EVALUAREA REZULTATELOR ACTIVITATII ECONOMICE Indicatorii macroeconomici (Agregatele macroeconomice)

EVALUAREA REZULTATELOR ACTIVITATII ECONOMICE Indicatorii macroeconomici (Agregatele macroeconomice)

Rezultatele macroeconomice sunt iesirile din activitatile agentilor economici agregati, pe care piata le valideaza, societatea recunoscand utilitatea acestora de a satisface nevoile sociale. Aceste rezultate sunt inregistrate si masurate de catre institutiile specializate, cunoasterea si analiza evolutiei lor avand o semnificatie practica deosebita pentru adoptarea deciziilor de politica macroeconomica. De asemenea pe baza lor se efectueaza comparatii internationale, privind potentialul economic, eficienta si competitivitatea fiecarei tari in ierarhia economiei mondiale.

Tarile cu economie de piata moderna pun la baza masurarii rezultatelor macroeconomice teoria remunerarii factorilor de productie, in functie de care s-a elaborat Sistemul Conturilor Nationale (S.C.N.). Rezultatele activitatii la nivelul economiei se reflecta cifric (valoric si cantitativ) prin indicatori sintetici (agregati, macroeconomici).

În statistica internationala au o larga circulatie urmatorii indicatori macroeconomici: produsul intern brut, produsul intern net, produsul national brut, produsul national net, venitul national, venitul personal, venitul disponibil s.a.

În evaluarea rezultatelor agentii economici, indicatorul de baza il constituie produsul intern brut (Gross Domestic Product). Produsul intern brut (PIB) exprima valoarea bruta a productiei finale de bunuri si servicii produse in cursul unei perioade de timp de agentii economici ce-si desfasoara activitatea pe teritoriul tarii. Prin agregarea valorii adaugate brute a veniturilor si serviciilor exprimate in preturile pietei se ajunge la produsul intern brut.

PIB se calculeaza astfel:

Prin metoda productiei, PIB se obtine fie prin scaderea din valoarea globala a consumului intermediar (valoarea bunurilor si serviciilor provenite de la alti producatori si utilizate in producerea de noi bunuri si servicii), fie prin insumarea valorii adaugate brute obtinute in diferite sectoare.

Prin metoda utilizarii productiei finite, PIB se calculeaza pornind de la componentele ce exprima folosirea bunurilor si serviciilor care alcatuiesc productia finala si anume: consumul privat, denumit si consumul personal, format din bunuri si servicii destinate satisfacerii nevoilor oamenilor; consumul final guvernamental, reprezentat de cheltuielile institutiilor guvernamentale privind cumpararea de bunuri si servicii; forarea capitalului brut, denumit si bunuri de investitii sau investitii private brute concretizat in formarea capitalului fix si cresterea stocurilor in cursul perioadei de calcul;export net de bunuri si servicii, calculat ca diferenta intre export si import.

Prin metoda costurilor, PIB se determina prin insumarea elementelor ce exprima compensarea factorilor de productie: salariul, dobanda, renta, profitul, alocatii pentru consum de capital fix (deprecierea fizica a capitalului fix), taxele indirecte nete.

Marimea PIB determinata prin cele trei metode trebuie sa fie identica. Daca tarile in curs de dezvoltare utilizeaza, in general, indicatorul PIB, contabilitatea nationala din tarile dezvoltate foloseste produsul national brut (Gross National Product). Produsul national brut (PNB) constituie una din cele mai importante masuri statistice a performantelor economice. El reflecta intr-o singura marime valoarea totala a bunurilor si serviciilor produse in fiecare interval de timp. PNB reprezinta valoarea curenta de piata a tuturor bunurilor si serviciilor finale produse de agentii nationali intr-o perioada de un an. Calculul sau trebuie sa evite dubla inregistrare si consumul intermediar. Reprezentand productia nationala de bunuri si servicii, PNB constituie un indicator sintetic ce exprima oferta la nivelul economiei nationale. Totodata, privit ca suma a cheltuielilor nationale pentru bunuri si servicii, reprezinta si un indicator al cererii agregate.

PNB nu este altceva decat valoarea de piata a bunurilor si serviciilor finale produse. El constituie rezultatul diferentei dintre valoarea de piata a bunurilor si serviciilor produse si valoarea de piata a produselor intermediare. Ca urmare, PIB se mai poate determina prin insumarea valorii adaugate din fiecare faza a productiei.

În calculul PNB trebuie luata in consideratie valoarea bunurilor finale produse si nu strict valoarea soldului bunurilor finale. Aceasta distinctie este importanta, deoarece soldul bunurilor dintr-o perioada poate fi consecinta activitatii depuse intr-o alta perioada. Astfel, valoarea productiei finale obtinute reprezinta valoarea vanzarilor finale (+ sau -), variatia neta a valorii stocurilor. Valoarea productiei finale este deci identica cu cea a cheltuielilor finale. În consecinta, PNB reprezinta si valoarea de piata a tuturor cheltuielilor finale: cheltuielile personale de consum, investitiile private brute, cheltuielile guvernamentale pentru bunuri si servicii si exportul net.

Determinarea PNB (ca si a produsului national net) are la baza cuprinderea pe langa elementele incluse in indicatorii "produsul intern" si a valorii bunurilor si serviciilor produse de agentii economici nationali ce-si desfasoara activitatea in afara granitelor nationale (se adauga), precum si a valorii bunurilor si serviciilor realizate de agentii economici straini pe teritoriul tarii noastre (se scade).

Ca urmare, produsul national va fi mai mare sau mai mic decat produsul intern cu marimea soldului valorii brute sau nete obtinute de agentii economici nationali in afara de granitele nationale si a celei realizate de agentii economici straini in interiorul tarii.

Marimea PNB este influentata atat de schimbarea calitatii de bunuri si servicii produse, cat si de modificarea preturilor acestora. Separarea acestor influente conduce la determinarea PNB nominal si a PNB real. PNB nominal reprezinta exprimarea in preturi curente ale perioadei in care au fost produse bunurile si serviciile. Pentru o apreciere corecta a dezvoltarii economiei este necesara determinarea PNB real, care constituie valoarea tuturor bunurilor si serviciilor finale produse intr-un an si exprimate in preturile unui an de referinta sau de baza (preturi constante). Raportul dintre PNB nominal si PNB real constituie deflatorul PNB - ului si este folosit in scopul determinarii modificarilor reale intervenite in productie. În timp ce deflatorul PNB masoara schimbarea mediei preturilor bunurilor si serviciilor produse, indicele preturilor de consum surprinde schimbarea intervenita in media preturilor bunurilor si serviciilor achizitionate de gospodariile tipic urbane.

Capacitatea de reflectare a celor doi indicatori este totusi diferita. În timp ce indicele preturilor de consum exprima evolutia preturilor bunurilor si serviciilor achizitionate de consumatorii urbani reprezentativi, deflatorul PNB - ului este influentat de preturile fiecarui element component al PNB - ceea ce reprezinta, in aceeasi masura, preturile bunurilor capitale si ale serviciilor guvernamentale cat si cele ale bunurilor si serviciilor de consum.

Daca sunt cunoscute PNB in preturi indexate si PNB nominal, poate fi determinat PNB real:

PNB nominal

PNB real = ¾¾¾¾¾¾¾¾ ´ 100 sau

PNB in pret indexat

PNB nominal

PNB real = ¾¾¾¾¾¾¾ sau

D

PNB nominal

Deflatorul = ¾¾¾¾¾¾¾

PNB real

D = deflatorul, indicele preturilor

Pentru a putea evidentia gradul de atragere si eficienta diferitilor factori de productie, se poate determina si PNB potential, care exprima cantitatea potentiala de bunuri si servicii ce s-ar putea produce cu resursele de pamant, munca si capital disponibile. Se determina ca produs intre productivitatea medie, numarul persoanelor ocupate si numarul normal de ore ce ar trebui prestate de o persoana in timpul unui an (in conditiile in care in economie se inregistreaza folosirea integrala a resurselor). În aceste conditii, PNB potential ar prezenta un maximum "normal" de productie, de bunuri finale si servicii.

Desi PNB constituie unul dintre indicatorii frecvent folositi pentru aprecierea dezvoltarii economice, capacitatea sa de a reflecta acest proces si mai ales bunastarea economica este limitata. Unele probleme apar in legatura cu sfera lui de cuprindere. Astfel , din continutul PNB sunt excluse o serie de activitati si anume: activitatile casnice, costul poluarii s.a. precum si alte activitati economice care nu sunt tranzactionate pe piata , dar care au implicatii pentru bunastarea economica.

În acelasi timp in componenta PNB se mentin cheltuielile pentru inarmare, cheltuielile necesare organelor de politie, judecatoresti s.a.

Totodata, conform aprecierii specialistilor, marimea reala a PNB ar fi deformata (subestimata)de ceea ce literatura de specialitate numeste economie "subterana" sau "ascunsa", care ar detine in unele tari pana la zece procente din valoarea PNB. Datorita, in principal, presiuni fiscale accentuate, au fost incurajate munca "neagra"si frauda, in scopul evitarii declararii veniturilor si platii taxelor corespunzatoare. Dupa unele aprecieri, in Spania, trei milioane de persoane castigau venituri fara existenta contractelor de munca si a cotizarii la securitatea sociala. De asemenea, Italia si-a corijat PNB marindu-i valoarea pentru a include si munca clandestina, care nu figura in evidentele statistice si care ar privi munca a peste doua milioane de persoane.

Pentru a masura productia finala neta dintr-o tara,se calculeaza produsul intern net (PIN) si produsul national net (PNN).

PIN la preturile pietei se determina prin eliminarea din PIB a alocatiilor pentru consumul de capital (amortizarea capitalului fix) sau insumand valoarea adaugata neta si impozitele indirecte. PNN este un indicator important, deoarece evidentiaza marimea productiei ce poate fi consumata fara a micsora capacitatea de productie. Se deosebeste de PIB prin valoarea neta a productiei finale a agentiilor nationali in strainatate (care se adauga) si cea a agentilor straini pe teritoriul tarii pentru care se face calculul (care se scade).

Exprimat in preturile pietei, PNN se calculeaza scazand din PNB alocatiile pentru consumul de capital. Evaluat la preturile factorilor de productie, PNN este denumit si venit national (VN).

VN constituie expresia veniturilor incasate de proprietarii factorilor de productie datorita contributiei lor la crearea de bunuri si servicii. Marimea sa se calculeaza prin eliminarea din PNN in pretul pietei a taxelor indirecte; insumarea veniturilor obtinute de proprietarii factorilor de productie: salarii, renta, dobanda, profiturile corporatiilor, veniturile proprietarilor; insumarea cheltuielilor facute pentru consum, investitii si cresterea stocurilor.

Raportat la numarul de locuitori, VN caracterizeaza nivelul de dezvoltare si constituie conditia esentiala a progresului.

Pe baza VN se calculeaza venitul personal, venitul disponibil si alti indicatori importanti ai economiei.

Marimea venitului personal se determina scazand din venitul national contributiile pentru asigurarile sociale, taxele pe veniturile corporatiilor , profiturile nedistribuite si la care se adauga platile de transfer ale guvernului (pensii, compensatii, ajutoare)si dobanzile platite pentru datoria publica. Daca din venitul personal se elimina taxele personale rezulta indicatorul venit personal disponibil, care exprima veniturile care pot fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor personale si pentru economisire.

Conceptia pe care se fundamenteaza contabilitatea nationala face posibila reflectarea unor echilibre in cadrul economiei nationale. Ea constituie o sinteza a tuturor activitatilor economice si asigura comensurarea relatiilor existente intre diferite sectoare ale economiei nationale. Operatiunile fiecarui sector realizate in timpul unei perioade sunt regrupate in cadrul unor conturi (de productie, de exploatare, al venitului, de capital)global echilibrate si legate intre ele prin soldul lor. Deci, contabilitatea nationala reprezinta un cadru contabil care reuneste conturi echilibrate.

În cadrul contabilitatii nationale sunt realizate doua echilibre fundamentale care permit descrierea principalelor interdependente macroeconomice: in primul rand, se realizeaza echilibrul dintre resurse si destinatiile (repartizarile) acestora. Resursele economiei (PIB si importurile) trebuie sa acopere destinatiile (consum final, investitii, export). Egalitatea lor reflecta tocmai echilibrul contabil pe parcursul unei perioade. Determinarea acestui raport intre productie si consumul national prezinta interes si din punct de vedere al masurii factorilor de crestere economica.

În al doilea rand, S.C.N. reflecta echilibrul dintre economisire si investitii. Valoarea productiei realizate corespunde valorii veniturilor distribuite prin transformarea produsului intern in venituri ale agentilor economici. Între cele doua destinatii ale veniturilor - consum si economisire, respectiv consum si investitii - se realizeaza un permanent echilibru.