SISTEMUL NEVOILOR SI RESURSELOR ECONOMICE

SISTEMUL NEVOILOR SI RESURSELOR ECONOMICE

Nevoile umane sunt cerinte obiective ale vietii umane, ale existentei si dezvoltarii la nivelul indivizilor, grupurilor sociale si societatii in ansamblul ei. Acestea reprezinta impulsul initial si fundamental al activitatii economice, constituind forta motrice a activitatii umane si punctul de plecare al economiei ca sistem real si ca stiinta.

Multitudinea si continua diversificare a nevoilor impun clasificarea acestora dupa anumite criterii, si anume:

.dupa geneza lor, nevoile se clasifica astfel: nevoi primare (biologico-naturale), nevoi secundare (sociale) si nevoi tertiare (spirituale);

.dupa gradul de dezvoltare economica (de cultura si civilizatie), nevoile se grupeaza astfel: nevoi inferioare (de baza, elementare, fundamentale) si nevoi superioare (elevate);

.dupa nivelul la care se manifesta, nevoile sunt: individuale, de grup si sociale;

.dupa frecventa aparitiei lor, nevoile sunt: curente (zilnice), periodice (saptamanale) si rare (lunare, anuale);

.din punct de vedere al naturii bunurilor folosite, nevoile sunt: nevoi satisfacute cu bunuri materiale (hrana, imbracaminte etc.) si nevoi care se satisfac cu ajutorul serviciilor.

Indiferent de modul de clasificare, nevoile alcatuiesc un sistem bine conturat, ce caracterizeaza nivelul de dezvoltare al fiecarui individ si al societatii la un moment dat.

Sistemul nevoilor este dinamic, nelimitat si diversificat, aspecte aflate sub influenta nivelului de dezvoltare a societatii (conditia obiectiva), precum si de nivelul de dezvoltare a individului (conditia subiectiva).

Nevoile economice constituie mobilul intregii activitati economico-sociale. Ele reprezinta ansamblul necesitatilor de consum, productiv si neproductiv, existente in societate intr-o anumita perioada de timp. De aceea, studiul economiei trebuie sa inceapa cu intelegerea acestora.

Nevoile constituie fundamentul vietii economice, ele motivand toate fazele ac-tivitatii economice. Evolutia nevoilor, in cursul istoriei, a avut loc sub influenta mai multor factori, dintre care se detaseaza:

.dezvoltarea omului ca fiinta bio-psiho-sociala;

.cunoasterea si utilizarea crescanda a mediului natural;

.perfectionarea mediului social.

Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor care pot fi atrase si utilizate pentru producerea bunurilor economice si serviciilor. Ele constituie suportul consumului si se clasifica dupa mai multe criterii, si anume:

.dupa natura lor, resursele se grupeaza in: resurse materiale, resurse umane, resurse financiare, resurse informationale, resurse manageriale etc.;

.dupa durata folosirii lor, resursele se grupeaza in: resurse neregenera-bile (epuizabile), ca de exemplu: minereurile, combustibili fosili etc. si resurse regenerabile, ca: apa, aer, forta de munca etc.

.din punct de vedere al volumului, resursele exploatabile pot fi: abun-dente si deficitare;

.din punct de vedere al posibilitatilor de recuperare din procesul de productie si consum, resursele sunt: recuperabile (materiile prime), par-tial recuperabile (resursele biologice) si nerecuperabile (resursele ener-getice).

Resursele economice reprezinta, asadar, elementele naturale, umane, materiale si financiare ce pot fi atrase si utilizate in productia de noi bunuri economice necesare societatii. Dintre resursele economice, cele umane detin intaietatea, deoarece oricat ar fi de "robotizata" productia, numai implicarea omului poate sesiza si rezolva multimea de situatii neprevazute si mai ales poate crea stari noi ale aparatului productiv, care sa corespunda unui nou context economic si social. Utilizarea resurselor in procesul de productie se finalizeaza in bunuri si servicii pentru productie si/sau consum.