Forme de implicare a statului in activitatea economica

Forme de implicare a statului in activitatea economica

Rolul economic al statului se exercita printr-o multitudine de actiuni si forme de implicare. De-a lungul existentei sale, s-a inregistrat modificarea naturii si dimensiunilor interventiei statului in economie, precum si aparitia unor noi forme si instrumente de interventie folosite pentru realizarea obiectivelor propuse.

Astfel, in Anglia, prima tara care se realizeaza ca piata si economie nationala, interventia statului viza cu predilectie sarcinile fiscale, creditul, reglementarile in domeniul comertului. La inceput statul a impus circulatia monedei si introducerea taxelor.

Prin generalizarea datoriei publice in secolul al XIII-lea, pentru a raspunde formelor si exigentelor finantarii, statul a elaborat o intreaga politica. De altfel, imprumutul public a constituit una dintre cele mai vechi ingerinte ale statului in viata economica, alaturi de instituirea controlului asupra finantelor, a unui sistem de credit si intocmirea de bugete ( situatii de venituri si cheltuieli guvernamentale, inca din secolul al XIII-lea).

Pe masura extinderii si diversificarii autoritatii sale in scopul cresterii veniturilor, statul recurge la o serie de monopoluri. Statul a jucat un rol important in sustinerea relatiilor comerciale externe. Datorita profunzimii si semnificatiilor economice si sociale ale prezentei active a statului, este recunoscut rolul sau in evolutia si modernitatea Europei si a lumii.

Un moment semnificativ in aprecierea aspectelor noi intervenite in evolutia rolului economic al statului il constituie politica social-economica aplicata in S.U.A. in perioada 1933 – 1936 si cunoscuta sub denumirea de “New – Deal” (noua actiune). In cadrul acesteia, masurile sociale si economice (care reprezentau concretizarea teoriei lui J.M. Keynes) vizau in principal: realizarea unui program de refacere a industriei, devalorizarea dolarului, adoptarea unei noi legislatii a constructiilor de locuinte, restrangerea si lichidarea somajului, extinderea ajutorului de somaj la scara intregii tari, asigurarea sociala generala. Aceste masuri social-economice au dus la sporirea interventiei statului american in economie, precum si la cresterea consumului de stat.

Particularitatile evolutiei in perioada postbelica, precum si existenta unor limite ale sistemului de piata libera au conferit statului motivatii si mijloace noi de implicare in activitatea economica, devenind un factor important in functionarea economiei nationale.

Domeniile predilecte in care se manifesta rolul statului sunt: cheltuielile guvernamentale, sistemul de impozite si taxe, activitatea legislativa si sectorul public.

Daca in secolul al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea cheltuielile guvernamentale asigurau subventionarea armatei, a catorva activitati publice si plata unui numar relativ redus de functionari guvernamentali, preluarea de catre stat a unor sarcini suplimentare a determinat o evolutie ascendenta a acestora. In principal, ele se concretizeaza in  achizitiile statului de bunuri si servicii si in plati de transfer. In scopul satisfacerii nevoilor sale, statul utilizeaza bunuri si servicii pentru a caror realizare sunt consumate resurse productive care s-ar putea folosi in sectorul privat. In schimb, platile de transfer nu constituie o implicare directa a statului in capacitatea productiva a tarii. Ele reprezinta plati efectuate de catre stat, pentru care beneficiarii nu furnizeaza bunuri si servicii. In acesta categorie se inscriu programele de asistenta medicala si sociala, plata ajutorului de social, compensatiile de somaj, platile de binefacere s.a.

Intrucat achizitiile de bunuri si servicii reprezinta cheltuieli care se rasfrang direct asupra resurselor productive din economie, ponderea lor in produsul national constituie o alta modalitate de apreciere a sferei de activitate economica a statului.

Prin intermediul diferitelor cheltuieli guvernamentale, statul influenteaza conditiile de desfasurare a productiei, volumul si natura bunurilor si serviciilor produse, precum si puterea de cumparare a diferitelor categorii sociale.

Impozitele si taxele constituie modalitatea principala de formare a veniturilor statului. In scopul asigurarii obiectivelor propuse, statul trebuie sa promoveze anumite principii in proiectarea sistemului de impozite si taxe.

Printr-o anumita constructie a sistemului de taxe si impozite, statul poate influenta atat cererea, cat si oferta de bunuri si servicii: veniturile populatiei si agentilor economici, realizarea cu precadere a anumitor bunuri de investiti si de consum, nivelul de dotare tehnica s.a.

Reglementarile si controlul guvernamental constituie o alta componenta a mecanismului de implicare in economie a statului. Un loc important il detin politicile antitrust care, in scopul folosirii eficiente a resurselor, sunt orientate in directia prevenirii acelor actiuni ale producatorilor care pot afecta concurenta – si eliminarii concurentei neloiale. Datorita unor limite ale pietei private, s – a impus controlul exercitat de stat pe linia asigurarii anumitor standarde pentru produse si servicii, impunerii unor conditii de siguranta in circulatie si in protectia mediului inconjurator, controlului in domeniul bancar si limitarii competitiei dintre banci si alte institutii financiare s.a.

Cadrul juridic, legislativ si institutional face posibil ca statul sa impuna restrictii in domeniul producerii anumitor bunuri, sa limiteze efectele exterioare si nedorite rezultate din anumite procese de productie, sa limiteze efectele exterioare si nedorite rezultate din anumite procese de productie, sa normeze preturile unor bunuri si servicii si, prin aceasta, sa influenteze veniturile actionarilor s.a.

Interventiei statului pe cale legislativa i se adauga calitatea acestuia de intreprinzator, intreprinderile de stat constituind o realitate veche. Premisele aparitiei acestora si categoriile de intreprinderi publice au fost analizate de Charles Gide in cursul sau de economie politica. El foloseste conceptul de statificare pentru acele categorii de intreprinderi care urmau sa fie gestionate de stat. In principal, sectorul public s-a constituit pe calea nationalizarilor, a unor investitii speciale si ponderea sa difera de la o tara la alta.

Programarea economica poate fi apreciata ca o forma distincta de interventionism statal care utilizeaza metode si instrumente adecvate. In cadrul acestora, un rol important il detin calculul economic (folosit pentru stabilirea variantei optime de utilizare a resurselor), contabilitatea nationala, schitele de crestere, modelele macroeconomice si prognozele economice si sociale.