INSTRUMENTELE FINANCIARE

INSTRUMENTELE FINANCIARE

1. Definirea si clasificarea  instrumentelor financiare

Actiunile

• 1. Definire si caracteristici
• Tipuri de actiuni
• 3. Drepturi generate de actiuni
• 4. Diferitele valori ale unei actiuni

3. Drepturile de subscriere, drepturile de atribuire, warantele

4. Obligatiunile

• 4.1. Elementele caracteristice ale obligatiunilor
• 4. Tipuri de obligatiuni

5. Produsele derivate si sintetice

1. Definirea si clasificarea instrumentelor financiare

• Titlurile financiare sunt instrumente materiale sau evidentiate prin inscrierile in cont care ofera detinatorilor drepturi patrimoniale asupra emitentului, ei avand totodata posibilitatea de a la transforma oricand in bani pe piata de capital.
• Legislatia romaneasca definea valorile mobiliare prin OUG nr. 28/2002 ca fiind instrumente financiare negociate transmisibile prin traditiune sau prin inscrierea in cont, care confera drepturi egale pe categorie, dand detinatorilor dreptul la o fractiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanta general asupra patrimoniului emitentului, si sunt susceptibile de tranzactionare pe o piata reglementata.
• Astfel, valorile mobiliare includeau:

actiuni;

titluri de stat, obligatiuni emise de administratia publica centrala sau locala si societati comerciale, precum si alte titluri de imprumut cu scadenta mai mare de un an;

drepturi de preferinta la subscrierea de actiuni si drepturi de conversie a unor creante in actiuni.

alte instrumente financiare, cu excluderea instrumentelor de plata, care dau dreptul de a dobandi valori mobiliare echivalente celor mentionate mai sus prin subscriere, schimb sau la o compensatie baneasca.

• Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, actualizata, clasifica instrumentele financiare in:

valori mobiliare;

titluri de participare la organismele de plasament colectiv;

instrumente ale pietei monetare cu scadenta mai mica de un an si certificate de depozit;

contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finala in fonduri;

contracte forward pe rata dobanzii, denumite FRA;

swap-uri pe rata dobanzii, pe curs de schimb si pe actiuni;

optiuni pe valori mobiliare, titluri de participare, instrumente ale pietei monetare, contracte futures;

• instrumente financiare derivate pe marfuri.
• In functie de drepturile si obligatiile incorporate, instrumentele financiare pot fi:

titluri de creanta, respectiv obligatiunile, titluri lansate prin imprumuturi obligatare ale intreprinderilor, bancilor sau statului;

titluri participative (asociative), respectiv actiunile, parti din capitalul social al unei societati comerciale (pe actiuni sau in comandita pe actiuni);

titluri ce confera drepturi de tranzactie: drepturi de subscriere, drepturi de atribuire, warante financiare, contracte forward, futures, options, swaps.

• In functie de natura venitului pe care-l asigura, putem avea

instrumente financiare cu venit fix: obligatiuni cu dobanda fixa, titluri de stat, inscrisuri funciare, actiuni preferentiale, anumite instrumente derivate;

instrumente financiare cu venit variabil: actiuni, obligatiuni cu dobanda variabila, instrumentele derivate;

• In functie de scopul pe care il urmareste investitorul prin folosirea instrumentelor financiare, putem avea:

instrumente speculative;

instrumente investitionale.

• In functie de modul in care sunt create, instrumentele financiare pot fi:

instrumente financiare primare (de baza) emise de solicitantii de capital si de fondurile de investitii: actiuni, obligatiuni, titluri ale organismelor de plasament colectiv;

instrumente speciale: drepturi de subscriere, drepturi de atribuire, warante financiare;

instrumente derivate: contracte forward (anticipate), contracte futures (viitoare), contracte options (optionale), contracte swaps (de schimb);

instrumente sintetice: contracte futures pe indici bursieri, strategii cu optiuni, stelaje;

Actiunile

1. Definire si caracteristici

u    Actiuni instrumente financiare cu venit variabil care confera detinatorilor un drept de proprietate asupra patrimoniului unei societati comerciale, dreptul la dividend si, de obicei, un drept de vot proportional cu numarul de actiuni detinute.

u    Actiunile sunt instrumente emise de catre o companie fie pentru constituirea, fie pentru majorarea capitalului social al acesteia.

u    Evidentiem urmatoarele caracteristici ale actiunilor:

actiunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare nominala.

actiunile confera drepturi egale posesorilor lor.

actiunile sunt indivizibile.

u    actiunile sunt instrumente negociabile

u    Sunt titluri de proprietate

u    Avantajele investitiilor in actiuni:

Costurile relativ scazute ale comisionului;

Usurinta cu care titlurile financiare cumparate pot fi pastrate in siguranta;

Rapiditatea cu care acestea pot fi cumparate si vandute;

Posibilitatea de determinare a valorii de piata exacte a investitiilor in cateva minute.

Tipuri de actiuni

1. In functie de inscrierea numelui posesorului, actiunile pot fi :

nominative ce au inscris numele acestuia pe certificat sau in cont si pot fi transmise doar prin consemnarea tranzactiei intr-un registru special al societatii si

la purtator, actiuni ce nu au inscris numele posesorului, iar drepturile conferite de aceste actiuni apartin celui care le detine.

Dupa forma de emisiune, actiunile pot fi:

- materializate si dematerializate.

Emisiunile de actiuni trebuie monitorizate prin inregistrarea lor la Registrul Comertului si prin evidenta actionarilor intr-un Registru al actionarilor.

3. Din punctul de vedere al drepturilor conferite posesorului lor, actiunile se clasifica in:

actiuni obisnuite (ordinare sau comune) si

actiuni preferentiale

Cele mai numeroase dintre actiuni sunt actiunile obisnuite, a caror denumire nu este insotita de nici o precizare

u    Actiunile obisnuite au o durata de viata nelimitata, ramanand pe piata pana cand compania emitenta se dizolva sau dispare in orice alt mod.

u    Dividendele platite actionarilor obisnuiti sunt variabile, in functie de marimea profitului obtinut de companie si in functie de politica de dividende practicata.

u    Legea da posibilitatea societatilor comerciale sa-si stabileasca singure politica cu conditia ca dividendele sa se distribuie numai daca se inregistreaza profit.

u    Actiunile preferentiale dau dreptul la un dividend prioritar si confera posesorilor aceleasi drepturi ca si actiunile comune, cu exceptia dreptului de a participa si de a vota in AGA.

u    Actiunile preferentiale se emit pentru perioade limitate de timp si se recurge la lansarea lor pe piata mai ales atunci cand se considera ca punerea in circulatie a actiunilor obisnuite nu ar avea impact asupra investitorilor.

u    In practica internationala, intalnim mai multe tipuri de actiuni preferentiale:

u    actiuni privilegiate (cu anumite avantaje fata de cele obisnuite): dividend fix+dividend suplimentar si dau dreptul la mai mult de un vot/actiune

u    actiuni cu dividend prioritar fara drept de vot

u    actiuni cu drept de vot privilegiat (ale fondatorilor)

Prin prospectul de emisiune, actiunilor preferentiale le sunt atasate, individual sau combinat, urmatoarele clauze:

a. clauza de cumulativitate dividendele neplatite se acumulueaza si vor fi platite in momentul in care societate va realiza profituri suficiente.

b. clauza de necumulativitate in cazul in care societatea nu poate plati dividendele respective intr-un an, dividendele acelui an sunt pierdute.

c.clauza de participare la profit- actionarii preferentiali mai pot castiga un dividend suplimentar, daca societatea inregistreaza profit mare.

d. clauza de rascumparare-societatea isi rezerva dreptul de a retrage actiunile preferentiale de pe piata, la momentul ales de ea.

e. clauza de convertibilitate- permite transformarea actiunilor preferentiale in actiuni ordinare.

f. clauza de ajustabilitate permite recalcularea dividendului la anumite intervale de timp, in functie de evolutia ratei dobanzii pe termen scurt.

Astfel, unele trasaturi ale actiunilor preferentiale sunt in favoarea societatii emitente, iar altele in favoarea actionarilor.

u    In Romania, O.G. nr. 32/1997 care completeaza si modifica Legea nr. 31/1990 distinge pe langa actiunile ordinare si actiunile preferentiale, ca actiuni ce asigura un dividend prioritar si nu confera drept de vot.

u    Dividendul prioritar este un dividend minim garantat distribuit inaintea oricarei alte prelevari.

u    Poate fi exprimat fie in suma fixa, fie in marime procentuala.

4. In functie de caracteristicile juridice ale actiunilor, pe piata de capital putem intalni:

u    actiuni autorizate: reprezinta numarul maxim de actiuni dintr-o anumita clasa pe care o anumita societate il poate emite legal.

u    actiuni neemise: sunt acea parte din numarul total de actiuni autorizate care nu a fost emisa in vederea comercializarii.

u    actiuni puse in vanzare: sunt actiuni emise si aflate in procesul vanzarii initiale

u    actiuni aflate in circulatie: sunt actiuni care au fost emise si vandute si care sunt detinute de public.

u    actiuni de trezorerie: reprezinta actiuni proprii rascumparate de societate din diverse motive

5. In functie de caracteristicile lor privind investitia de grup, actiunile pot fi:

u    actiuni concertate: apar atunci cand doi sau mai multi investitori actioneaza in baza unei intelegeri cu scopul atingerii unui obiectiv comun;

u    actiuni - pereche ("cuplate" sau "siameze"): sunt cunoscute in SUA ca actiunile comune ale doua companii care au acelasi management, vandute ca un intreg, de regula sub forma unui singur certificat tiparit pe fata si pe verso.

6. In functie de evolutia cursurilor bursiere ale actiunilor, ele pot fi:

u    actiuni in cadere libera: sunt cele al caror pret scade drastic din cauza unor informatii sau zvonuri cu privire la situatia economica dificila a emitentului;

u    actiuni yo-yo: sunt foarte volatile, pretul lor crescand sau scazand des intr-un interval ingust de timp;

u    actiuni blue-chip: sunt actiuni comune ale unor companii mari, bine cunoscute de-a lungul timpului pentru cresterea profitului si plata dividendelor, precum si pentru calitatea managementului, a produselor si serviciilor.

3. Drepturi generate de actiuni

u    1) Dreptul de vot. Fiecare actiune ordinara indreptateste detinatorul la un singur vot. Exista posibilitatea ca prin actul constitutiv sa se stabileasca un alt raport intre numarul actiunilor detinute de o persoana fizica sau juridica si numarul voturilor aferente.

u    2) Dreptul la dividend. Principalul drept patrimonial al actionarului ordinar este dreptul de a primi dividende. Potrivit normelor legale in vigoare in tara noastra, dividendele se vor plati actionarilor proportional cu cota de participare la capitalul social, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel.

u    AGA decide in functie de politica investionala si de actul constitutiv al societatii daca se vor distribui sau nu dividende.

u    In situatia in care o societate distribuie dividende actionarilor ordinari, acestea pot fi distribuite sub forma:

dividendului in numerar (cash

dividendului in actiuni(stock dividend)

u    Dividendele in numerar sunt distribuite dupa un anumit program. In Romania legea permite distribuirea dividendelor doar dupa incheierea exercitiului financiar, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data aprobarii situatiilor financiare anului incheiat.

u    Potrivit legii 31/1990, Consiliul de Administratie are obligatia sa convoace AGA si sa stabileasca data desfasurarii adunarii generale.

u    Consiliul de Administratie va solicita Societatii de Registru lista actionariatului la data de referinta, care desemneaza actionarii indreptatiti participe la AGA si sa primeasca dividende.

u    Libertatea Consiliului de Administratie de a stabili aceasta data este limitata doar de prevederea potrivit careia perioada de timp dintre data de referinta si data la care va avea loc adunarea generala nu trebuie sa depaseasca 60 zile.

u    Dividende in actiuni vor fi distribuite ca procent la numarul actiunilor detinute de un actionar. Dividendele sub forma de actiuni sunt platite atunci cand o societate inregistreaza profit dar doreste sa-si conserve lichiditatile.

u    Dividendele primite sub forma de actiuni prezinta urmatoarele avantaje:

a) pentru investitori:

- nu sunt supuse imediat impozitarii;

- creste numarul de actiuni detinute de respectivii investitori.

b) Pentru societate

- cost extrem de redus;

- creste capitalul social, fara nici un cost suplimentar

- Nu mai trebuie sa mobilizeze numerar

u    3) Dreptul de preemtiune. Legea 31/1990 prevede ca actiunile emise in scopul majorarii capitalului social vor fi oferite spre subscriere, in primul rand, actionarilor existenti, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda si cu obligatia ca acestia sa isi exercite dreptul lor de preferinta in termenul hotarat de A.G.A.

u    4) Dreptul de recuperare a capitalului investit. Se manifesta in situatia in care societatea da faliment sau recurge la o lichidare fortata.

Acest drept se mai numeste si drept rezidual, deoarece inainte de a rambursa capitalul investit de actionarii sai, orice societate trebuie sa isi onoreze, in urmatoarea ordine, obligatiile fata de creditorii sai: salariati, stat, restul creditorilor.

4. Diferitele valori ale unei actiuni

u    Valoarea nominala (VN)= fractiunea din capitalul social.

u    Valoarea de emisiune (PE) = poate fi mai mare sau egala decat VN.

u    Valoarea de piata (C)= pretul de tranzactionare pe piata secundara.

u    Valoarea contabila (Vc)=raportul dintre capitalul propriu al societatii si numarul de actiuni emise.

u    Valoarea intrinseca = ANC corijat/N

u    Valoarea financiara (Vf) = D/Rmd

u    Valoarea de lichidare (Vi = ANC/N

3. Drepturile preferentiale de subscriere, drepturile de atribuire, warantele

u    Drepturile preferentiale de subscriere reprezinta privilegiul acordat de catre societate actionarilor sai, de a achizitiona cu prioritate noile actiuni, proportional cu ponderea in societate si la un pret egal cu pretul de emisiune.

u    Valoarea teoretica a unui drept de subscriere este in principiu egala cu pierderea de valoare aferenta fiecarei actiuni noi, ca urmare a noii emisiuni.

u    Drepturile preferentiale de subscriere au o durata de viata limitata la cea a derularii operatiunii de crestere a capitalului in acest interval de timp ele pot cota si pot fi vandute independent de actiunile societatii respective.

u    Drepturile de subscriere sunt negociabile la bursa pe toata perioada subscrierii noilor actiuni.

u    Actionarii vechi care nu vor cumpara actiunile nou emise de care beneficiaza pe baza drepturilor de subscriere vor asista la diluarea influentei lor in societate.

u    Drepturile de atribuire consta in participarea tuturor posesorilor de actiuni ordinare la majorarea capitalului social prin incorporarea de rezerve.

u    Warantele sunt bonurile de subscriere in actiuni sau obligatiuni ce permit procurarea acestora la un pret fixat anticipat numit pret de subscriere in cadrul unei perioade prestabilite care poate fi de mai multi ani .

u    Warantele coteaza independent de actiunile sau obligatiunile emise de societate, cursul lor de piata fiind de obicei mai mare decat valoarea teoretica, deoarece cumpararea acestora permite posesorilor sa beneficieze de dividendul sau dobanda pentru actiunea, respectiv obligatiune.

u    Warantele au o durata de viata de mai multi ani, de obicei pana la 10 ani sau 20 de ani de la emiterea lor.

u    Valoarea de piata a unui warant este compusa din doua elemente: valoarea intrinseca si prima.

u    In momentul in care warantele sunt puse in circulatie, ele nu au nici o valoare. Ele vor avea o valoare intrinseca abia din momentul in care pretul de piata al actiunilor, respectiv al obligatiunilor care se tranzactioneaza devine superior pretului de exercitiu fixat in warant.

Principalii factori pe care un investitor trebuie sa-i ia in considerare atunci cand stabileste ce prima ar trebui sa plateasca pentru achizitionarea unui warant la o societate sunt:

u    valoarea actiunii/obligatiunii pe care o insoteste warantul;

u    timpul ramas pana la expirarea warantului;

u    toleranta investitorului la risc.

Warantele imbraca mai multe forme:

Actiuni cu warant;

Obligatiuni cu warante;

Warante autonome.

u    La sfarsitul anului 2007, la BVB s-a introdus un nou instrument financiar: drepturile de alocare.

u    Drepturile de alocare sunt valori mobiliare pe termen scurt care certifica dreptul detinatorului de a primi o actiune care ii va fi atribuita in momentul inregistrarii majorarii capitalului social la Depozitarul central.

In prezent, pe piata de capital a Romaniei sunt calificate drept instrumente financiare si pot fi tranzactionate numai drepturile de preferinta.

4. Obligatiunile
4.1. Elementele caracteristice ale obligatiunilor

• Obligatiunile sunt instrumente de credit, pe termen mediu si lung, emise de societati comerciale sau organisme ale administratiei de stat centrale si locale.
• Obligatiunile reprezinta titluri de creanta negociabile pe piata de capital, ce atesta acordarea unui imprumut pe termen lung si dau dreptul posesorilor la un venit anual fix sub forma de dobanda si de a recupera suma investita dintr-o data la scadenta sau in transe pe durata de viata.
• Caracteristicile esentiale ale unei obligatiuni sunt urmatoarele:

a) Valoarea nominala ( VN) este cea care este inscrisa pe titlu sau, daca este dematerializat, pe toata documentatia legata de imprumut.

• Pe baza valorii nominale si a ratei dobanzii din contractul de emisiune se calculeaza dobanda ce trebuie platita de emitent sau cuponul care recompenseaza detinatorul obligatiunii.

b) Rata nominala a dobanzii (rd ) este fixata in momentul emisiunii si este fie fixa, fie variabila, fie nula in cazul obligatiunilor cu cupon zero.

Achitarea sumei dobanzii de catre emitent se face anual, la o data stabilita in contractul de emisiune, pe baza cuponului detasabil din obligatiune.

c) Pretul de emisiune ( PE) este pretul pe care trebuie sa il achite subscriitorul unei obligatiuni, atunci cand se lanseaza imprumutul.

PE<VN→obligatiuni emise sub paritate

PE>VN→obligatiuni emise peste paritate

PE=VN→obligatiuni emise la paritate

d) Valoarea de rambursare (VR) este pretul pe care emitentul il plateste la scadenta detinatorului de obligatiuni.

• In cazul in care rambursarea se face la un pret superior valorii nominale a obligatiunii, iar pretul de emisiune este inferior valorii nominale, detinatorul obligatiunii beneficiind si de prima de rambursare si de prima de emisiune

e) Durata de viata a imprumutului obligatar (n) reprezinta intervalul de timp de la data emisiunii si pana la data rascumpararii ultimei obligatiuni.

• Spre deosebire de durata de viata a imprumutului obligatar durata medie de viata a unei obligatiuni este mult mai delicat de evaluat si reflecta volatilitatea acesteia in raport cu variatia ratelor dobanzii pe piata.

f) Cursul bursier al obligatiunii sau pretul sau de piata evolueaza intr-o maniera inversa fata de rata dobanzii practicata pe piata: cresterea ratei dobanzii pe piata bancara va provoca o scadere a cursului obligatiunilor si invers.

• Sensibilitatea obligatiunilor reflecta variatia cursului bursier al obligatiunilor ca urmare a variatiei cu un procent a ratei dobanzii de pe piata.
• Pe baza sensiblitatii unei obligatiuni se poate cunoaste varianta optima pentru subscrierea la emisiunea de obligatiuni.

g) Rata de rentabilitate actuariala masoara rentabilitatea investitiei in obligatiuni, egalizand valoarea plasamentului cu suma actualizata a veniturilor pe care le va genera

• Pentru cumparatorul obligatiunii rata actuariala reprezinta rata de rentabilitate pe care ar obtine-o pastrand obligatiunea pana la rambursarea sa si reinvestind dobanzile primite la aceeasi rata actuariala

h) Modalitatea de rambursare a imprumutului obligatar. Comparativ cu actiunile, obligatiunile au o durata de viata limitata

• Drepturile si obligatiile generate de obligatiuni se sting fie la scadenta, fie inainte de scadenta, in functie de principalele modalitati de rambursare:
• rambursarea la scadenta finala
• rambursarea prin tragere la sorti (ori prin transe anuale egale ori prin anuitati constante)
• rambursarea sub forma cuponului unic
• prin conversie in actiuni, in cazul obligatiunilor de acest tip.
• 4. Tipuri de obligatiuni

1) In functie de emitent, obligatiunile sunt:

obligatiuni ale statului (emise de guvern)- au scadente de pana la 30 ani si imprumutul obtinut are o destinatie cunoscuta si concreta.

obligatiuni ale municipalitatilor (emise de organele administratiei publice locale)- au ca scop finantarea unor investitii de interes local.

obligatiuni emise de intreprinderi si banci- pentru mobilizarea de capital suplimentar pe termen mijlociu si lung.

obligatiuni ipotecare sau inscrisuri funciare-emise de banci pe baza contractului de ipoteca asupra imobilelor si terenurilor.

2) Dupa modul de identificare a proprietarului, obligatiunile pot fi:

nominative, care au numele proprietarului inscris pe certificat (sau in cont) si

la purtator care nu au inscris numele proprietarului si obligatiunea apartine posesorului.

3) Dupa forma de emisiune, pot fi:

materializate pe suport hartie sau

dematerializate, emise prin inscriere in cont.

4) Dupa tipul de venit pe care-l genereaza, obligatiunile pot fi:

- obligatiuni cu dobanda fixa: sunt emise cu un randament cunoscut; valoarea nominala inscrisa pe obligatiune fiind valoarea care se returneaza la scadenta, plus o dobanda care se plateste conform programului de rambursare.

- obligatiuni cu dobanda variabila: sunt emise in perioadele in care rata dobanzii inregistreaza fluctuatii mari (indeosebi in sensul cresterii)

obligatiuni indexate emitentul acestor obligatiuni isi asuma responsabilitatea de a reactualiza valoarea acestor titluri in functie de un indice monetar sau economic convenit cu creditorul si care se aplica fie asupra dobanzii sau a pretului de rambursat, fie asupra ambelor elemente deodata

obligatiuni cu cupon zero sau cu reducere emitentul nu se obliga sa plateasca dobanda pana la scadenta, insa sunt emise la preturi deosebit de avantajoase, iar castigul detinatorului obligatiunii consta in diferenta dintre pretul de cumparare si pretul de de rascumparare la scadenta al obligatiunii.

- obligatiuni cu participatie asigura posesorilor, pe langa remuneratia sub forma de dobanda, sume majorate cu un indice in functie de cifra de afaceri a emitentului sau de dividendele varsate actionarilor.

• In practica internationala, piata obligatiunilor s-a diversificat foarte mult, utilizandu-se, alaturi de obligatiunile clasice, si alte tipuri de obligatiuni:

- obligatiuni convertibile in actiuni permit ca la cererea detinatorului si in cadrul unei perioade prestabilite (6 luni) prin contractul de emisiune sa fie convertite pe un anumit numar de actiuni ale societatii emitente

- obligatiuni ipotecare, emise de catre banci pe baza contractului de ipoteca asupra imobilelor sau terenurilor, si reprezinta imprumuturi acordate debitorilor care pentru a intra in posesia lichiditatilor vand aceste titluri pe piata de capital.

obligatiuni schimbabile in actiuni dau dreptul detinatorului de a le transforma in actiuni pe toata durata imprumutului.

obligatiuni rambursabile in actiuni in locul lichiditatilor, detinatorul obligatiunilor, la scadenta, primeste actiuni, in conditiile prevazute la emisiune

-obligatiuni speciale cu cupon ce poate fi reinvestit permit detinatorului sa aleagaintre a primi cupon de deobanda in numerar si a primi obligatiuni identice cu cele initiale.

Statul poate sa emita pentru acoperirea unor nevoi specifice sau pentru finantarea deficitului bugetar si titluri de renta negociabile la bursa.

Atat statul, cat si intreprinderile sau bancile, pot sa emita, pe langa obligatiuni, si titluri pe termen scurt, cu scopul de a acoperi goluri temporare de trezorerie; aceste titluri se negociaza pe piata de capital, fiind denumite titluri de creanta negociabile.

• Este vorba de:

- bonuri de tezaur emise de stat si administratiile locale, fie cu dobanda fixa (BTF), fie cu dobanda anuala normalizata, actualizata (BTAN) pentru acoperirea cheltuielilor bugetare curente.

Ulterior emisiunile de bonuri de tezaur s-au adresat si populatiei, fiind titluri nominale, materializate, numite certificate de trezorerie, puse in circulatie prin Trezoreria Finantelor Publice.

certificate de depozit emise de catre banci, case de economii, fonduri comune de creanta sau alte institutii financiare specializate.

- bilete de trezorerie emise de intreprinderi prin care acestea evitaintermedierea bancara

• Bonurile de tezaur emise de Ministerul de Finante pe o perioada de 3,6,9,12 luni sunt investitii sigure si pe termen scurt, cea mai mare parte a lor fiind cumparata de catre banci, dar si de agenti economici si populatie.
• In tara noastra, obligatiunile se pot emite fie sub forma nominativa, fie la purtator si valoarea totala a unei emisiuni obligatare nu poate depasi ¾ din capitalul varsat al societatii pe actiuni respective. Valoarea nominala a unei obligatiuni nu poate fi mai mica de 2,5 lei
• Incepand cu 04.04.08 au fost introduse la tranzactionare titlurile de stat emise de Ministerul de Finante, tranzactionarea realizandu-se prin sistemul electronic al BVB, in cadrul sectorului Titluri de credit, categoria Titluri de stat.

5. Derivatele financiare
5.1. Scurt istoric

• Derivatele financiare reprezinta contracte la termen ce au la baza ca activ-suport active primare de genul actiuni, obligatiuni, valute, indici bursieri sau marfuri, al caror curs de pe piata la vedere sta la la baza determinarii preturilor derivatelor financiare.
• Contractele futures si forward sunt considerate derivatele financiare fundamentale.
• La baza aparitiei contractelor futures au stat contactele forward.
• Primii care s-au gandit la tranzactiile la termen au fost japonezii, care in anul 1697 tranzactionau primul contract futures Proprietarii de pamant japonezi au descoperit ca pot utiliza certificatele de depozitare a recoltelor de orez ca pe un fel de moneda.
• A luat nastere piata de orez Dojima, prima piata futures din lume, unde speculatorii tranzactionau certificate de depozitare care erau in realitate contracte incheiate pentru livrarea la termen a orezului.
  Tranzactionarea acestora semana cu un joc de noroc, deoarece nu se tinea cont de livrarea fizica a orezului.
• In Europa, o forma rudimentara a contractelor futures o constituie scrisoarea de targ, care stabilea o data viitoare pentru plata tranzactiei.
• In Evul Mediu majoritatea tranzactiilor erau incheiate prin troc in cadrul targurilor regionale care au devenit tot mai specializate si mai organizate.
• Targurile medievale si-au dezvoltat o structura si regulamente care anticipau caracteristicile unei piete futures: marfurile erau tranzactionate la momente si in locuri bine precizate, astfel incat vanzatorii si cumparatorii sa se poata intalni mai usor.
• Contractele forward erau utilizate in mod regulat in anul 1860 la Chicago in comertul cu cereale si in 1880 la Londra in comertul cu metale.
• In SUA, remarcam infiintarea in 1848 a bursei de marfuri Chicago Board Of Trade, care pana in 1865 a stabilit standarde pentru cantitatea,calitatea si termenele de livrare, precum si un set de reguli de tranzactionare a contractelor.
• Anul 1865 marcheaza inceputul tranzactionarii contractului futures in SUA, contractul forward transformandu-se in contract futures pe marfuri.
• In ultimii 40 de ani, pietele futures traditionale de marfuri au fost umbrite de dezvoltarea rapida a tranzactiilor futures financiare.
• In SUA, Chicago Mercantile Exchange a infiintat sectiune International Monetary Market si a initiat tranzactionarea de contracte futures pe 7 valute in data de 16 mai 1972, aparand astfel prima bursa futures financiara din lume.
• Primul contract futures pe rata dobanzii a fost introdus la tranzactionare in 1975 la Chicago Board Of Trade.
• In 1982, industria contractelor futures a raspuns la nevoia de acoperire la riscul caderii cursului actiunilor oferind primul contract pe indice bursier la Kansas City Board of Trade.
• In 1983, Philadelphia Stock Exchange introduce optiunile negociabile pe valute.
• In Romania, pe cursurile valutare ROL/USD si ROL/DEM au fost promovate inca din anul 1997 de Bursa Monetar Financiara si de Marfuri din Sibiu.
• In prezent, la Bursa Monetar Financiara si de Marfuri din Sibiu se tranzactioneaza 29 de optiuni si 30 de contracte futures, din care 1 pe rata dobanzii, 2 pe indici bursieri, 1 pe aur, 5 pe valute si 21 pe actiuni.
• Totodata, in luna septembrie 2007 a fost lansata si la Bursa de Valori Bucuresti piata la termen, iar primele instrumente financiare derivate puse la dispozitia investitorilor au avut ca activ suport indicii BET si BET-FI.

5. Tipuri de derivate financiare

Derivatele financiare se pot grupa in trei mari categorii:

n     contracte futures si forward;

n     contracte financiare pentru diferenta

n     optiuni negociabile;

n     swap-uri.

Activele suport ale derivatelor financiare pot fi clasificate in cinci mari grupe:

n     actiuni;

n     valute;

n     rata dobanzii activele financiare purtatoare de dobanda, cele mai frecvent utilizate ca active suport sunt: obligatiunile de stat pe termen mediu si lung si bonurile de tezaur

n     indicii bursieri: acestia nu sunt prin ei insisi active financiare

n     marfurile: acestea nu sunt active financiare, insa trebuie mentionate, deoarece punctul de pornire in crearea derivatelor l-a constituit marfa.

n     Contractele forwards - sunt contracte la termen ferm, nestandardizate din punct de vedere al cantitatii, calitatii si pretului activului-suport. De asemenea data scadentei este convenita intre parti iar marimea contractului se stabileste in functie de natura tranzactiei si de necesitatile partilor.

n     In cazul contractului forward cei doi parteneri se cunosc, obiectul contractului putand fi orice marfa sau activ financiar pentru care cei doi isi manifesta interesul.

n     Contractele  futures se pot defini ca un angajament standardizat de a cumpara sau vinde un anumit activ financiar la o data viitoare si la un pret stabilit in momentul incheierii tranzactiei

n     In cazul unui contract futures, cumparatorul si vanzatorul contractului nu se cunosc intre ei, ci doar stiu piata pe care se desfasoara tranzactia. Nu ei hotarasc activul suport care face obiectul contractului ci bursa care ofera contractul in mod standardizat.

n     Bursa specializata stabileste precis calitatea sau caracteristicile activului suport, precum si diferentele de pret ce urmeaza a fi calculate in cazul in care nu se livreaza activul suport standard ci un activ suport de o calitate inferioara.

n     De obicei scadenta contractelor futures nu depaseste 12 luni.

n     Siguranta tranzactiilor pe piata futures este asigurata prin reglementarea si organizarea specifica a pietelor derivatelor financiare. Institutia centrala este Casa de Compensatie (clearing house) care indeplineste doua functii principale :

asigura integritatea financiara a tranzactiilor prin garantarea respectarii obligatiilor contractuale de catre membrii Casei de Compensatie;

ofera posibilitatea lichidarii anticipate a pozitiilor detinute de participantii la tranzactiile de pe aceasta piata.

n     Casa de Compensatie ia pozitie in contrapartida atat cu cumparatorul cat si cu vanzatorul, rezultand pentru ea o pozitie neta, neutra si fara risc.

Activitatea de clearing a tranzactiilor contribuie la indeplinirea a trei functii esentiale ale bursei de valori

1. este mentinuta lichiditatea pietei, deoarece toate pozitiile pot fi compensate de catre investitor prin angajarea ulterioara a unei pozitii opuse.
2. daca trebuie sa aiba loc livrarea titlurilor stipulata de contract , procesul este mult mai simplu cand partea opusa este casa de compensatie.
3. daca una din partile implicate intr-un contract futures nu isi achita obligatiile dintr-un motiv oarecare, executarea contractului este garantata de catre casa de compensatie

Operatorii de pe piata futures se pot clasifica, in functie de scopul urmarit in:

n     hedgeri, investitori in alte active care se protejeaza printr-un contract futures impotriva pierderii generate de fluctuatia pretului initial;

n     arbitrajori, care spera sa obtina castig din diferentele de pret de pe piete diferite sau din momente diferite;

n     speculatori, care isi asuma riscuri importante pentru a obtine profit din fluctuatia pretului contractelor futures.

n     Investitorul va deschide o pozitie "long" atunci cand estimeaza o crestere a preturilor la termen sau o pozitie short atunci cand prevede o scadere a pretului in viitor.

n     Executarea contractului futures este obligatorie atat pentru cumparator cat si pentru vanzator, intotdeauna unul din ei inregistrand un castig si celalalt o pierdere.

n     Elementele standardizate ale contractelor futures sunt urmatoarele:

simbolul contractului: simbolizarea a fost impusa de necesitatea exprimarii scurte, concise si sugestive a denumirii contractului; ex. DETLV

activul suport: este activul care sta la baza contractului futures si care da si denumirea acestuia. (actiunile Bancii Transilvania)

unitatea de trazactionare: stabileste cantitatea standardizata in functie de care se determina valoarea contractului. (1000 actiuni TLV)

cotatia: este elementul care ne arata pretul unei unitati de tranzactionare. (LEI/ACTIUNE)

marimea pasului: stabileste fluctuatia minima pe care o poate avea pretul activului suport; (0,1 RON)

limita de oscilatie zilnica admisa : este stabilita de catre bursa in scopul evitarii unei activitati speculative deosebit de intense care ar conduce la denaturarea cursului real al activului suport. (15% fata de pretul de cotare al zilei precedente)

marja de ric :este suma cash pe care orice investitor trebuie sa o depuna in momentul in care isi deschide o pozitie pe piata futures la societatea de brokeraj care intermediaza tranzactia. (10-15% din contravaloarea contractului)

n     Ambii parteneri trebuie sa constituie acest depozit deoarece in urma incheierii contractului futures oricare dintre ei poate pierde. Marimea marjei de risc este stabilita de catre bursa dupa consultarea Casei de Compensatii, fiind diferita de la un contract la altul.

n     In situatia in care suma din contul de marja scade sub nivelul marjei necesare pentru garantarea pozitiilor deschise, contul se afla in situatia de apel in marja.

n     In acest caz, pana cel tarziu la inceperea urmatoarei sedinte de tranzactionare, investitorul trebuie sa alimenteze contul cu suma solicitata de broker, astfel incat pozitiile deschise sa fie din nou acoperite de marje

In caz contrar, brokerul va lichida fortat o parte sau toate pozitiile deschise, pana cand suma din cont va fi din nou cel putin egala cu marja necesara.

scadenta contractelor futures: este ziua in care expira contractele futures. Scadenta variaza de la un contract la altul si e stabilita de catre bursa, astfel incat sa corespunda nevoilor participantilor la piata.

La Bursa din Sibiu, scadentele contractelor futures sunt in general de 3, 6, 9 si 12 luni Ziua de scadenta este a treia zi de vineri din lunile martie, iunie, septembrie si decembrie.

9. Lichidarea pozitiei futures : poate avea loc prin livrare efectiva, compensare sau schimbare cu activul-suport. Doar o mica parte(1-5%) a tranzactiilor futures se finalizeaza la scadenta prin livrarea fizica a activului-suport sau prin plata in numerar, majoritatea pozitiilor futures fiind inchise inaintea acesteia.

n     Perioada in care se efectueaza livrarea este definita de bursa si variaza de la un contract la altul.

n     Compensarea contractului futures consta in inchiderea pozitiei initiale printr-o operatiune de sens contrar. Are loc atunci cand nu se doreste nici livrarea efectiva a activului suport si nici stingerea cash a obligatiilor contractului futures.

La BMFMS, lichidarea la scadenta a contractelor futures pe valute se face la cursul comunicat de catre BNR in acea zi, iar la contractele futures pe indici bursieri la valoarea indicelui comunicata de catre institutia care il calculeaza

Ex. Pretul de lichidare la scadenta a pozitiilor ramase deschise este egal cu pretul mediu ponderat a actiunilor TLV comunicat de Bursa de Valori Bucuresti in ziua scadentei contractului.

10. Perioada de tranzactionare: difera de la o bursa la alta, de la un contract la altul. De exemplu, la Bursa din Sibiu, orarul de tranzactionare este de luni pana vineri 9

11. Marcarea la piata : este caracteristica contractelor futures care consta in stabilirea pretului zilnic in functie de cotatia activului-suport, calculandu-se pierderile sau castigurile obtinute.

n     La Bursa din Sibiu, marcarea la piata se face la un pret de inchidere numit si pret de cotare, pentru fiecare contract si scadenta inregistrat la sfarsitul fiecarei sedinte de tranzactionare.

n     Profitul sau pierderea reflectat in contul de marja are caracter virtual, fiind considerata efectiv numai la lichidarea pozitiei.

Presupunem ca un investitor cumpara un contract futures RON/USD echivalent a 1000 USD cu scadenta in martie 200 , la cursul de 2,811 RON/USD, in data de 23.10.2008. Marja de risc este 120 RON, el deschizandu-si o pozitie long futures. In urmatoarele zile cursul contractului futures a avut urmatoarea evolutie:

n     24.10.2008: 2,925 RON/USD;

n     27.10.2008: 2,795 RON/USD;

n     : 2,832 RON/USD;

n     :2,875 RON/USD

n     :2,855 RON/USD

Optiunile negociabile - nu sunt angajamente ferme precum contractele futures, ci confera detinatorilor dreptul, dar nu si obligatia, de a cumpara sau a vinde un activ-suport.

Din punctul de vedere al drepturilor pe care le au detinatorii lor, optiunile pot fi:

n     de cumparare (CALL), ce dau dreptul, dar nu obligatia, cumparatorilor lor sa achizitioneze un numar determinat de unitati ale activului-suport, la un pret fixat numit pret de exercitiu (strike price), pana la o data precizata numita data scadentei (strike date).

n     de vanzare (PUT), care dau dreptul, dar nu obligatia, cumparatorilor lor de a vinde un anumit numar de unitati ale activului suport, la pretul de exercitiu si la data precizata.

n     Optiunile se pot clasifica in functie de momentul in care se poate realiza exercitarea optiunii in:

optiuni de tip european: caz in care exercitarea optiunii nu se poate realiza decat la scadenta acesteia;

optiuni de tip american: caz in care optiunea poate fi exercitata in orice moment pana la scadenta.

n     Operatorii pe piata trebuie sa constituie depozite de garantii pentru a asigura siguranta tranzactiilor: la cumpararea de optiuni, investitorul trebuie sa plateasca integral pretul optiunii, respectiv prima, iar la vanzarea de optiuni trebuie depusa marja contractului.

n     Bursa stabileste limitele de pozitie adica nr. maxim de optiuni pe care un investitor le poate detine la activul suport precum si limita de exercitare, adica nr. maxim de optiuni care pot fi exercitate in fiecare 5 zile consecutive de bursa de catre un investitor.

n     Casa de Compensatie se interpune in toate tranzactiile incheiate in bursa devenind vanzatorul pentru toti cumparatorii de "call" care exercita optiunea si cumparatorul pentru toti vanzatorii de "put" care exercita optiunea.

n     Executarea contractelor de optiuni se poate face prin: lichidarea optiunii, exercitarea optiunii si prin expirarea optiunii.

n     Elementele definitorii ale unui contract de optiune sunt urmatoarele:

1. activul suport: sta la baza contractului de optiune si poate fi actiuni, obligatiuni, valute, indici bursieri, contracte futures etc. Cantitatea si suma de bani care fac obiectul optiunii sunt standardizate. Ex: OPDETLV.
2. pretul de exercitare (striking price): este pretul fixat in momentul cumpararii sau vanzarii contractului de optiune si depinde de cursul de piata al activului suport care sta la baza optiunii.
3. durata de viata: reprezinta perioada de timp in care optiunea poate fi exercitata, optiunile avand o perioada de existenta limitata.

prima sau pretul optiunii (P): cumparatorul trebuie sa o plateasca, in momentul incheierii contractului, vanzatorului optiunii pentru dreptul de a exercita optiunea.

Marimea primei depinde de conditiile pietei, cum ar fi: intervalul de timp care a mai ramas pana la scadenta sa, volatilitatea sa, cursul activului suport, pretul de exercitare etc. Prima se calculeaza teoretic ca suma a doua elemente: valoarea intrinseca si valoarea timp;

valoarea intrinseca (VI): este diferenta dintre cursul activului suport si pretul de exercitare al optiunii "call" sau diferenta dintre pretul de exercitare al optiunii "put" si cursul activului suport.

n     Cand valoarea intrinseca este pozitiva, optiunea este "in bani"("in the money"); cand valoarea intrinseca este negativa, optiunea este "fara bani" sau "in afara banilor" ("out of money"); daca valoarea intrinseca este egala cu 0, optiunea este "la bani" ("at money"). Daca optiunea este "in afara banilor", se considera ca marimea primei este data doar de asa numita valoare timp.

6. Valoarea timp (VT): reflecta suma de bani pe care cumparatorul optiunii este dispus sa o plateasca, in speranta ca optiunea ii va aduce profit la scadenta sau inainte de scadenta. Ea rezulta ca diferenta pozitiva intre marimea primei si valoarea intrinseca: VT =P - VI . Valoarea timp este cu atat mai mare cu cat scadenta este mai indepartata.

n     O optiune CALL de cumparare se va exercita daca in viitor cursul activului-suport va fi mai mare in raport cu pretul de exercitare, dar cumparatorul va obtine profit numai daca cresterea cursului activului-suport in raport cu pretul de exercitare este superioara primei: C > PE + pcall

Consideram, de exemplu, ca un investitor cumpara o optiune CALL (ce contine 100 de actiuni) la un pret de exercitare de 110USD/actiune si prima de 2 USD/actiune. Presupunem evolutia cursului de piata la scadenta astfel: a) 90 USD/actiune; b) 109 USD/actiune; c) 111 USD/actiune; d) 120 USD/actiune.

n     O optiune PUT de vanzare se va exercita daca in viitor cursul activului-suport va fi mai mic decat pretul de exercitare, dar cumparatorul optiunii de vanzare va obtine profit numai daca scaderea in viitor a cursului activului-suport in raport cu pretul de exercitare este mai mare decat prima platita pentru cumpararea sa: PE - C > pput

n     Profitul cumparatorului optiunii de vanzare in aceasta situatie va fi: p = PE - (C+ pput)

n     Presupunem, spre exemplificare, un cumparator pentru 5 optiuni PUT in aceleasi conditii ca ale exemplului precedent.

n     Optiunile CALL si PUT sunt avantajoase pentru cumparatori intrucat pierderile lor sunt limitate la marimea primei platite, in timp ce castigurile obtinute pot fi nelimitate.

n     Un alt avantaj al trazctiilor cu optiuni este puterea de asteptare.

n     Un alt avantaj e ca nu necesita plata de marje: in cazul tranzactiilor cu optiuni numai vanzatorilor li se solicita sa depuna marje. Cumparatorii de optiuni trebuie sa depuna la initierea tranzactiei integral valoarea primei.

n     In schimb, un dezavantaj major al investitiilor in optiuni este ca pentru a realiza profit, preturile trebuie sa evolueze destul de mult astfel incat sa acopere mai intai costul primei.

n     Incepand cu luna iulie 2009, Bursa din Sibiu a lansat pentru tranzactionare primele contracte financiare pentru diferenta CFD avand ca activ suport actiuni, care sunt instrumente derivate diferite de contractele futures clasice

n     Un CFD (Contract for Difference) este o intelegere intre un cumparator si un vanzator prin care acestia sunt de acord sa-si deconteze diferenta de valoare a activului suport intre momentul initierii si cel al lichidarii contractului.

n     Ca si  in cazul contractelor futures pe actiuni, CFD-urile pe actiuni faciliteaza investitorilor  specularea pretului actiunilor, fara a fi nevoie sa cumpere sau sa vanda fizic respectivele actiuni.

n     CFD-urile permit investitorilor sa ia pozitii long sau short pe actiunile in cauza, dar spre deosebire de contractele futures nu au o scadenta fixa.

n     CFD reflecta pretul activului suport: spre deosebire de alte forme ale derivatelor (options sau contracte futures), cashflow-ul, precum costurile investitiei si dividendele nu sunt reflectate in pretul CFD-urilor.

n     In schimb cashflow-urile sunt platite in timp ce pozitia este deschisa permitand CFD sa urmareasca pretul activului suport, decat sa tranzactioneze cu discount sau prima, asa cum poate fi cazul contractelor futures.

n     CFD-urile au diferite forme distincte de cashflow care afecteaza detinatorii de pozitii deschise:

Contract Interest (Dobanda per Contract) - este platita zilnic de catre detinatorii de pozitii long si incasata de detinatorii de pozitii short. Dobanda care trebuie platita  vinerea o va include si pe aferenta celor 2 zile de weekend.     

Comisionul de tranzactionare este comisionul perceput de Bursa din Sibiu si Casa Romana de Compensatie la tranzactionarea unui contract CFD. Marimea acestuia este stabilita de catre Bursa si CRC  si este platit de toti investitorii . Comisionul in cazul CFD la Bursa din Sibiu este identic cu cel al contractelor futures. 

Cashflow-ul Dividend - CFD pe actiuni reproduc dividendele sau rata profitului asigurata de actiunea propriu-zisa. Pozitiile Long pe CFD incaseaza cashflow-ul dividend iar pozitiile short sunt cele care il platesc.

n     Bursa din Sibiu ofera investitorilor posibilitatea tranzactionarii de contracte CFD pe cele mai lichide actiuni listate pe Bursa de Valori din Bucuresti. Marimea unui contract CFD este intre 10 si 10000 actiuni in functie de valoarea actiunii suport, iar blocul minim ce poate fi tranzactionat este de 1 contract. 

n     De exemplu, daca contractul CFD pe actiunile SIF4 Muntenia se tranzactioneza la pretul de 0,7000, iar marimea contractului este de 1000 actiuni, atunci valoarea de tranzactionare a contractului SIF4 CFD este de 700 Ron. Comisionul de tranzactionare perceput de SIBEX si CRC se exprima ca suma fixa pe blocul minim de CFD, in cazul de fata 0,6 Ron/1 contract SIF4 CFD.

n     Cumparatorii de CFD beneficiaza de drepturile financiare detinute de investitorii in actiuni de genul dividendelor

Contractele swaps reprezinta un portofoliu agreat de contracte de tip forward, ce permit participantilor sa schimbe intre ei, la date specificate sau la scadenta, cash-flow-urile favorabile celor doua parti, dar care nu se practica in mod curent: o valuta in schimbul altei valute, o dobanda fixa in schimbul unei dobanzi variabile.

Pot aparea cinci situatii:

n     schimbul unei datorii cu o rata a dobanzii variabila contra unei datorii cu o rata a dobanzii fixa in aceeasi deviza;

n     schimbul unei datorii cu o rata a dobanzii variabila contra unei datorii cu o rata a dobanzii variabila diferita, dar in alta deviza;

n     schimbul unei datorii cu o rata a dobanzii variabila contra unei datorii cu o rata a dobanzii variabila diferita in aceeasi deviza;

n     schimbul unei datorii cu o rata a dobanzii fixa intr-o anumita deviza contra unei datorii cu o rata a dobanzii fixa intr-o alta deviza;

n     schimbul unei datorii cu o rata a dobanzii fixa intr-o anumita deviza contra unei datorii cu o rata a dobanzii variabila intr-o alta deviza.