Mecanisme de transmisie a politicii monetare influentate de structura institutiilor financiare cat si de reglementarile legale in vigoare

Mecanisme de transmisie a politicii monetare influentate de structura institutiilor financiare cat si de reglementarile legale in vigoare

A determina un mecanism de transmisie a politicii monetare, inseamna, a urmari calea pe care politica monetara se transmite pornind de la banca centrala si, continuand, cu fiecare tranzactie ce se desfasoara in aceasta retea, pana cand, politica monetara isi produce efectele dorite asupra vanzatorilor si cumparatorilor productiei si consumului investitiilor si economiei.

Desi unii economisti sustin un singur canal de transmisie a politicii monetare, este evident ca, exista cel putin atatea canale, cate piete financiare exista in cadrul economiei respective.

Canale traditionale ale ratei dobanzii

Variatiile ratei dobanzii reprezinta elemental esential al mecanismului de transmisie al politicii monetare.

O alta caracteristica a canalului ratei dobanzii consta in accentul pus pe rata dobanzii reala. De asemenea, un accent deosebit se pune pe legatura dintre rata dobanzii pe termen scurt si rata dobanzii pe termen lung. 

Legatura intre rata pe termen scurt, ce poate fi influentata de banca centrala si, cea pe termen lung, se bazeaza pe rigiditatea preturilor ce constituie un postulat al oricarei constructii de tip kenesian.

Mecanismul de transmisie a politicii monetare, in acest caz, presupune, ca, o crestere a masei monetare, duce la cresterea nivelului acceptat al preturilor, si, deci, al inflatiei asteptate, ceea ce duce la scaderea ratei reale, chiar cand cele nominale sunt apropiate de zero, aceasta ducand in final la cresterea cheltuielilor de investitii.

Canalul cursului valutar

A cunoscut o atentie din partea decidentilor si cercetatorilor din domeniul politicii monetare, din punct de vedere al efectelor acestei politici asupra cursului de schimb valutar, si, prin intermediul acestuia, asupra exporturilor si activitatilor economice.

Acest canal implica modificari ale ratei dobanzii ce conduc la miscari ale capitalurilor si, deci, la efecte asupra cursului de schimb.

O depreciere a monedei locale, conduce la scumpirea relativa a marfurilor de import si la ieftinirea relativa a importurilor. Presupunand ca cererea este elastica, in raport cu pretul, la bunurile exportate, cererea, si, deci, si exportul cresc conducand la majorarea productiei.

De asemenea, importurile sunt mai scumpe, conduc la o schimbare a structurii consumului catre bunurile locale si, deci, o crestere a cererii agregate.

Canalul cursului actiunilor

Se bazeaza pe variatiile preturilor actiunilor la modificari ale masei monetare, ce conduc la efecte asupra economiei reale.

Canalul cursului actiunilor, spre deosebire de celelalte canale de transmisie, nu implica piata obligatiunilor si nici sistemul bancar, ci, o parte a pietei de capital si, un model de comparatie al detinatorilor de valori imobiliare.

In conditiile unui sistem bancar in continua dereglementare in tarile dezvoltate, ce conduce la o relevanta mai redusa a celorlalte mecanisme de transmisie, pare a avea un efect din ce in ce mai important asupra firmelor.

Concluzia este ca, numarul actionarilorlor creste de la o perioada la alta, un numar tot mai mare de actiuni este detinut de persoanele fizice sau de intermediarii fianciari ai lor, iar raspunsurile lor la modificarile de politica monetara - ce pot afecta nivelul inflatiei si al dividendelor reale ce le obtin - sunt de natura sa conduca la schimbari in nivelul si structura populatiei.

Canalele creditului

Acest canal de transmisie, subliniaza rolul sistemului bancar in cadrul sistemului financiar si relatiile speciale existente intre banca centrala si ansamblul bancilor din sistem. Este important de observat ca, importanta acestui canal de transmisie depinde si de ponderea sistemului bancar in ansamblul sistemului financiar. [1]

Canalul creditului este considerat, fiind complementar canalului traditional al ratei dobanzii, efectele generate de canalul creditului fiind un supliment la efectele generate de canalul ratei dobanzii. Canalul creditului are mai multe forme: canalul creditului bancar care deriva din importanta sistemului bancar in cadrul sistemului financiar si a naturii deosebite a bancilor.

De asemenea, cu cat bancile comerciale sunt mai dependente de resursele de finantare din partea bancii centrale, cu atat, probabilitatea ca acest canal de transmisie sa fie foarte important este mai mare.

Canalul bilantier

Existenta acestui canal se datoreaza problemelor de asimetrie a informatiilor. S-a constatat ca o politica monetara restrictiva, duce la accentuarea riscurilor legate de selectia inversa si conduce la cresterea riscurilor generate de riscul moral.

Canalul bilantier traditional

Acest canal de transmisie se bazeaza pe legatura deja prezentata, intre politica monetara si averea neta a operatorilor economici. Astfel, atunci cand politica monetara expansiva genereaza o crestere a masei monetare, ea duce la cresterea pretului activelor financiare, a averii nete a detinatorilor. O avere mai mare, conduce la posibilitatea de a prezenta garantii mai mari, in vederea obtinerii unui imprumut si, deci, pierderile potentiale generate de selectia adversa sunt mai mici.

Canalul fluxurilor de trezorerie

Acest canal de transmisie, porneste de la efectul politicii monetare asupra fluxurilor de trezorerie ale firmei, adica asupra diferentei dintre incasari si plati.

Atunci cand rata dobanzii scade, ca efect al politicii monetare expansive, ponderea firmelor cu proiecte de investitii foarte riscante scade, deoarece pe langa acestea - ce sunt dornice de a contracta imprumutul la orice dobanda - apar si firme cu proiecte mai putin riscante si situatie financiara mai buna.

Canalul nivelului neanticipat al preturilor

Acest canal, functioneaza prin intermediul politicii monetare asupra preturilor. Deoarece, platile datoriilor sunt contractate la nivel nominal, o crestere neanticipata de preturi, va conduce la reducerea datoriilor firmei in termini reali, dar nu si la o reducere a valorii reale a activelor.

Deci, o crestere de preturi neanticipata, conduce la o crestere a averii nete a firmelor si, duce la posibilitati sporite de a contracta noi imprumuturi, si, va reduce si tentatia de a deturna imprumuturile deja contractate, spre activitatati foarte profitabile dar si riscante.

Canalul lichiditatii gospodariilor

Un alt model de a privi impotanta canalului bilantier, implica, luarea in considerare a efectelor generate de nevoia de lichiditate asupra cheltuielilor, cu bunuri de folosinta si locuinte.

Situatia financiara, reflectata de bilantul consumatorilor, poate fi un factor foarte important in determinarea probabilitatii de a avea probleme financiare in viitor.

Cand pretul activelor creste, valoarea activelor detinute creste si ea, odata cu cheltuielile pentru locuinte si bunuri de folosinta indelungata, deoarece, consumatorii au o pozitie financiara mai buna.

Lichiditatea redusa a acestor active nefinanciare, furnizeaza deci noi motive, pentru care, o crestere a masei monetare, ce duce la scaderea ratelor dobanzii si cresterea fluxurilor de trezorerie catre consumatori, conduce la o crestere a cheltuielilor in cazul acestor categorii de active nefinanciare. Cresterea fluxurilor de trezorerie ale consumatorilor, micsoreaza probabilitatea aparitiei problemelor financiare. Toate aceste cheltuieli suplimentare au ca efect final cresterea cererii agregate si o productie mare.