Structura financiara a intreprinderii

Structura financiara a intreprinderii

1.1. Functia financiara a intreprinderii

Ordonarea activitatilor din interiorul intreprinderii, delimitarea si sistematizarea acestora pe grupe omogene si specializate se concretizeaza in diverse functiuni. La nivelul intreprinderii se manifesta o serie de functiunirespectiv: functia de cercetare-dezvoltare, functia de productie, functia comerciala, functia financiara si functia de personal, intre acestea existand o serie de legaturi de conditionare reciproca.

Manifestarea fluxurilor financiare la nivelul agentilor economice evidentiaza caracterul de universalitate al fenomenului financiar. Ca urmare, stabilirea coordonatelor politicii financiare a intreprinderii, respective a strategiei si tacticii acesteia sunt atribute esentiale ale functiei financiare. Aceasta cuprinde ansamblul activitatilor care asigura obtinerea si utilizarea rationala a resurselor financiare necesare precum si exercitarea controlului financiar.

Practic, functionarea optima a sistemului intreprindere este asigurata prin intermediul functiei financiare ce prefigureaza si controleaza intrarile si iesirile din sistem si actioneaza pentru dezvoltarea patrimoniului si a independentei financiare. Functia financiara detine un loc important in gestiunea intreprinderii, oferind managerilor intreprinderii un sistem de indicatori financiari de urmarire si control ce reprezinta puncte de referinta in desfasurarea activitatii intreprinderii.

Principalul obiectiv al functiei financiare rezida in utilizarea unui sistem de metode si tehnici de gestiune financiara care sa determine maximizarea valorii intreprinderii respective cresterea valorii de piata a actiunilor in cazul intreprinderii cotate la bursa sau asigurarea independentei financiare si a rentabilitatii in cazul intreprinderilor mici si mijlocii.

Pentru realizarea in conditii optime a functiei financiare, activitatea financiara desfasurata intr-o intreprindere vizeaza numeroase aspecte referitoare la previziune si executie, analiza, control si coordonare, cele mai importante fiind:

- elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli care este un instrument de baza al conducerii si planificarii financiare si al asigurarii echilibrului financiar precum si executia corecta si operativa a acestuia;

- asigurarea resurselor necesare finantarii complete si la timp a ciclurilor de exploatare precum si a investitiilor ce urmeaza a realiza;

- dimensionarea optima a stocurilor, a necesarului de active circulante si realizarea unei structuri optime de finantare a ciclului de exploatare;

- stabilirea preturilor si tarifelor pentru produsele realizate, lucrarile executate si serviciile prestate;

- organizarea si exercitarea controlului financiar preventive si a controlului gestionar de fond asupra gospodaririi mijloacelor materiale si banesti;

- adoptarea masurilor necesare pentru asigurarea echilibrului financiar si a rentabilitatii economice; a lichiditatii, capacitatii de plata a intreprinderii si adoptarea masurilor necesare pentru asigurarea acestora.

In concluzie, viabilitatea unei intreprinderi este dependenta de organizarea corespunzatoare a activitatii financiare. Aceasta este organizata pe compartimente (birouri sau servicii in functie de marimea intreprinderii) astfel: compartimentul de previziune financiara; compartimentul decontari compartimentul salarizare; compartimentul preturi si tarife; compartimentul analize economico-financiare; compartimentul control financiar intern si preventiv.

Transpunerea in practica a functiei financiare reflecta de fapt gestiunea financiara care are drept scop esential asigurarea resurselor necesare functionarii intreprinderii precum si exercitarea controlului asupra eficientei operatiunilor carora le sunt alocate resursele financiare.

1.2. Gestiunea financiara a intreprinderii - concept, rol, responsabilitati.

Gestiunea financiara este un instrument utilizat in conducerea generala a intreprinderii. Ea este o componenta a gestiunii de ansamblu ce cuprinde activitati de constituire, dezvoltare, sporire sau reducere ale capitalului si fondurilor intreprinderii, utilizarea cu eficienta maxima a acestora, obtinerea, repartizarea si utilizarea unor resurse financiare in concordanta cu obiectivele stabilite. Deci, gestiunea financiara urmareste optimizarea fluxurilor generate de asigurarea capitalului si a fondurilor necesare derularii corespunzatoare a activitatii precum si a fluxurilor folosirii fondurilor, obtinerii rezultatelor si repartizarii lor.

Deoarece obiectivul principal al functiei financiare este maximizarea valorii intreprinderii se poate spune ca rolul gestiunii financiare este acela de a stapanii ansamblul mijloacelor si instrumentelor de atingere a acestui obiectiv bine precizat. Maximizarea valorii intreprinderii poate fi realizata prin diverse modalitati ce reliefeaza clar si precis rolul gestiunii financiare, astfel: angajarea patrimoniului intreprinderii in proiecte de investitii care il valorifica la o rentabilitate sperata superioara- din punct de vedere al acestui aspect gestiunea financiara urmareste asigurarea calitatii si a nivelului performantelor ce trebuie realizate de intreprindere in diferitele proiecte si activitati; protectia si conservarea elementelor patrimoniale- in acest sens gestiunea financiara are rolul de a evita disiparea patrimoniului si de a asigura mentinerea solvabilitatii si a echilibrului financiar al intreprinderii; asigurarea protectiei adecvate contra riscurilor determinate de instabilitatea mediului financiar in care actioneaza intreprinderea.

Deci, gestiunea financiara urmareste pe de o parte asigurarea fondurilor necesare pentru desfasurarea normala a activitatii la termenul, in cuantumul necesar si cu cele mai mici costuri iar pe de alta parte exercitarea unui control complet si eficient asupra utilizarii acetor fonduri.

Principalele directii de actiune ale gestiunii financiare sunt analiza financiara si adoptarea deciziilor financiare. Analiza financiara poate fi realizata atat in cadrul responsabilitatilor intreprinderii dar si in cadrul exterior de catre partenerii actuali sau potentiali ori de catre concurenti ai intreprinderii. Ca actiune interna, analiza urmareste indentificarea potentialului de degajare a fluxurilor monetare iar ca actiune externa analiza are drept obiectiv echilibrul ansamblului de fluxuri financiare pozitive si negative generate de incasari si plati, asigurarea solvabilitatii intreprinderii precum si analiza performantelor intreprinderii evidentiate la nivelul soldurilor intermediare de gestiune, al capacitatii de autofinantare etc.

Prin intermediul acestei activitati se urmareste determinarea unui diagnostic al situatiei financiare ce este indispensabil in stabilirea coordonatelor politicii economico - financiare viitoare a intreprinderii si care fundamenteaza comportamentul tuturor partenerilor, investitorilor si concurentilor referitor la intreprindere. Analiza financiara utilizeaza o serie de documente contabile de sinteza cum sunt: bilantul contabil, contul de profit si pierdere, anexele la bilant.

Adoptarea deciziilor financiare reflecta etapa de stabilire a masurilor necesare pentru solutionarea unei probleme. Conducerea activitatii financiare se realizeaza prin intermediul deciziilor financiare care pot fi definite ca procesul rational de alegere a unei linii de actiune pe baza analizei mai multor solutii pentru atingerea in cea mai buna masura a obiectivului de maximizare a valorii intreprinderii. Decizia financiara este rezultatul unui proces decizional complex care cuprinde etapele de cunoastere a realitatii financiare sub forma fenomenului si actiunilor financiare cerute de activitatile economico- sociale din intreprindere si din economie precum si etapele de insusire a solutiei optime care va constitui continutul deciziei si se va realiza in contextul procesului de executie a programului economico- financiar al unitatii in cauza.

Adoptarea deciziilor financiare implica stabilirea efectelor acestora care trebuie sa satisfaca asteptarile ofertantilor de fonduri, actionari si creditori precum si asteptarile personalului care urmareste o remunerare corespunzatoare si o stimulare in functie de rezultate.

Deciziile financiare pot fi grupate astfel:

I. Dupa timpul la care se refera:

- decizii strategice

- decizii tactice.

Deciziile strategice vizeaza activitatea desfasurata de intreprindere intr-un interval de timp mai mare si stabilesc principalele coordonate ale cadrului general aferent acesteia. Practic, ele urmaresc volumul investitilor care se vor realiza, cresterea randamentului activelor, accelerarea vitezei de rotatie a activelor circulante. Deciziile tactice sunt decizii de corectie prin care se urmareste ajustarea influentelor conjuncturale pentru a se urma strategia fixata. Adoptarea acestora este determinata de modificarile survenite in procesele de aprovizionare, productie sau desfacere.

II. Dupa natura lor, la nivelul intreprinderii se pot indentifica trei mari categorii de decizii:

- decizii de investire;

- decizii de finantare;

- decizii de repartizare a profitului.

Deciziile de investire au o influenta directa asupra structurii activelor intreprinderii, respectiv asupra gradului lor de lichiditate. Ele sunt legate de constituirea si gestionarea portofoliului de active al intreprinderii. Selectia elementelor de activ necesare activitatii productive constituie obiectul deciziilor de investire, criteriile urmarite fiind rentabilitatea si lichiditatea activelor intreprinderii.

In urma deciziei de investitii rezulta cele doua componente ale patrimoniului intreprinderii:

- o componenta principala ce se utilizeaza o perioada indelungata de timp, reflectata de activele imobilizate;

- o componenta complementara reprezentata de activele circulante, necesare desfasurarii activitatii de exploatare si care au o rotatie mai rapida.

Prin adoptarea deciziei de investire se urmareste cresterea economica si maximizarea valorii intreprinderii, fapt ce implica si obtinerea unei rentabilitati optime. Aceasta decizie se adopta in urma unei analize pertinente a raportului dintre costul capitalului utilizat si rentabilitatea scontata. Astfel, investirea se realizeaza in cazul in care rentabilitatea sperata este superioara costului capitalului utilizat, indiferent de modalitatea de finantare.

In anumite situatii se pot adopta si decizii de dezinvestire a unei parti din activul intreprinderii care nu-si mai gaseste intrebuintarea in interiorul acesteia. Decizia de dezinvestire are ca efect diminuarea portofoliului de active prin vanzare. De asemenea, ea urmareste sporirea bogatiei proprietarilor intreprinderii. Astfel, in cazul in care se constata ca sumele rezultate din procesul de dezinvestire pot fi plasate mai rentabil fie in interiorul intreprinderii fie in afara acesteia se adopta decizia de dezinvestire. Atunci cand lichiditatile obtinute sunt distribuite actionarilor se inregistreaza o micsorare a patrimoniului.

Deciziile de finantare au o influenta directa asupra structurii pasivelor, modificand gradul de exigibilitate al acestora si costul mediu al capitalului. Ele reflecta optiunea intreprinderii in alegerea structurii de finantare respectiv in stabilirea raportului intre sursele interne rezultate din autofinantare si din dezinvestiri de active fixe si sursele externe proprii respectiv atragerea de capitaluri noi de la actionari si asociati pe de o parte si surse imprumutate (banci) pe de alta parte. Criteriul urmarit in stabilirea structurii financiare a pasivelor bilantiere este realizarea celui mai redus cost al procurarii capitalurilor, in conditiile unui grad rezonabil si controlabil de indatorare a intreprinderii. Deci, deciziile de finantare urmaresc trei aspecte principale: determinarea proprtiei optime intre capitalul propriu si cel imprumutat; optiunea pentru reinvestirea profitului sau pentru distribuirea lui sub forma de dividende; selectia modalitatii de finantare (autofinantare sau majorarea capitalului).

Deciziile de repartizare au implicatii directe asupra investitiilor si autofinantarii. Astfel suma repartizata actionarilor cu titlu de dividend influenteaza direct marimea profitului repartizat pentru investitii. Daca profitul net este reinvestit are loc o sporire a capacitatii de autofinantare, o crestere a autonomiei financiare si imbunatatirea structurii financiare a capitalurilor intreprinderii, factori care contribuie la cresterea valorii intreprinderii. In acelasi timp insa, distribuirea de dividende are implicatii favorabile asupra imaginii intreprinderii, a cresterii increderii publicului fata de intreprindere si implicit asupra cresterii valorii de piata a acesteia.

Gestiunea financiara pe termen scurt are ca obiectiv asigurarea echilibrului financiar intre necesitatile de capitaluri circulante si de trezorerie pe de o parte si sursele de acoperire a capitaluri corespunzatoare pe de alta parte. Ea urmareste optimizarea stocurilor, a creantelor, a soldurilor de trezorerie in scopul cresterii rentabilitatii si a lichiditatilor in conditii de diminuare a riscurilor. De asemenea se urmareste relaxarea scadentelor, datoriilor de exploatare si reducerea costului creditelor pe termen scurt prin negocierea mai multor surse de credit.