Finantarea economiei

1. Introducere

Activitatile economice se desfasoara prin finantarea, de catre subiectii economici, a derularii productiei si comercializarii, finantare realizata din resurse proprii sau din resurse atrase, in marea lor majoritate din imprumuturi, aceasta reprezentand finantarea externa firmelor.

Sursa generica a finantarii externe o reprezinta lichiditatile temporar disponibile prin economisire, legatura dintre economisire si investitii din imprumuturi se exprima financiar prin relatia dintre creante si datorii, acestea reprezentad forma generica de existenta a activelor financiare care realizeaza, prin formele de miscare specifice, innstrumentele financiare, conversia monedei inactve temporar, economisita, in moneda activa, destinata investitiilor in activitatile economice.

2. Obiectivul capitolului

Sa ofere o imagine de ansamblu a finantarii economiei, prezentand intr-un mod coerent pietele si formele finantarii, asamblate contabil in cadrul tabloului operatiunilor financiare.

3. Concepte cheie

Economisire, finantare directa, finantare indirecta, instrument de finantare, operatiune financira.

Rezumatul capitolului

In economie, unii subiecti economici acumuleaza resurse, in particular financiare, mai mult decat consuma, realizand o economisire de resurse financiare, pe care sunt dispusi sa le cedeze temporar acelor subiecti economici care au nevoie de resurse pentru a realiza investitii.

Piata financiara canalizeaza resursele economisite catre investitii, prin care se creaza bunuri de capital(bunuri care produc alte bunuri sau servicii viitoare). Astfel, economisirea este valorificata de catre investitori, care angajeaza imprumuturi pe piata financiara, prin obtinerea de venituri suplimentare din utilizare bunurilor de capital create si returnarea imprumuturilor la o data stabilita, returnare insotita de o dobanda, care reprezinta plata pentru utilizarea resurselor temporar disponibile

Investitorii, care au nevoie de fonduri, vand instrumente financiare celor care sunt dispusi sa le cumpere si sa  transfere asemenea fonduri, piata financiara facilitand tranzactionarea acestor instrumente, care se prezinta sub forma inscrisurilor (documentelor) pe suport de hartie sau electronice, capatand o diversitate de forme(actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur, certificate de depozit, etc.. Aceste instrumente ofera, celui care le cumpara, avataje, precum: realizarea de venituri, restructurarea portofolilui, reducerea riscurilor.

In cadrul sistemului de conturi nationale(contabilitatii nationale) sunt delimitate doua tipuri de agregate economice: operatiunile economice si agentii economici.

Operatiunile economice vizeaza: bunurile si serviciile (productia, consumul, investitiile); repartitia si transferul venitul intre agentii economici; moneda in calitate de mijloc de plata si de finantare.

Operatiunile de bunuri si servicii sunt grupate in oferta si cerere.

Agentii economici sunt formati din : societati si cvasisocietati nefinanciare; gospodarii; institutii financiare; societati de asigurari; administratii; restul lumii(alte economii).

Productia interna de bunuri si servicii si importurile pentru productie formeaza oferta sau resursele economiei

Dupa deducerea  din valoarea productiei nationale a valorii consumului intermediar(care reprezinta plati de productie), se obtine valoarea adaugata, sursa a veniturilor primare generate prin operatiunile de repartizare, care formeaza venitul primar national. Aceste venituri, supuse operatiunilor de transfer se redistribuie, pin impozite, cotizatii sociale, prestatii, subventii generand veniturile din transfer.

Veniturile oricarui agent economic sunt utilizate pentru: consumul final; investitie; stocare; exporturi, acestea reprezentand cheltuiala nationala.

Se poate evidentia astfel urmatoarea egalitate:

OM = VPN = CHN

unde

OM = oferta de bunuri si servicii marfare (care genereaza schimb pe piata);

VPN = venitul primar national;

CHN = cheltuiala nationala.

Realizarea operatiunilor de productie, de repartitie si de consum genereaza un   surplus monetar la unii agenti economici si o nevoie monetara la alti agenti economici, transferul de moneda de la unii la altii, prin operatiunile de imprumuturi, reflecta finantarea economiei, care se realizeaza prin doua modalitati:

finantarea directa, prin intermediul pietelor financiare, de capitaluri;

finantarea indirecta, intermediata, de regula, de catre banci.

Intr-o economie de piata se regasesc, diferentiat, cele doua modalitati de finantare.

Reteaua complexa de fluxuri financiare, consecinta a operatiunilor financiare, se concretizeaza in circuitele financiare intre agentii economici, circuite care integreaza cinci componente: spatiala, temporala, tranzactionala, microeconomica, dinamica.

Circuitele financiare contribuie la asigurarea economiei cu cantitatea de moneda necesara, precum si la distribuirea adecvata a acesteia intre agentii economici, la realizarea unei stabilitati financiare.

Eficienta unui circuit financiar depinde de capacitatea functionala a acestuia de a genera un mediu de concurenta sau de cvasiconcurenta, caracterizat prin cinci proprietati (atomicitate, transparenta, omogenitate, deschidere, interdependenta).

Optimizarea eficienta implica trei cerinte: asigurarea stabilitatii monetare; compatibilitatea cu controlul autoritatii publice; alocarea riscurilor spre agentii economici apti de a si le asuma.

Abordarea integrativ - sistemica a economiei evidentiaza ansamblul de fluxuri si circuite din cadrul acesteia, care intersecteaza atat sfera reala, cat si sfera monetara a acesteia, printr-o retea de fluxuri in cadrul careia, prin intermediul pietelor, se realizeaza transferul de marfuri de la intreprinderi catre populatie si transferul de moneda de la populatie catre intreprinderi. In cadrul acestei retele simplificate intervin si administratiile, precum si restul lumii, evidentiindu-se fluxuri de marfuri, fluxuri de consum, fluxuri de investitii, fluxuri financiare, etc, realizandu-se in final egalitatea intre nevoia de finantare a unor agenti economici cu   capacitatea de finantare a altora, aceasta egalizare prin transfer asigurandu-se prin ansamblul pietelor financiare.

Transferul de moneda are la baza economisirea realizata in cadrul economiei, sursa cheie a cresterii economice si   investitia efectuata in economie, motorul cresteri economiei: E = I.

Transferul de resurse financiare in economie se asigura prin   mecanismul national de finantare care cuprinde investitii financiare, in cadrul carora se disting bancile, instrumentele de finantare si pietele financiare.

Ca sura a finantarii, economisirea este influentata de variabile specifice , precum: venitul net disponibil; ierarhizarea ratelor dobanzii; nivelul ratelor dobanzii; evolutia anticipata a preturilor; presiunea fiscala etc.

Finantarea economiei se realizeaza prin doua retele interconectate de fluxuri financiare: fluxurile primare si fluxurile secundare.

Fluxurile primare reprezinta, prin creatia de active, contrapartea cererii de lichiditate, aceste fluxuri fiind intermediate sau gestionate de catre institutiile financiare, care transforma sau plaseaza activele financiare, generand finantarea indirecta sau directa.

In cazul finantarii directe, pe pietele financiare, se constituie pietele primare, creatoare de titluri financiare, si pietele secundare, care tranzactioneaza asemenea titluri(active) financiare, piete care genereaza fluxurile secundare, ambele piete formand insa o retea unica, a carei configuratie este determinata de natura participantilor, natura produselor schimbate, natura preturilor.

Instrumentele financiare prin care se realizeaza transferul de moneda in cadrul celor doua modalitati de finantare sunt creditele bancare si   plasamentele financiare, ambele reprezentand forme de imprumuturi.

Oferta si cererea de credit sunt elemente ale ofertei si cererii de moneda, cererea de moneda fiind expresia nevoii globale de lichiditati a agentilor nonfinanciare, in timp ce cererea de credit este asociata redistribuirii de moneda deja creata.

Tipologic creditele pot fi:

o        pe termen scurt; mediu; lung;

o        cu rata fixa si cu rata variabila;

o        garantate si negarantate;

o        in lei; in devize etc.

Costul creditelor(dobanda) va varia in functie de: costul resurselor institutiilor financiare: caracteristicilor creditului; caracteristicilor clientului.

Oricarui credit ii este atasat unul sau mai multe riscuri precum: riscul de nerambursare; riscul de imobilizare; riscul de lichiditate; riscul de rata a dobanzii.

Transformarea de catre banci a depozitelor pe termen scurt in credite pe termen lung genereaza atat riscuri la nivelul bancilor, dar si riscuri pentru economie, antrenand tensiuni asupra preturilor, asupra echilibrului exterior etc.

Oferta si cererea de capitaluri, prin investirea in titluri financiare si transferul in acest mod de lichiditate catre cei care au nevoie, releva plasamentele ca instrument de finantare, prin crearea si negocierea de creante pe piata financiara.

Structura pietei financiare evidentiaza: piata monetara; piata capitalurilor pe termen scurt; piata de capitaluri pe termen lung.

Delimitarea celor doua modalitati de finantare, a instrumentelor utilizate, nu este rigida, creditele putandu-se transforma in plasamente, prin titrizare, creditele pe termen pe termen scurt reinnoibile reprezentand credite pe termen lung etc.

Relatiile financiare intre agentii economici genereaza creante si datorii, in acest sens operatiunile financiare referindu-se la creatia si circulatia mijloacelor financiare intr-o economie monetara, reprezentand legatura dintre creante si datorii.

Variatia creantelor si datoriilor agentilor economici, miscarea de moneda si de alte active financiare sunt reprezentate prin tabloul operatiunilor financiare, instrument de baza al contabilitatii nationale concretizat in tabloul operatiunilor financiare de flux si tabloul operatiunilor financiare de stoc.

Tabloul fluxurilor financiare reprezinta matricial relatiile  dintre sectoarele institutionale (intreprinderi, gospodarii, institutii financiare, administratie, institutii de asigurari, restul lumii) concretizate prin operatiuni financiare (realizate prin instrumente de plata, de plasament, de finantare), inregistrandu-se modificarile de creante si modificarile de datorii, soldurile exprimand nevoile si capacitatile de finantare ale diferitelor sectoare.

5. Concluzii

Finantarea economiei poate fi intelesa in contextul functionarii de ansamblu a acesteia, al interdependentelor dintre agregatele si variabilele macroeconomice, procesele financiare esentiale dintr-o economie fiind economisirea, si a corelativului sau procesual, investitia.

Transferul fondurilor se realizeaza pe pietele financiare, considerate in sens larg, prin finantare directa si finantare indirecta, bancara, care genereaza fluxuri si circuite financiare specifice, generand mecanismul finantarii,   prin operatiuni, institutii, fluxuri si instrumente.

Relatiile financiare dintre subiectii economici in procesul finantarii, fluxurile, instrumentele si operatiile financiare implicate in aceste relatii, sunt ansamblate constitutiv in tabloul operatiunilor financiare, care ofera o reprezentere matriciala a creantelor si datoriilor financiare, a valorii transferurilor de fonduri, prin tabloul de flux si a soldurilor acestor teransferuri, prin tabloul de stoc.

5. Subiecte model pentru pregatire

a. economisire si investitie

b. resursele si circuitele financiare

c. mecanismele si instrumentele finantarii

d. tabloul operatiunilor financiare

7. Teste de autoevaluare

Explicati cum se realizeaza transformarea economisirii in investitie. Care este sursa capacitatii de finantare?

Care este rolul bancilor in finantarea directa?

Aratati care este diferenta dintre finantarea directa si finantarea indirecta in ceea ce priveste formarea ratei dobanzii

Creatia monetara se realizeaza prin fluxuri primare sau secundare? Explicati cum are loc creatia monetara printr-unul din cele doua fluxuri.

Explicati diferentele dintre creditele bancare si plasamentele financiare. Certificatul de depozit este un credit sau un plasament?

Aratati diferenta dintre tabloul operatiunilor financiare de flux si de stoc. Care dintre cele doua releva masa monetara?