Creditul si moneda

Creditul si moneda

Creditul implica doua categorii de persoane: creditorul si debitorul. Creditorul este o persoana fizica sau juridica, care da cu imprumut o anumita suma de bani, iar debitorul beneficiarul imprumutului. Creditul exprima un act de incredere al creditorului fata de debitor si se refera la transferul unui bun, in natura sau in bani, care urmeaza sa fie rambursat la un termen stabilit, contra unei sume de bani sau a altui avantaj.

Prin credit se coreleaza posibilitatile de finantare existente in societate cu nevoile productiei si ale consumului. Aparitia relatiei intre debitori si creditori este legata de existenta concomitenta a unor agenti economici care dispun temporar de resurse banesti si a altor agenti economici care au nevoie de astfel de resurse financiare. Intalnirea dintre aceste doua categorii de agenti economici este facilitata de initiativa bancilor, care au rol intermediar. Astfel, bancile colecteaza disponibilitatile banesti temporar libere din economie, pe care le pun la dispozitia agentilor economici care au nevoie de resurse banesti suplimentare, sub forma de imprumut. Prin multitudinea serviciilor prestate, bancile indeplinesc functii active si pasive. Principala functie a banilor consta in acordarea de imprumuturi solicitantilor, care inspira incredere si au bonitate financiara, adica capacitate economica de a rambursa creditul la scadenta. Operatiunile de creditare se fac fie pe seama resurselor banesti proprii, fie pe cea a soldului pozitiv dintre depunerile clientilor si restituirile solicitate de acestia.

In economie, creditul indeplineste o serie de functii social-economice pozitive, printre care:

faciliteaza sporirea capitalului real;

contribuie la concentrarea dimensiunii intreprinderilor;

accelereaza tranzactiile comerciale;

sporeste viteza de rotatie a monedei si contribuie la dimensionarea masei monetare;

influenteaza consumul personal.

Relatiile de credit s-au dezvoltat si s-au diversificat continuu, in prezent manifestandu-se printr-o mare varietate de forme. Creditul poate fi grupat pe baza mai multor criterii astfel:

dupa durata pentru care se acorda creditul intalnim:

credit la vedere;

la termen care poate fi: pe termen scurt (pana la un an), pe termen mediu (intre unu si cinci ani) si pe termen lung (peste cinci ani).

dupa destinatia sa, avem:

credit de consum - acordat gospodariilor familiale pentru sustinerea nevoilor lor de consum;

credit de productie - solicitat de agentii economici nonfinanciari pentru satisfacerea unor nevoi curente si/sau de modernizare si de investitii;

din punct de vedere al modalitatii de garantare a creditului, acesta poate fi:

credit personal (in alb) - fara garantii;

credit real (cu garantii) care poate fi lombard (se foloseste drept garantie titlurile de valoare - actiuni si obligatiuni), pe amanet sau ipotecar.

Apreciind rolul deosebit al monedei in viata economica, unii economisti compara moneda cu sangele care iriga corpul social al oricarei tari, considerand-o premisa primara a tuturor categoriilor de piata si liantul original al mecanismului concurential general. Beneficiind de facilitatile monedei, fiecare agent economic este liber sa cumpere sau sa vanda atunci cand doreste si acolo unde schimbul se desfasoara cel mai avantajos pentru el.

Pentru ca moneda sa-si indeplineasca functiile sale este necesar ca in societate sa existe o anumita cantitate de bani, denumita masa monetara. Masa monetara este analizata in forma de stoc si flux. Privita ca stoc, masa monetara cuprinde totalitatea instrumentelor banesti de care dispune o economie la un moment dat. Acestea sunt destinate cumpararii de bunuri, achitarii datoriilor, constituirii de economii, in vederea investitiilor sau a altor plasamente. Sub forma de flux, masa monetara reprezinta masa medie de bani care functioneaza intr-o anumita perioada de timp (trimestru, an). Masa monetara existenta sub forma de stoc si de flux se masoara prin lichiditate monetara. Lichiditatea monetara se concretizeaza in totalitatea mijloacelor de plata care pot fi folosite imediat, pentru a face fata angajamentelor financiare asumate.

De-a lungul timpului, s-au conturat doua componente ale masei monetare, deosebite calitativ:

banii propriu-zisi (M₁) - care include numerarul in afara sistemului bancar si disponibilitatile banesti constituite in conturi bancare la vedere; se caracterizeaza prin lichiditate perfecta, adica poate stinge imediat o datorie sau sa mijloceasca direct o tranzactie fara ca detinatorul sa cheltuiasca timp si fara diminuarea resurselor sale banesti;

cvasi-bani (aproape bani) - cuprinde economiile populatiei; depozitele bancare la termen si conditionate; depozitele in valuta ale rezidentilor. Asadar cuprinde instrumente banesti a caror transformare in bani lichizi (cash) necesita consum de timp, fara a exista insa pericolul diminuarii cantitatii de moneda detinuta.

In ultimele decenii, s-au produs modificari substantiale in marimile celor doua componente si in raportul dintre ele, modificari analizate si aprofundate cu ajutorul conceptului de agregat monetar. Termen asimilat de Sistemul Contabilitatii Nationale, agregatul monetar desemneaza o parte constitutiva a masei monetare si semimonetare, parte autonomizata prin functiile ei specifice, prin agentii specializati care emit instrumentele de schimb si de plata, prin institutiile bancar-financiare care le gestioneaza, prin fluxurile economice reale pe care le mijlocesc.

Includerea disponibilitatilor banesti in agregatele monetare se face dupa criteriul usurintei sau al dificultatii transformarii lor in bani lichizi, in functie de incetineala sau rapiditatea cu care se face aceasta, de riscul mai mare sau mai mic de a pierde o parte a activelor. Astfel, prima componenta (agregat monetar M₁) impreuna cu cea de-a doua componenta (cvasi-bani) formeaza agregatul monetar M₂.

Instrumentele monetare isi indeplinesc functiile lor prin circuitele economice specifice pe care le mijlocesc, prin fluxurile pe care le parcurg. Fluxurile monetare reflecta, in general, fluxurile reale ale energiei si materiilor prime, ale resurselor de munca si informatiei stiintifice etc. Desfasurarea activitatii economice depinde tot mai mult de cantitatea de moneda aflata in circulatie si de fluxurile monetare, de cererea si oferta de moneda care se manifesta pe piata monetara.