Societatile de servicii de investitii financiare

La o astfel de structura organizatorica si personalul societatii este redus ca numar, deoarece activitatile sunt concentrate.

Departamentul relatii clienti

Departamentul realizeaza relatia directa cu clientul, unde isi desfasoara activitatea, in cele mai frecvente cazuri, un agent de valori mobiliare autorizat. Acesta incheie contractul, negociaza comisionul, da spre completare si semnare cererea de deschidere de cont, formularul de cont si preia ordinele de vanzare /cumparare, dar si sumele de bani, respectiv valorile mobiliare pentru tranzactii.

In cazul in care clientii solicita activitati conexe, altele decat cele legate de tranzactionare (ex.:majorare de capital social prin emisiunea de actiuni, documentatie pentru oferte publice de vanzare sau cumparare etc.) contractul incheiat va contine aceste mentiuni, cu precizarea sumelor datorate pentru prestatie si termenii in care se realizeaza. Aceste contracte pot fi incheiate de acelasi agent care preia ordinele de tranzactionare pentru clienti permanenti sau ocazionali sau de un alt angajat ce se ocupa in mod special de astfel de activitati.

Agentul de valori mobiliare aloca clientului un numar de cont provizoriu, care, dupa avizare devine definitiv si va fi luat in evidenta de Departamentul de Tranzactionare - Conturi noi.

Pentru clienti care vand doar o singura data se completeaza Formularul de cont forma prescurtata.

Departamentul de tranzactionare

Odata deschise conturile clientilor sunt preluate in evidenta clientilor, unde se opereaza orice cont nou si se fac inchiderile de cont solicitate de clienti prin agentul de valori mobiliare.

Ordinele de vanzare /cumparare preluate de la clienti si pregatite pentru tranzactionare sunt trimise spre tranzactionare pe BVB sau BER. O data tranzactiile incheiate se primesc de intermediar rapoartele de executie pe piata, separat pe fiecare segment al pietii, se calculeaza comisionul si se fac modificarile in conturile clientilor (in momentul T+3) o data cu transferul valorilor mobiliare si /sau a sumelor aferente tranzactiilor.

Raportul de confirmare a tranzactiilor se remite clientului de catre agentul de valori mobiliare.

Administrarea conturilor clienti se realizeaza in conditiile solicitarii de catre client a unui astfel de cont, conform contractului si formularului de cont completat. Aceasta se realizeaza prin solicitarea libera sau prin efectul legii (cazul disponibilizatilor societatilor deschise, ce detin actiuni ale acestor societati).

Departamentul de contabilitate

Activitatile desfasurate in acest departament se pot grupa in contabilitatea relatiilor cu clientii si contabilitatea generala.

In cadrul subdivizarii contabilitatea relatiilor cu tertii (clientii), activitatile desfasurate cuprind:

incasari si plati in numerar ce se realizeaza prin caserie;

depunerea si /sau retragerea valorilor mobiliare de catre emitenti sau clienti, in cazul cand acestea sunt detinute la societate;

transferul de valori mobiliare generate de tranzactiile incheiate si operate in conturile de actiuni ale emitentilor sau clientilor;

preluarea comisioanelor de pe ordinele de tranzactionare si verificarea Rapoartelor de Compensare, decontare cu Rapoartele de confirmare a tranzactiilor pentru a cunoaste si a pregati sumele destinate platii tranzactiilor (in nume propriu sau al clientilor), dar si de a fi corecte sumele ce urmeaza a se incasa in urma tranzactiilor confirmate.

A doua subdiviziune a acestui departament si anume contabilitatea generala, are ca obiective:

contabilizarea operatiilor privind tranzactionarea valorilor mobiliare proprii societatii de valori mobiliare, respectiv contabilitatea portofoliului propriu ce poate fi pe termen lung (imobilizari financiare) si /sau pe termen scurt, (plasamente de trezorerie);

evidenta primara aferenta operatiilor realizate pentru clienti si in numele acestora, dar si cele aferente operatiilor proprii;

evidenta zilnica a valorilor mobiliare si a operatiilor economice realizate de societate generate de desfasurarea activitatii sale;

detinerea dosarelor de personal si cartile de munca al personalului angajat, calcularea drepturilor banesti, plata acestor obligatii cat si a altora generate de activitatea desfasurata;

reprezentarea clientilor in adunarile generale conform mandatelor acordate de acestia societatii;

punerea la dispozitia clientilor a informatiilor legate de societate si de serviciile prestate pentru clienti;

expedierea sumelor de rezultate din tranzactii clientilor prin mandat sau in cont;

intocmirea balantelor de verificare lunare si a situatiilor financiare periodice, a bilantului contabil;

intocmirea situatiilor si raportarilor cerute de C.N.V.M.

La nivelul oricarei societati de valori mobiliare trebuie sa existe o persoana insarcinata in mod expres cu asigurarea respectarii legilor, reglementarilor pietii, dar si a normelor interne ale societatii de catre societate si angajati. In conditiile actuale de organizare a societatilor de intermediere pe piata de capital persoana insarcinata cu aceste atributii realizeaza si alte activitati functie de marimea societatii si complexitatea activitatilor desfasurate.

B. Strctura dezvoltata

Pe masura dezvoltarii economiei si extinderii operatiilor pe piata de capital romaneasca, SSIF isi vor dezvolta structura organizatorica, cu specializare tot mai restransa a departamentelor (fig. nr.2) .

A.   Departamentul de clienti/marketing

Acest departament, formeaza ceea ce se numeste "front office", fiind secventa organizatorica ce realizeaza relatia directa cu clientii actuali sau cei potentiali. La acest departament lucreaza cel putin un agent autorizat. Cu el discuta pentru prima data clientul, agentul furnizand informatii prompte si corecte clientului, iar societatii de valori mobiliare, informatii corecte si curente despre clienti (fig.nr.3).

Fiecare client va lucra numai cu un singur agent de servicii de invesritii financiare si mereu acelasi, el lucrand cu un anumit numar de clienti, care il si de la care preia ordinele de vinzare si /sau cumparare.

Daca in urma discutiilor cu agent de servicii de invesritii financiare clientul doreste ca SSIF sa-i realizeze tranzactii cu valori mobiliare, acesta va trebui sa completeze un formular de cont, formular ce face obiectul atribuirii unui numar de cont de investitii pentru client.

Fig. nr.2 - Structura dezvoltata de organizatorica si functionala a unei SSIF

Clientii, dupa consultare si stabilirea strategiei, predau ordinele de vanzare/cumparare agentului, ordinele se transmit pentru inregistrare si apoi pentru executie la Departamentul procesare ordine/tranzactionare, de unde ele sunt transmise spre executie la BVB sau BER.

Cand tranzactiile sunt incheiate, raportarea conditiilor de executie (momentule executiei, cantitate si pret), dar si neexecutarile, sunt transmise de la Departamentul tranzactionare la cel de Clienti/Marketing, pentru ca agentul responsabil sa-si informeze clientii.

Se impune sa precizam ca la nivelul departamentului de clienti/marketing, agentul responsabil, cu care lucreaza clientii / investitorii, va avea pentru fiecare din clientii sai o copie a dosarului acestuia. Dosarul cu elementele originale se pastreaza la sediul central al societatii.

Fig. nr.3 - Organigrama de relatii a departamentului de clienti/marketing

B.    Departamentul de conturi noi (date clienti)

SSIF, ca orice societate, are drept scop realizarea de profit, deci trebuie sa realizeze venituri mai mari decat cheltuielile efectuate. Veniturile realizate de SVM provin de la clienti, clienti pe care trebuie sa-i cunoasca si sa detina o serie de informatii despre ei (nume, adresa, profesie, locul de munca). Drept pentru care acest departament intocmeste un dosar pentru fiecare client, dosar ce trebuie sa cuprinda:

n     Formularul de cont, ce se completeaza la solicitarea deschiderii unui cont;

n     Copiile confirmarilor trimise clientului;

n     Autorizarea telefonica (daca este cazul);

n     Formularul de transfer a valorilor mobiliare (daca este cazul);

n     Imputernicirea (originalul), daca este cazul;

n     Originalul acordului de cont comun sau al hotararii Comitetului de directie;

n     Reclamatii si alte elemente dupa caz.

Tot aici se atribuie un numar de cont pentru fiecare client, ce se transmite agentului responsabil ce tine relatia cu clientul, si se opereaza i toate modificarile transmise de client (privind datele de identificare: adresa, numar telefon, numar cont bancar etc.) pe parcursul perioadei de colaborare.

Deschiderea de cont se face pe baza Formularului de cont, care difera functie de tipul de cont ce se deschide si contine pe langa datele de identificare ale clientului, tipul de cont si modalitatea de concretizare a relatiei dintre client si SSIF. Tipul de cont este delimitat de relatia ce urmeaza a se concretiza intre client si societate si respectiv de procedurile de derulare a platii tranzactiilor in cont.

Contul de investitii al clientului reprezinta un contract intre investitor/client si agent, ca reprezentant al SSSIF, privind conditiile generale de tranzactionare a valorilor mobiliare existente pe pietele organizate. El trebuie semnat de ambele parti inainte de efectuarea tranzactiei initiale. Pentru valorile mobiliare care nu fac obiectul tranzactiei pe cel putin una din pietele organizate dintr-o tara, in cazul nostru BVB si BER, nu se impune necesitatea unui cont de investitii, tranzactiile avand un caracter privat.

Investitorul dispune liber de valorile mobiliare posedate in cont, iar riscul pierderii si profitul obtinut, prin tranzactiile ce le va face cu titluri, ii revine in totalitate.

Se impune sa facem unele precizari, pe care le consideram esentiale si anume:

- contul de investitor cuprinde in general sume destinate efectuarii platilor tranzactiilor in cont si a comisioanelor datorate SSIF, sume aflate in conturi segregate la nivel SVM. La deschiderea unui cont, investitorul/client trebuie sa furnizeze o serie de informatii, informatii pe care este obligat sa le amendeze ori de cate ori apar modificari.

Astfel, un cont de investitii trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele informatii:

datele de identificare si profilul personal al investitorului - nume, data nasterii, adresa, cetatenia si rezidenta, starea civila si familiara, numarul persoanelor dependente;

date privind profilul si capacitatea financiara a investitorului; profesia si ocupatia, daca investitorul este sau nu in legatura cu activitatea financiara, bancara sau a valorilor mobiliare, surse de venituri, impozite, lichiditatea si solvabilitatea clientului, alte conturi de investitii si depozite si referinte bancare; experienta in tranzactii cu valori mobiliare, tipuri de investitii practicate de investitor; obiectivele investitorului.

tipul de cont deschis de investitor (chiar daca in prezent acestea sunt limitate in folosire): general, cumulativ sau de siguranta; drepturile asupra proprietatii si tranzactiilor din contul de investitii; clauza exonerarii societatii de valori mobiliare privind datoriile fiscale ale clientului (investitorul); documente auxiliare la contract, declaratii speciale privind contul de siguranta, tranzactia fortata, options,[4] decizia investitorului privind livrarea valorilor mobiliare sau alte detalii cum ar fi:

n   daca investitorul permite unei alte persoane sa opereze in contul sau, permisiunea trebuie data in scris, insotita de informatii amanuntite referitoare la persoana/persoanele in cauza;

n   investitorul decide daca lasa valorile mobiliare posedate in custodia agentului sau, sau daca doreste ca acestea sa-i fie livrate. Livrarea acestora trebuie facuta prompt, de agent, la cererea investitorului. Investitorul, a carui titluri sunt in custodia agentului, trebuie sa-si instiinteze agentul cu privire la decizia sa legata de exercitarea dreptului de vot. Prin participare personala sau delegarea dreptului de vot.

Investitorii, care doresc ca pentru corespondenta lor, privind tranzactiile facute, sa utilizeze casute postale, trebuie sa dea si aceasta adresa.

Conturile deschise de un client la o societate de valori mobiliare sunt conturi de investitii. Aceste conturi se pot clasifica astfel:

1. Dupa modul cum se face plata tranzactiilor initiate:

n   Cont general, in numerar sau cu plata integrala, este acel cont prin care investitorul poate efectua tranzactii pe care le achita integral, intr-un timp prestabilit (maxim trei zile) de la data incheierii tranzactiei. Este contul cu care se lucreaza la nivelul SVM-re pentru clienti.

Cont general cumulativ este un cont specific anumitor categorii de investitii pasive, prin care investitorul/client poate efectua plati partiale in numerar si intra partial in posesia unor investitii nenominalizate sau colective. In unele tari acest tip de cont se intrebuinteaza in cazul unor investitii in societati pe actiuni in comandita, care prevad posibilitatea platilor partiale sau aporturi viitoare la capital, ce sunt obligatii pentru investitor.

Cont de siguranta, marginal sau cu plata partiala a tranzactiei - este acel tip de contract care permite investitorului/clientului obtinerea de credit din partea agentului (adica a SSIF), pe baza unor garantii, colateral si efectuarea de plata initiala partiala pentru investitiile contractate, cu obligatia de a raspunde oricarei solicitari de echilibrare intr-un termen stabilit. Investitorul dispune oricand de orice pozitia din contul sau de siguranta, dupa primirea confirmarii executiei acestora, indiferent daca a efectuat sau nu plata tranzactiei ordonate. Cont inca neoperant in prezent pe piata de capital din tara noastra.

2. Dupa dreptul legal de efectuare a tranzactiilor in cont:

Conturi individuale pe numele titularului numit si cont la vedere (cash account), in care opereaza exclusiv titularul contului si este specific persoanelor fizice care efectueaza tranzactii in nume propriu;

Conturi administrate, acestea sunt acele tipuri de conturi inregistrate de persoane juridice sau asociatii de persoane fizice si juridice, in care dreptul de operare in cont este stabilit si atribuit, fie printr-o hotarare judecatoreasca, fie prin intelegere intre parteneri, unei persoane nominalizate, numita administrator. Intelegerea sau contractul de administrare stabilesc domeniile de tranzactii sau limitele raspunderii administratorului. Daca aceste limite nu sunt stabilite, contul functioneaza dupa regula ,,prudentei maxime" sau "omului prudent", in sensul ca administratorul trebuie sa opereze, sa utilizeze fondurile incredintate cu maxima grija, la fel cum ar opera cu bani proprii.

Tot cont administrat se numeste si contul deschis de catre parintele sau tutorele unui minor pe numele minorului, cont care este administrat pana la data majoratului de catre parinte/tutore.

Un alt caz particular de cont administrat este acela in care o persoana, titulara a unui astfel de cont, desemneaza o terta persoana, alta decat societatea de valori mobiliare, sa administreze contul. Pentru ca aceasta persoana sa efectueze operatiuni, titularul contului trebuie sa depuna la societatea de valori mobiliare o imputernicire speciala. Exista in acest sens urmatoarele tipuri de imputerniciri:

imputernicire limitata - permite persoanei sa introduca ordine de cumparare/vanzare;

imputernicire deplina - permite mandatarului, in plus fata de cumpararea/vanzarea de valori mobiliare, sa depuna/retraga valori mobiliare/numerar in numele proprietarului contului.

Contul de investitii deschis pe numele unei persoane juridice, deschiderea acestui cont presupune aprobarea din partea conducerii legale a persoanei juridice care deschide contul. Aprobarea, este insotita de o copie a statului si a regulamentului de functionare a persoanei juridice, aprobare in care se mentioneaza acordul de deschidere a unui cont de investitii.

In cazul in care contul care urmeaza a se deschide in numele unei persoane juridice este un cont de siguranta, trebuie specificata limita maxima pana la care pot avea loc astfel de tranzactii, precum si numele persoanei autorizate sa le efectueze. Iar situatiile de apropiere, in scop personal, a unei parti din activele contului de catre administratorul lui, se pedepseste de lege.

Contul de investitii anonime (neoperant la noi in tara) este contul la care numele titularului nu este cunoscut publicului. Acest tip de cont se poate deschide numai cu permisiunea organelor fiscale ale tarii, care sunt singurele cunoscatoare ale identitatii proprietarului de cont. Titularul unui astfel de cont poate fi o singura persoana sau mai multe, aceste conturi comporta cheltuieli suplimentare deoarece tranzactiile sunt executate de catre un singur agent pe baza verificarii permanente a unei parole.

Conturl de investitii colectiv, comun, (minim doi investitori), este un tip de cont administrat specific numai persoanelor fizice. Orice cont colectiv trebuie sa specifice intelegerea partenerilor asupra activelor din cont si metoda de rezolvare a situatiilor contului, adica in cazul in care unul din cei doi intra in incapacitate juridica, fizica sau decedeaza. Administratorul contului este obligat ca in termen de o zi sa anunte agentul de valori mobiliare de intrarea intr-o astfel de situatie, sistandu-se orice tranzactii pana la solutionarea legala a cazului.

Contul colectiv (comun) are doua variante:

1. Cont colectiv cu drepturi acordate supravietuitorilor in care titularii au vocatie succesoriala reciproca, este acel contract, prin care in cazul decesului unuia din parteneri, partenerii supravietuitori sunt aceia care intra in posesia partii partenerului decedat. In cazul decesului unuia dintre parteneri, agentul de valori mobiliare suspenda tranzactiile pana la primirea documentului de redistribuire a proprietatii contului.

2. Cont colectiv cu drepturi acordate mostenitorilor in care titularii sunt in continuare beneficiari ai contului, iar partea partenerului decedat revine mostenitorilor sai legali, partenerii raspunzand solidari de livrarea partii in cauza.

In cazul contului cu drepturi acordate mostenitorilor agentul de valori mobiliare este obligat sa blocheze toate tranzactiile de cont pana la rezolvarea juridica a situatiei contului.

Contul de investitii colectiv se impune a se folosi in cadrul unei piete de capital in care natura deschiderii, administrarii si drepturile asupra sa sunt bine instituite si reglementate. Ceea ce nu caracterizeaza inca piata de capital romaneasca.

Cont fiduciar si custodial este contul administrat de catre o persoana in favoarea titularului de cont, care fiind minor sau in incapacitate juridica nu isi poate exercita legal drepturile asupra activelor contului. Administratorul contului este raspunzator fata de titular, de felul cum conduce tranzactiile in cont. Conturile fiduciare si custodiare sunt exclusiv conturi in numerar, ele nu admit tranzactii riscante de marja sau options.

Contul discretionar este deschis de un investitor care deleaga un agent de valori mobiliare (de investitii) sa efectueze, cu drepturi limitate sau nelimitate tranzactii in cont, care se fac pe riscul si raspunderea titularului. Notiunea de discretie limitata sau nelimitata acordata agentului se refera numai la tranzactii cu valori mobiliare si nu la posibilitatea de lichidare sau retragere de numerar in cont, care constituie un atribut executiv al investitorului. Tranzactiile dintr-un cont discretionar au loc numai cu informarea unuia din conducatorii societatii in care activeaza agentul de valori mobiliare. Acesta este raspunzator de securitatea activului din cont si are sarcina de a elimina posibilitatea abuzului de tranzactii.

Cont in marja (margin account)

Acest tip de cont nu este folosit pe piata de capital romaneasca. Introducerea lui este un proces mai dificil care presupune modificarea sistemului de tranzactionare si decontare al valorilor mobiliare si introducerea unui nou tip de operatiuni, respectiv operatiunile de marja. Prezentarea acestui cont se impune din simplul motiv ca acest tip de operatii sunt prevazute de lege si se presupune ca vor fi introduse pe pietele secundare de capital din Romania in viitor.

Intr-un cont de marja, clientul imprumuta, practic, bani de la societatea de valori mobiliare in vederea achizitionarii de valori mobiliare.

In vederea deschiderii unui cont in marja se completeaza un formular de cont in marja si in plus clientul semneaza doua contracte:

contractul de marja care stabileste conditiile in care firma va imprumuta bani clientului, regulile dupa care contul opereaza, momentul in care firma poate sa actioneze fara permisiunea clientului si momentul in care firma are dreptul de a percepe dobanda conturilor, care prezinta solduri debitoare, cuantumul imprumutului etc.;

contractul de imprumut care ofera firmei dreptul de a imprumuta valorile mobiliare cumparate in marja, altor societati de valori mobiliare sau societati depozitare.

Organigrama de relatii a Departamentului de conturi noi sau de date ale clientilor este prezentata in fig. nr.4.

C. Departamentul de procesare ordine / tranzactionare

Acestui departament ii revin o serie de responsabilitati, precum:

primirea ordinelor de la agentii/agentul de sevicii de investitii financiare responsabil de cont de la punctul de lucru ale departamentului de clienti;

ordonarea si pregatirea lor pentru transferul pe piata;

transferul pe piata (BVB si BER) a ordinelor, functie de autorizarea de operator al SVM pe o piata sau pe ambele;

executarea ordinelor de tranzactionare, intr-o incapere special organizata in interiorul SSIF pentru tranzactiile pe piata, prin conectare la distanta sau in ringul BVB;

primirea de pe piata a rapoartelor referitoare la efectuarea tranzactiilor;

transmiterea acestor rapoarte agentilor responsabili de cont.

Organizarea acestui departament este determinata de strategia si gradul de automatizare (informatizare) al societatii. Tranzactiile cu valori mobiliare se realizeaza in baza ordinelor lansate de clienti/investitori. Ordinele trebuie sa contina obligatoriu urmatoarele informatii: sensul ordinului (de vanzare/cumparare), denumirea valorii mobiliare supusa tranzactionarii, cantitatea, pretul, comisionul perceput, etc.

Ordinele ce pot fi folosit sunt: ordin la piata, ordin limita, ordin stop sau delimitare a pierderii, instructiunea "la zi", instructiunea "bun pana la anulare", instructiunea ,,ordin deschis", instructiunea "totul sau nimic", instructiunea "executa sau anuleaza", instructiunea "la deschidere", instructiunea "la inchidere".

Ordinul ,,la piata" este cel mai utilizat tip de ordin si presupune executarea lui la momentul receptionarii in piata de catre agentul care il executa. Indiferent de nivelul preturilor, ordinele la piata sunt executate inaintea ordinelor limita. De asemenea, daca la deschiderea sedintei de tranzactionare sau in timpul sedintei exista mai multe ordine de acest tip, ordinea executarii lor se face conform principiului ,,primul venit, primul servit", in functie de ora primirii ordinului de catre departamentul de tranzactii. Cat priveste pretul la care se executa tranzactia este vorba de pretul de piata existent la momentul primirii ordinului.

Ordinul limita presupune o restrictie asupra pretului pe care clientul este gata sa-l plateasca/primeasca si consta in indicarea unei sume de bani.

De exemplu, daca indicatia de pret limita este de 0,90 lei, aceasta inseamna ca vanzatorul nu accepta un pret mai mic de 0,90 lei, iar cumparatorul nu plateste un pret mai mare de 0,90 lei. Dar, daca pretul pietii este mai bun decat cel indicat in ordinul limita, pretul de executie va fi cel mai bun. In exemplul de mai sus, agentul va executa ordinul de vanzare la 10 lei, daca acesta este cel mai bun pret de vanzare din piata, respectiv ordinul de cumparare la 0,90 lei daca acesta este cel mai bun pret de cumparare din piata. Acest procedeu are loc in virtutea principiului general valabil pentru orice piata de capital, clientul beneficiaza de cea mai buna executie (best execution price). Deoarece, in mod normal, ordinele limita nu sunt executate imediat, clientul poate stipula perioada pentru care este valabil ordinul, spre exemplu: ,,valabil pentru azi" (ordin de o zi) sau ,,valabil pana la anulare" .

Personalul care lucreaza la procesare ordine este obligat:

sa compare rapoartele de tranzactionare care sosesc din sectorul de tranzactionare cu ordinele de vanzare/cumparare transmise acestuia si asigura informarea departamentului de clienti despre detaliile tranzactiilor incheiate. Este de retinut faptul ca departamentul de procesare/ordine nu va contacta niciodata clientii, numai agentii responsabili de cont sunt cei care directioneaza informatia catre ei. Procesul de comparare a raportului de tranzactionare cu ordinele clientilor poarta numele de reconciliere si are menirea de a veghea ca tranzactiile sa fie executate in mod corect si sa fie confirmate de piata.

sa retina ordinele limita neexecutate care sunt valabile pana in momentul in care sunt executate sau pana cand clientul le anuleaza. Tot acest departament confrunta cu clientii toate ordinele de tipul sus-mentionat, prin intermediul agentilor de valori mobiliare. In cazul in care clientul isi schimba ordinul, departamentul de procesare/ordine comunica clientului faptul ca s-a notat schimbarea respectiva. Departamentul trebuie sa tina evidenta acestor ordine pana in momentul in care sunt executate.

De regula, acest departament trebuie sa aiba pus la punct un sistem pentru monitorizare a ordinelor in asteptare. Ordinele care asteapta sa fie executate trebuie sa fie organizate intr-un sistem logic.

Ordinele sunt grupate mai intai in functie de grupa de valori mobiliare. In cadrul fiecarui grup ordinele de cumparare sunt separate de ordinele de vanzare. In cadrul pachetului cu ordine de cumparare, ordinul cu cel mai mare pret de cumparare este pus deasupra celorlalte ordine, asadar ordinele vor fi aranjate in ordinea descendenta a pretului. In cadrul pachetului cu ordine de vanzare, ordinul cu cel mai mic pret de vanzare este pus deasupra, drept urmare ordinele sunt aranjate in ordinea crescatoare a pretului.

Aranjarea este influentata si de factorul timp, deoarece in cazul aceleiasi categorii de ordine marcarea orei este foarte importanta.

Marcarea orei se impune obligatoriu a se face:

cand ordinul este primit;

cand ordinul este executat.

In cazul in care sunt executate in alta ordine, personalul din departamentul procesare/ordine trebuie sa sesizeze imediat inadvertenta. Cele mai bune preturi, atat in cazul vanzarilor, cat si in cazul cumpararilor sunt cele de deasupra pachetului. In cazul in care alte ordine din cadrul pachetului sunt executate inaintea celor de deasupra, atunci ceva este in neregula. Poate ordinul s-a ratacit in drumul lui, poate ordinul a fost executat dar raportul nu a ajuns in mana agentului care l-a executat, toate acestea sunt semne de intrebare pe care si le pun cei care lucreaza in acest departament si la care trebuie sa ofere un raspuns. Intervine aici procedura de corectare a tranzactiilor eronate.

Daca, la momentul reconcilierii, se depisteaza o eroare de tranzactionare efectuata in sistem, tranzactia trebuie anulata si reexecutata. Insa, aceasta poate fi anulata numai prin acordul tuturor celor implicati in tranzactie. In lipsa acestui acord, tranzactia originala se va deconta in conturile societatii de valori mobiliare, cu consecintele corespunzatoare (posibile pierderi). Daca se constata o greseala intr-o tranzactie efectuata intre firma si un client al sau sau intre doi clienti ai firmei, firma trebuie sa corecteze tranzactia pe propriul risc. Datorita erorilor, firma va trebui atunci sa vanda actiunile in plus sau sa achizitioneze actiunile in minus. Orice pierderi s-au castiguri aferente acestor tranzactii corectoare se inregistreaza in contul firmei. De asemenea, se impune intocmirea unui ordin de tranzactionare corector care va fi completat facandu-se referire la tranzactia originala si indicand corectiile de efectuat.

Se impune a preciza ca departamentul de procesare ordine este responsabil cu controlul, revizuirea, mentinerea, inregistrarea si executia tuturor ordinelor care sosesc in functie de factorul timp.

Tranzactiile ce se pot realiza la nivelul acestui departament pot fi:

tranzactii de agent;

tranzactii de dealer;

tranzactii de dealer fara risc;

tranzactii incrucisate.

Tranzactiile de agent, acestea sunt acele tranzactii executate de agent in numele clientilor sai fara a implica valorile mobiliare aflate in portofoliul firmei. Pentru realizarea acestor tranzactii se apeleaza la valorile mobiliare aflate pe piata pentru care alte SSIF, prin agentii lor, au lansat ordine de tranzactionare.

Tranzactiile de agent se realizeaza de societatea de valori mobiliare in calitatea sa de intermediar (in sensul strict al cuvantului) incasand pentru aceasta un comision. Comisionul fiind o suma ce se adauga pretului de executie a tranzactiei.

Tranzactiile de dealer se caracterizeaza prin cumparari facute de societatea de valori mobiliare de la clienti, pentru completarea portofoliului propriu, castigand din reducerile de pret practicate sau de vanzari de valori mobiliare din portofoliu, incasand un adaos. Pretul convenit in astfel de tranzactii este bazat pe cele mai bune cotatii ale pietii la momentul executiei. Reducerea sau adaosul sunt direct incorporate in pret.

Tranzactiile de dealer fara risc sunt generate de societatea de valori mobiliare cand acestea isi modifica portofoliul de valori mobiliare doar in vederea executarii unor tranzactii de dealer cu un client.

Daca SSIF este creatoare de piata pentru acele valori, firma ar castiga atat din diferenta de pret cat si din adaos sau reducere. In acest caz, firma este indreptatita in a obtine diferenta de pret ca o recompensa pentru riscul asumat ca si creator de piata, dar si de a beneficia de adaos ca o recompensa pentru tranzactia incheiata.

Daca SSIF nu este creator de piata, ea va cumpara la cel mai bun pret de cumparare si va vinde imediat clientului cu un adaos.

Tranzactii incrucisate apar atunci cand atat cumparatorul cat si vanzatorul unor anumite valori mobiliare sunt clientii SVM-re.

In aceste tranzactii pretul este bazat pe cele mai bune cotatii curente ale pietii. Societatea avand posibilitatea asocierii ordinelor in intervalul dintre cele mai bune cotatii ale pietii.

Castigul societatii il reprezinta comisionul, pe care il incaseaza de la fiecare client in parte (cumparator si vanzator), deoarece in esenta o tranzactie incrucisata, nu este altceva decat cazul unei duble tranzactii de agent.

Pe Ordinul de tranzactionare, inaintat de client agentului autorizat si ajuns la departament de tranzactionare, se va nota de catre functionarul responsabil cele mai bune cotatii ale pietii. Comisionul, adaosul sau reducerile vor fi mentionate in raportul de confirmare, ce va fi transmis clientului.

Nivelul maxim impus reducerilor sau adaosurilor este stabilit de ANSSIF (Asiciatia Nationala a SSIF) si CNVM. In prezent limita maxima ce poate fi perceputa, de o societate de valori mobiliare din valoarea tranzactiilor ca si comision, este de 8%, cota ce include onorariul firmei si orice alte taxe de tranzactionare.

O data ce tranzactia a fost incheiata, agentul noteaza pe ordinul de tranzactionare pretul de executie, pret care in cazul unei tranzactii de dealer include si orice adaos sau reducere. Incheierea tranzactiei este anuntata agentului responsabil, acesta fiind singurul care are legaturi directe cu clientii/investitori. Relatia clientilor cu departamentul de procesarea ordinelor/tranzactionare nu este niciodata o relatie directa. Agentul autorizat, responsabil, fiind cel care directioneaza informatia catre clienti.

Departamentul de procesare a ordinelor/tranzactionare, face exceptie de la regula, in relatia cu clientii, doar in doua cazuri:

cand rapoartele de confirmare a tranzactiilor si extrasele de cont trebuie expediate direct clientilor;

atunci cand reprezentantul SVM trebuie sa contacteze un client in legatura cu o investigatie determinata de controale de rutina sau de plangeri.

D.Departamentul de cumparari si vanzari (Back-Office)

Departamentul Back-office, in fluxul operatiilor la nivelul unui SSIF, este plasat dupa departamentul de tranzactionare. Departamentul de cumparari si vanzari (V&C) are responsabilitatea urmatoarelor sarcini majore:

inregistrarea detaliilor unei tranzactii, ceea ce presupune in principal completarea Registrului zilnic de achizitii si vanzari;

calcularea sumelor nete datorate de client sau datorate acestuia, luand in considerare orice comisioane, impozite sau taxe;

compararea sau reconcilierea, aceasta presupune verificarea tranzactiilor pe plan intern si in legatura cu brokerul contra-partida;

confirmarea si contabilizarea - presupune in primul rand elaborarea si transmiterea rapoartelor de confirmare adresate tuturor clientilor si agentilor implicati, iar apoi raportarea catre departamentul de contabilitate a taxelor si comisioanelor percepute.

Inregistrarea

Departamentul de cumparari si vanzari are obligativitatea de a tine si completa zilnic detaliile fiecarei tranzactii, aceasta pentru a permite usurarea operatiilor de comparare si reconciliere.

Personalul acestui departament intocmeste si completeaza zilnic Registrul sau Jurnalul tranzactiilor (care cuprinde vanzarile si cumpararile). Acest document contine elemente precum: numar tranzactie cod client, simbol valoare mobiliara cumparata/vanduta, cantitate, pret (valoare bruta), comision, codul agentului care a efectuat tranzactia etc., iar in cazul tranzactiilor efectuate pentru portofoliul de valori mobiliare al firmei, se face aceleasi mentiuni (dispare pozitia-client) iar in loc de comision se va inregistra adaosul/reducerea.

Cu toate ca la nivelul departamentului de procesare ordine/ tranzactionare se realizeaza o verificare a tranzactiilor din rapoartele de confirmare, se impune efectuarea unei comparari suplimentare, la nivelul acestui departament, intre ordinele de tranzactionare de la sectorul de tranzactionare, Registrul zilnic de cumparari si vanzari si Rapoartele de confirmare adresate clientului, pentru a se asigura de corectitudinea inregistrarii tranzactiilor in contabilitatea proprie.

Calculul sumelor nete datorate de clienti sau clientilor

Dupa executarea tranzactiei mentionate in ordinul de tranzactionare si inregistrarea in registrul zilnic se calculeaza sumele implicate in tranzactie: cat trebuie sa incaseze firma (clientul) vanzatoare; cat trebuie sa achite firma (clientul) cumparatoare si cat plateste clientul la cumparare, respectiv incaseaza acesta la vanzare; valoarea taxelor aferente tranzactiilor. Aceste calcule sunt cunoscute sub notiunea de "operatiuni de back-office".

Calculele ce se realizeaza includ:

pretul tranzactiei = pretul unitar de x numarul de

tranzactionare actiuni

comisionul - ce reprezinta o cota de comision (%) aplicata la valoarea tranzactiei si care reprezinta plata serviciului de intermediere a tranzactiei, fiind aplicata numai tranzactiilor de agent;

alte taxe - cuprind taxe suplimentare cum ar fi taxe de tranzactionare datorate altui intermediar (SSIF), de asociatie etc. In cazul tranzactiilor cu obligatiuni se va calcula dobanda cuvenita vanzatorului, aceasta intrand in aceasta categorie.

Confirmarea tranzactiilor. Reconcilierea.

Confirmarea tranzactiilor trebuie facuta pentru toate tranzactiile (proprii sau pentru clienti) abordate distinct pentru tranzactii realizate pe piata BER si cele realizate BVB.

In sistemul RASDAQ compararea tranzactiilor efectuate intre societatile de valori mobiliare are loc in cadrul sistemului, electronic . O data ce tranzactia este confirmata si comparata este considerata definitiva, fiind transmisa la Depozitar pentru decontare.

In cazul in care nu avem un sistem de comparare automata, fiecare trader trimite brokerului contra partida fisa de comparare intocmita manual sau listate pe calculator, ce vor contine detaliile fiecarei tranzactii.

Daca SSIF care primeste fisa de comparare este de acord cu elementele mentionate, departamentul de cumparari si vanzari aplica, pentru confirmare, stampila sovietatii pe una din copii si o transmite inapoi, pastrand-o pe cealalta pentru propria evidenta.

Daca SSIF nu este de acord cu termenii mentionati in fisa de comparare a firmei conta- parte sau nu recunoaste tranzactia, pe fisa de comparare se face mentiunea ,,NS" si o trimite inapoi firmei emitente. Departamentul de cumparari si vanzari al societatii de valori mobiliare emitente va cerceta fiecare caz notat cu ,,NS".

Daca la nivelul departamentului nu se poate realiza reconcilierea, atunci se impune a face aranjamentele necesare in vederea anularii tranzactiei/lor si o va trimite pentru corectare traderului care a executat-o.

La nivelul departamentului de cumparari si vanzari, Registrul zilnic de achizitii si vanzari (sau jurnal), are pentru fiecare zi patru pagini in care se inregistreaza:

achizitiile clientilor;

vanzarile clientilor;

achizitiile firmei (SSIF);

vanzarile firmei (SSIF).

In cazul in care SSIF opereaza atat la Bursa de Valori Bucuresti cat si pe BER, departamentul de cumparari si achizitii este obligat sa tina evidentele separate pe cele doua tipuride burse.

In cadrul reconcilierii, societatea de valori mobiliare isi soldeaza tranzactiile, cu clientii si cu SSIF contra-partida sau BVB si reconciliaza jurnalul zilnic de achizitii si vanzari cu raportul de tranzactii confirmate de la RASDAQ (T+O) si fisele de contract primite de la Depozitar (T+1). Din jurnalul zilnic reconciliat, societatea determina sumele ce trebuiesc achitate sau incasate la data decontarii. Suplimentar SSIF va primi de la Depozitarul central o situatie a decontarii prognozate.

Obligatia departamentului de cumparari si vanzari este de a cerceta orice discrepanta survenita si trebuie sa opereze corecturile necesare. Pentru a rezolva problemele aparute departamentul va trebui sa ajusteze inregistrarea tranzactiei fie in contul clientului fie in contul societatii. Daca se efectueaza corecturi la o tranzactie, departamentul de cumparari si vanzari trimite clientului un raport de confirmare corectat. Elementele modificate sunt apoi procesate de-a lungul intregului ciclu de operatii, astfel incat se va informa departamentul de procesare ordine/tranzactionare si departamentul contabilitate sectorul caserie (decontari in numerar) pentru pregatirea decontarii in legatura cu corectiile operate.

Tranzactiile normale practicte sunt tranzactii cu ciclu lung de decontare, de trei zile, corecturile se impun a se efectua in prima zi, dupa data tranzactiei (T+1). Timpul ramas pana la decontare (T+3) este considerat suficient pentru ca sectorul caserie sa-si pregateasca decontarea.

Confirmarea si contabilizarea

Dupa terminarea calculelor privind sume de platit, de incasat, comisioane, adaosuri, taxe etc. departamentul de cumparari si vanzari trimite fiecarui client implicat in tranzactiile din acea zi un raport scris numit pe scurt "confirmare".

Rapoartele de confirmare se elaboreaza de catre departament, de regula, dupa inchiderea programului de tranzactionare de obicei noaptea, fiind expediate SSIF in dimineata urmatoare, dar nu mai tarziu a doua zi de la tranzactionare . Rapoartele pot fi generate de calculator sau dactilografiate.

Confirmarea este documentul care indica faptul ca tranzactia s-a efectuat, precum si conditiile in care s-a executat si nu faptul ca, clientul se afla in posesia valorilor mobiliare in cazul cumpararii sau al banilor in cazul vanzarii. Confirmarea clientului contine obligatoriu urmatoarele informatii: sensul tranzactiei efectuate (vanzare sau cumparare), cantitatea, denumirea valorii mobiliare, pretul de executie, suma de primit/platit, comisionul societatii de valori mobiliare si optional informatii precum: data tranzactiei, data decontarii (efectuarii platii), locul executiei (BVB sau BER), calitatea in care a actionat firma (agentie, principal, sau formator de piata), numele si adresa clientului, numarul de cont al clientului alocat de societatea de valori mobiliare, tipul de cont (cash, discretionar sau de marja), seria si numarul buletinului de identitate al agentului responsabil de cont, etc.

Unele SSIF includ in confirmare instructiunea de decontare cu clientului si numarul de telefon al agentului responsabil cu contul clientului.

Raportul de confirmare se intocmeste in mai multe exemplare, cu urmatoarele destinatii:

departamentul de cumparari si vanzari pentru propria evidenta;

clientului pentru confirmarea tranzactiei;

agentului autorizat pentru dosarul clientului pe care il detine;

departamentul de administrare conturi pentru operarea in contul clientului a modificarilor intervenite in contul acestuia;

departamentului de contabilitate pentru inregistrarea obligatiilor clientilor fata de societate, sau a datoriilor societatii fata de acestia; respectiv a face transferurile de proprietate asupra valorilor mobiliare generate de tranzactiile incheiate.

Tot departamentul de cumparari si vanzari, odata ce tranzactia a fost procesata si definitivata, preda la departamentul de contabilitate un raport de calcul. Raportul sta la baza inregistrarilor in registrul jurnal si registrul de cont, unde sunt preluate detaliile referitoare la tranzactie, taxe si comisioane.

La nivelul departamentului de cumparari si vanzari, succesiunea activitatilor este urmatoarea:

primeste de la departamentul de tranzactionare a raportului de tranzactii confirmate de pe BER sau BVB, ordinele de tranzactionare efectuate precum si cele anulate sau corectate;

la tranzactiile de agent, se calculeaza comisionul si se inscrie suma rezultata pe ordinul de tranzactionare;

la tranzactiile de dealer, se verifica daca adaosurile si reducerile de pret se incadreaza in plafonul maxim impus;

se completeaza jurnalul zilnic de achizitii si vanzari pe baza informatiilor din ordinele de tranzactionare;

se elaboreaza rapoartele de confirmare pentru toate tranzactiile, ce sunt transmise clientilor;

la timpul T+1, reconciliaza jurnalul zilnic cu fisele de contract de la Depozitar sau Custode, indicand toate tranzactiile executate in cadrul sedintei de tranzactionare din ziua precedenta, analizand orice eroare si le comunica apoi Depozitarului/Custodelui.

Odata cu procesarea si inregistrarea efectuarii tranzactiei, aceasta trebuie sa fie inregistrata si in evidenta contabila a firmei. Aceasta presupune printre altele inregistrarea taxelor si comisioanelor datorate firmei de clienti.

In cazul fiecarei tranzactii care are loc intr-o anumita zi, pe o anumita piata si care este executata de o anumita societate de valori mobiliare, fie pentru clientii sai, fie pentru portofoliul propriu, departamentul de vanzari/cumparari trebuie sa execute procesarea initiala (inregistrarea), calcularea si compararea, corectarea (reconcilierea) si prepararea pentru decontare. Toate aceste operatii trebuie executate cu exactitate si in timp util.

Organigrama de relatii a acestui departament este reliefata in figura de mai jos (fig.nr.5).

Confirmarea tranzactiilor raport. de confir.

Confirm. Existentei contului clientului

Confirm.modifi.interven. in contul clientului

Raportarea tranzactiilor pt. inregistrare etc.

	Confirmare compensare

E. Departamentul de contabilitate

Responsabilitatea acestui departament se rasfrange asupra tuturor valorilor mobiliare si a fondurilor banesti din cadrul SSIF, proprii sau ale clientilor, dar presupune si inregistrarea in conturi a tuturor elementelor de active, capitaluri proprii si datorii ale societatii si intocmirea situatiilor financiare.

Sarcinile departamentului sunt orientate in patru mari directii:

miscarea fondurilor in numerar;

miscarea valorilor mobiliare;

rezolvarea tranzactiilor ratate;

managementul contabil si intocmirea raportarilor financiare, situatiilor financiare.

1.Miscarea fondurilor in numerar

Aceasta sarcina a departamentului contabilitate se concretizeaza in responsabilitati ce vizeaza:

incasari si plati in numerar;

relatia cu bancile comerciale la care sunt deschise conturile societatii; transferul de fonduri catre si de la banca de decontare;

custodia fondurilor aflate "in casa", la sediul firmei;

tinerea evidentelor contabile specifice (Registru de casa; Registrul de banca, Jurnal incasari si plati) precum si intocmirea documentelor primare corespunzatoare (Chitante, Facturi, Ordine de plata etc.).

Depunerile in numerar efectuate de clienti vor fi insotite obligatoriu de eliberarea de chitante. Chitantele sunt inregistrate in registrul de incasari si plati, registru in care se consemneaza si platile zilnice. Registrul furnizand in acest context, datorita detailierilor incasarilor si platilor, informatii referitoare la: sume incasate sau platite in numerar, destinatia sau provenienta acestor sume, data incasarii sau achitarii sumelor, numarul de cont din/in care s-au transferat sumele in numerar, felul si numarul instrumentului de plata utilizat.

Se impune sa facem o precizare: orice plata se impune obligatoriu sa fie autorizata de departamentul de administrare a conturilor.

Rapoartele cu privire la dividendele sau dobanzile cuvenite valorilor mobiliare detinute deSSIF, in nume propriu sau in numele clientilor sai vor fi elaborate de un alt departament, respectiv cel de dividende. Serviciu, care va face si platile in numerar al acestora, avand o evidenta bine pusa la punct cu privire la dividendele si dobanzile de incasat si platit. Drept pentru care departamentul de dividende va apela la depozitar pentru informatiile referitoare la dividende si actiuni ale emitentilor, respectiv la registrul independent.

Procesarea imprumuturilor de la banca/ci se impune a fi urmarita intr-o evidenta separata a imprumuturilor in numerar, ce va evidentia toate imprumuturile, indiferent daca au fost gajate cu valori mobiliare ale societatii sau ale clientilor . Aceasta evidenta se tine la nivelul unui registru, registru ce contine informatii privind: numele bancii, data acordarii imprumutului, rata dobanzii, suma imprumutata, termenii imprumutului, data restituirii imprumutului; la care se adauga informatii referitoare la orice garantie gajata: numarul de actiuni sau obligatiuni, valoarea nominala (in cazul obligatiunilor), descrierea valorilor mobiliare, informatii zilnice referitoare la preturi.

Miscarea valorilor mobiliare

Realizarea sarcinii privind miscarea valorilor mobiliare presupune:

primirea si cedarea/livrararea de valorii mobiliare;

transferul valorilor mobiliare;

imprumuturi bancare;

imprumuturi de valori mobiliare;

segregarea valorilor mobiliare

urmarirea actiunilor emitentilor.

Informatiile necesare pentru inregistrarea miscarii valorilor mobiliare aflate in curs de derulare, detaliile tranzactiilor ce urmeaza a fi decontate la momentul T+3 sunt puse la dispozitie de departamentul de cumparari si vanzari avand la baza registrul de achizitii si vanzari dar si situatia primita de la Depozitar (SNCDD), numita situatia decontarilor prognozate sau de la Departamentul compensare-decontare a BVB. Aceste informatii se primesc inaintea datei decontarii si detaileaza achizitiile si vanzarile de compensat sau decontat.

a) Primirea si livrarea valorilor mobiliare

Primirea si cedarea/livrarea valorilor mobiliare este generata de modalitatea de decontare . Acestea pot fi:

procesarea individuala (tranzactie cu tranzactie);

decontare neta continua (DCD);

livrare contra plata.

Procesarea individuala a decontarii

Aceasta modalitate de decontare, tranzactie cu tranzactie (T/T) este cea mai obisnuita forma de decontare a tranzactiilor. In aceasta procesare identitatea SSIF cumparatoare si vanzatoare este mentinuta pentru fiecare tranzactie in parte prin procesul de decontare astfel incat la data decontarii vanzatorul livreaza valorile mobiliare cumparatorului.

In procesarea individuala a decontarilor (T/T) nu exista o casa de compensare care sa actioneze in calitate de contra-partida la fiecare achizitie sau vanzare si sa garanteze comportarea ambelor parti la data decontarii.

Decontarea neta continua (DCN)

In aceasta modalitatea de decontare toate tranzactiile unei SSIF efectuate cu o anumita valoare mobiliara sunt combinate astfel incat sa rezulte o singura obligatie de livrare sau un singur drept de a primi valori mobiliare.

Deoarece prin aceasta modalitate de decontare se pierde identitatea contra partidei pentru fiecare tranzactie in parte, Depozitarul va actiona in calitate de contra-partida la toate tranzactiile si poate astfel garanta decontarea tranzactiilor.

Livrarea contra plata (LCP)

Livrarea contra plata (LCP) este procesul de livrare a valorilor mobiliare concomitent cu plata irevocabila in numerar. Livrarea contra plata in forma sa pura se intalneste rareori, aceasta datorita obstacolelor din sistemul bancar, de transfer al fondurilor sau cadrul legislativ.

Situatia normala, obisnuita, presupune ca Depozitarul central ofera livrare contra plata prin realizarea zilnica a transferurilor de valori mobiliare in forma dematerializata concomitent cu transferarea numerarului necesar la scadenta obligatiilor nete de plata la sfarsitul zilei de tranzactie.

Pe piata de capital romaneasca, respectiv la Bursa de Valori Bucuresti se foloseste sistemul de decontare neta continua, in timp ce BER foloseste sistemul de decontare livrare contra plata.

Asadar o SSIF, care efectueaza tranzactii in ambele burse, trebuie sa fie pregatita sa intocmeasca evidentele si sa expedieze/livreze banii/ valorile mobiliare conform procedurilor de decontare specifice fiecarei piete.

Se impune sa precizam ca participantii la tranzactii (SSIF) vor sti numai faptul ca li se datoreaza un anumit numar de valori mobiliare de la/catre Depozitar in fiecare zi in care tranzactioneaza aceste valori mobiliare. Acesta va deschide doar o pozitie neta, care sa arate numai suma totala primita sau livrata in/din contul clientului, societatii de valori mobiliare.

Fiecare SSIF va primi de la Depozitar un raport cu lista tranzactiilor decontate in acea zi, cu valorile mobiliare primite sau livrate si sumele pe care firma trebuie sa le incaseze sau achite. Verificarea acestor liste se realizeaza intr-un interval optim care sa permita transmiterea instructiunilor de transfer a sumei in contul Depozitarului.

Trebuie mentionat ca in acest context, zilnic initiatorii tranzactiilor (SSIF) vor face doar o singura decontare cu banca Depozitarului, stiind exact care sunt pozitiile lor nete, situatie in care Depozitarul apare ca partener pentru incasari/plati rezultate din tranzactii.

b) Transferul valorilor mobiliare.

Serviciul de transfer intocmeste situatia transferurilor de valori mobiliare in functie de indicatiile primite pentru fiecare cont in parte. Astfel, pot exista urmatoarele situatii de depozitare a valorilor mobiliare rezultate din procesul de tranzactionare:

clientul doreste sa inregistreze valorile mobiliare dobandite, in nume propriu, la registru;

clientul doreste sa inregistreze valorile mobiliare dobandite in numele societatii mobiliare (daca societatea are calitatea de custode);

clientul doreste sa inregistreze valorile mobiliare dobandite in numele unei societati bancare care-i asigura serviciile de custodie;

depozitarea valorilor mobiliare cumparate de societatea de valori mobiliare pentru portofoliul propriu in sectiunea de cont corespunzatoare.

Societatile de servicii de investitii financiare trebuie sa tina evidenta pozitiilor transferate. Registrul de transferare a valorilor mobiliare trebuie sa cuprinda informatii precum: numarul de valori mobiliare, denumirea valorii mobiliare, codul valorii mobiliare, data transferului etc.

Transferurile sunt raportate serviciului de evidenta a valorilor mobiliare, care va anunta registrele independente (depozitarul central) pentru modificarea structurii actionarului.

Tot la nivelul acestei structuri organizatorice, se poate realiza si alte activitati legate de valorile mobiliare, respectiv monitorizarea si raportarea unor actiuni ale emitentilor cum ar fi: fuziunile, oferte publice, cumpararea/vanzarea de filiale, divizarea de actiuni, emisiunea de drepturi ale actionarilor, precum si orice alte evenimente care determina modificari ale dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare.

Rapoartele aferente acestor modificari se impun a fi transmise la evidenta actiunilor, depozitarului central (registrelor independente), pentru a se modifica configuratia actionarului si la administrare conturi.

c) Imprumuturi bancare si de valori mobiliare

Imprumuturile bancare implica obtinerea de fonduri (disponibilitati banesti) de la o banca, utilizand valorile mobiliare ca si garantie. Aceasta indatorire, a serviciului de miscare si evidenta valorilor mobiliare, va fi certa, doar, cand vor fi functionale pe piata de capital romaneasca conturile de siguranta, conturi de investitii neoperante inca.

Evidenta imprumuturilor bancare urmand a se tine la serviciul de incasari si plati al departamentului de contabilitate.

Imprumuturile de valori mobiliare sunt legate nemijlocit de acoperirea ,,livrarilor esuate" sau vanzarea in absenta. Acestea vor capata o importanta deosebita atunci cand va fi autorizata pe piata de capital romaneasca, vanzarile in absenta.

Conform reglementarilor nu pot fi facute vanzari in absenta, dar se ofera clientului posibilitatea de a angaja o tranzactie chiar daca nu a avansat banii sau valorile mobiliare intr-un termen maxim pana la decontare (3 zile din momentul incheierii tranzactiei), insa societatea de valori mobiliare, prin agentul sau poate refuza executarea unui astfel de ordin. Daca totusi il accepta, la momentul incheierii celor 3 zile de la data tranzactiei, societatea poate:

vinde valorile mobiliare in nume propriu cumparate in numele clientului si pentru care nu a avansat banii pentru a le achita;

cumpara valori mobiliare, in numele societatii de valori mobiliare, in cazul in care clientul nu le-a avansat si care sunt necesare incheierii efective a tranzactiei, de a fi transferate noului proprietar/ actionar.

Evidenta valorilor mobiliare

Avand in vedere cele prezentate anterior orice societate de valori mobiliare intocmeste si mentine, doua evidente:

evidenta fluxului de numerar;

evidenta valorilor mobiliare.

Aceste evidente trebuie sa reflecte corect si in orice moment stadiul in care se afla cele doua active (bani/ valori mobiliare) in parcurgerea circuitului obisnuit al procesului de vanzare/cumparare.

Astfel, centralizatorul valorilor mobiliare reflecta situatia valorilor mobiliare la data decontarii, este intocmit saptamanal sau lunar si analizeaza toate conturile ce detin o pozitie pentru o anumita valoare mobiliara, la data la care se intocmeste. Evidenta activitatii zilnice enumera pozitiile (stadiul in procesul vanzarii/cumpararii precum si entitatea la care acesta se afla la un moment dat) tuturor valorilor mobiliare aflate in posesia sau sub controlul societatii de valori mobiliare.

Se impune sa precizam, ca principiul contabil al dublei inregistrari, se aplica in cazul evidentei valorilor mobiliare. Astfel incat pentru fiecare valoare mobiliara aflata in evidenta va exista o pozitie de debit (pozitie "long") si o pozitie de credit (pozitie "short") in dreptul careia este indicata entitatea la care se afla valorile mobiliare la un moment dat si fata de care societatea de valori mobiliare are dreptul de a primi valorile mobiliare (in cazul pozitiei long - la cumpararea de valori mobiliare) sau are o obligatie de plata (in cazul pozitiei short - la vanzarea de valori mobiliare) sau pur si simplu indica institutia la care se afla depozitate valorile mobiliare (in custodie),in cazul in care pozitiile sunt soldate. De altfel, pentru fiecare valoare mobiliara totalul pozitiilor long trebuie sa fie egal cu totalul pozitiilor short, in caz contrar exista o discrepanta, care trebuie depistata si corectata.

d) Segregarea valorilor mobiliare

Toate valorile mobiliare achitate integral de catre clienti si obtinute pe BER trebuie pastrate in contul segregat. La nivelul Depozitarului (SNCDD), SSIF va trebui sa detina conturi segregate (separate) care includ valorile mobiliare care-i apartin si valori mobiliare ale clientilor. Aceasta separare este instituita de "principiul separarii contului clientilor de cele ale societatii", principiu ce sta la baza pietii secundare de capital. Acest principiu este determinat de imperativul - protectia investitorilor, si consta in aceea ca toate valorile mobiliare care apartin clientilor trebuie sa fie tinute in conturi separate de cele ale societatii de valori mobiliare. Acestea trebuie evidentiate, ca atare atat in evidenta SSIF cat si in evidentele depozitarului.

Valorile mobiliare segregate nu pot fi utilizate pentru imprumuturi sau vanzari in absenta.

Societatile de valori mobiliare vor avea de asemenea si conturi proprii, cunoscute si sub denumirea de ,,conturi libere", in care sunt mentinute valori mobiliare din portofoliul propriu si cele neachitate integral de catre clienti. La data decontarii, Depozitarul va livra sau primi valori mobiliare catre sau din contul liber al societatii de valori mobiliare. In vederea pregatirii pentru decontare, societatile de valori mobiliare trebuie sa transfere din propriul cont valorile mobiliare aflate in asteptarea decontarii, cu putin inainte de data decontarii (T+3).

Valorile mobiliare aflate la Depozitar in conturi segregate si libere ale societatii sunt inregistrate ca atare in evidentele Depozitarului dar si in evidenta activitatii zilnice privind valorile mobiliare ale societatii.

Rezolvarea tranzactiilor ratate

Ratarile pot aparea fie atunci cand societatea vanzatoare nu detine valorile mobiliare vandute, fie cand societatea cumparatoare nu poseda suficiente fonduri pentru a achita contravaloarea achizitiei.

In cazul in care tranzactiile sunt decontate in sistemul de livrare contra plata lipsa valorilor mobiliare sau a fondurilor va determina o ratare sau o decontare suspendata.

O greseala, ce poate determina o ratare intervine atunci cand firma vanzatoare inregistreaza tranzactia intr-un cont gresit aflat la Depozitar (SNCDD), de exemplu in contul de portofoliu al firmei in loc de contul ce contine valorile mobiliare ale clientilor. In acest caz, ratarea poate fi reparata repede, daca firma procedeaza la o ajustare a tranzactiei, schimband numarul de cont si transmitand SNCDD instructiuni de livrare a valorilor mobiliare in contul corect. Aceasta ajustare a tranzactiei va remedia problema la SNCDD si va aduce evidentele interne ale firmei in concordanta cu evidentele SNCDD.

Alta greseala care poate conduce la o ratare apare cand o SSIF executa o vanzare pentru un client fara a verifica daca valorile mobiliare in cauza se afla in contul clientului. Intr-o astfel de situatie, firma va fi silita sa cumpere actiunile lipsa si sa prelungeasca termenul de decontare pana la data de decontare a tranzactiei corectoare. Desigur, acest tip de eroare expune firma la riscul de piata si la sanctiuni administrative.

In sistemul de decontare neta continua mriscul de aparitie a ratarilor de livrare si primire este mai scazut.

Departamentul de contabilitate este responsabil de mentinerea registrului de evidenta a ratarilor de primire/livrare care contine informatii cu privire la data decontarii (data livrarii neefectuate), numarul de valori mobiliare, denumirea valorii mobiliare, pretul de cumparare, societatea de valori mobiliare contra-partida, data primirii/livrarii valorilor mobiliare, valoarea neta a tranzactiei, orice alte elemente aditionale referitoare la tranzactia ratata.

Trebuie subliniat ca, in eventualitatea aprobarii pe piata de capital romaneasca a vanzarilor in absenta, o pozitie short in contul de compensare, va aparea ca o ratare in rapoartele de la depozitar (SNCDD).

Managementul contabil si intocmirea rapoartelor financiare

In principal, din punct de vedere contabil, societatea de servicii de investitii financiare nu se deosebeste de orice alta societate. Aceasta efectueaza cheltuieli si incaseaza venituri. Astfel, asa cum evidentele valorilor mobiliare, reflecta stadiul in care acestea se afla, serviciul de contabilitatea proceseaza (inregistreaza in conturi) toate miscarile patrimoniale care se produc in interiorul firmei. Astfel, aceste miscari zilnice implica nu numai decontarea tranzactiilor clientilor dar si facturarea, plata si incasarea de comisioane, plata salariilor, cheltuieli legate de operare, cheltuieli administrativ-gospodaresti etc.

Etapa finala a procesului de inregistrare contabila este listarea la sfarsitul zilei a Jurnalului cartea mare care cuprinde toate operatiile efectuate de societate in ziua respectiva. Cele mai multe din inregistrarile contabile se efectueaza in baza centralizatoarelor primite de la celelalte departamente, ca de exemplu Registrul de casa primit de la caserie zilnic, departamentul de dividende trimite situatia intrarilor de dividende, departamentul de cumparari/vanzari suma neta reprezentand tranzactiile clientilor.

Informatiile extrase din cartea mare si balanta de verificare, intocmite zilnic, servesc ca baza pe elaborarea unor raportari ce sunt cerute atat de organele administratiei locale si centrale de stat (din punct de vedere fiscal), cat si de organismele de supraveghere ale pietii de capital si asociatiile profesionale cu statut de autoreglementare din care societatile de valori mobiliare fac parte.

Concret, prin raportare la cadrul legislativ existent in momentul de fata in tara noastra, aceste raportari sunt:

trimestrial, Declaratia de impunere a impozitului pe profit (contul de profit si pierderi), pentru Administratia Financiara;

semestrial si anual, Bilantul contabil, pentru Administratia Financiara si CNVM;

lunar, Situatia financiara lunara privind calculul capitalului net, pentru CNVM si Declaratia privind obligatiile fiscale, pentru Administratia Financiara.

Pentru a-si realiza sarcinile, Departamentul de Contabilitate trebuie sa inregistreze fiecare operatiune, in conformitate cu principiile contabilitatii aplicabile si operatiile specifice acestui sector de activitate.

Organigrama de relatii a departamentului de contabilitate este prezentata in fig. nr.6.

Fig. nr.6 - Organigrama de relatii a Departamentului de contabilitate

F. Departamentul de administrare conturi clienti

Personalul care lucreaza in acest departament analizeaza, actualizeaza si mentine evidenta conturilor clientilor, care au fost deschise la SSIF respectiva, adica a conturilor administrate. Principalele atributii ale personalului ce lucreaza in acest departament sunt:

mentinerea evidentei corecte a conturilor clientilor (a pozitiilor in valori mobiliare si a soldurilor in numerar);

urmarirea incasarii "de facto" a fondurilor si valorilor mobiliare datorate firmei;

autorizarea retragerilor de numerar si valori mobiliare din contul clientilor;

supervizarea operatiilor efectuate de agenti in indeplinirea atributiilor de administrare a conturilor clientilor in vederea respectarii cerintelor impuse de regulamentele CNVM si ale pietii de tranzactionare, in legatura cu activitatea de administrare a conturilor clientilor.

Odata cu autorizarea pe piata de capital a conturilor in marja, acestui departament ii va reveni si sarcina administrarii creditarii clientilor de catre banci, in vederea achizitionarii de valori mobiliare, elaborand si emitand note informative de completare a baremului minim al contului in marja.

La nivelul departamentului se tine un registru ce contine conturile clientilor, in care se detaileaza toate operatiunile desfasurate in contul fiecarui client (cumparari, vanzari, incasari - plati in numerar, ajustari si orice alte operatii de majorare sau diminuare a contului). Acest registru, ce se actualizeaza zilnic si sta la baza intocmirii raportului de confirmare (trimis clientilor) si al extrasului de cont, remis clientului trimestrial.

Fig. nr.7 - Organigrama de relatii a Departamentului de administrare conturi clienti

G. Departamentul de dividende si dobanzi

Departamentul de dividende este responsabil de colectarea si apoi plata dividendelor si dobanzilor catre cei indreptatiti. Odata cu stabilirea dividendelor de catre Adunarea Generala a unei societati comerciale deschise, ale carei actiuni sunt tranzactionate pe o piata secundara organizata, prima sarcina a personalului acestui departament este de a stabili cat revine fiecarui actionar conform Registrului actionarilor respectivei societati la data inregistrarii.

Dividendul (dar si dobanda aferenta obligatiunilor emise) reprezinta o distribuire de numerar de la societatea emitenta catre detinatorii de actiuni (obligatiuni) aflati in evidente (registrul actionarilor/obligatarilor) la o anumita data. Societatile comerciale emitente distribuie dividende atunci cand adunarea generala hotaraste acest lucru, in functie de politica firmei, de planurile sale de viitor si de situatia financiara curenta.

Angajatii acestui departament sunt practic responsabili cu un lucru: sa se asigure ca actionarului (obligatarilor) indreptatiti li se platesc dividendele/dobanzile aferente. In indeplinirea acestei misiuni, acestia trebuie sa tina evidente corecte pentru toate valorile mobiliare care sunt in evidenta societatii fie ca sunt in portofoliul SVM, apartin clientilor si se afla in custodie la societate. Ei intocmesc si actualizeaza evidenta dividendelor/dobanzilor de platit sau incasat.

Acest departament nu este inca introdus in peisajul organizatoric al SSIF romanesti datorita faptului ca pana in acest moment distribuirea dividendelor societatilor comerciale emitente a fost efectuata de ele insele, in baza listei actionarilor primite de la registrele. Insa, introducerea in viitor, a acestei functiuni in cadrul SSIF si a bancilor custode ar conduce la optimizarea procesului de distribuire a dividendelor/dobanzilor si degrevarea societatii emitente de aceasta sarcina costisitoare si impovaratoare .

Informatiile acestui departament sunt necesare departamentului de contabilitate dar si celui de administrare conturi clienti, pentru actualizarea situatiilor din conturi si efectuarea incasarilor si respectiv a platilor.

Se impune precizarea: legislatia tarii noastre nu prevede obligativitatea emitentilor de a face publica, in avans valoarea dividendelor, date ex-dividend, date de inregistrare si datele de efectuare a platilor, astfel incat SSIF sau orice alta persoana juridica sa poata evidentia in pretul valorii mobiliare pierderea dreptului la un anume dividend la data ex-dividend.

Organigrama de relatii apare la fig. nr.8.

colectarea dividendelor (conf.hotararilor AGA)

Lista actionarilor trimise de S.A.

dispunerea platii/incasarii dividendelor

(dobanzilor) conf. evidentelor proprii

Fig. nr.8 - Organigrama de relatii in fluxul informational al

departamentului de dividende si dobanzi

H. Departamentul de mandate (Procuri)

La nivelul SSIF, veriga ce intervine in realizarea fluxului informational intre societatea emitenta de valori mobiliare si actionarii sai, este departamentul de mandate (procuri).

Unul din principalele drepturi aferente calitatii de actionar este dreptul de vot. Este incontestabila importanta exercitarii acestui drept deoarece aspectele cele mai importante ale functionarii unei societati comerciale sunt supuse votului actionarilor.

In acest context, consideram, ca este necesar a face precizari suplimentare. AGA alege administratorii, aproba bilantul, fixeaza dividendul, stabileste bugetul, hotaraste emisiunea de obligatiuni, schimbarea obiectului societatii, dizolvarea anticipata a societatii, cu alte cuvinte directioneaza politica de ansamblu a societatii, politica ce influenteaza in mod decisiv pretul de piata al actiunilor si nivelul dividendelor. Aceasta releva legatura intrinseca dintre exercitarea dreptului de vot si avantajele patrimoniale ale detinatorilor de actiuni.

Dreptul de vot poate fi exercitat personal sau prin reprezentare, potrivit prevederilor actului constitutiv.

Drept urmare actionarii pot mandata SSIF prin intermediul unor procuri, sa exercite in numele lor dreptul de vot in A.G.A., evident in masura in care considera ca SSIF le reprezinta interesele (in limita mandatului). Aceasta solutie este fara indoiala preferabila, ipotezei in care actionarii nu-si exercita dreptul de vot, prezentand si avantajul ca permite concentrarea drepturilor de vot si implicit posibilitatea sustinerii cu mai multa forta (generata de un mare numar de voturi) a anumitor pozitii in A.G.A.

Exercitarea prin reprezentare, de catre SSIF, a dreptului de vot in A.G.A. nu scuteste SSIF de obligatia de a transmite clientilor sai comunicarile si informarile provenind de la societatea la care acestia sunt actionari.

I.   Departamentul de conturi in marja

Departament de marja monitorizeaza statutul curent al fiecarui cont de marja al clientului. Angajatii din acest sector de activitate controleaza conturile clientului tinute de firma, pentru a se asigura de faptul ca ele opereaza in cadrul regulilor si regulamentelor aplicabile la cumpararea si vanzarea de valori mobiliare. Ei determina momentul in care clientul trebuie sa plateasca valorile mobiliare cumparate dintr-un cont de marja si modul in care valorile mobiliare trebuie livrate si cat anume din ele pot fi retrase de catre client.

Prezentarea atributiilor acestui departament se poate realiza doar daca vom defini operatiunile in marja.

Operatiuni de cumparari in marja (margin operations) si vanzari scurte (short sales).

Aceste tipuri de operatii sunt frecvent folosite pe pietele dezvoltate si imprima acestora un caracter de "piete speculative".

Cele doua operatiuni sunt operatiuni de tip speculativ si merg "mana in mana" dupa structura din fig. nr.9.

Investitor

"Vanzarea scurta"

3a

3b

1

3c

Fig. nr.9 - Diagrama de relatii pentru operatiile de cumparari marja si vanzari scurte

Fluxurile generate de aceste operatii sunt:

Investitorul care are deschis un cont in marja, cumpara valori mobiliare cu bani imprumutati de la SSIF, iar valori mobiliare servesc drept garantie pentru suma imprumutata. Imprumutul de care beneficiaza investitorul este purtator de dobanda, dobanda este negociata cu SSIF, iar imprumutul are un termen de rambursare;

SSIF poate imprumuta, la randul ei banii, de la o banca;

Valorile mobiliare, care servesc drept garantie si pentru care investitorii semneaza ca le pun la dispozitia SSIF spre a fi imprumutate. Pot fi imprumutate in vederea vanzarii, urmatoarelor categorii de entitati:

a.      altor investitori, clienti ai societatii;

b.     unei alte SSIF, care le va imprumuta in vederea vanzarii in nume propriu sau pentru un alt client al sau;

c.      unei societati depozitare care, avand acces la intreaga comunitate a brokerilor le pune acestora la dispozitie;

d.     insasi SSIF le poate folosi intr-o astfel de operatie, in nume propriu.

Ratiunea unor astfel de operatii este aceea ca fiecare din participanti spera in obtinerea unui castig in urma tranzactiei.

Astfel, investitorul care a efectuat o operatiune in marja (a cumparat cu bani imprumutati de la societatea de valori mobiliare) mizeaza pe cresterea cursului valorilor mobiliare cumparate, sperand in obtinerea prin vanzarea ei, a unui venit care sa acopere suma imprumutata, dobanda datorata societatii de valori mobiliare, in schimbul banilor imprumutati si un profit care sa justifice operatiunea.

Investitorul care a efectuat o vanzare scurta (a imprumutat valorile mobiliare si le-a vandut) mizeaza pe scaderea cursului valorii mobiliare vandute, sperand in obtinerea unui venit care sa-i acopere suma cu care va cumpara valorile mobiliare respective de pe piata, in vederea restituirii lor catre societatea care i le-a imprumutat si a unui profit care sa justifice operatiunea.

SSIF care imprumuta bani in cazul cumpararii in marja, respectiv valori mobiliare in cazul vanzarii scurte, va obtine o dobanda negociata cu cei doi parteneri sau va obtine un profit in cazul in care ea insasi efectueaza una din operatiuni. Corespunzator, celelalte entitati implicate in mecanism, precum banca de la care se imprumuta societatea, o alta SSIF sau societatea de depozitare, vor fi remunerate potrivit intelegerii dintre ele.

Exista cazuri in care SSIF risca sa piarda bani in cazul in care clientii nu sunt capabili sa plateasca imprumutul sau sa returneze valorile mobiliare imprumutate, pe care societatea trebuie sa le cumpere de pe piata indiferent de pret. Atunci cand valoarea actiunilor care garanteaza imprumutul acordat de societatea de valori mobiliare scade sub limita de 1/3 fata de valoarea de la momentul achizitionarii, SSIF solicita banii clientilor sai. In cazul in care clientii nu se conformeaza, societatea poate lichida pozitiile acestora prin vanzarea actiunilor.

Responsabilitatile departamentului de marja sunt:

Mentinerea contului

Departamentul de marja se asigura ca toate conturile clientului opereaza in concordanta cu regulamentele. El controleaza conturile, calculand in permanenta excesul/surplusul si/sau puterea de cumparare.

Suport al tranzactiilor

La acest departament apeleaza cu precadere agentii care tranzactioneaza atunci cand solicita ordine de la clienti. De exemplu, agentul de bursa poate discuta o posibila tranzactie cu un client, cum ar fi de exemplu cumpararea a 100 de actiuni de tip ABC si solicita un imprumut, cat ii lipseste din contul de numerar. Agentul trebuie sa stie ce efect/impact va avea tranzactia asupra contului clientului sau.

,,Unda verde" pentru anumite plati

In cazul multor firme, sucursalele trebuie sa comunice un mesaj departamentului de marja pentru ,,unda verde" in acordarea platii. Acest mesaj este pentru responsabilul de marja si implica o verificare, daca este "O.K." sa fie platiti banii clientului. Inainte ca banca sa onoreze cecul este nevoie sa se obtina acordul departamentului de marja. In unele firme, aceste date sunt transmise la oficiile sucursalelor in fiecare dimineata, iar ele pot efectua plata sumei fara aprobare.

Solicitarea de extensii

In mod ocazional, clientii pot intra in tranzactii cu valori mobiliare si, datorita unor situatii obiective, nu-si pot satisface obligatiile in termen de 7 zile lucratoare (asa cum prevad regulamentele). Intr-un astfel de caz, firma, la indicatia agentului care executa tranzactia si la aprobarea departamentului de marja, emite o solicitare de extensie de timp catre organizatia de auto-reglementare. In cazul in care se acorda extensia, clientul beneficiaza de timp suplimentar pentru a-si rezolva situatia. Unui client i se permite, de obicei, sa beneficieze de cinci extensii pe an.

Situatii de prescriere

In cazul in care o solicitare este respinsa, firma trebuie sa ia decizia de inchidere a tranzactiei. In cazul in care clientul nu a platit o valoare mobiliara, valoarea mobiliara este lichidata.

In cazul in care un client nu a predat o valoare mobiliara imprumutata si vanduta, firma trebuie sa incheie contractul pentru cumpararea valorii mobiliare de catre firma de brokeraj de pe piata si livrarea ei firmei (clientului) de la care a fost imprumutata.

In cazul in care apar probleme cu un client, tranzactiile incheiate trebuie sa se reflecte in conturile clientului. Orice pierdere sau castig din aceste tranzactii inchise fortat, datorate unor fluctuatii neasteptate ale pretului valorilor mobiliare, apartin clientului. In cazul in care clientul nu "onoreaza" pierderea, firma trebuie s-o includa in conturile proprii sau sa o recupereze in instanta.

In sensul celor mentionate putem sublinia ca:

departamentul de marja tine evidenta tuturor acestor miscari, asigurandu-se de faptul ca conturile reflecta realitatea;

departamentul de marja are responsabilitatea duala de a proteja banii firmei si fondurile clientilor;

trebuie sa cunoasca si sa aplice in orice moment toate regulamentele care afecteaza/influenteaza relatia cu clientul;

activitatea in sectorul de marja este ultimul punct de control inaintea implicarii clientului. Tranzactiile procesate gresit pot fi descoperite in acest punct, iar modificarea poate fi facuta inainte ca acesta sa primeasca confirmarea prin posta.

J. Departamentul de control intern si incadrare in prevederile legale

Acest departament este responsabil de asigurarea respectarii legilor, regulamentelor pietii de capital, precum si a normelor interne de catre societate si angajatii sai. Persoanele (persoana) incadrata aici sunt autorizate de CNVM.

Responsabilitatile persoanei sau persoanelor care lucreaza aici sunt liniate reglementarilor in viguare privind desfasurarea copntrolului intern, la care se adauga atribute specifice precum:

avizarea declaratiilor pe proprie raspundere de indeplinire a conditiilor legale ale membrilor consiliului de administratie si agentilor de valori mobiliare;

obligatia de raportare la CNVM a incalcarii prevederilor legale de catre agentii de valori mobiliare, precum si a neregulilor constatate in raportarile financiare;

avizarea materialelor publicitare.

Aceasta structura organizatorica, la nivelul societatilor de servicii de investitii financiare, a fost introdusa din doua motive.

1. - de aliniere la practica internationala in acest domeniu (in orice firma de brokeraj din strainatate existand o persoana denumita "conpliance officer" care are rolul de a verifica, ca fiecare persoana din firma respectiva indeplineste intocmai procedurile din regulamentul intern de functionare),

2. vizeaza extinderea spectrului responsabilitatilor de la nivelul CNVM si la nivelul SSIF, locul unde se realizeaza efectiv "productia" ce antreneaza piata de capital.