Eficienta economica globala si dezvoltarea durabila

Eficienta economica globala si dezvoltarea durabila

Problema dezvoltarii si evolutiei activitatii economice durabile si in armonie cu natura a condus la elaborarea unei conceptii a calculului economic care sa aiba in vedere coordonatele fundamentale ale economicului in conexiune cu celelalte componente ale spatiului macroeconomic. La baza acestei conceptii stau urmatoarele aspecte importante:

abordarea sistemica a activitatilor social-umane din teritoriul national;

cuprinderea in calculul economic a tuturor categoriilor de resurse (intrate si neintrate in circuitul economic);

urmarirea produselor pe ciclul lor de viata, ciclul natura-natura, deci o viziune dinamica.

Abordarea sistemica a activitatilor social-economice din teritoriul national duce la diviziunea acestui microsistem in urmatoarele subsisteme:

subsistemul productiei-implica fortele de productie cu dominante tehnico-tehnologice;

subsistemul economic cu toate categoriile economice bazate pe valoarea economica;

subsistemul suprastructural-politic, juridic, administrativ, social etc.

mediul ambiant in care se desfasoara toate tipurile de activitati social-umane.

Între aceste subsisteme exista fluxuri de diferite intensitati, ce reflecta interdependenta dintre ele cu efecte cumulative in standardul de viata material si spiritual al populatiei analizate. Aceste fluxuri sunt redate de figura 1.1:

Figura 1.1

Mediul si economia

Cuprinderea in calculul economic a tuturor categoriilor de resurse deriva din abordarea dinamica si nu statica a resurselor. În acest sens resursele se pot clasifica astfel:

resurse intrate in circuitul economic:

resurse avansate (capital avansat);

resurse ocupate (cele care produc efecte utile);

resurse consumate (cele care se regasesc in costuri).

resurse neintrate in circuitul economic, respectiv naturale sau potentiale.

O astfel de clasificare are in vedere si protectia mediului inconjurator, respectiv a resurselor neintrate in circuitul economic.

Urmarirea produselor pe ciclul natura-natura presupune stabilirea tuturor etapelor ciclului de viata al produselor si evaluarea eforturilor si efectelor pe fiecare etapa si pe ansamblu. Într-o forma mai sintetica principalele etape sunt: conceptie (cercetare-dezvoltare), extractie, fabricatie, utilizare, postutilizare (reciclare, reutilizare si reincorporare in mediu).

Eficienta economica globala reprezinta un obiectiv economic prin care se urmareste un optim global, multicriterial si dinamic care armonizeaza toate categoriile de interese si in special raporturile dintre dezvoltarea economica si mediul inconjurator, pe intreaga durata de viata a produsului. La baza calculului eficientei economice globale sta dezvoltarea durabila adica dezvoltarea economica in armonie cu mediul inconjurator. Dezvoltarea durabila (viabila sau reproductibila) include: reducerea degradarii mediului, conservarea resurselor, reutilizarea si reciclarea resurselor.

În contextul dezvoltarii durabile, unitatea de masura a eficientei activitatilor economice este necesar sa includa si impactul asupra resurselor mediului sau bunurilor ecologice. De exemplu, analiza punctului critic al rentabilitatii unui produs trebuie sa includa si curba ecologica, respectiv dimensiunea productiei care nu depaseste  pragul de poluare a mediului, adica elaborarea de harti pentru evaluarea restrictiilor tinand seama de potentialul mediului in raport cu anumite utilizari.

Situatia actuala in care a ajuns omenirea este caracterizata printr-un grad ridicat de poluare si de consum al resurselor epuizabile si impune pe primul plan al preocuparilor problema dezvoltarii durabile, a elaborarii instrumentelor metodologice pentru fundamentarea deciziilor. Dupa unele estimari daca omenirea nu adopta masuri hotarate in domeniul combaterii poluarii, in urmatorii zece ani se va ajunge in situatia in care toate fondurile pentru investitii sa fie destinate masurilor antipoluare.

Calculul economic construit in conceptia eficientei globale reprezinta un instrument de baza pentru selectarea obiectivelor in orice domeniu al activitatilor social-umane, deci pentru desfasurarea unei politici a prioritatilor, pornind de la conditia  satisfacerii necesitatilor materiale si spirituale ale oamenilor in armonie cu natura. În alta ordine de idei, calculul economic serveste fundamentarii de decizii in plan guvernamental care sa armonizeze interesele micro cu cele macrosociale, cum este cazul ecotaxelor. Scopurile urmarite prin aplicarea ecotaxelor sunt:

reducerea poluarii mediului;

reducerea consumului energetic si al resurselor naturale epuizabile;

stimularea activitatilor ce-si propun reutilizarea si repararea produselor scoase din uz, orientarea spre activitati diferentiate si de scara mai mica, orientarea de activitati ce propun utilizarea fortei de munca in mod intensiv.

Aplicarea in practica a celor trei idei fundamentale enuntate la inceput presupun modelarea procesului de conversie extraeconomic-economic. Aceasta inseamna in primul rand clasificarea tuturor componentelor unui subsistem astfel incat sa fie posibila sesizarea efectelor ce se produc prin variatia elementelor atat in plan specific domeniului abordat, cat si in plan economic.

Pentru a pune in evidenta raporturile dintre economic si extra economic se va selecta din multitudinea formelor de existenta a extraeconomicului subsistemul tehnico-tehnologic, considerat elementul cel mai mobil al productiei. Ca forma de existenta a spatiului extraeconomic, domeniul productiei reprezinta acel sector in care are loc transformarea tuturor categoriilor de resurse (naturale, avansate, ocupate, consumate, reciclate), in bunuri de consum si mijloace de productie prin intermediul unor procese tehnologice. Una din clasificarile posibile bazate pe ideea conversiei tehnic-economic poate fi reprezentata de procese tehnologice elementare care la randul lor pot fi: procese fizico-mecanice, procese electromagnetice si electronice si procese tehnologice de prelucrare.

Pentru toate categoriile de resurse se opereaza foarte atent cu indicatorii economici care masoara efortul sau efectul mergand pe principiul descompunerii in trepte ajungand in final la forma cea mai sintetica a efectelor economice (valoarea adaugata).

Se poate concluziona ca functiile calculului economic bazat pe eficienta economica globala sunt:

selectarea obiectivelor de productie in toate domeniile in concordanta cu dezvoltarea durabila si fixarea prioritatilor;

orientarea proceselor tehnologice catre solutii in concordanta cu pastrarea echilibrului ecologic;

stimularea reutilizarii si reciclarii resurselor in etapa postutilizarii;

adoptarea de masuri in plan guvernamental care sa armonizeze interesele micro cu cele macroeconomice (exemplu: ecotaxele )