Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii | |
Transporturi |
Politica de produs
Politica de produs reprezinta conduita pe care trebuie sa si-o adopte firma in ceea ce priveste dimensiunile , structura si evolutia gamei de produse ce fac obiectul activitatii sale , atitudine ce trebuie insa adaptata permanent la cerintele pietei si mai ales la actiunile concurentilor .
Obiectivele politicii de produs privesc modul concret de alocare a resurselor de care dispune firma pentru dimensionarea adecvata a structurii de fabricatie in timp ce strategia de produs semnifica principalele directii in care firma poate sa-si mobilizeze resursele pentru realizarea indicatorilor economico-financiari propusi . In cadrul unei asemenea strategii produsul reprezinta obiectivul central asupra caruia actioneaza toate fortele firmei .
In functie de continutul ei tematic , activitatile politicii de produs se pot grupa astfel :
Cercetarea produsului are in vedere analiza atenta a produselor aflate in vanzare si/sau comercializare , modul de comportare al acestora in consum sau utilizare . Cercetarea produsului are semnificatia unei analize diagnostic ce trebuie sa scoata in evidenta atat punctele tari ale produsului , cat si pe cele slabe pentru a permite firmei o fundamentare cat mai adecvata a strategiei intreprinderii
Avand o asemenea importanta , studiile asupra produsului ocupa un loc important in cadrul cercetarilor de piata , consumand cca. 30% din resursele alocate unor asemenea cercetari
Activitatea de inovatie ramane principala orientare ofensiva a politicii de produs si are in vedere nu numai produsul ca atare ci si stimularea capacitatii creative de cercetare , descoperirea de noi materii prime si tehnologii .
Activitatea de modelare a productiei are in vedere conceperea si realizarea sub forma de prototip sau macheta a tuturor componentelor de dau conturul viitorului produs
Asigurarea legala a viitorului produs semnifica ansamblul de actiuni juridice prin care acesta este protejat impotriva contrafacerilor . Se remarca brevetele de inventie , marcile de fabrica , etc.
Atitudinea fata de produsele vechi priveste preocuparea firmei fata de produsele sale care inregistraza o anumita uzura morala si fata de cele a caror rentabilitate e in scadere .
Optiunile firmei referitoare la dimensiunile , structura si dinamica ofertei sale pe piata se reflecta in strategia de produs. Aceasta nu reprezinta un scop in sine , ci este subordonata strategiei de piata si este corelata , totodata , cu strategiile de pret , de distributie si promovare .
Strategia de produs are rolul de a integra deciziile referitoare la gama de produse , la liniile de produse pe care firma doreste sa le mentina sau sa le introduca pe piata , precum si la modul lor de prezentare , prin intermediul ambalajelor si etichetei .
Compartimentul de marketing dintr-o firma trebuie sa se implice si la deciziilor referitoare la produs , desi , de cele mai multe ori , acestea se lasa pe seama celorlalte compartimente ( tehnice si de productie ) ale firmei . Apreciem ca alegerea variantei optime din gama optiunilor privind produsul nu se poate realiza decat prin efortul conjugat al tuturor acestor compartimente .
Optiunile care pot avute in vedere sunt :
Mentinerea produselor actuale ( a gamei de produse sau a liniilor de produse ) va urmari canalizarea eforturilor firmei spre : cresterea consumului clientilor actuali , atragerea unor noi consumatori si gasirea de noi utilizari pentru fiecre produs , nemodificand dimensiunile gamei de produse si adoptand , astfel , strategia stabilitatii .
Strategia stabilitatii urmareste mentinerea si consolidarea pozitiei castigate de firma . Este abordata de firmele care realizeaza produse performante , intr-o gama restransa, usor de recunoscut si care isi asigura prestigiul pe piata prin fidelitatea consumatorilor . Ciclul de piata al acestor produse este mai putin influentat de elementele conjuncturale ale pietei .
Cresterea consumului clientilor actuali se poate realiza relativ usor . Fiecare consumator trebuie sa utilizeze o cantitate din produsul vizat . Aceasta schimbare se poate realiza prin modificarea unuia sau mai multor elemente ale mixului de marketing : pret , promovare , distributie .
Cresterea consumului prin atragerea de noi consumatori se realizeaza prin acapararea de pe piata actuala a aceluiasi tip de consumatori ca si cei care utilizeaza deja produsul si prin atragerea de noi consumatori de la alte piete , ceea ce presupune patrunderea firmei pe noi segmente de piata .
Gasirea de noi utilizari ale produsului firmei este dificila , presupunand eforturi de cercetare si de promovare pentur a descoperii si a imprima consumatorilor ideea unor noi utilizari ale unui produs cunoscut si achizitionat pentru a satisface o anumita nevoie .
Strategiea de selectie presupune eliminarea din gama de produse a tuturor acelor linii de produse sau produse imbatranite , cu multe puncte slabe si mentinerea acelora aflate in faza de introducere si crestere pe curba ciclului de viata , oferind astfel posibilitati de rentabilizare si dinamizare a activitatii firmei .
Strategia de diversificare presupune cresterea dimensiunilor game de produse . Diversificare este de mai multe tipuri :
Diversificare pe orizontala , ce presupune cresterea numarului liniilor de produse .
Diversificare pe verticala , ce presupune prelungirea in "amonte" sau in "aval" a unei linii de produse . De exemplu , o firma de constructii isi poate construi o fabrica de coment.
Deversificarea laterala constituie o dezvoltare a gamei de produse in directii conexe structurii de baza . Exemple de firme care adopta aceasta varianta strategica sunt numeroase , cel mai cunoscut fiind cazul companiei General Electric , cea mai mare companie din lume , care produce masini de spalat , calculatoare si asigura servicii financiare .
Aceasta decizie se ia doar in conditiile in care produsul a devenit nerentabil si nu se justifica prelungirea duratei sale de viata . Optiunea abandonarii sau eliminarii unui produs trebuie avuta in vedere de firma inca din prima faza a ciclului de viata al produsului . Concurenta oe segmentul de piata vizat , aparitia unor noi tehnologii , cheltuielile de promovare pentru prelungirea duratei de viata a unui produs pot determina situarea produsului sub pragul de rentabilitate .
Balan, Carmen. Logistica : functie integratoare si factor de competitivitate. Ed. a 2-a rev. si ad. Bucuresti: Uranus, 2004.
Balan, Carmen. Logistica. Bucuresti : Uranus, 2001;
Basanu, Gheorghe ; Pricop, Mihai. Managementul aprovizionarii si desfacerii. Ed. a 3-a rev. si ad. Bucuresti : Editura Economica, 2004;
Carstea, Gheorghe. Asigurarea si gestiunea resurselor materiale : marketingul aprovizionarii. Bucuresti : Editura Economica;
Dima, Ioan Constantin. Sistemul logisticii firmei. Bucuresti : Editura Tehnica, 1997;
Dima, Ioan Constantin, coord. ; Georgescu, T. Management logistic. Bucuresti : Editura Didactica si Pedagogica, 1996;
El-Soueidi, Elie. Logistica si importanta integrarii ei in afaceri. In :Tribuna economica, v. 17, nr. 20, 2006;
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate