FINANTAREA TRANZACTIILOR ECONOMICE INTERNATIONALE

finantarea tranzactiilor economice internationale

orice tehnica de finantare internationala trebuie adaptata tipului de relatie internationala, aparand diferentieri intre finantarea exportului, a importului, a proiectelor de cooperare internationala

finantarea internationala implica utilizarea a doua sau mai multe monede nationale (problemele legate de cursul de schimb, de riscul valutar, de legislatia in cauza)

apar deosebiri majore in ceea ce priveste mecanismele si institutiile de finantare, atat in ceea ce priveste sistemele de drept (anglo-saxon, continental), cat si de la tara la tara - de exemplu, in Europa bancile comerciale se ocupa de finantarea pe termen mediu si lung, in timp ce in SUA acest lucru este facut de bancile de investitii

PREZENTAREA TEMEI

Doua acceptiuni

v    traditionala, prin prisma careia este abordata din unghi bancar, monetar

v    moderna, prin care finantarea este realizata printr-un ansamblu de modalitati pentru asigurarea mijloacelor de plata in tranzactiile internationale, varianta ce poate fi numita finantare reala.

Sursele interne ale finantarii - creditele si subventiile acordate pe plan intern pentru aceasta activitate.

Sursele externe intervin cu precadere in finantarea importurilor si intr-o masura mai mica in finantarea exporturilor: ajutor bi- si multilateral pentru dezvoltare, donatii si credite acordate in conditii avantajoase in ceea ce priveste conditiile de dobanda si termen, mijloace financiare guvernamentale sau sprijinite de catre stat acordate in conditii comerciale, in primul rand credite de export, export de capital privat sub forma investitiilor directe, imprumutului pe obligatiuni.

Finantarea afacerilor economice internationale cuprinde un ansamblu de modalitati necesare asigurarii mijloacelor de plata pentru efectuarea operatiunilor comerciale, a investitiilor internationale si a actiunilor de cooperare

Din punct de vedere al duratei finantarii, exista finantare pe termen scurt (sub 3 ani), pe termen mediu (intre 3-5 ani ) si pe termen lung (peste 7 ani ).

9.1 tehnici de finantare pe termen scurt

Principalele scopuri

v     asigurarea unor mijloace de plata, in special pentru exportatori care au vandut marfurile pe credit urmand sa recupereze de la importator valoarea exportului intr-o perioada de pana la 2 ani

v     creditele pe termen scurt pot avea un caracter de prefinantare a operatiunilor fiind legate de activitatea de productie si export a clientului bancii.

Credit de prefinantare

urmaresc finantarea curenta a productiei pentru export (inclusiv creditele pentru prospectarea pietei

rolul acestor credite este acela de a asigura necesarul de lichiditati al producatorului, atunci cand apar probleme legate de acoperirea cheltuielilor pe parcursul ciclului de fabricatie

Credit de export

a) Avansul pe documente de marfa se constituie ca un credit acordat de catre o banca unui exportator pe baza unor documente care atesta existenta marfurilor pregatite pentru export. De regula, valoarea acestui credit nu va depasi 80 din valoarea marfurilor gajate; se acorda exportatorilor care livreaza cantitati foarte mari de marfuri la export.

b) Avansul in valuta - reprezinta acordarea de catre banca a unui imprumut in valuta firmei exportatoare in baza creantei acesteia fata de clientul sau din strainatate, creanta nevalorificata in moneda nationala. Acest tip de credit este atat o tehnica de finantare pe termen scurt cat si o masura de protectie impotriva riscului valutar.

c) Avansul bancar prin cesiunea de creante - presupune acordarea de catre banca a unui avans exportatorilor pentru reintregirea fondurilor avansate de acestia in livrari de marfuri pe credite pe termen scurt, prin cesionarea creantelor detinute asupra importatorilor straini. Cesionarea se face pe baza unui document financiar de cesionare in baza caruia pot beneficia de un avans sub forma unui credit pe termen scurt pana la incasarea creantelor de la importator; acordarea creditului presupune o analiza a solvabilitatii exportatorului.

9.2 tehnici de finantare pe termen mediu si lung

Creditul furnizor

Creditul furnizor este un credit bancar acordat exportatorului in situatia in care acesta va acorda partenerului sau de contract o amanare pentru plata marfurilor livrate. Derularea acestui tip de credit presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a)      incheierea unui contract intre importator si exportator prin care se stabileste plata unui avans din valoarea marfii (intre 5 si 20 din valoarea marfii) si acordarea de catre exportator a unui credit furnizor pentru restul valorii din factura.

b)      incheierea unei conventii de credit intre exportator si banca sa, avand ca obiect un credit bancar acordat primului pentru refinantarea acestuia

c)      platirea politei de asigurare a creditului, polita solicitata de banca exportatorului ca si garantie a creditului acordat

d)      acordarea creditului solicitat de exportator

e)      exportatorul livreaza marfa pe credit.

Trebuie specificat ca, asigurarea creditului la o institutie de asigurare, si implicit prima de asigurare platita de exportator este suportata intotdeauna de importator, fie direct prin evidentierea ei separata in contract, fie indirect prin includerea in pretul marfii

Creditul cumparator

Creditul cumparator presupune o finantare directa a importatorului de catre o banca din tara exportatorului, pentru a-i permite acestuia sa plateasca imediat contravaloarea marfurilor. Toate obligatiile referitoare la mobilizarea fondurilor ii revin importatorului, exportatorul fiind exonerat complet de orice obligatie in acest sens, el fiind platit pe loc de catre importator. Asigurarea creditelor este realizata la o institutie de asigurare, costul asigurarii fiind suportat de importator (apar si situatii in care este suportat si de catre exportator).

Creditul consortial

Creditul consortial este un credit obtinut de la un grup de banci membre ale unui consortiu, de catre un beneficiar dintr-o terta tara. Consortiul are la baza o grupare, fara personalitate juridica, formata dintr-o banca principala si cateva banci participante din tari diferite care se obliga sa asocieze un numar de banci terte la acordarea creditului.

Cofinantarea

Cofinantarea este o tehnica noua care a aparut ca urmare a necesitatii finantarii unor proiecte economice de anvergura, fiind implicate atat Banca Mondiala, cat si alte institutii financiare. Initial cofinantarea presupunea doua imprumuturi separate, unul cu Banca Mondiala si unul cu o alta banca comerciala, imprumuturi care se derulau in mod paralel.

9.3 tehnici speciale de finantare

Scontarea

Scontarea este o forma de mobilizare a creditelor pe termen scurt prin vanzarea unui titlu de credit - in speta cambia - unei banci inainte de scadenta. In practica in situatia in care un importator nu dispune de lichiditati pentru a plati marfa exportatorului in momentul livrarii, acesta din urma poate trage o cambie asupra importatorului prin care se angajeaza ca va plati la o scadenta suma de bani prevazuta. Prin aceasta operatie beneficiarul, in cazul nostru exportatorul, va incasa valoarea cambiei diminuata cu taxa de scont. In acest mod o vanzare pe credit este transformata intr-o vanzare cu plata la livrare; in aceasta situatie exportatorii include in pretul de ofertare o marja suplimentara care sa acopere costul scontarii.

Rescontarea presupune vanzarea cambiilor de bancile comerciale catre banca centrala, avand drept scop reintregirea fondurilor acestor bancilor; intotdeauna taxa perceputa in aceasta operatie, taxa de rescont va fi mai mica decat taxa scontului.

Forfetarea

Forfetarea consta in transmiterea creantelor rezultate dintr-o operatie de import - export efectuata pe credit, unei institutii financiare specializate, care le plateste imediat urmand a recupera contravaloarea acestora la scadenta de la importator. In aceasta operatiune institutia specializata preia toate riscurile de neplata (faliment, rea credinta, decesul debitorului etc).Costul forfetarii este mai ridicat decat al scontarii datorita faptului ca institutia de forfetare preia inclusiv riscul de neplata. Particularitatea acestei operatii este aceea ca institutia de forfetare nu preia riscurile ce decurg din obligatiile contractuale (calitate, vicii ascunse etc).

Factoringul

Factoringul este operatiunea desfasurata pe baza unui contract incheiat intre factor - o institutie financiara specializata si aderent - exportator, prin care primul in schimbul unui comision preia in proprietatea sa creantele aderentului prin plata facturilor acestuia (care reprezinta dovada efectuarii tranzactiei, a livrarii marfii pe baza de credit).

Definitia factoringului poate cunoaste mai multe variante:

a)      o tehnica prin care un organism specializat se insarcineaza cu incasarea unor drepturi de creanta

b)      o conventie intre un factor si un aderent prin care aderentul transfera creantele sale

c)      intreprinderea comerciala pune la dispozitie producerea si distribuirea unor servicii specializate privin aspecte financiare, de credit, incasare si contabilitate. 

Participantii la operatiunea de factoring sunt:

factor - casa bancara specializata

aderent - exportator

importator.

Derularea operatiunii de factoring

transmiterea titlurilor de creanta

avansarea sumelor de catre factor firmei care intra in afacere

asumarea riscurilor de insolvabilitate a debitorului principal si a riscurilor de devalorizare de catre factor

plata unui comision (agio) si a unei dobanzi (pro rata temporis) de catre firma in beneficiul factorului

prestarea unui set de servicii comerciale, tehnice, valutare de catre factor pentru firma partenera.

Tipologie:

factoringul clasic in care factorul plateste 80 - 85 din valoarea facturilor in momentul preluarii acestora

factoringul la scadenta cand factorul plateste creantele aderentului in momentul exigibilitatii acestora retinandu-si comisionul pentru intermedierea operatiunilor de decontare.

Avantaje:

avantajul procurarii de lichiditati

avantajul tranferarii riscurilor, inclusiv a celor de depreciere asupra societatilor specializate

obtinerea unui comision si a unei dobanzi.

Dezavantaje:

cost relativ ridicat pentru exportator

practicarea un timp indelungat a acestei operatii poate afecta autonomia acestuia.

Leasing-ul

Este o forma de inchiriere a unor bunuri mobile si imobile, realizata de catre producator sau de catre societatile specializate de leasing catre anumiti beneficiari, care nu dispun de fonduri proprii pentru cumpararea acestor bunuri.

Etape:

firma care doreste inchirierea produsului, si in acest sens inainteaza societatii de leasing o cerere de oferta

in urma acceptarii acestei cereri societatea de leasing cumpara de la producator o anumita instalatie, echipament

incheierea contractului de leasing intre firma beneficiara si societatea de leasing, care pune echipamentul la dispozitie in schimbul unei taxe de leasing.

Contractul de leasing se refera la marimea chiriei si la durata inchirierii, pe parcursul careia nici una dintre parti nu poate renunta la contract. De obicei aceasta perioada corespunde duratei de amortizare a echipamentului.

La sfarsitul acestei perioade intreprinderea beneficiara are trei posibilitati:

sa returneze obiectul societatii de leasing

sa cumpere obiectul la valoarea reziduala fixata prin contract

sa reanoiasca contractul de locatie tinand seama de uzura fizica si morala a obiectului

Modul de determinare al taxei de leasing - o chirie sau taxa ce trebuie platita de utilizator pentru dreptul de folosinta a bunului.

Calcului chiriei de leasing se face luand in considerare urmatoarele: pretul real de achizitie al echipamentului, inclusiv cheltuielile legate de acesta (transport, asigurare, comisioane), comisionul societatii de leasing (intre 5-25 %), rata amortizarii echipamentului, durata contractului de leasing si uneori de cheltuielile efectuate pentru intretinerea si reparatia bunurilor (chirie de full service leasing).

Avantaje:

permite unei intreprinderi rentabile, dar cu insuficiente disponibilitati financiare pentru a obtine credite, sa utilizeze echipamentele necesare conform programului sau de investitii

utilizatorul poate beneficia de pe urma economisirii initiale de capital, avand asigurata o dotare permanenta cu bunri de calitate, fiind ferit de pierderile rezultate din uzura morala.

Deosebiri leasing - inchirierea traditionala

in cazul leasingului utilizatorul bunului respectiv poate deveni proprietarul lui dupa o anumita perioada de timp, fara sa i se pretinda valoarea initiala a bunului inchiriat ca si in cazul inchirierii traditionale

chiria clasica reprezinta plata dreptului de folosinta, in timp ce chiria de leasing va include cote parti din insasi valoarea bunurilor inchiriate, reflectand procesul de descrestere a utilitatii lor.

Caracteristici:

afacerea se incheie pe un timp determinat

utilizatorul plateste o taxa (o chirie)

este o forma specializata de credit

este o forma speciala de finantare a investitiilor.

Principalele obligatii ale partilor sunt

a) ale proprietarului bunului respectiv:

sa puna bunul la dispozitia utilizatorului

sa inlocuiasca bunul atunci cand este utilizat moral

sa acorde asistenta tehnica

sa participe la instruirea personalului care utilizeaza bunul

b) ale utilizatorului:

sa plateasca rata de leasing (chiria)

sa exploateze bunul in conditii adecvate

sa nu aduca modificari bunului

sa asigure bunul

Tipuri de leasing

a)      in functie de continutul ratelor de leasing:

leasing brut (full service leasing) care cuprinde in ratele sale, pe langa pretul de vanzare a marfii si cheltuielile de intretinere, service si reparatii

leasingul net cuprinde in rate numai pretul de vanzare a bunului

b)      in functie de pozitia furnizorului in contractul de leasing:

leasing direct, apare in situatia in care contractul se incheie intre producatorul bunului si utilizator

leasing indirect, presupune ca bunul in cauza sa parcurga circuitul producator-societate de leasing-beneficiar

c)      in functie de continutul ratei de leasing distingem:

leasingul functional - presupune ca in perioada de baza sa se acopere doar o parte din pretul de export a obiectului contractului

leasingul financiar - presupune ca in perioada de baza sa se realizeze intregul pret de vanzare a obiectului contractat, inclusiv costurile auxiliare si beneficiul societatii de leasing

d)      in functie de particularitatile tehnicilor de leasing:

lease-back, care presupune ca proprietarul bunului (aflat in criza de disponibilitati financiare isi vinde produsul unei societati de leasing si apoi il inchiriaza printr-un contract de leasing)

time-sharing, presupune inchirierea aceluiasi bun mai multor firme beneficiare pe perioade diferite in decursul unui an

leasing hire si renting, sunt operatiunile prin care se inchiriaza bunuri (mijloace de transport, utilaje de constructii, diferite instalatii) pe perioade scurte si foarte scurt de timp, cuprinzand inchirierile cu ziua sau cu ora.

Franchising-ul

Franchising-ul este o afacere comerciala prin care o firma - francisor, acorda altei firme - franchisee dreptul de a utiliza marca sau formula sa comerciala, pe o anumita perioada si intr-un anumit spatiu, contra unei sume fixe sau un procent din cifra de afaceri. Originile franchising-ului le gasim in lanturile de magazine care au aparut in SUA la mijlocul secolului trecut si unde franchising-ul a luat astazi cea mai mare amploare.

Derularea afacerii are la baza contractul de franchising, ca o varianta moderna a concesiunii comerciale, avad ca elemente comune:

exclusivitatea de comercializare

sfera larga a activitatii franchisorului

franchisorul detine o marca de prestigiu, el fiind cel care controleaza afacerea si care extinde reteaua de distributie si comercializare

franchising-ul sporeste profitul ambilor parteneri.

Bibliografie:

Daniels, John D.; Radebaugh, Lee H. - International Business, 7^th edition, Addison - Wesley Publishing Co., 1995

4. Hinkelman, E. - Plati internationale, Ed. Teora, Bucuresti, 2001

5. King, Philip - International Economics and International Economic Policy, McGraw - Hill, Inc. 1995

6. Krugman, Paul - International Trade and Trade Policy, Massachusetts Institute of Technology, 1991

7. Mihai, Ilie, Mihai, Tiberiu Ionut - Trade finance. Finantarea comertului, Ed. Economica, Bucuresti, 2002

8. Paraschiv, Dorel Mihai - Tehnica platilor internationale, Ed. Economica, Bucuresti, 2003

Popa, Ioan - Tranzactii de comert exterior, Ed. Economica, Bucuresti, 2002