	Afaceri	Agricultura	Economie	Management	Marketing	Protectia muncii
	Transporturi

Economie

Index » business » Economie
» Internationalizarea monetara - globalizare financiara

Internationalizarea monetara - globalizare financiara

Internationalizarea monetara

1 Introducere

Evolutia si dezvoltarea economiilor, consolidarea si expansiunea statelor nationale, a fluxurilor comerciale si financiare dintre acestea, constituirea si extinderea pietelor financiare si comerciale regionale si internationale, au impus necesitatea reglementarii si institutionalizarii retelelor de relatii dintre participantii pe aceste piete, si indeosebi a relatiilor monetare, a raporturilor dintre monede si a tranzactiilor monetare.

In acest sens, crearea unor sisteme monetare care sa faciliteze circulatia comerciala si financiara, pe plan regional si inrenational, in conditii de echitate, profitabilitate si normalitate, fara crize si dezechilibre, fara transferuri oneroase de lichiditati a devenit un deziderat de la inceputurile comertului extrafrontalier, impunandu-se cu stringenta in perioada actuala, sub impactul globalizarii, in particular al globalizarii financiare.

2. Obiectivul capitolului

Cunoasterea si intelegerea fenomenelor si proceselor de internationalizare monetara si financiara, a evolutiei politice si institutionale a atiunilor de construire a sistemelor monetare regionale, zonale si internationale, a impactului globalizarii economice si financiare asupra fluxurilor si relatiilor monetare mondiale, asupra pietelor si politicilor monetare si financiare.

3. Concepte cheie

Criteriu de convergenta, globalizare financiara, lichiditate internationala, retea monetara internationala, zona monetara optimala.

4. Rezumatul capitolului

SME reprezinta dorinta Europei de a-si mentine forta si identitatea, de a se constitui intr-un pol al puterii economice si financiare, dorinta mereu prezenta in istoria continentului, puternic afirmata si institutionalizata dupa 1945, prin Comunitatile Europene, precum cea atomica, a carbunelui si otelului, economica.

Fluctuatia monedelor din anii '20 si devalorizarile acestora din anii '30, accentuarea ulterioara a protectionismului a generat dorinta tarilor spre mai multa cooperare economica, in particular monetara.

Acordurile de la Bretton Woods (1944) au promovat stabilizarea cursurilor de schimb, fluctuatiile monedelor in raport cu dolarul fiind admise intre limitele ±1%. Constituirea OECD (1948), devenita OCDE (1961) si a UPE, au reprezentat tentative de cooperare in Europa.

Tratatele de la Roma(1957) intre sase tari europene, vizand inlaturarea obstacolelor din calea liberei circulatii a bunurilor, capitalurilor si persoanelor, crearea Pietei Comune si a Pietei agricole comune, precum si a Comitetului Monetar a constituit o prima etapa spre o coordonare a politicilor monetare in Europa.

Prima tentativa de uniune monetara in Europa, Raportul Werner (1970), bazat pe sistemul Bretton Woods, nu devine viabil, insa multe din directivele sale sunt precursoare ale viitoarei uniunii monetare europene.

Prin acordurile de la Washington, din 1971, marjele de fluctuatie ale monedelor europene in raport cu dolarul se stabilesc la ±2,25 sistemul fiind numit "sarpele monetar" (banda de fluctuatie sau tunel). Deprecierea dolarului continua, astfel ca in 1973 acordurile Bretton Woods sunt abandonate. Absenta coordonarii intre tari transforma sarpele intr-un esec, intr-un recul al integrarii.

SME, lansat in martie 1979, a avut ca obiectiv stabilitatea cursului de schimb, dar si stapanirea inflatiei, cursurile putand varia in raport cu un curs pivot, reprezentat de moneda cos de referinta numita ECU (moneda de cont), banda de fluctuatie fiind stabilita la ±2,25

La mijlocul anilor '80 tarile cu inflatie mare hotarasc sa renunte la fixitatea cursurilor, si deci la autonomia politicii monetare, SME devenind o zona a marcii germane, alegand fixarea ratei de schimb in raport cu marca, insa deprecierile de la inceputul anilor '90 imping tarile din SME spre recesiune si somaj, producand nelinisteste in tarile europene, care elaboreaza un proiect de moneda unica europeana.

Inca din 1989, prin raportul Delors, s-au schitat trei etape spre Uniunea Economica si Monetara(UEM), vizand: inlaturarea controlului circulatiei capitalurilor; coordonarea politicilor monetare si crearea SEBC (Sistemul European al Bancilor Centrale); inlocuirea de catre SEBC a Bancilor Centrale Nationale.

Tratatul de la Maastricht din 1992 fixeaza doua date pentru moneda unica: 1.01.1997 sau 1.01.1999 si un scenariu pe trei faze: indeplinirea criteriilor de convergenta de catre tarile din UEM (1993); crearea Bancii Centrale Europene (BCE) in 1998; fixarea irevocabila a cursurilor de schimb si introducerea monedei unice.

Criteriile de convergenta, impuse de fapt de catre Germania, sunt de doua tipuri: criterii monetare, vizand rata inflatiei, ratele dobanzilor si cursurile de schimb, dar si criterii bugetare vizand deficitele bugetare si datoria publica.

Moneda unica ar putea avea urmatoarele avantaje: eliminarea fluctuatiilor cursurilor de schimb; reducerea ratelor dobanzii in Europa; eliminarea atacurilor speculative; afirmarea monedei unice pe plan international; facilitarea compararii preturilor intre tarile europene; eliminarea pentru subiecti economici a unor costuri de comision si de tranzactie.

Inconvenientele monedei unice pot fi urmatoarele: dependenta politicilor monetare nationale; pierderea independentei politicii bugetare (cu recesiune si somaj); costuri semnificative de convertibilitate a monedelor nationale in moneda unica; pierderea amortizarii socurilor asigurata de cursurile de schimb.

Viabilitatea monedei unice, recunoasterea si forta acesteia depind de puterea economiilor tarilor membre, si in acest sens convergenta indicatorilor economici, monetari si bugetari, relevanti, spre nivele care sa armonizeze potentialele si interesele repreznta conditia determinanta a functionarii euro, decalajele existente inca evidentiaza o Europa cu doua viteze, un nucleu dur, un euro de mai multe culori etc, ceeace contravine insa spiritului si deziterastelor constitutive ale Europei monetare.

Moneda unica implica constituirea unei zone monetare optimale in Europa care sa asigure mobilitatea capitalului si a muncii, necesitand independenta Bancilor Centrale si independenta politici monetare.

Integrarea economica a tarilor, determinata de interdependenta comerciala si financiara, accentueaza impactul externalitatilor dintre tari, a influentelor reciproce intre acestea, ceea ce reclama necesitatea coordonarii politicilor economice.

Sistemul Bretton Woods, sarpele monetar, SME, au evidentiat efectele negative ale politicilor economice independente asupra evolutiei integrarii europene, evidentiid faptul ca incompatibilitatea dintre politicile monetare independente ale unui sistem fix de cursuri de schimb si mobilitatea capitalurilor poate fi depasita prin coordonarea politicilor economice.

Introdusa la 1.01.1999 ca moneda unica, euro, functioneaza ca moneda scripturala, incepand cu 01.01.2002 intrand in circulatie ca moneda fiduciara, monedele nationale ale tarilor membre fiind retrase din circulatie, preschimbarea fostelor monede in euro realizandu-se la ratele de schimb irevocabil stabilite la 1.01.1999.

Viitorul Uniunii Monetare Europene depinde in primul rand de masura in care aceasta se poate constitui intr-o zona economica optima, fara distorsiuni si rigiditati in circulatia, in primul rand, a persoanelor, importanta actiunilor Bancii Centrale Europene si a coordonarii politicilor monetare fiind evidenta, acestea sunt insa posibile intr-un cadru institutional, reglementativ, si nu in ultimul rand, politic care sa faciliteze si favorizeze armonizarea, deschiderea si integrarea, colaborarea si cooperarea, circumscrise, cel putin, acquis-ului comunitar.

Sistemul monetar international reprezinta ansamblul regulilor care asigura convertibilitatea reciproca a unitatilor monetare ale diferitelor tari, determinand comparabilitatea sistemelor monetare nationale.

In evolutie s-au afirmat patru sisteme de convertibilitate monetara, in functie de etalon: aur monetar; aur ligouri; aur devize; putere de cumparare.

Evolutia sistemelor de convertibilitate a evidentiat doua tipuri de regim de schimb:

regimul schimburilor fixe, care presupune definirea monedelor in raport cu un etalon (aur, deviza, cos valutar), monedele avand un curs oficial (paritate) in raport cu etalonul;

regimul schimburilor flotante, valoarea monedei fiind determinata de cererea si oferta agentilor economici pe piata. .

Etalonul aur se bazeaza pe trei reguli: definirea monedei printr-o cantitate de aur fixa; convertibilitatea monedelor in aur; libera circulatie a monedelor.

Dupa primul razboi mondial, conferinta de la Geneva (1922) a impus sistemul etalonului aur lingouri, monedele fiind garantate prin aur sau rezerve de devize (ele insele convertibile in aur), convertibilitatea fiind limitata la lingouri.

Dupa 1931, deprecierile inregistrate de monedele din sfera lirei sterline, si masurile de protectie monetara unilaterale au dus la prabusirea sistemului etalon aur lingouri,.conferinta de la Bretton Woods (1944) adoptand un sistem de cursuri fixe si instituind un organism international care sa gestioneze sistemul(F.M.I.).

Fiind convertibile in aur sau intr-o moneda convertibila in aur (practic, dolarul) cursurile de schimb fluctuau intr-o marja de 1 % in jurul paritatii centrale definite in raport cu dolarul, organismul international infiintat, F.M.I., supraveghind sistemul cursurilor fixe centrat pe dolar, prin imprumuturi conditionate.

Sunt emise noi active de rezerva - drepturi speciale de tragere (D.S.T.), unitate de cont a carei valoare este determinata in raport cu un cos ponderat, format din cinci monede.

Sistemul se prabuseste in 1973, F.M.I. fiind insa insarcinat cu gestionarea crizei datoriilor internationale, acordand noi imprumuturi, conditionate de adoptarea unor masuri de ajustare structurala.

Cursurile flotante implica stabilirea valorii unei monede in raport cu alta sub impactul tuturor factorilor care influenteaza cererea si oferta pe piata valutara. Evolutia regimului cursurilor flotante a relevat unele disfunctionalitati: atacuri speculative asupra monedelor; pierderi la nivelul firmelor, nevoite sa le acopere prin operatiuni externe, generatoare de miscari de capital, si deci de variatii ale cursului; volatilitatea cursurilor; distorsiuni in alocarea resurselor; perturbarea politicii publice.

In 1978, prin acordurile de la Jamaica, se ratifica flotatia generalizata, demonetizarea aurului si afirmarea D.S.T., dolarul ramanand insa moneda de referinta si instrument international de plata Incepand cu 1986 dolarul isi pierde continuu din valoare, stabilizarea cursului dolarului demarandu-se in 1987, cand G7 a hotarat crearea unei benzi in interiorul careia monedele puteau fluctua fata de dolar, limite depasite insa de piata, controlul dolarului fiind anihilat de speculatiile asupra lui.

Dezordinea monetara, generata prin dezintegrarea sistemului monetar international, a determinat ONU sa preconizeze o noua ordine politico-economica mondiala, propunandu-se in 1995 constituirea unui Consiliu de Securitate Mondiala.

Totodata, s-a conceput posibilitatea instaurarii unui etalon monetar mondial, pe baza unui cos de monede (dificila datorita dificultatilor in stabilirea cursurilor de echilibru) sau reconstruirea unui sistem bazat pe dolar, yen, marca (euro).

Sansele de reforma a S.M.I. sunt restranse datorita adeziunii stabile a cursurilor marilor monede in anii 90, care a atenuat din necesitatea reformarii S.M.I.

SMI actual, iesit de sub dominatia dolarului american, a slabiciunilor acestuia, confruntat cu afirmarea altor valute reprezentative, dar si cu o expansiune, diversificare si interactiune neprevazute ale pietelor financiare, a fluxurilor si tranzactiilor monetare, se regaseste in summituri si conferinte, in reglementari si cooperari, in institutii si organisme, cautandu-si etalonul, moneda diriguitoare care sa-i confere incredere si stabilitate, eficacitate si echitate.

Incepand cu anii 80 efectele combinate ale dereglementarilor pietelor financiare si ale schimbarilor tehnologice au extins, diversificat si intensificat fluxurile si retelele financiare globale, sub forma fluxurilor de capital, creditelor bancare internationale, obligatiunilor internationale, burselor de valori transnationale, instrumentelor derivate, pietelor monetare internationale. Deschiderea si liberalizarea pietelor financiare au generat stratificarea sistemului financiar global si reorientarea fluxurilor financiare, fiind angrenate activ tarile in curs de dezvoltare si cele in tranzitie, facilitandu-se astfel aparitia si contagiunea crizelor financiare globale.

Interdependentele si interactiunile dintre economiile nationale, dintre participantii la schimburile economice si comerciale au creat piete comerciale, financiare si monetare din ce in ce mai extinse, regionalizand si globalizand fluxurile si tranzactiile, instrumentele si institutiile, pietele financiare globale afirmandu-se ca fiind vectorul evolutiei si dezvoltarii, globalizarea financiara deschizand, angrenand si integrand afacerile si economiile, culturile si comunitatile, diversificarea, extinderea, intensificarea si accelerarea fluxurilor financiare si monetare internationale constituind motorul si vehicolul transformarilor globale.

Progresele inregistrate in tehnologia informatiei si a comunicatiilor au crescut semnificativ volumul si rapiditatea tranzactiilor financiare internationale, reducand costul acestora, realizandu-se infrastructuri mondiale de comunicatii, crizele financiare si esecurile bancare accentuand insa nevoia de cooperare internationala, in sensul instituirii unui cadru reglementativ al trnzactiilor si fluxurilor financiare internationale.

Treptat se constituie piata financiara globala, functionala si competitiva, care faciliteaza egalizarea randamentelor activelor financiare, convergenta ratelor dobanzii contribuind la realizarea paritatii reale a ratelor in contextul afirmarii centrelor financiare de baza din economia mondiala, cererea si oferta de imprumuturi internationale fiind mediate la nivel transnational, global.

Pietele financiare globale permit ca riscurile sa se constituie in pachete (cuplate) si sa fie redistribuite, institutiile protejandu-se impotriva riscurilor le transforma si redistribuie, sporind astfel riscul sistemic, capacitatea de propagare a acestuia crescand intr-o piata financiara globala.

In concluzie, globalizarea financiara contemporana se caracterizeaza deci prin amploarea, complexitatea si viteza trnzactiilor si fluxurilor, avand la baza o infrastructura puternic institutionalizata, care determina ca tranzactiile financiare transfrontaliere in timp real sa se constituie intr-o piata financiara globala, generand riscuri sistemice considerabile, transformand conditiile in care se decide prosperitatea prezenta si viitoare a popoarelor si regiunilor la nivel mondial.

Efectele globalizarii financiare asupra societatilor si natiunilor sunt diverse, profunde si implacabile, in sfera monetara afectand institutiile si politicile, gestiunea si structurile, generand si propagand riscuri, redistribuind beneficii si costuri, modificand managementul monedei si imprumuturilor.

5. Concluzii

Evolutia SMI s-a realizat de la regimul cursurilor fixe, reglementat prin etalonul aur si automatismele pietei, spre regimul cursurilor flotante, reglementat de etaloane substitut ale aurului, sau de un etalon abstract, sintetic, un construct polimorf, puterea de cumparare, regim care s-a indepartat de automatismele pietei, confruntandu-se cu dezechilibre si crize, cu principii impuse si dirijism mascat, adesea invartindu-se ametitor in jurul unei monede, denumita valuta, a catorva monede sau a unor cosuri de monede, care oricum nu sunt de piata.

6. Subiecte model pentr pregatire

a. sistemul monetar european.

b. sistemul monetar international.

c. globalizarea financiara contemporana.

d. intenationalizarea pietelor financiare.

7. Teste pentru autoevaluare

Care dintre urmatoarele functii nu au fost indeplinite de catre ECU: lichiditate internationala, mijloc de plata, moneda efectiva in SME, instrument de reglare a soldurilor autoritatilor monetare?

Limitele fluctuante impuse in cadrul sarpelui monetar au fost: +/-2,5% fata de DST; +/-2,25% fata de dolar; +/- 2,25% fata de ECU. Care varianta este corecta?

Criteriile de convergenta impuse tarilor care vor sa fie admise in UE vizeaza: rata inflatiei, rata somajului, deficitul balantei de plati, rata dobanzii, deficitul bugeter. Care variante de raspuns nu sunt corecte si ce criterii nu se regasesc in afirmatia de mai sus?

Globalizarea financiara determina tarile sa adopte o disciplina financiara externa. Precizati daca afirmatia este adevarata?

Zona monetara optimala reprezinta spatiu economic in care factorii de productie (capital, munca) sunt suficient de mobili pentru a realiza o adaptare in caz de soc inflationist. Este adevarata afirmatia?

Precizati care dintre avantajele urmatoare apartin monedei europene unice: faciliteaza ajustarile socurilor asimetrice, elimina atacurile speculative, reduce ratele dobanzii, consolideaza politicile bugetare nationale.

Exemple de teste de autoevaluare din toata materia

Caracteristici ale activelor financiare sunt:

disponibilitatea;

acceptabilitatea;

trasferabilitatea;

divizibilitatea;

volatilitatea .

Indicati care dintre variantele de raspuns de mai sus este adevarata.

Elementele definitorii ale unitatilor monetare sunt:

etalonul monetar;

paritatea monetara;

puterea de cumparare;

legalitatea;

Alegeti raspunsul corect, din variantele de mai sus.

Multiplicatorul monetar exprima raportul dintre masa monetara si masa mijloacelor de plata.

Precizati daca afirmatia este adevarata( A ) sau falsa ( F ).

Functiile Bancii centrale sunt:

a) functia de creditare a economiei;

b) functia de centru valutar;

c) funtia de supraveghere a inflatiei;

d) functia de instrument al statului;

e) functia de gestionare a cantitatii de moneda;

f) functia economica;

g) functia de reglementare a ratei dobanzii.

Alegeti varianta corecta de raspuns de mai jos:

b, d, f ;

a, c, g ;

a, b, e ;

b, c, e .

Obiectivul agregat al politici monetare vizeaza urmatoarele:

a) diminuarea inflatiei ;

b) optimizarea cantitatii de moneda;

c) echilibrarea balantei de plati ;

d) nivel stimulativ al ratei dobanzii ;

e) adecvarea cursului valutar ;

f) stimularea creditarii ;

g) diminuarea datoriei externe .

Alegeti varianta corecta de raspuns de mai jos:

a, c, d ;

a, b, f ;

a, d, g ;

b, d, e .

Criterii de convergenta impuse tarilor care vor sa adere la U.E., sunt:

a) cresterea economica ;

b) ratele dobanzii ;

c) datoria publica ;

d) masa monetara ;

e) deficitul balantei de plati ;

f) deficitul bugetar .

Alegeti varianta corecta de raspuns de mai jos:

b, c, f ;

a, d, f ;

b, c, e ;

a, d, e .

In perioada 2001 - 2005 indicele puterii de cumparare a monedei a fost de 85%, in conditiile in care nivelul general al preturilor a fost de 2500 u.m. in anul 2001.

Determinati care a fost nivelul general al preturilor in anul 2005 si alegeti varianta corecta de raspuns de mai jos:

2.925 u.m.;

2.941 u.m.;

2.364 u.m.;

2.745 u.m.

Intr-o perioada data viteza de circulatie a monedei a inregistrat o crestere de la 2,85 la 3,10 rotatii, in conditiile in care PIB a crescut, in aceiasi perioada, cu 25%.

Cunoscand ca PIB initial a fost de 50.000 mld. u.m, sa se determine rata de crestere a masei monetare, in aceasta perioada, exprimata procentual.

Alegeti varianta corecta de raspuns de mai jos:

Din punct de vedere al maturitatii titlurilor, pietele financiare sunt urmatoarele :

primare ;

monetare ;

necotate ;

derivate .

Alegeti raspunsul corerct, dintre variantele enumerate mai sus.

Pe ansamblul sistemului bancar se cunosc urmatoarele valori ale unor variabile monetare: N = 25mld. lei;D = 225 mld.lei; ro = 15% ; RE = 5 mld.lei.

Sa se determine:

a) baza monetara;

b) multiplicatorul monetar, al bazei monetare;