilor lichide industriale.
Se estimeaza ca aproximativ 50% din echipamente sunt destinate tratarii apelor reziduale si deseurilor solide.
Piata ecoindustriilor se dezvolta in permanenta, datorita legislatiei de mediu cu caracter tot mai restrictiv in privinta emisiilor de poluanti. Apar intreprinderi noi, procese tehnologice, utilaje si aparate bazate pe principii stiintifice noi, apar noi locuri de munca. Cheltuielile pentru promovarea ecoindustriilor sunt suportate de firme particulare sau de stat si depind de politicile nationale de protectie a mediului si de politica publica. De exemplu, Germania este "specializata" pe tehnologii destinate tratarii apelor uzate, Japonia pentru controlul calitatii aerului, Olanda pentru refacerea solului. Politica publica actioneaza si prin taxe, impozite, stimulente, etc. destinate asigurarii protectiei mediului.
Pe piata ecoindustriilor se diferentiaza doua sectoare:
n sectorul primar, care solicita tehnologii noi, "curate", care previn poluarea, recircula intern deseurile si valorifica produsele secundare;
n sectorul secundar, care adapteaza instalatiile existente la noile cerinte ale legislatiei de mediu. Are o pondere mai mare decat sectorul primar si o evolutie in salturi, in concordanta cu revizuirea standardelor de mediu.
Tehnologiile "curate" previn aparitia poluarii aerului, apei, solului. Aceste tehnologii apar fie datorita schimbarii principiului de functionare al utilajelor, fie prin valorificarea produselor secundare, sau a rebuturilor. Aceste tehnologii pot fi mai costisitoare decat tehnologiile conventionale, pot scadea pe termen scurt capacitatea concurentiala a unei firme si pot influenta politica de mediu, prin scaderea limitelor de poluare legal admise. Pe langa aceste dezavantaje, tehnologiile "curate" prezinta avantaje certe, prin reducerea poluarii, cresterea sigurantei in exploatare a instalatiilor, economii de materii prime, energie, combustibil, cresterea productivitatii muncii, cresterea calificarii personalului, crearea de noi locuri de munca, etc.
Test de autoevaluare nr. 3:
1. Care este obiectivul ecologiei industriale?
2. Care domenii sunt prioritare pentru piata industriilor de depoluare?
3. Ce sectoare se diferentiaza pe piata ecoindustriilor?
4. Care sunt dezavantajele si avantajele tehnologiilor "curate"?
4. Aparitia unui nou tip de dezvoltare economica. Ecodezvoltarea si dezvoltarea durabila
Printre roadele primului summit ecologic de la Stockholm din iunie 1972 o atentie deosebita merita conceptul de ecodezvoltare, convertit ulterior in dezvoltare durabila si cel al "drepturilor generatiilor viitoare".
Conceptul de "dezvoltare durabila" a fost consacrat, mai ales, prin documentul "Viitorul nostru comun" (Raportul Brudtland) din 1987, confirmat apoi de cel de-al doilea Forum ecologic, cel de la Rio de Janeiro (iunie 1992), ce a consacrat cerinta ca dreptul de dezvoltare sa fie realizat de o asa maniera incat sa satisfaca in mod echitabil nevoile privind dezvoltarea si mediul ale generatiilor prezente si viitoare. Acest concept se refera la satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi.
Summit-ul de la Johannesburg[12] a fost cea mai mare reuniune internationala din istorie dedicata dezvoltarii durabile, care raspunde atat nevoilor acestei generatii, cat si a celor viitoare.
Ecodezvoltarea presupune dezvoltarea economico-sociala in conditiile mentinerii capacitatilor ecologice ale mediului inconjurator. Pentru fiecare resursa naturala sau factor de mediu care ofera potentiale servicii societatii si economiei, se poate identifica un prag maxim a carui depasire duce la deteriorarea capacitatii ecologice, respectiv la compromiterea obiectivului de durabilitate.
Se poate spune ca, daca aceste restrictii sunt cumulate si privite in mod sistematic, corelativ, ele se constituie intr-o adevarata "granita ecologica" pentru sistemul economico-social[13]. Totusi, dorinta de a proteja interesele generatiilor viitoare nu trebuie sa inlature dorinta de a creste bunastarea celei prezente.Ecodezvoltarea, analizata prin relatia economie - mediu natural, se bazeaza pe urmatoarele criterii:
utilizarea eficienta a resurselor neregenerabile, ce implica distributia unei cantitati finite de resurse de-a lungul timpului: ar trebui sa utilizam gazul natural ieftin pentru generatia noastra sau sa-l pastram pentru generatiile viitoare?[14];
stocul de resurse regenerabile (energie solara, eoliana, hidraulica, etc.) ar trebui sa asigure conditiile unui nivel de trai al populatiei care sa inregistreze cresteri vizibile;
stiinta si progresul tehnologic actioneaza atat in directia economisirii de resurse neregenerabile si regenerabile, cat si a substitutiei dintre acestea;
proiectarea unor programe de actiuni, masuri si seturi de politici economice, sociale, ecologice si tehnologice care sa raspunda obiectivelor ecodezvoltarii durabile.
In concluzie, ecodezvoltarea durabila presupune existenta unei compatibilitati si a unui echilibru dinamic intre resurse si consumul acestora, intre sistemul ecologic, tehnologic, economic, intre rata de utilizare si rata naturala de regenerare a resurselor, intre cantitatea de poluanti si nivelul capacitatii asimilative a mediului de sustinere si suportabilitate.
Aplicarea exigentelor conceptului de dezvoltare durabila cere o anumita perioada pentru a-si atinge adevaratele valente, iar mediul si calitatea sa se constituie intr-o variabila - cheie .
Componentele esentiale ale unei strategii pentru o dezvoltare durabila sunt clar definite, ele prevad stabilizarea cresterii demografice, reducerea dependentei de petrol, promovarea resurselor de energie regenerabile, conservarea solului, protejarea sistemelor biologice ale Pamantului, reciclarea materialelor. In acest fel, conceptul de dezvoltare durabila defineste un proces de schimbare in care exploatarea resurselor, orientarea investitiilor, dezvoltarea tehnologiei, schimbarea institutiilor se completeaza reciproc si sporesc atat potentialul prezent, cat si pe cel viitor, de satisfacere a necesitatilor si aspiratiilor umane .
Exista o stransa legatura intre standardele de consum ale populatiei si nivelul dezvoltarii economice: dezvoltarea durabila presupune promovarea valorilor care incurajeaza standardele de consum, fara sa depaseasca limitele posibilitatilor economice la care pot aspira in mod rezonabil, toti membrii societatii.
Test de autoevaluare nr. 4:
1. Prin ce document a fost consacrat conceptul de dezvoltare durabila?
2. Care a fost cea mai mare reuniune internationala din istorie dedicata dezvoltarii durabile?
3. Ce este dezvoltarea durabila?
4. Pe ce criterii se bazeaza ecodezvoltarea, analizata prin relatia economie - mediu natural?
5. Ce presupune ecodezvoltarea durabila?
6. Care sunt componentele esentiale ale unei strategii pentru o dezvoltare durabila?
V. Parvu, V. Stefan (2002), "Factorii de productie si utilizarea lor", cap. V din Gh. Pirvu (coordonator) "Economie", manual universitar, Editura Universitaria, Craiova, , pg. 102
N.N.Constantinescu (1976), "Economia protectiei mediului natural", Editura Politica, Bucuresti, pg. 18
Denis Gabor, Umberto Colombo (1983), "Sa iesim din epoca risipei", Editura politica, Bucuresti, , pg. 36
N.N. Constantinescu (1982), "Consecintele economice si sociale ale cursei inarmarilor", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, , pg. 52
Summit-ul de la Johannesburg s-a desfasurat in perioada 26 august - 4 septembrie 2002 in Africa de Sud, principalul obiectiv fiind reinnoirea angajamentului politic pentru dezvoltarea durabila.
S. Popescu (1995), "Eficienta economica in strategia dezvoltarii durabile", Tribuna economica nr. 46, pg. 59
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
